Organizarea tipurilor de biblioteci

Organizarea tipurilor de biblioteci

O biblioteca bine organizata treuie sa raspunda urmatoarelor deziderate:

1. Calitatea serviciilor

2. Imaginea institutiilor

3. Adaptarea problemelor de marketing la cerintele utilizatorilor

In Romania sunt structurate doua retele:

1. Reteaua bibliotecilor publice
2. Reteaua bibliotecilor de invatamant

Bibliotecile de invatamant sunt bibliotecile scolare, biblotecile universitare si bibliotecile universitare tehnice. Bibliotecile de invatamant reprezinta unul dinte spatiile in care se formeaza urmatoarea clasa intelecuala si politica. In biblioteca universitare trebuie sa se formeze specializtii care vor active in piata economica , stiintifica si cultural a Romaniei, si este essential ca biblioteca universitatii sa poata oferi o informatie de calitate si cat mai noua, cat mai completa si cat mai valoroasa.

Pe de alta parte biblioteca universitatii trebuie sa ofere si accesul la surse de informare in afara lor ,posibilitatea comunicarii si informarii la nivel national si international. Spre deosebire de biblioteca publica in care cartea ocupa primul loc, iar periodicele cel de al doilea loc, in biblioteca universitara sunt foarte importante publicatiile seriale de specialitate pentru fiecare domeniu. Acestea fac sa circule informatia cea mai recenta de care au nevoie atat specializtii in curs de pregatire cat si cadrele didactice si alti specialisti.

Biblioteca este universal cunoasterii si ramane alaturi de laboratorul de creatie institutia fundamentala a stiintei. Informarea stiintifica este o componenta indispensabila a invatamantului superior si trebuie astfel manifestata o grija sporita fata de sarcinile ce revin documentarii didactice.

Mijloacele de informare sunt de mai multe feluri:

Mijloace formale care cuprind cataloage indexuri, bibliografii.

Mijloace neformale prin care se intelege informatiile transmise verbal,referintele bibliografice care insotesc diferitele cataloage de lucrari.

Mijloace situate intre cele doua catgorii: informarea curenta, ifuzarea relative a informatiei.

Utilizatorii unei biblioteci universitare sunt in primul rand studentii, doctoranzii, cadrele didactice ale universitatii respective si apoi utilizatorii externi.

1. Inginerii si tehnicienii din productie cu activitati executive.
2. Cercetatorii cu activitati executive.
3. Cercetatorii cu activitati de creatie care intocmesc si conduc proiecte de cercetare si dezvoltare.
4. Cadrele de conducere ale societatilor.

Modul de informare al studentilor, al absolventilor si a corpului didactic universitar se caracterizeaza printr-o frecventa mai asidua a bibliotecii. acestia prefera consultarea directa a publicatiilor.

In privinta indrumarii studentilor in folosirea curenta a instrumentelor de informare exista in practica bibliotecare doua puncte de vedere diferite:

1. Considera ca studentul trebuie indrumat pas cu pas, prin informatii bibliografice stricte ceea ce duce la limitarea orizontului sau de cunoastere.
2. Pretinde ca studentul sa fie lasat sa cerceteze singur toate sursele de informare existente in biblioteca si a-si selecteze documentele necesare studiului, ceea c ear duce la scaderea timpului de studiu al studentului.

Datorita cresterii volumului de informatii ar fi mai utila indrumare flexibila a studentului. Esta mai eficint ca biblioteca sa selecteze la cererea utilizatorilor ei documentele corespunzatoare, sa puna la dispozitia studentilor bibliografii urmand ca acestioa sa foloseasca si surse mai largi furnizate de biblioteca Acest porcedu este indicat si in pregatirea temelor de casa, seminar, de laborator a referatelor.

Este mai util ca studentul sa isi foloseasca timpul pentru studiul documentelor si mai putin pentru descoperirea surselor.

Elaborarea lucrarilor de diploma si licenta necesita o asistenta documentara complexa similara celei indicate de cercetarea stiintifica. Aceste lucrari presupun abordarea orginala a unu subiect, o indrumare documentara complexa, cu studiere si a altor documente in afara cursurilor predate de professor, numai atunci lucrarea de diploma are originalitate si este bine cotata cand aduce o abordare noua , ceva aparte.

In structura mai multor biblioteci universitare exista un birou de informare, documentare, care are ca obiectiv, executarea de bibliografii , cercetari bibliografice pe o tema data, sau informarii curente pe o tema data, buletine de informare noi intrate in biblioteca.

Tipuri de documente:

Intr-o biblioteca sunt mai multe tipuri de documente:

1. Documente primare -cartile, revistele ziarele,publicatiile audio-vizuale
2. Documente secundare - bibliografii, lucrari de sinteza, lucrari de referinta, buletine de semnalare, dictionare, enciclopedii, cataloage
3. Documente tertiare - o sinteza a politicii de informare stiintifica si tehnica.

Tipuri de bibliografii:

Dupa modul de colectare a referintelor bibliografice exista mai multe tipuri de bibliografii:

1. Cu referire la : 1.1 Toate domeniile cunoasterii (bibliografia generala)

La o singura disciplina (bibliografia speciozlizata)

2. Biblografia care recenzeaza: 2.1 Exhaustive- bibibliografia exhaustive

Recenzeaza dupa anumite criterii (bibliografia selective)

3. Recenzeaza: 3.1 Publicatii noi aparute (bibliografia curenta)

Publicatii mai vechi de 1 an (bibliografia retrospective)

4. Dupa aria geografica: 4.1 Bibliografia internationala

4.2 Bibliografia nationala

5. Dupa tipul de analiza: 5.1 O singura informare bibliografica (bibliografia de semnalare)

5.2 O naliza cristica a continutului (bibliografia analitica)

Cautarea documentelor intr-o biblioteca

Acest capitol se refera la mai multe aspecte:

1. cautarea in catalogul alphabetic
2. cautarea la raft
3. cautarea in catalogul sistematic
4. cautarea periodicelor intr-o biblioteca

Cautarea documentelor intr-o biblioteca este o operatiune care necesita luarea unor decizii din partea utilizatorului atunci cand sunt investigate, fondul de carte se refera la:

1. Familiarizarea utilizatorului cu tema cercetarii si cu practica de biblioteca
2. Domeniul caruia ii apartine tema de cercetat
3. Resursele bibliotecii (fondul de publicatii)

Cautarea in catalogul alfabetic

Cautarea unei carti se face in doua etape:

1. Cautarea in catalogul alfabetic
2. Localizarea filialei unde se afla cartea

Toate cartile unei biblioteci sunt reprezentate in catalogul alfabetic in ordinea aalfabetica a vedetelor de autori , persoane fizice, autori colectivi, sau a primului cuvant din titlu cand lucrarea are mai mult de 3 autori.

Cautarea la raft:

Exista biblioteci care expun o parte din carti direct cititorilor, ei putind circula liberi printre rafturi si acest procedeu se numeste acces liber la raft.

Cautarea in catalogul sistematic:

Se cauta in acest fisier atunci cand nu stim exact autorii documentelor ce se doresc a fi consultate . In acest caz se cunoaste bine continutul temei de cercetat, se cere indexul alphabetic unde in dreptul fiecarui termen este trecuta clasificarea zecimala a subiectului cartii sau a temei de cercetat si odata aflata clasificarea zecimala se poate cauta sistematic.

Cautarea peridicelor:

Articole din periodica prezinta un interes tot mai mare pentru cititori pentru ca ele prezinta informatia la zi. Daca biblioteca detine periodicele cautate cititorul trebuie sa caute in fisierul periodicelor unde acestea se afla in ordinea alfabetica a tarilor si in cadrul acestora revistele sunt grupate alfabetic.Bibliotecile au sali speciale pentru reviste.

Descrierea bibliografica a publicatiilor, monovolum, multivolum si a serialelor

Descrierea bibliografica are ca scop realizarea unu sistem unitar de cataloage traditionale sau computerizate de biblioteca care sa ofere cititorilor sai cat mai diverse cai de regasire a publicatiilor.

Prin descrierea bibliografica, publicatia capata identitate , intrand astfel in circuitul fisierelor de catalog.

Sursele de informare ale descrierii bibliografice

1.Pagina de titlu sau subtitlul ei

2. Surse complementare

3. Restul publicatiei, adica cotorul, prefata sau cuprinsul

4. Sursele exterioare publicatiei: -lucrari de referinta

- bibliografie

- liste editoriale

- enciclopedii

- dictionare

Elementele descrierii

Cea mai importanta parte a descrierii este vedeta deoarece in catalogul alfabetic este elementul de baza de care se tine seama in ordonarea fisierelor

Tipuri de vedete:

1. Vedeta de autor - persoana fizica, reprezinta nume de persoane fizice

Observatie: I. Budai Deleanu.

- nume cu prefixe , se stabilesc pe principiu formei folosite in tara de origine

Observatie: Honore de Balzac

2. Vedeta de autor colectiv reprezinta denumirea de colectivitati, institutii, organizatii sau denumire colectiva care a elaborat o lucrare.

Observatie: Institutul de Medicina Timisoara

3. Vedeta la titlu - se exprima prin titlul documentului descris.

Vedeta indiferent de tip se scrie cu majuscule.

Descrierea bibliografica a publicatiilor e standardizata la nivel international, si in cadrul descrierii elementele componente au o ordine fixa si o punctuatie specifica ce precede fiecare element.

Tipuri de descriere:

1. Descrieri principale
2. Descrieri complementare
3. Descrieri analitice
4. Trimiteri -generale

- speciale

- informative

Descrierea principala se intocmeste la numele autorului daca exista intre 1-3 autori, sau la titu mai mult de 3 autori.

Descrierile complementare se intocmesc la coautori , prefatatori, redactori, locuri geografice lucrari de referinta, descriere de autori.

Descrierile analitice se intocmesc pentru lucrari cuprinse in antologi, culegeri, articole din periodice, capitole din publicatii.

Trimiterile constituie un numar ajutator de orientare a cititorului in catalogul de biblioteca indicandu-i unde sa caute informatia.

Trimiterile generale conduc la o forma neacceptata a unui nume de autor, fie personal/colectiv ori a unei denumiri la vedeta uniforma.Exemplu:Pincio Paun Ioan.

Trimiterile speciale fac legatura dintre doua vedete uniforme . Exemplu:Barbu Ion / Barbician Dan

Trimiterile informative indica faptul ca anumite documente cu titluri generice se gasesc in catalog la denumirea colectivitatii sau autoritatii teritoriale ce le-a elaborat. Exemplu: Constitutie- Romania

In categoria de descrieri de lucrari monovolumice se incadreaza publicatiile intr-un volum.

In categoria de descrieri de lucrari multivolumice se incadreaza publicatiile care apar in unul sau mai multe volume fara periodice bine definite (Exemplu: seriale

Semnificatia ISBN si ISSN

ISBN - e prescurtarea din limba engleza a internationalului standard Book Number care identifica un singur titlu sau o singura editie dintr-o carte sau dintr-un alt tip de monografie publicata sau produsa de catre un anumit editor sau producator.

Numarul interior al cartii se compune din 10 cifre de la 0-9 repartizate in 4 grupe despartite printr-o linioara sau printr-un spatiu 173-4256-27-4. Prima grupa reprezinta numarul de identificare al cartii sau al zonei lingvistice . Cea de a doua grupa reprezinta nr. de identificare al editorului sau al producatorului. Cea de a treia grupa reprezinta numarul de identificare a titlului cartii.

Cea de a patra grupa reprezinta cifra de control care da posibilitatea verificarii corectitudinii ISBN. Cand aceasta cifra este de 10 se inlocuieste cu 10 roman "X". ISBN-ul este tiparit pe versoul paginii de titlu, in partea de jos a paginii de titlu sau pe supracoperta.

Semnificatia ISSN e prescurtarea din engleza pentru International Standard Serial Number si identifica in mod concis , unic si univoc titlul publicatiei respective pe toata perioada aparitie sale. Publicatiile seriale cuprind periodice, ziare, publicatii anuale, reviste, colectii etc.

Un ISSN poate fi atribuit oricarei publicatii seriale fie ca este tiparita, fie ca e pe alt suport (discheta).

ISSN-ul e un cod numeric care serveste identificarii oricarei Public Seriale indiferent de tara de editare, de limba sau alfabet utilizat, indiferent de periodicitate suport, etc. Nu are nicio semnificatie intrinseca si nu comporta in sine nicio informatie relativa la originea sau continutul publicatiei.

ISSN-ul este compus din doua grupe de 4 cifre legate intre ele prin "-", au ca cifra in cazul in care e 10 se noteaza "X".

Se amplaseaza intr-un loc vizibil a unui Public Seriale.

Semnificatia CIP - "catalogarea inaintea publicarii"

CIP e descrierea bibliografica a unei carti si cuprinde datele esentiale ale cartii ( autor, titlu, editura, ISBN, numar de pagini)

Editurile trebuie sa furnizeze datele bibliografice ale cartii care urmeaza sa o editeze, aceste date fiind completate pe  un formular CIP care e oferit de Biblioteca Nationala.

Comunicarea interumana

Are 3 componente:

1. Comunicarea verbala
2. Comunicarea nonverbala
3. Comunicare scrisa

Comunicarea verbala-are un rol importanta, primordial atat din punct de vedere al segmentului de negociere pe care il ocupa cat si din punct de vedere al continutului .

Comunicarea verbala e un joc al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucrucare nu e posibil atunci cand negocierile au loc in scris sau cu alte mijloace. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati:

obtinerea si transmiterea de informatii

elaborarea unor propuneri

exprimarea unor opinii

Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie.

Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostiinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire.

Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare, a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare si aceste mijloacesunt limbajul si stilul.

Limbajul poate fi definit ca fiind un sistem de comunicare prin semnale in cadrul unei limbi sau in afara ei. Dupa criteriul fct. Putem distinge 3 categorii de limbaj:

limbaje inferioare (lumea animala si au functie de semnalizare sau de autoexpresie)

limbaje superioare exclusiv umane capabile de descriere si argumentare

limbajele mixte

Ca activitatea sociala, comunicarea verbala in relatile comerciale are un limbaj de specialitate, corespund proceselor si relatilor pe care le exprima.Terminologia acestora e comuna tuturor domeniilor de activitate.

Stilul poate fi definit ca:

la nivel individual - ca mod de exprimare intr-o comunicare specific pentru emitator -stilul unui ziarist, muzician, etc.

la nivel colectiv- ca fiind un mod de exprimare intr-un domeniu- artistic, publicitar,etc.

Stilul folosit in comunicarea verbala care are loc in activitatea comerciala se deosebeste in mod simtitor de stilul literar, juridic sau familiar.

Principiile stilului comunicarii verbale sunt:

1. Claritatea - cuvintele trebuie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fi intelese.Se va avea grija sa fie evitate cuvinte cu mai multe intelesuri, neologisnmele, regionalismele. Claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte.
2. Simplitatea si naturaletea - acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerare.
3. Corectitudinea- o exprimare corecta consta in respectarea regulilor gramaticale.
4. Politetea si demnitatea - adica stilul comunicarii verbale trebuie sa aiba in vedere un ton si mod deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn iar in cazul unor nemultumiri aparute in discutie sa predomine politetea buna cuviinta si demnitatea.

Pentru exprimarea corecta a ideilor, pe langa vocabular , structura gramaticala este al dolea element de baza al limbii romane, si ea consta in aplicarea stricat a regulilor gramaticale si in asezarea si imbinarea cuvintelor in propozitii si fraze.

Comunicarea nonverbala . Limbajul nonverbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui mesaj corect. Studiul acestui limbaj nonverbal vine sa dea forta, sa ne imporspateze cunostiintele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup. Surisul - indica o persoana amicala deschisa discutiei.

Bratele incrucisate- indica o atitudine negativa

Mainile pe masa - indica faptul ca o persoana e gata de actiune

A fi asezati pe scaun cu mainile incrucisate la ceafa si cu tot corpul inclinat pe spate - reprezinta tipica patronului in birou, sau care e tentat sa isi delimiteze teritoriul

Persoana care isi freaca dosul mainilor din cand in cand- indica persoana care are ceva de ascuns

Persoanele care freaca palmele mainilor- persoane care sunt gata de a realiza o buna activitate

Tot din cadrul comunicarii nonverbale face parte comunicarea tactila. Comunicarea tactila e posibila numai in cadrul comunicarii interpersonale aceasta forma de a transmite un mesaj este comuna si lumii animale si ea se pastreaza inca si in societatiile cele mai evoluate si are un caracter preponderent instinctual, desi de la un anumit nivel intervine constiinta .

Cercetaratorii au stabilit 5 clase de atingeri dintre care numai 4 privesc convorbirea:

1. Atingerile care transmit emotii pozitive

-Mangaierea - atingerea care semnifica consolarea

- Atingere de incurajare

- Atingere linistitoare

Toate acestea comunica afectiunea, participarea, aprecierea si au un efect pozitiv asupra starii de spirit a receptorului.

2. Atingeri ludice - pot fi autonome sau in legatura cu comunicarea verbala
3. Atingeri de control -in aceasta categorie sunt incluse acele semnale tactile care au rolul de a orienta comportamentul sau aptitudinea.
4. Atingerea rituala - fac parte atingerile cu semnficatia magica in spatiul religios cat si atingeri specifice a spatiului profund care si-au pierdut vechile sugestii , transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau cu un obiect sacru
5. Atingerea cu semnificatie sexuala

Comunicarea gestuala directa - comunicarea prin gesturi si care poate sa se substituie pe unele frecvente, uneori reprezinta o completare, o accentuare sau o reglare a gesturilor. Gestul este folosit cu precadere in comunicarea artistica. Gesturile cu valoare comunicationala pot fi grupate in mai multe categorii :

1. Emblemele - sunt miscari care se substituie comunicarii verbale si formeaza un limbaj constituit dintr-un numar mare de gesturi care semnifica sunete sau cuvinte si compenseaza imposibilitatea miscarii verbale in anumite situatii (codurile surdo-mutilor).
2. Gesturile ilustratorii - gesturi de insotire si montare a comunicarii verbale , uneori spontane, universale
3. Gesturile de reglaj - miscari ale capului, ale fetei mai rar ale mainilor
4. Miscarile afective - sunt expresii ale starii de spirit si sunt folosite pentru a comunica trairi si reactii
5. Adaptorii - gesturi de tuareta, de corectare a tinutei, al comportamentului in societate

Comunicarea prin intermediul obiectelor

Este o comunicare de a transmite un mesaj nonverbal care foloseste in afara de resursele corporale si obiecte (gesturile care folosesc bastoane).

Comunicare prin situare - e un alt gest de comunicare nonverbala, adica o persoana care nu doreste sa fie abordata se plaseaza intr-un spatiu mai extrem aratand faptul ca nu e disponibil.

Comunicarea scrisa

Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante si revolutionare munci ale societatii.Prin comunicarea scrisa se intelege o scrisoare continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane , raport sau legatura intre fapte , lucrari, fenomene, si situatii. Este  procedeul de comunicare intre oameni prin scrisori, instiintari sau comunicare scrisa .

Comunicarea scrisa - totalitatea comunicarilor scrise care intervin in viata unei persoane cu privire la relatia ei. Comunicarea facuta in scris de catre o persoana fizica sau juridica reprezinta un act de corespondenta, si actele de corespondenta au caracterul si poarta denumirea unei scrisori iar cele de corespondenta poarta denumiri diferite:

oferta

adresa

cererea

telegrama

reclamatia

proces verbal

afis comercial

Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu e posibila cea verbala.