Henry Fielding 1707-1754

Henry Fielding

1707-1754

Geniul lui Cervantes a fost transpus in romanele lui Fielding, care a infatisat personaje si a ridiculizat nebuniile vietii cu aceeasi forta, umor si talent.

Tobias Smollett, Continuation of the Complete History of England

Daca romanul englez isi are originea in creatia lui DEFOE [20], prima lui capodopera necontestata este, fara indoiala, romanul Tom Jones al lui Henry Fielding. Desi rivalului si oponentului sau Samuel Richardson ii revine meritul de a fi rafinat realismul adesea primitiv al lui Defoe turnandu-l in forma artistica unica a romanului, Fielding deplaseaza accentul spre latura comica a romanului si sinteza dintre epic si dramatic, care fuzioneaza cu realismul vietii de zi cu zi. in contrast cu intimitatea meticuloasa si sumbra din opera lui Richardson, personajele lui Fielding se remarca printr-o exuberanta expansiva si prin bogatia experientei de viata. „Daca il citesti dupa Richardson', spune Coleridge, „ai senzatia ca ai iesit din camera supraincalzita de soba a unui bolnav intr-o pajiste deschisa, mangaiata de briza de mai.' Educatia si pregatirea lui Fielding, studiile de avocat, cunoasterea vietii tuturor paturilor sociale, experienta lui ca literat care a abordat romanul tarziu au favorizat imbinarea ideala intre calitatile personale si momentul cultural proprii afirmarii romanului in Anglia ca forma literara rivalizand cu poezia si teatrul, in final, impunerea romanului ca mediu de creatie dominant se datoreaza in mare masura geniului lui Fielding manifestat prin ajustarea viziunii sale comice la forma flexibila si expansiva.

Spre deosebire de predecesorii sai in domeniul romanului, Fielding nu facea parte din clasa de mijloc, ci era membru al clasei privilegiate a nobilimii. A invatat mai intai acasa cu profesori particulari, apoi la Etofl (printre colegii lui s-a numarat si Willam Pitt, sr.) si la Universitatea din Leyden, din Olanda. Prima lui comedie, Iubirea cu diverse masti, a fost pusa in scena la teatrul Drury Lane din Londra in 1728, anul in care si-a inceput studiile universitare, in ciuda apartenentei sale la clasa privilegiata, legaturile lui cu intreaga societate engleza s-au stabilit de-a lungul anilof pe Grub Street unde mergea in calitate de dramaturg si ziarist, in 1734 casatorit cu Charlotte Cradock, cea care i-a servit drept model pentru Sophia Western si Amelia, iar in 1747, la trei ani dupa moartea ei, s-a insurat cu camerista acesteia. Cariera lui de dramaturg, care a fost marcata de mai multe succese, inclusiv acela inregistrat cu comedia burlesca Tom Degetelul (1731), s-a incheiat in 1737, o data cu adoptarea Legii Licentierii, care a restrans numarul teatrelor autorizate, masura determinata, printre alte'e, si de atacurile din piesele lui Fielding impotriva guvernului lui Robert Walpole. in acelasi an, Fielding s-a inscris la Middle Temple pentru a studia dreptul, si cariera lui juridica, care i-a purtat pasii prin intreaga tara, i-a imbogatit cunostintele referitoare la viata societatii englezesti si i-a adus mai aproape de clerici, doctori, actori, scriitori, juristi, nobili, negustori si infractori. Dupa 1748, Fielding a devenit unul dintre cei mai vestiti magistrati de pe Bow Street, ceea ce l-a familiarizat cu suferintele umane si problemele morale.

Fielding a simtit imboldul de a scrie beletristica o data cu publicarea, in 1740, a primului roman al lui Samuel Richardson, Pamela sau virtutea rasplatita. Compus dintr-o serie de scrisori ale eroinei, Pamela Andrews, romanul lui Richardson dezvaluie modul in care servitoarea Pamela este asediata de impulsivul domn B., ale carui intentii dezonorante cedeaza in cele din urma locul iubirii sincere pentru virtuoasa eroina. Se pare ca Fielding este autorul unei pastise, Shamela (1741), in care virtutea eroinei nu reprezinta decat un mijloc de a-l atata pe iubit si de a-l manipula pentru a contracta o casatorie avantajoasa. Accentul initial pus pe ironie in romanul lui Fielding Joseph Andrews (1742) exprima aceeasi ostilitate fata de sentimentalismul lui Richardson. in parodia comica a lui Fielding, Pamela lui Richardson este acum casatorita cu nobilul Booby, a carui sora ii face avansuri fratelui ei, Joseph Andrews, insa aceasta inversare comica a intrigii lui Richardson devine secundara in comedia morala mai ampla a lui Par-son Adams. Fielding, care a fost puternic influentat de CERVANTES [15], intruchipeaza in vicarul simplu, bun la inima desi putin ridicol, o varianta englezeasca a lui Don Quijote, scena sociala fiind evaluata prin prisma bunului-simt idealist al lui Parson Adams. Ceea ce a reprezentat initial in Shamela o satira a virtutii percepute in mod ingust si ipocrit sentimental, a ajuns in Joseph Andrews una din primele mari satire sociale din romanul englez, in care umorul bland si compasiunea lui Fielding exprima o viziune comica mai ampla despre natura umana ca o imbinare de fragilitate si bunatate, coruptie si virtute. Asa cum se anunta in prefata, Fielding Atentiona ca romanul sa fie un nou punct de plecare, „inca neabordat in limba noastra'. A asigurat „romanului sau comic' o substanta clasica, mspirata de proza si dramaturgie, dar diferita fata de vechile romane de Dragoste si comedia burlesca inferioara:

Asadar, un roman comic este un poem comic in proza, care se deosebeste de comedie asa cum difera proza serioasa de tragedie, caci actiunea sa este mai cuprinzatoare, continand un evantai mult i mai larg de incidente si introducand o varietate mai mare de personaje, in vreme ce in romanul serios fabulatia si actiunea sunt grave si solemne, in celalalt, acestea devin ridicole si usoare; mai exista o diferenta si in privinta personajelor, deoarece sunt introduse personaje de rang inferior si cu purtari nedemne, in timp ce romanul grav ne confrunta cu tot ce e mai inaltator; si, in sfarsit, cele doua genuri se deosebesc sub aspectul sentimentelor si al dictiunii, prin deplasarea accentului dinspre sublim catre ridicol.

Datorita formatiei clasice a lui Fielding, romanul se contureaza ca o forma hibrida care imprumuta elemente din proza si din teatru, incorporandu-le in viziunea epica larga a valorilor culturale centrale, ceea ce nu exclude prezenta in comedie a personajelor si scenelor obisnuite. Asa cum observa Sheridan Baker vorbind despre Tom Jones - afirmatie aplicabila insa la toate romanele lui Fielding -, „acesta universalizeaza scena engleza contemporana, partial punand in spatele ei invataturile dobandite de-a lungul timpului. Face ca romanul englez sa fie pentru prima oara realmente literar. Casatoreste comedia cu romanul de dragoste, gratie clasicilor, efectul obtinut fiind o intelepciune marcata de prospetime si ironie'.

in Jonathan Wild (1743), Fielding reia povestea unui criminal notoriu (executat in 1725), facand o ironica apologie ticalosiei. Comedia lui pledeaza pentru decenta morala a romanului in mod indirect, nu prin exemplul admirabilului Parson Adams, ci dand la iveala inechitatea morala a curtii si a inchisorii careia ii opune dispretul cititorilor sai printr-o abordare ironica. La fel ca in toate celelalte romane, viziunea comica a lui Fielding incorporeaza un larg spectru social, centrat pe un nucleu de logica cuminte.

in Tom Jones (1749) se materializeaza magistral dorinta lui Fielding de a scrie un roman comic. Intriga lui, pe care Coleridge o numeste una „dintre cele mai desavarsite trei intrigi concepute vreodata' (alaturi de Oedip si Alchimistul), ii lanseaza pe erou si pe eroina, copilul gasit Torn si incintator de agresiva Sophia, intr-o calatorie revelatoare prin societatea engleza, in comparatie cu alte romane ale lui Fielding, sfera de cuprindere a lui Tom Jones este panoramica, presarata cu portrete care servesc si pentru ilustrarea vietii sociale, si pentru descoperirea principiilor universale ale comportamentului uman. Totul este controlat de prezenta modelatoare a povestitorului din carte, care manifesta intelegere in privinta standardelor morale ce vizeaza deopotriva slabiciunile si puterea omului si accepta lumea asa cum este, apreciind ca are mare nevoie de bunul-simt sanatos care se degaja din roman. Fielding incorporeaza in roman amploarea viziunii comice a Povestirilor din Canterburry ale lui Chaucer, care avea sa devina una din mostenirile primare ale romanului preluate de scriitori precum DICKENS [42] si JOYCE [76].

Ultimul roman al lui Fielding, Amelia (1751), reprezinta un stadiu intunecat al comediei lui marcat de scindarea amestecului de elemente morale din personaje, existenta la Tom Jones, in mai multe tipuri morale nediluate. Portretele sociale realizate in roman sunt totusi foarte puternice, chiar daca par mai putin exuberante, in ansamblu, romanele lui Fielding reprezinta una dintre cele mai bune surse de informatii referitoare la viata si obiceiurile engleze din perioada sa. Asa cum afirma Leslie Stephen in lucrarea sa History of English Thought in the Eighteenth Century, „o critica completa a literaturii artistice din secolul al XVIII-lea il va plasa pe Fielding in centru si va masura gradul de perfectiune al celorlalti reprezentanti in mare parte in functie de distanta la care se situeaza fata de opera lui'. Fielding ramane un personaj artistic central care a statornicit traditia centrala a romanului ca o ampla critica a vietii.