Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Diverse


Index » hobby » Diverse
» ASPECTE PRACTICE ALE CONSILIERII


ASPECTE PRACTICE ALE CONSILIERII




ASPECTE PRACTICE ALE CONSILIERII

Principii ale consilierii

Consilierul si clientul sunt intr-un contract partenerial. Parteneriatul este insa o modalitate de acompaniere a clientului aflat in dificultate care nu se aplica in situatii de criza cand clientul este incapabil de auto-explorari si descoperiri. Consilierul nu detine puterea in timpul intrevederii. Clientul este cel care detine toate resursele. Consilierul insa va lua in considerare toti factorii posibili, care pot fi contextuali, nespecifici dar care ar putea sa sprijine schimbarea, transformarea, dezvoltarea clientului. Relatia dintre consilier si client, alianta lor terapeutica, impune cateva conditii de baza:




  1. Consilierul si clientul sunt intr-un contract psihologic. Ambii isi clarifica asteptarile si oferta, stabilesc modul in care vor comunica, pun bazele unei relatii respectuoase de ajutorare, cum si cand, cat timp, vor decurge intrevederile.
  2. Consilierul si clientul sunt constienti de starea de vulnerabilitate si angoasa a clientului.
  3. A-l asculta pe celalalt inseamna a te asculta pe tine insuti. Povestea clientului va genera la consilier trairi in ecou ale propriilor experiente de viata. Daca aceste trairi nu au fost suficient prelucrate, consilierul insusi poate deveni vulnerabil si etala mecanisme de aparare. Pe de alta parte, o buna experienta, constientizata, a consilierului reprezinta pentru procesul de consiliere o resursa profesionala ce va facilita intelegerea si acompanierea clientului.
  4. In relatia cu clientul, consilierul nu are voie sa puna nici un fel de conditii.
  5. Consilierul este in relatie cu clientul, o oglinda empatica a acestuia. Clientul reuseste astfel sa se vada, sa se recunoasca si cunoasca mai bine, fara sa se mai respinga.
  6. Clientul trebuie sa se simta inteles si tratat cu empatie in procesul de consiliere.

Sinceritatea absolut necesara in consiliere este dificil de realizat deoarece explorarea problemelor clientului poate avea un ecou neasteptat in consilier, poate atinge probleme refulate. In acest caz, consilierul va incuraja clientul sa paraseasca zona, sa exploreze alte lucruri, in alte directii. Cand clientul ajunge in zonele sensibile, consilierului ii este jena, se simte in disconfort si orienteaza discutia spre alte subiecte.

Consilierea nu este sfatuire, nu inseamna a furniza o informatie ci implica total consilierul, in relatia cu clientul. Este un process in care si consilierul castia; el poate descoperi anumite aspecte ale experientelor sale care i-au scapat, isi poate reimprospata experientele trecute, invata despre el insusi; intr-un cuvant, se dezvolta.

Continutul sedintei de consiliere

Consilierul creaza un climat adecvat ( de siguranta, incredere)si stimulativ pentru ca persoana sa-si exploreze problemele ce le are si sa le inteleaga si sa le gaseasca solutii bazate pe intelegere. Consilierul joaca un rol non-directiv, incurajand persoana sa vorbeasca (sa exprime) ceea ce considera. Persoana se simte in mod progresiv tot mai libera sa-si exploreze si exprime dificultatile emotionale sau cognitive care au nevoie de atentie pentru a fi depasite.

O buna sedinta de consiliere contine intotdeuana:

    • Un moment (momente) de evaluare pentru a verifica daca clientul are sentimentul ca este inteles;
    • Momente de interpretare in care consilierul poate face referinte la propriile experiente prin care sa ajute clientul sa inteleaga mai bine ceea ce se intampla;
    • Momentul ( momentele) de ancheta, de investigatie, cand consilierul pune intrebari deschise clientului; prin aceste intrebari consilierul sprijina largirea orizontului de atentie a clientului. Adeseori clientul absorbit de problema nu mai e capabil sa isi indrepte atentia spre alte elemente care ar putea da un alt sens situatiilor;
    • Un moment ( momente) de sustinere a clientului, in care consilierul transmite verbal si mai ales non-verbal atitudinea lui de sprijin fata de clientul implicat in procesul de auto-explorare;
    • Un moment (momente) de decizie, de gasirea a unui sens care poate schimba imaginea intregii situatii dificile in care e prins clientul ;
    • Un moment ( momente) de comprehensiune, de intelegere a clientului. Aceste momente sunt verificate prin feed-back-ul dat de client la prezentarea sensului desprins de catre consilier.
    • Abordarea pozitiva a clientului se manifesta nu doar in momentele de sprijin, de acord, ci prin toata conduita consilierului, incepand cu primirea clientului, conotatiile cuvintelor folosite in dialogul cu clientul, orientarea atentiei spre "partea plina a paharului".

Este evidenta implicarea activa a consilierului cu clientul. Aceasta abordare a clientului poate conduce la un risc de epuizare profesionala a consilierului. In aceasta situatie, consilierul isi pierde sau este incapabil sa-si mentina pe tot timpul consilierii, atitudinea relaxata, calma, starea de confort in intalnire. Relaxarea sau disconfortul consilierului sunt elemente importante in intrevedere, care se transmit clientului. De aceea Carl Rogers atrage atentia consilierilor asupra riscurilor de epuizare si a nevoii de a-ti lua masuri pentru a preintampina acest lucru. Probabil cea mai importanta masura este aceea de a practica tehnica de consiliere doar avand un supervizor la care sa-ti poti cauta si explora cu onestitate dificultatile ivite in anumite relatii de consiliere.

Portretul consilierului

Consilierea este o tehnica de explorare a unor probleme ale persoanei, asociate cu conceptii incorecte, nerealiste ale persoanei legate de sine, de personalitatea sau viata sa. Dificultatile sunt explorate in raport cu sine insusi, cu conceptia despre sine insusi si cu problemele actuale. Consilierul se va mentine intr-o relatie sincera, naturala/autentica, respectuoasa si toleranta, intelegatoare fata de ceea ce spune si ceea ce simte persoana consiliata.

Consilierea se realizeaza prin stabilirea si trairea unei relatii de ajutorare/sprijin. Capacitatea de a construi o astfel de relatie si de a te simti confortabil cu clientul este descrisa de un portret al consilierului, pe care il descriem in 10 trasaturi:

1. autenticitatea; consilierul este obligat la un process permanent de dezvoltare personala si constientizare de sine, care sa ii permita o manifestare autentica, permanenta, fara caderi in artificialitate, ipocrizii sau alte mecanisme defensive. Consilierul are nevoie de congruenta in rolul pe care il joaca. Congruenta, care ingaduie sicronizarea consilierului cu ceea ce spune si se petrece cu clientul, presupune : 

- experienta,

- constientizarea experientei si

- comunicarea cu acuratete despre aceasta experienta, despre sine.

Persoana congruenta isi accepta si cunoaste trairile, gandurile, sentimentele; acesta o face capabila sa accepte mai bine trairile, gandurile, sentimentele celorlalti. Acceptarea e baza intelegerii empatice a celuilalt. Congruenta deplina este imposibila dar preocuparea si formarea continua iti ingaduie sa o mentii la un nivel suficient pentru a optimiza consilierea.

Un consilier tot mai congruent este tot mai deschis spre fluxul experientelor si catre constientizarea sensului pe care il contine ascuns experienta. Autocunoasterea este astfel intr-o continua expansiune. Autocunoasterea ajuta la dezvoltarea unei intelegeri empatice a fluxului experientelor care copleseste o alta persoana (clientul). Congruenta da naturalete in interventie, autenticitate, iar clientul il vede pe consilier ca fiind "transparent", neartificial, sincer.

In aceasta autenticitate, consilierul se poate servi de reactiile proprii pentru a-l sprijini pe client in procesul de maturizare. Desigur exprimarea propriilor trairi trebuie facuta cu atentie, la momentul potrivit si continutul adecvat. De asemenea aceste reactii trebuie sa si le asume in fata clientului ca fiind reactiile sale:"mi se pare ca..", "eu ma gandesc ca.", "pe mine ma surprinde ca.". Consilierul va evita formule care nu lasa loc la explorari ale clientului, cum ar fi: "Asta asa e cum va spun eu!", "Dumneata esti.".





2. o constiinta de sine larga si o preocupare permanenta pentru a-si intelege reactiile. Consilierul are sentimentul libertatii si capacitatea de a-si recunoaste si exprima perceptiile, atitudinile, gandurile si sentimentele. Clientul capata sentimentul fortei consilierului pe care il vede liber si capabil sa-si acceseze experientele personale. Cand consilierul exprima liber ceea ce se petrece in sinea sa (in minte, in emotii, atitudini), clientul se simte incurajat sa-si exploreze si exprime cu libertate procesele psihologice. Atitudinea libera, confortabila a consilierul transmite ideea ca explorarea poate conduce spre rezolvarea problemelor;

3. capacitate de relationare pozitiva, facila, in spiritul iubirii si a respectului fata de aproapele. Carl Rogers spune ca majoritatea relatiilor noastre, incepand cu cele cu parintii, sunt conditionate: te iubesc daca esti cuminte, daca ai note bune, daca faci ceea ce vreau euCa urmare, dezvoltam mecanismele de aparare pentru a ne salva si a salva relatia. In fata consilierului insa, care are o "privire pozitiva neconditionata asupra clientului", clientul se poate simti liber si neconditionat si isi poate explora trairile cele mai respinse de catre persoanele semnificative lui. Caci consilierul are o atitudine ne-posesiva (non-directiva), de grija, valorizare, acceptare acum si aici cu confuziile, furiile, resentimentele, dragostea 'inacceptabile" ale clientului. Consilierul are o atitudine de acceptare neconditionata a clientului.

4. capacitatea de a ramane calm, empatic dar distinct de client, de problemele sale oricat de complesitoare ar fi acestea sau oricat de mult ar rezona sau interfera acestea cu propria experineta. Consilierul are nevoie de o permanenta constientizare a problemelor si experienteleor sale astfel incat sa nu "citeasca" in explorarea facuta de client, problemele sale si nu ale clientului, pentru a nu se identifica cu clientul. Constiinta treaza ca este o alta persoana decat clientul il va feri pe consilier de a fi deprimat ( ca reactie la disperarea clientului), coplesit ( ca reactie la anxietatile clientului), iritat ( ca reactie la furiile clientului), etc. Atunci cand apare riscul supraidentificarii cu clientul, este de preferat sa nu se accepte interventia solicitata de client. Carl Rogers insusi a refuzat o interventie in care simtea ca se supraidentifica cu clientul si ca isi pierde sensul si limitele personalitatii sale in relatia cu clientul.

5. capacitatea de a avea  suficienta securitate interioara si congruenta pentru a-l lasa liber pe celalalt sa-si exploreze sensurile, resursele. Cand exista un conflict intre valorile consilierului si ale clientului, in interesul clientului, consilierul trebuie sa se confrunte deschis cu acesta. Cand apar conflicte emotionale ( consilierul poate fi iritat, plictisit, sceptic, etc) este de preferat ca sa le recunoasca si sa le exprime caci altfel vor interfera si vor submina procesul de consiliere. Este o conduita destul de dificil de sustinut dar importanta pentru clientul care intelege ca si consilierul este o persoana reala, cu care se afla in interactiune si nu un calculator docil si indiferent.

6. o comprehensiune empatica fata de client care sa-l ajute pe acesta sa recapete increderea in sine. Intelegere empatica merge dincolo de ceea ce se spune pentru ca genereaza in corpul si sinele consilierului ( in ecou) trairea in ecou a starii clientului. Acest lucru face posibila intelegerea sensului spuselor clientului, asa cum apare acest sens in lumea clientului. Intelegerea empatica se exprima prin:"corecteaza-ma daca gresesc dar mi se pare ca spui ca..." sau: "Mi se pare ca ceea ce e important in ce ai spus e..", "pare ca esti (simtamant!).e adevarat?" " cand spui..pare ca simti.asa e?"

Aceste formulari se fac nu doar legat de cele spuse ci si de emotiile care apar in comportamentul clientului. Emotiile care apar in imediatul relatiei terapeutice fata in fata, stau la baza oricarei relatii de ajutor, de sprijin. Empatia presupune: intelegere, cordialitate, autenticitate si este non-posesiva.

7. capacitatea de a-l accepta pe celalalt asa cum este el, de a nu respinge ceea ce nu iti satisface asteptarile. Inseamna increderea in latura buna, chiar daca pe moment mai putin evidenta, a persoanei. Clientul isi spune: "vad ca consilierul ma accepta, si eu ma pot accepta, ma pot uita la mine" ( chiar si la acele trasaturi ale mele de care mi-e frica!). Dar acceptarea clientului nu inseamna acceptarea faptelor lui. Daca clientul a incalcat legea, consilierul nu accepta aceste fapte dar atitudinea lui va fi de a explora fara sa condamne cauzele care conduc la aceste comportamente inacceptabile.

8. capacitatea de a crea un sentiment de securitate clientului aflat in relatie de consiliere. Pe acest fundal de securitate consilierul scoate la lumina aspecte si implicatii ale trairilor si comportamentelor clientului de care clientul nu e constient sau e doar partial constient. Consilierul remarca aspecte care nu sunt spuse, sunt implicite, mai ales la nivel emotional. In acest fel va identifica zone ale experientei clientului care nu sunt constientizate de catre acesta, zone aflate in umbra mecanismelor defensive.

9. Capacitatea de a nu judeca, eticheta, clientul oricat de dificila ar fi situatia in care se afla. Consilierul nu poate avea prejudecati care sa-l impiedice sa-l asculte si sa-l inteleaga  pe client ( orice ar spune acesta).

10. Capacitatea de a-l vedea continuu pe client intr-un " proces de dezvoltare", de transformare pozitiva, de maturizare.

Atitudini gresite. Bariere in realizarea consilierii.

"Atitudinile fundamentale necesare in interventiile de consiliere sunt cele de respect fata de beneficiarul interventiei, umilinta a profesionistului fata de suferinta, spontaneitate, empatie si un entuziasm linistit (Davis, 1993). Atitudinea aceasta transpare atat in mesajul explicit cat si in cel implicit, neverbal al consilierului fata de beneficiar. "[1]

Atitudinile ineficiente, subminand consilierea sunt dezvoltate de catre consilier atunci cand trasaturile descrise in portretul anterior nu sunt suficient de clare, de ferme. In aceasta situatie, cand explorarile clientului il conduc in zone sensibile pentru consilier, acesta din urma se va simti expus, vulnerabil. Intr-o astfel de situatie, consilierul poate deveni directiv, orientand discutia spre zone mai putin sensibile pentru el sau intervenind cu idei care sa contrazica clientu.

2. In cazul in care consilierul nu reuseste sa se simta confortabil in rolul sau, el poate fara sa-si dea seama, sa adopte o fatada 'profesionala", de "expert", inautentica, artificiala. Acest risc e cu atat mai mare cu cat nesiguranta consilierului e mai mare. La inceput, cand inca nu au acumulat experienta si nu si-au antrenat deprinderile, consilierii risca sa dezvolte o astfel de atitudine.

3. Exista situatii in care consilierul nu reuseste sa-si controleze prejudecatile si cand simte/resimte lipsa de respect fata de client. In aceste cazuri consilierul il judeca, eticheteaza, il clasifica, pe client uitand de unicitatea lui ca persoana. Atitudinea va fi resimtita de client si va conduce la escul relatiei terapeutice. Adeseori clientul resimtind aceasta atitudine a consilierului, inceteaza sa mai vina la consiliere.

4. Una din greselile care impieteaza desfasurarea eficienta a consilierii este evaluarea persoanei/personalitatii clientului si nu a comportamentului sau. In vreme ce comportamentele pot fi uneori inacceptabile, asupra persoanei consilierul va pastra in continuu o privire pozitiva si increderea in posibilitatile ei d edezvoltare.



  1. Consilierul trebuie sa fie in permannenta atent la ceea ce spune sau ceea ce comunica non-verbal precum si de consecintele ce le va avea asupra clientului. Sa nu serveasca clientului formule despre acesta (aprecieri asupra persoanei) care sa il impiedice pe client sa se auto-exploreze si auto-descopere.
  2. Una din greselile posibile, care l-au revoltat pe Carl Rogers in momentul in care a prins de veste, este aceea de simplificare a consilierii si a implicarii cu clientul; atunci cand consilierul invata doar o tehnica de a pune intrebari si invata formule gata elaborate fara a se implica empatic cu clientul. A ramane la un nivel superficial de parafrazare a spuselor clientului, fara a fi empatic si intelegator :"Ati spus ca..","deci credeti ca.." Este asadar una din barierele in calea sprijinirii prin consiliere a clientului.
  3. O posibila bariera in initierea si desfasurarea consilierii poate aparea din orizonturile de asteptari diferite ale clientului si consilierului. Clientul vine pentru ca are o problema si asadar poate astepta sfaturi, solutii. Consilierul insa ofera exact opusul: autoexplorare si procesul dificil al exprimarii si al cautarii solutiilor. Depasirea barierei se poate face prin recunoasterea de catre client a rolului consilierului de acompaniator al sau in cautarea celor mai adecvate solutii la problemele proprii.
  4. Consilierul trebuie sa practice o atitudine non-directiva, non-posesiva in raport cu clientul. Clientul e acompaniat de consilier pentru a-si face propriile descoperiri si alegeri, sa-si descopere adevarurile si sensurile proprii. In acest proces s-ar putea sa descopere ca ceea ce credea ca e rau, e neutru sau chiar bun. El descopera ceea ce nu stia despre el; integrandu-si acele parti nestiute si el se  maturizeaza., cunoscandu-se si recunoscandu-se, acceptandu-se si iubindu-se pe sine insusi.
  5. Atitudinea corecta este aceea bazata pe increderea totala ca orice persoana are tendinta de a se dezvolta sanatos din punct de vedere psihic; Cand aceasta tendinta naturala e blocata, apar dificultati emotionale si probleme in relatiile cu ceilalti. Orice persoana poate fi sprijinita spre a evolua sanatos. Iubirea de aproapele sta la baza teoriei si a practicii rogeriene. Carl Rogesr crede in existenta si efectul unei forte pozitive existente in fiecare persoana care trebuie doar trezita in consiliere prin ascultare si empatie.
  6. Atitudinea adecvata a consilierului este aceea de implicarea activa cu clientul. Aceasta conduce la invatare, internalizare schimbare. Implicarea activa apare atunci cand clientul (supervizat, student, coleg, etc.) poate alege, opta. Implicarea activa duce la transformare in mult mai mare masura decat furnizarea de informatii.
  7. Cand consilierea se practica in grup, grupul trebuie sa fie alcatuit bazat pe sinceritate, respect, acceptare, intelegere empatica, sa fie un grup securizant, in care fiecare e capabil sa invete, sa progreseze si sa fie eficient.
  8. Consilierea este un process therapeutic ce se situeaza la nivelul lui "aici si acum". Referiritele la trecut se fac doar in relatie cu situatia de acum si aici si in masura in care clientul este cel care orienteaza povestea spre trecutul sau.
  9. Consilierul trebuie sa aiba o atitudine umila izvoranta din convingerea ca omul e capabil sa se realizeze singur, doar ca nu e constient de asta si astfel nu are acces la posibilitatile lui. Ceea ce face el, consilierul este doar de a repune in miscare aceste forte de autodezvoltare blocate pe moment, punandu-l pe client mai strans in relatie cu resursele personale pe care le are acesta. Subiectul detine potentialul dar are nevoie de sprijinul consilierului pentru a si-l descoperi, a avea acces la el.

Intrebari concrete ce pot fi folosite in consiliere

In general, in consiliere vom evita intrebarile inchise, cele la care raspunsul e scurt, prin "nu" sau "da". In general e de preferat " cum", "in ce fel" lui "de ce"; adica e de preferat descrierea modului de manifestare a situatiei problematice si a celor implicati in locul intrebarilor privind cauzele.

Hilton Davis (1993) formuleaza cateva intrebari cu rol d eghid de explorare a situatiei, tintind cateva puncte d einteres[2]:

Care este natura generala a problemei?

In ce imprejurari, cand, apare problema?

Care sunt aspectele specifice de manifestare?

Cand a inceput problema sa se manifeste?

Care au fost circumstantele declansatoare?

Cand si cat de frecvent se acutizeaza problema?

Cand si unde nu apare problema?

Exista un aspect specific care o provoaca?

Care sunt consecintele problemei?

Cine sunt persoanele implicate in problema?

Cum reactioneaza ele la problema?

Cum simte si gandeste fiecare din cei implicati, in legatura cu problema?



Ce simte fiecare din cei implicati in legatura cu sine insusi ?

Ce simt cei implicati, unul fata de celalalt?

Care sunt ipotezele clientului legat de cauzele problemei?

Ce a incercat el si ce au incercat ei sa faca pana acum in legatura cu problema?

Ce rezultate au obtinut la incercarile lor?

Este evidenta orientarea sistemica a acestui ghid de intrebari.

Hilton Davis (1993) mai face urmatoarele precizari la definitia procesului de consiliere, cu privire la pozitia consilierului :

Sa respecte libertatea individului de a-si alege solutia care i se pare ca fiind potrivita

Sa faciliteze procesul de luare de decizie a clientului

Sa incurajeze eficienta clientului

Sa conduca o explorare atenta a situatiei problematice din punctul de vedere a clientului care are nevoie de ajutor

Sa cada de acord cu scopurile si eventual sa le exploreze si negocieze cu clientul

Sa furnizeze informatii relevante pentru client, intr-un mod clar si eficient

In aceste precizari, filosofia rogeriana se estompeaza dar s eaccentueaza principii ale utilizarii consilierii din perspectiva generala a asistentei sociale.

Studiu de caz propus spre rezolvare

Dna C., educatoare de meserie, este mama a trei copii, cu varstele de 16, 14 si 9 ani. Sotul ei a murit in urma cu 9 ani, pe cand fetita ce amica avea 3 saptamani, baiatul avea 5 ani iar fata cea mare, avea 7 ani. Fata cea mare a devenit sprijinul si sfatuitorul mamei asa incat absenta tatalui a trecut mai usor. Acum mama si-a gasit un prieten ceea ce o face fericita si ii atrage criticile fetei mai mari: " esti caraghioasa, esti ridicola". Dna C. a facut greseala de a-l aduce in casa pe prietenul ei, intr-un moment in care copiii erau in vacanta si fara a-i pregati in prealabil. Fata mai mare a devenit violenta cu mama aruncandu-i vorbe urate. Amicul mamei s-a amestecat pentru a o ajuta pe mama. Fata cea mare a fugit de acasa refugiindu-se la o matusa si nu a dat timp de doua zile nici un semn de viata.

Mama provine dintr-o familie cu trei copii, in care ea, cea mai mica, avea o relatie speciala cu mama sa. Cand a plecat la studii, mama ei a facut un cancer. Cand a terminat studiile, cu doua saptamani inainte de a se casatori cu dl C. si a pleca cu el la mare distanta de casa parinteasca, mama dnei C. a murit. Dna C. nu a mai pastrat nici o legatura cu tatal ei si cei doi frati si nu a povestit copiilor despre familia sa.

Dna C. cere sprijin pentru a rezolva dilema in care se afla: doreste sa revina acasa fiica ei dar doreste si sa-si pastreze noul prieten, dandu-si sansa unei vieti de femeie.

BIBLIOGRAFIE

Muntean, A. ( 2009), Psihologia dezvoltarii umane, ed. Polirom, Iasi

Muntean A. ( 2002), Familii si copii in dificultate, ed.Mirton, Timisoara






loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate