SCOALA CLASICA ENGLEZA

UNIVERSITATEA DIN ORADEA, FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, ORADEA

SCOALA CLASICA ENGLEZA

In plan teoretic, liberalismul economic clasic este reprezentat de SCOALA CLASICA.

Scoala clasica engleza a fost reprezentata de catre: Adam Smith, David Ricardo si Thomas Malthus.

Mentorul scolii clasice a fost ADAM SMITH, care este considerat parintele economiei politice moderne,(botezat pe iunie - d. iulie ) a fost un economist, om politic si filozof scotian

Cea mai importanta lucrare a lui Adam Smith este : "Avutia natiunilor", aparuta in anul 1776.

Avutia natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor ei a fost una din primele incercari de a studia dezvoltarea istorica a industriei si comertului in Europa. Aceasta lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplina academica moderna si a furnizat una dintre cele mai bune argumentari intelectuale pentru comertul liber si capitalism. A introdus in economie conceptul de mana invizibila.

Conceptia cu privire la bogatia natiunii

Obiectul principal al preocuparilor teoretice al lui Adam Smith il constituie "bogatia nationala". Depasindu-i pe predecesori, clasicul englez defineste bogatia nationala drept "totalitatea bunurilor marfa de care dispune o natiune la un moment dat".

In felul acesta A. Smith realizeaza progrese insemnate in stiinta economica:

a)      Largeste sfera de cuprindere a bogatiei nationale de la o singura categorie de bunuri, spre toate bunurile marfa.

b)      Largeste sfera productiva de la o singura ramura , spre totalitatea activitatilor productiei de marfuri.

c)      A . Smith considera ca sunt trei factori de productie(munca, natura si capitalul). El atribuie muncii rolul de factor primordial al productiei.

Sursa principala a bogatiei este munca. Dar, nu toata munca depusa in societate produce bogatie. Numai munca depusa in sfera productiei de marfuri este productiva.

In conceptia lui Smith "munca ce adauga o valoare la alta" este productiva, iar munca "ce nu adauga o valoare la alta" este neproductiva.

Se pare ca A. Smith pune semnul identitatii intre munca productiva si munca incorporata intr-o marfa -bun material sau serviciu- care poate fi vanduta si in urma careia se obtine un venit net!

Deci, conditiile ca munca sa fie productiva sunt:

a) Sa creeze o marfa (bun material, sau serviciu);

b) Sa creeze venit net.

Persoanele ocupate in productia de marfuri formeaza - dupa Smith populatia productiva.

Persoanele ocupate in activitatile care "nu adauga o valoare la alta" formeaza populatia neproductiva.

Deci, in societate exista:

1. populatie utila, care la randul ei este formata din:

a) populatie productiva (ocupata in productia de maarfuri, adica in sfera producerii bogatiei);

b) populatia neproductiva (ocupata in activitatile utile, dar care " nu produc marfuri", adica bogatie).

2. populatia celor "care nu muncesc deloc".

Bogatia nationala = Produsele anuale ale pamantului + Produsul anual al muncii productive (marfuri cu existenta materiala sau servicii + stocul national de metale pretioase)

Factorii de sporire a bogatiei nationale sunt:
1. Cresterea numarului muncitorilor productivi;
2. Cresterea productivitatii muncii din sfera productiva.

Cresterea numarului muncitorilor ocupati in sfera productiva depinde de "sporirea capitalurilor sau a fondurilor destinate intretinerii acestora".

"Capacitatea de a produce nu poate spori, cu acelasi numar de muncitori , decat ca urmare a unui oarecare adaos si unor perfectionari de masini si instrumente care inlesnesc si scurteaza munca, sau ca urmare a unei bune repartitii sau diviziuni a muncii".

De aici rezulta ca sporirea capitalului este factor hotarator atat pentru cresterea numarului celor ocupati in sfera productiva, cat si pentru ridicarea productivitatii muncii. Deci capitalul este factorul hotarator al crearii si sporirii bogatiei oricarei natiuni!

Rezulta ca factorii de care depinde bogatia oricarei natiuni sunt:

1. Natura

2. Munca productiva (volumul si productivitatea ei);

3. Capitalul (volumul si evolutia sa).

Sursa principala pentru sporirea capitalului este "economisirea".

Bogatia oricarei natiuni "se imparte in mod normal in doua parti":

1."Una din ele este in primul rand destinata sa reconstituie capitalul sau sa reinnoiasca partea de alimente, materiale si produse finite care a fost retrasa dintr-un capital"

2. "Cealalta, e destinata sa formeze un venit, fie posesorului acestui capital ca profit, fie vreunei alte persoane ca renta a pamantului".

Efectele diviziunii muncii asupra bogatiei nationale :

Diviziunea muncii asigura:

1. Cresterea indemanarii fiecarui lucrator in parte
2. Economisirea timpului, care de obicei se pierde prin trecerea de la un fel de munca la altul
3. Inventarea unui numar mare de masini, care usureaza si reduc munca, facand pe un singur om capabil de a produce cat productia mai multor oameni.

Efectul direct al diviziunii muncii este cresterea productivitatii lucratorului specializat.

Diviziunea muncii este cauza esentiala a sporirii volumului si productivitatii muncii

Dinamica gandirii lui Adam Smith cu privire la diviziunea muncii este:

Conceptia lui Adam Smith despre avantajul absolut in comertul exterior si foloasele politicii economice a liberului schimb:  Teoria cu privire la comertul international

Aceasta teorie a lui Smith corespunde conceptiei sale despre diviziunea internationala a muncii, in virtutea careia fiecare tara trebuie sa se specializeze in producerea acelor bunuri pentru care are cele mai abundente si ieftine resurse.

In acest fel, fiecare natiune va utiliza cu maximum de eficienta resursele proprii si, prin schimb, isi va procura bunurile care ar costa mai mult sa le produca decat sa le cumpere. Apare aici ideea avantajului absolut din comertul international.

Principiul avantajului absolut a fost initiat de Adam Smith care a publicat, in 1776, lucrarea sa cea mai importanta, intitulata 'Avutia natiunilor".

Pornind de la avantajele diviziunii muncii intre indivizi si tari, indeosebi cresterea productivitatii muncii nationale, A. Smith recunoaste utilitatea comertului exterior pentru fiecare tara si considera ca la baza comertului dintre natiunile lumii sta avantajul absolut

Spre exemplu sa presupunem ca, datorita conditiilor climatice, Romania este eficienta in productia de grau, dar este ineficienta in productia de cartofi. In schimb, o tara vecina precum Cehia este ineficienta in productia de grau, dar este eficienta in productia de cartofi. Cu alte cuvinte, Romania detine un avantaj absolut in productia de grau si un dezavantaj absolut in productia de cartofi.

Conform teoriei lui Smith, ea se va specializa in productia de grau. Cehia se va specializa in productia de cartofi deoarece detine un avantaj absolut la acest bun si un dezavantaj absolut in productia de grau.

Avantajul absolut - fie ca este vorba de unul natural, cuprinzand conditiile climatice, resursele naturale sau abundenta de forta de munca, fie ca este vorba de unul dobandit ce se refera la tehnologia unui produs sau a unui proces de fabricatie - a fost asociat de Smith ideii de specializare.

De exemplu, o tara poate avea conditii favorabile pentru a produce, sa spunem cereale, cum este cazul Romaniei, iar o alta poate detine mari rezerve de petrol, cum este, de exemplu, Kuweitul. Productia totala a ambelor tari poate fi sporita daca Romania produce numai cereale, iar Kuweitul produce numai petrol.

Conceptia lui David Ricardo despre natura si mecanismul de formare a rentei

David Ricardo a trait doar 51 de ani, dar a reusit sa lase posteritatii o mostenire intelectuala inestimabila. Acest lucru este cu atat mai surprinzator si paradoxal daca tinem cont ca David Ricardo a fost un economist autodidact, fara aproape nici un fel de educatie scolara.

El a scris o singura carte "On the Principles of Political Economy and Taxation" (1817), dar aceea a fundamentat stiinta Economiei Politice moderne. Prin caracterul sau rational si unitar cartea lui Ricardo este prima lucrare integral laica din intreaga istorie a devenirii gandirii economice.

Pentru Ricardo, obiectul economiei politice este explicarea legilor care reglementeaza repartitia sau distribuirea avutiei.

Meritele lui David Ricardo la imbogatirea patrimoniului gandirii economice sunt legate de:

- teoria valorii

- teoria rentei funciare

- teoria repartitiei

- teoria comertului international

Teoria rentei funciare

Spre deosebire de economistii care l-au precedat,Ricardo a refuzat sa vada izvorul rentei intr-un "mare dar al Naturii" si a elaborat o paradigma originala, bazata pe teoria valorii-munca. Renta este acea parte din produsul pamantului care se plateste land lordului pentru folosirea fortelor originare si indestructibile ale solului

Renta apare ca o parte de profit pe care arendasul o plateste proprietarului funciar, fara a reduce propriul sau profit sub nivelul pe care l-ar fi obtinut investind in alta ramura.

Exista insa deosebiri majore intre legile care guverneaza evolutia profitului si evolutia rentei. Renta funciara este determinata de 2 conditii:

- pamantul apt pentru agricultura sa fie limitat;

- sa existe diferente intre terenuri, din punct de vedere al fertilitatii si al localizarii fata de caile de comunicatie si de pietele de desfacere.

Pentru prima data in istorie, David Ricardo este acela care a sesizat si a explicat stiintific aparitia, in agricultura, pe langa profitul mijlociu - care revine intreprinzatorului capitalist din ramura -, a profitului suplimentar - baza formarii rentei funciare insusita de proprietarul terenului (land lordul). La baza formarii valorii si preturilor marfurilor agricole stau costurile unitare maximale necesare obtinerii productiei in cele mai grele conditii (pe ultimele terenuri - cele mai slab productive -atrase in circuitul economic).

In felul acesta preturile vor asigura, capitalistilor care au investit pe terenurile cele mai slabe recuperarea costurilor de productie si valorificarea medie a capitalului (punandu-i in conditii identice cu investitorii din oricare alt domeniu).

Intreprinzatorii de pe terenurile mai bine situate sau mai fertile vor inregistra costuri unitare inferioare celor maximale sau vor obtine - la acelasi volum al capitalului intrebuintat - cantitati mai mari de produse, ceea ce este acelasi lucru.

Intreaga productie agricola se va realiza la preturile determinate pe baza de mai sus. In asemenea conditii intreprinzatorii de pe terenurile mai bune (decat cele mai slabe folosite productiv) vor realiza - prin pret -recuperarea costurilor productiei, profitul mijlociu si un profit suplimentar (ca diferenta intre costul maximal mai mare si costul propriu mai mic).

Profitul suplimentar obtinut in agricultura formeaza baza rentei funciare. In mod matematic, renta funciara este, in conceptia lui David Ricardo, chiar diferenta dintre costurile unitare maximale de pe cele mai slabe terenuri si costurile mai mici de pe terenurile mai bune.

In conceptia lui David Ricardo numai terenurile mai bune -comparativ cu cele mai slabe - obtin profit suplimentar. Prin urmare, dupa parerea lui, numai proprietarii terenurilor mai bune vor pretinde si primi renta.

Teoreticianul "prin excelenta" al rentei funciare, David Ricardo, a analizat - in felul acesta - doar renta funciara diferentiala, lasand nestudiate renta absoluta (obtinuta de proprietarii celor mai slabe terenuri) si renta de monopol din agricultura. Aceste ultime doua forme ale rentei funciare - studiate de Karl Marx - se obtin cand cererea este mai mare ca oferta si preturile pietei se stabilesc peste preturile de productie.

Ricardo neaga renta absoluta considerand ca nu exista conditii necesare pentru producerea ei. Dupa parerea sa, singurii care nu obtin renta diferentiala sunt proprietarii de pamant cu terenurile cele mai putin fertile, orice diferenta de fertilitate  aducand proportional renta diferentiala.

Meritele si limitele teoriei lui David Ricardo despre avantajul relativ in comertul exterior

Una dintre contributiile cele mai importante ale lui David Ricardo la dezvoltarea teoriei si practicii economice mondiale o constituie "teoria comertului international".

Contributiile lui David Ricardo la elaborarea unei teorii a comertului international s-au bucurat si se bucura, inca, de aprecierea multor specialisti, fiind partea intregului sau sistem de gandire care a fost cel mai putin supusa privirii critice a succesorilor. Intr-o forma sau alta, teoria ricardiana sta si astazi la baza tuturor incercarilor de explicare a mecanismelor schimburilor economice internationale.

Modelul ricardian porneste de la conceptia lui Adam Smith, pe care o intregeste cu elemente noi, originale.

Intre modelul smithian si cel ricardian cu privire la comertul international exista numeroase asemanari:

1. Ambii autori au studiat comertul international in cadrul mecanismelor diviziunii muncii.

2. Ca si la Adam Smith, la David Ricardo se incearca o explicare a schimburilor internationale pe baza teoriei valorii-munca.

3. Ambii isi elaboreaza teoriile pe baza acelorasi premise:

a. Principiul maximizarii eficientei determina fiecare intreprinzator si fiecare economie nationala sa se specializeze in productia si exportul marfurilor pentru care au cei mai abundenti si ieftini factori de productie (naturali si/sau dobanditi) si pe care le pot obtine cu cele mai mici costuri unitare nationale;

b. Principiul liberei concurente in comertul international (fara monopol sau restrictii tarifare ori netarifare);

c. Principiul circulatiei libere a metalelor pretioase intre tari si al convertibilitatii depline a banilor de hartie.

Cu toate acestea, intre cele doua modele exista mari diferente:

Mai intai, Adam Smith aprecia ca atat schimburile interne cat si cele internationale au la baza principiul echivalentei ("munca sociala egala, pe munca sociala egala").David Ricardo admite ca echivalenta este obligatorie numai in interiorul unei tari. Pe piata interna a fiecarei tari la baza schimbului de marfuri sta principiul echivalentei. "Munca a 100 de englezi nu poate fi data pentru aceea a 80 de englezi".Dar "aceeasi regula care reglementeaza valoarea relativa a marfurilor intr-o tara nu reglementeaza si valoarea relativa a marfurilor schimbate intre doua sau mai multe tari". Deci, dupa parerea lui David Ricardo, in schimburile internationale principiul echivalentei nu mai este obligatoriu, deoarece "produsul muncii a 100 englezi poate fi dat pentru produsul muncii a 80 de portughezi, a 60 de rusi sau a 120 din India de Est".

Modelul smithian isi fundamenta ideea avantajului absolut pe compararea costurilor unitare ale acelorasi marfuri in tari diferite, pe de o parte, si cu preturile internationale, pe de alta parte. Modelul ricardian aduce in analiza, fata de cel smithian, ideea compararii costurilor de productie unitare - la diferite marfuri - in interiorul granitelor nationale ale fiecarui stat, pe de o parte, si cu preturile internationale, pe de alta parte.

Adam Smith considera ca in comertul international fiecare tara obtine un "AVANTAJ ABSOLUT" (ca diferenta intre costul de productie unitar national mai mare si pretul de import al aceleiasi marfi mai mic).

David Ricardo apreciaza ca fiecare tara realizeaza un "AVANTAJ RELATIV" din comertul international daca (si numai daca) in schimbul marfii exportate obtine o cantitate mai mare din marfa importata decat si-ar putea produce singura cu acelasi consum de resurse (in autarhie).

Teoria ricardiana despre comertul international are doua componente:

Teoria costurilor comparative si a avantajelor relative:

Dar, iata punctul de plecare in elaborarea teoriei costurilor comparative si a avantajului relativ in comertul international. "Intr-un sistem de perfecta libertate a comertului, fiecare tara isi consacra in mod natural capitalul si munca acelor genuri de activitati care ii sunt cele mai avantajoase. Aceasta urmarire a avantajului individual este admirabil legata de binele universal al tuturor. Stimuland activitatea, recompensand talentul si folosind in modul cel mai eficace fortele speciale oferite de natura, acest sistem distribuie munca in mod cat mai folositor si mai economicos; in timp ce, prin sporirea masei generale a produselor el raspandeste avantajul general si leaga printr-o tesatura comuna de interese si relatiuni societatea universala a natiunilor, de la un capat la altul al lumii civilizate. Acesta este principiul care face ca vinul sa fie produs in Franta si Portugalia, ca graul sa fie cultivat in America si Polonia si ca obiectele de metal si alte bunuri sa fie fabricate in Anglia"

Teoria echilibrarii automate a balantei comerciale externe:

Aceasta teorie a fost unul din argumentele cele mai solide pentru Anglia in favoarea promovarii politicii liberschimbiste in comertul international. David Ricardo a descris miscarile marfurilor si curentele inverse ale banilor de la o tara la alta, si a aratat ca echilibrul balantei comerciale externe se stabileste automat, fara interventia statului. Prin asemenea asertiuni clasicul englez a inlaturat orice ramasita a gandirii mercantiliste din teoria comertului international.