Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Arta cultura


Index » hobby » Arta cultura
» Renasterea


Renasterea




Prezentarea curentului

Renasterea este denumirea curentului de innoire sociala si culturala, care a aparut in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice.

Renasterea este o epoca in istoria Europei care cuprinde, in linii generale, sec. XIV - XVI, in perioada inceputului destramarii feudalismului si a aparitiei capitalismului. Renasterea a dus la o schimbare a valorilor umane - un avant de energie si de incredere in potentialul uman - care a avut numeroase consecinte. Printre cele mai spectaculoase consecinte se pot enumera inflorirea artelor si noua viziune asupra rolului artelor si a artistilor in viata societatii.




Renasterea a inceput in Italia, deoarece era cea mai bogata tara din Europa si era posesoarea unei indelungate traditii artistice. Avea multe orase independente, infloritoare economic, populate cu comercianti si bancheri nerabdatori sa-si vada numele imortalizat in diferite portrete comandate, in palate noi care se construiau sau in capelele somptuoase ale familiilor.

In Italia, Renasterea cuprinde urmatoarele perioade: Prerenasterea (sec. al XIV-lea), Renasterea timpurie (sec. al XV-lea), Renasterea deplina ( 1500 - 1530), Renasterea tarzie (sfarsitul sec. al XVI-lea) si are urmatoarele centre principale: in sec. al XV-lea numeroase scoli locale la Florenta, Siena, Venetia, Padova, Urbino etc., iar in sec. al XVI-lea la Roma si Venetia.

PRERENASTEREA (secolul XIII- XIV)

Este o faza de pregatire, distincta de Renașterea propriu-zisa. Este o faza de tranziție in care se intalnesc elemente ale Goticului internațional cu noile idei renascentiste ce apar treptat. Aceste idei inovatoare sunt prezente mai intai in literatura vremii, Dante, Petrarca, sau Boccaccio facand primii saltul spre umanism, aducand in operele lor noile idealuri despre om.

Florența, Sienna, Pisa, Luca sau Pistoia sunt cele mai puternice centre cultural-artistice, cu un rol fundamental in formarea unui nou gust artistic, in deschiderea spre cultura antichitații. Acum, se produc treptat, modificari ale gustului si ale mentalitaților noii clase care se formeaza, burghezia. Deși continua sa se construiasca catedrale ca simbol al credinței, ele nu mai reprezinta centrul activitații constructive, interesul indreptandu-se progresiv catre construcții laice, palate sau construcții de interes public.

Acum are loc o schimbare profunda in atitudinea artiștilor, evidențiindu-se o evoluție treptata spre un alt mod de a gandi opera de arta. Tinzand spre individualism si prețuirea talentului sau a spiritului creator, artiștilor nu le mai sunt suficiente formulele si dogmele de reprezentare a scenelor impuse de Biserica sau de comunitatea orașului, ei vor incepe sa observe natura, sa lucreze dupa model, sa incerce a o reda in concordanta cu observațiile lor.

Ei vor incepe sa-si judece opera dupa indemanarea cu care redau omul, detaliile lui anatomice sau bogatia amanuntelor din realitatea inconjuratoare. Progresul se inregistreaza mult mai rapid in domeniul arhitecturii si sculpturii datorita existentei vestigiilor antice scoase la iveala prin sapaturile arheologice si mai lent in cel al picturii din cauza lipsei de exemple (descoperirile frescelor si mozaicurilor de la Pompei si Herculanum au loc cu mult mai tarziu, in secolul al XVIII-lea).

Cu toate acestea, in sculptura modificarea atitudinii artiștilor are loc mai incet, datorita muncii de echipa si organizarii lor in bresle, dominate de reguli stricte. In aceasta perioada exista doua categorii de artiști: tradiționaliști, care raman tributari canoanelor si regulilor trecutului si artiști moderni,inovatori cautatori de soluții noi.

Dezvoltarea sculpturii

Aceasta perioada este dominata de predominanta basoreliefului la care se remarca deja influentele sarcofagelor romane. Compozițiile sculpturale sunt in marea lor majoritate aglomerate, cu numeroase personaje si detalii. Cu toate acestea, se remarca treptat scaderea numarului de personaje si o citire din ce in ce mai ușoara a compoziției. Personajele nu mai sunt plasate in friza, ci sunt grupate pe mai multe planuri pentru a sugera in felul acesta adancimea, nu mai sunt tratate schematic, ci incep sa capete volum, sunt imbracate in togi romane (acordandu-se o atenție speciala jocului de falduri), prezinta chipuri din ce in ce mai expresive.

De asemenea, se fac incercari tot mai evidente de incadrare a scenelor intr-un spațiu ce nu mai este abstract, prin sugerarea peisajului sau chiar a elementelor de arhitectura. Dintre cei mai de seama sculptori ai acestei perioade de tranziție sunt:

Arnolfo di Cambio si familia Pisano (Niccolo, Giovanni, Andrea)

Niccolo Pisano intemeietorul familiei face trecerea de la spiritul gotic spre cel nou renascentist.

Compozițiile sale continua sa fie aglomerate, totuși se remarca incercarile de aerare si simplificare compoziționala. Cele mai frumoase realizari ale sale sunt:

Basoreliefurile Fantanii Maggiore din Perruggia,

Portalul Catedralei din Lucca,

Amvonul Baptisteriului din Pisa (cu scene din viata lui Iisus)

Amvonul catedralei din Sienna

Cel care insa face un pas insemnat spre noul spirit renascentist este Andrea Pisano, nepotul care decoreaza catedralele din Orvieto, Pisa, Venetia.

Dar cea mai insemnata lucrare a sa este basorelieful de pe Poarta de Sud a Baptisteriului din Florenta, pe care o termina in 1336. In cadrul acestei porți, sculptorul aduce ca elemente de noutate:

- impartirea canaturilor ușii in panouri dreptunghiulare (pastrand ca

reminiscenta a goticului doar forma campului sculptural de trifoi cu patru foi),

- numarul foarte redus de personaje, reprezentarea lor in atitudini calme, firești si

incadrarea scenelor religioase in peisaj (pe care-l realizeaza aducand detalii reale).

Dezvoltarea picturii

Nasterea lui Isus

Nașterea lui Isus, Giotto di Bondone

Spre deosebire de arhitectura sau sculptura mult mai accentuat in schimbare, pictura va inregistra un ritm mult mai lent al introducerii elementelor de noutate. Ea are de luptat cu tradițiile gotice si mai ales bizantine, mult mai puternice si dificil de inlocuit.

Se știe ca pictura din sec XI-XIII este dominata de școala bizantina ce cuprinde numeroși artiști ce lucreaza pe teritoriul Italiei. Pictura din aceasta perioada este predominant murala, ce decoreaza numeroasele catedrale, si mai puțin pictura de șevalet, executata pe panouri de lemn.

Progresul, deși incet datorita lipsei modelelor antice, este totuși inregistrat de la Duccio (1260-1318/20), pictor florentin care de asemenea ramane tributar canoanelor bizantine (ex: frescele din bis. Sf. Francisc din Assisi) la Simone Martini (1284-1344, ex: Buna Vestire, 1333) si Familia Lorenzetti (Pietro si Ambrogio), care fac pași foarte timizi catre desprinderea de tradiție, la cel mai de seama pictor al perioadei Giotto di Bondone (1266-1337).

Printre lucrarile sale certe se numara:

frescele de la Biserica Sf. Francisc din Assis

frescele de la Biserica Arena din Padova

frescele din Biserica Santa Croce din Florenta (Capelele Bardi si Peruzzi).

Sculptura in timpul Renasterii

Sculptura Renasterii se intoarce la materiile nobile ale antichitatii, la marmura cu grauntele fin, care cu timpul ia tonul cald al pielii, si la bronzul care permite modelajul fin si miscarile vii.

Sculptura si pictura se desprind de arhitectura si, pe langa arta monumentala (pictura murala si decoratiile sculpturale), se dezvolta pictura de sevalet si sculptura de postament. Desenul este apreciat ca opera de sine statatoare, iar gravura cunoaste o mare raspandire, raspunzand prin posibilitatea de multiplicare, ca si textul tiparit in noile tipografii, necesitatilor publicului numeros al oraselor.

Arta Renasterii a creat genuri noi: bustul - portret, medalia, statuia ecvestra. Sculptura isi concentreaza interesul asupra fetei si privirii pentru a exprima esenta personalitatii. Bustul - portret este un omagiu adus individului, medaliile au servit la glorificarea individului dezvaluind prin profil si prin viziunea frontala a capului fizionomia personajului, iar statuia ecvestra era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, unui comandant de osti. Acestea erau asezate in piete publice pe socluri inalte, ca omagii ale admiratiei publice. In acest sens sunt cunoscute statuile lui Donatello si Verrocchio. Operele lui Donatello sunt incomparabile prin intensitatea expresiei. Exprima miscarile sufletesti prin gesturile si actiunile corpului. Figurile sunt macerate de viata interioara, consumate de pasiuni, expresive. Opera lui, include si celebra sculptura din bronz David care a constituit inceputul unei noi perioade a Renasterii. Statuia a fost prima lucrare de dimensiuni mari, reprezentand un nud, in picioare.





 


David, Donatello

In sculptura, opera lui Donatello rezuma evolutia artei sec. al XV-lea, de la statuile care impodobeau biserica, la portretul laic si monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopo, della Quercia, Verrocchio, Luca della Robia s.a.).

Sculptura a reprezentat arta suprema pentru Michelangelo. El a contopit intr-o forma neintrecuta cele doua tendinte ale Renasterii: cultul frumusetii corporale si pateticul religiei crestine care divinizeaza suferinta.

Pictura

In pictura trasaturile innoitoare din creatia lui Giotto de Bondone sunt dezvoltate, la inceputul sec. al XV-lea, in pictura murala de florentinul Masaccio, care a fost primul pictor care a creat imagini monumentale in spirit naturalist, apoi in a doua jumatate a secolului, de Mantegna, de Botticelli, iar pictura de sevalet este ilustrata cu precadere la Venetia. In sec. al XVI-lea apogeul picturii Renasterii este atins in operele lui Leonardo da Vinci, Rafael, Sanzio, Michelangelo Buonarroti si in cele ale venetienilor Georgione, Tiziano, Veronese.

Cel mai mare pictor, reprezentant al acestui stil, a fost Sandro Botticelli (1445 - 1510), ale carui contururi ferme, culori intr-o paleta foarte bogata si personaje distincte, au conferit picturilor sale o nota deosebita.

Adoratia Magilor, capodopera a pictorului Botticelli, este un exemplu de scena religioasa, in care este prezent si patronul artistului, un Medici mandru, preocupat de propria-i persoana, in contrast evident cu Madona si Pruncul. Cele mai cunoscute lucrari ale lui Botticelli, Primavera si Nasterea Zeitei Venus sunt lucrari reprezentative pentru un alt ideal al Renasterii - pasiunea pentru mitologia clasica si ideile filosofice mistice.

 


Adoratia Magilor,

Botticelli

 


Primavera, Botticelli

 


Nasterea Zeitei Venus, Botticelli

Perioada cuprinsa intre anii 1500 si 1530 este cunoscuta in istoria artelor ca Renasterea tarzie. Generatiile de artisti ajunsi la maturitatea lor artistica, si-au perfectionat arta utilizarii perspectivei, "chiaroscuro" (umbrirea) si chiar alte tehnici cu scopul de a-si convinge spectatorii asupra realismului personajelor si scenelor.

In perioada Renasterii tarzii, existau trei mari artisti, considerati a fi de geniu. Contemporanilor, artisti ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Rafael, le pareau "superartisti". Tot in aceasta perioada a aparut si convingerea ca artistul este o persoana deosebita, mai degraba, decat un simplu meserias, care-si indeplineste un contract.



Leonardo da Vinci (1452 - 1520) era mai in varsta decat ceilalti doi. Un individ ciudat, multi - talentat, el a lasat posteritatii doar cateva picturi (Gioconda, Cina cea de taina, Fecioara cu pruncul, Sfantul Ioan Botezatorul, Bacchus ) si a petrecut la Roma o perioada relativ scurta de timp. Cu toate acestea, Madona printre stanci si Mana Lisa sunt reprezentari superbe ale idealului clasic - asemanator cu viata, dar totusi misterios.

 

 


Gioconda Bacchus

 


Ca si Leonardo, Michelangelo Buonarotti (1475 - 1564) era florentin. El era un sculptor si pictor de geniu si a petrecut patru ani din viata pictand tavanul Capelei Sixtine, o capodopera reprezentand scene biblice, incepand cu Creatia.

 


Creatia lui Adam,

Capella Sixtina

Rafael (1483 - 1520) a fost cel mai pur dintre clasici, creand adevarate capodopere ale serenitatii si armoniei chiar atunci cand reprezenta actiuni pline de vigoare. Picturile sale care o ilustreaza pe Madona (Madona  de la Viena, Madona cu mielul) umana si gratioasa, au pus temelia unui nou stil in pictura, care a durat secole intregi. Printre cele mai remarcabile lucrari ale sale se numara frescele pictate pentru Stanza, apartamentele Papei de la Vatican. Printre acestea cea mai celebra este fresca Scoala din Atena care reprezinta incununarea clasicismului din perioada Renasterii tarzii.

Pentru marele public, Rafael e pictorul madonelor. Expresia: Frumoasa ca o Madona de Rafael devenit proverbiala si trece si azi drept elogiu suprem al frumusetii si gratiei feminine.

 

 


Madona, Rafael

 


Școala din Atena, Rafael

Renasterea in diverse tari europene



Hieronymus Bosch - Gradina placerilor 1503-1504, Muzeul Prado, Madrid

Din Italia, Renasterea se raspandeste si in alte tari din Europa apuseana. Invatati, artisti, negustori sau meseriasi calatoresc in orasele italiene si se intorc in Franta, Flandra sau in zona hanseatica nu numai cu noi cunostinte, dar si cu un alt gust in arta si in modul de viata. Declinul feudalismului si centralizarea puterii politice deschid calea schimbarilor culturale, sociale si economice. Spre deosebire de Italia, unde se cultiva limbile latina si greaca, in tarile vest-europene, sub influenta protestantismului, se folosesc limbile nationale, fapt care contribuie la formarea noilor state nationale - caracterizate printr-un limbaj unitar.

Franta

François Rabelais - Gravura de Michel Lanne, 1630

Spiritul Renasterii italiene a patruns in Franta datorita unor personalitati ca Leonardo da Vinci si Benvenuto Cellini, prezenti la curtea regelui Francisc I si participanti la proiectarea decorarii palatului din Fontainebleau. Scriitorul François Rabelais ( - ), calugar benedictin, autor al povestirilor 'Horribles et Épouvantables Faits et Prouesses du très renommé Pantagruel' ( ) si 'Vie inestimable du grand Gargantua, père de Pantagruel' ( ), intruchipeaza tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay ( - ) redacteaza manifestul 'Pleiadei', intitulat 'Défense et illustration de la langue française'.

Tarile de Jos

Pictorul flamand Jan van Eyck (ca. - ) este considerat intemeietorul picturii Renasterei in Flandra si in Olanda. Rogier van der Weyden ( - ) calatoreste in Italia, unde este foarte pretuit, influentand prin lucrarile sale scoala de pictura din Ferrara. In tripticul 'Gradina placerilor', Hieronymus Bosch ( - ) prezinta de o maniera fantastica pacatele omenesti, intr-o lume imaginara, supranaturala. Alti pictori din aceasta perioada sunt: Hans Memling ( - ), Dirk Bouts ( - ), Hugo van der Goes ( - ). Printre manieristi se numara Bernard van Orley ( - ) si Jan van Scorel ( - ).

Germania

Arta germana era orientata, in special, spre traditiile stilului gotic. Konrad Witz (ca. - ) picteaza peisaje sub influenta artei flamande. Cu opera lui Albrecht Dürer ( - ), pictor, desenator si gravor, se realizeaza legatura cu arta Renasterii, dupa modelul celei italiene. Ciclurile de gravuri in lemn, 'Patimile' si 'Viata Mariei', sunt cunoscute in intreaga Europa. In special compozitia sa 'Cei patru Apostoli' ( ) arata atasamentul la eleganta picturii italiene si forta sa de exprimare. Dürer intreprinde calatorii in Italia si in Tarile de Jos si intretine stranse legaturi cu artistii epocii. Contemporanul sau, Matthias Grünewald ( - ), picteaza inca in stilul evului mediu.

Albrecht Dürer - Adoratia Sfintei Treimi, 1511 - Kunsthistorisches Museum, Viena

Spania

Regina Elisabeta I a Angliei - Gravura 1596, autor anonim

Spania, abia eliberata de sub dominatia maura, se ataseaza cu intarziere Renasterii europene. In secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curtii regale spaniole este Tiziano, desi el, personal, nu a fost niciodata in Spania. Alonso Berruguete ( - ), cel mai important pictor spaniol din aceasta perioada, lucreaza in special in Valladolid. Reprezentant al manierismului tardiv este El Greco ( - ), un discipol al lui Tintoretto. In jurul anului se construieste palatul 'El Escorial' in apropiere de Madrid, important centru al Renasterii spaniole.

Bibliografie

Renasterea in Italia" de Hole Robert,

"Istoria Artei; Arta Renasterii" de Élie Faure,Editura Meridiane Bucuresti, 1988

"Renasterea" de Alison Cole






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate