"Multumire" - Ioan Alexandru
1. Luni incepusera scoala de la ora sapte.
De luni de zile nu am mai auzit nimic despre el
2. "cuvine-se" - cratima marcheaza o inversiune in forma verbala cu
rol in pastrarea masurii versului
"sa-ti" - cratima desparte doua parti de vorbire
diferite, inlocuind vocala "i" in scopul mentinerii masurii versului
3. "Pentru stramosi si pruncii
nenascuti"
4. motivul recunostintei, motivul
dragostei de natura, motivul divinitatii, motivul amintirii.
5. Eul liric isi face simtita prezenta in poezie prin
pronumele si verbele la persoana I si a II-a: "sa-ti
multumesc", "mea", etc
6. Metafora "nori, aceste flamuri sure" dezvaluie
impresia pe care norii o au asupra poetului, atins chiar de aparenta lor
banalitate. Metafora pune in relatie un
element cosmic cu un simbol de glorie.
7. Rolul conjunctiei coordonatoare "si" este
de a intari dorinta poetului de a mutumi pentru
nenumaratele bucurii pe care i le ofera viata. El simte
ca nu ii ajunge cerul pentru a-si exprima gratitudinea, folosind in
mod obsesiv conjunctia ce leaga toate aceste
elemente. Repetitie anaforica.
8. Cea de-a patra strofa continua insiruirea numai catorva
dintre milioanele de lucruri, de mici bucurii ale vietii pentru care nu
vom putea niciodata sa multumim
suficient de mult.
Desi aparent destul de saraca in figuri de stil si imagini
artistice, aceasta strofa este ea
insasi o metafora, unde poetul imbina atent, cu
maiestrie, forme si culori, miresme si senzatii cu ajutorul
insiruirii. Ultimul vers marcheaza cititorul prin naturaletea cu
care este infiltrat in poezie, poetul reusind
sa faca tot mai adanca fascinatia in fata
vietii.
9. Tiltul poeziei exprima simplu, dar cu o nota de profunzime ce nu poate trece neobservata, ideea centrala,
tema poeziei, si anume, recunostinta eului liric pentru ceea ce
are cel mai de pret de la Dumnezeu: viata. Fiind un
substantiv propriu, nearticulat are rol in generalizarea sentimentului
multumirii.
