Ion Minulescu, Celei care pleaca
1. cantec, a canta, refren, melodie
2. Apostroful, semn ortografic, marcheaza caderea accidentala a
sunetului a din cuvantul altadata, pentru pastrarea
ritmului si a masurii (versurile au 10-11
silabe in secventa poetica din care face parte cuvantul respectiv).
3. Discursul poetic, construit pe tehnica surprizei, contrazice sugestia
nostalgica, elegiaca a titlului; iubirea este pusa sub semnul
ipoteticului: "noi nu vom sti-o poate niciodata"; "O melodie / Ce
n-am cantat-o, poate, niciodata", iar adverbul modalizator poate are rolul
fundamental in evidentierea atitudinii lirice.
4. Tema iubirii; motivul calatoriei, motivul visului, motivul
cantecului etc.
5. "un tarm de mare"; "albastrul
razvratit al altor mari", "pasari albe", "marginile
albului fiord" etc.
6. Marcile subiectivitatii sunt pronumele si verbele la
persoana I si a II-a, dat fiind ca textul
este un monolog liric adresat: "Tu crezi", "Eu cred", "Noi nu vom
sti-o" Pluralul evidentiaza ideea cuplului
erotic, acum destramat.
7. In strofa a treia exista o succesiune de metafore ale iubirii trecute:
"A fost un vis"; "un cantec trist", "refrenul unor
triolete", prin care eul poetic defineste experienta erotica.
Iubirea-melodie s-a sfarsit, ca orice cantec sau ca orice vis, iar starea sufleteasca este vag nostalgica,
trista, dar impacata oarecum. Prin simbolurile
calatoriei (pasarile albe, marinarii, pescarii, locurile
exotice) este sugerata inconsistenta
sentimentului de dragoste. Se remarca faptul ca muzica nu este doar principiu de constructie specific simbolist,
ci si tema: iubirea este (doar) un cantec sentimental rostit de
pescarii si marinarii singuratici Epitetul personificator "albastrul
razvratit" ilustreaza cadrul in care se naste povestea de
dragoste - din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat, cadru
diferit de spatiul comun al lumii obisnuite, devenit chiar unul
aprig, greu de explorat, unde vraja iubirii se transforma in cantec adus
din puncte geografice indepartate.
8. Ultima strofa a poeziei este un distih ce reia
simetric, ca un refren si laitmotiv, incipitul: "Tu crezi c-a fost
iubire-adevarata? / Eu cred c-a fost o simpla
nebunie!" Schimbarea semnelor de punctuatie (punctele de suspensie
avand un rol afectiv in incipit, sugerand nostalgia
rememorarii, sunt inlocuite acum cu semnul intrebarii si cu
semnul exclamnarii) transforma discursul poetic intr-o pereche de
replici de tip intrebare - raspuns. Se fac simtite ironia si
spiritul ludic ale lui Minulescu, prin antiteza iubire adevarata /
scurta nebunie, care configureaza doua viziuni diferite ale
indragostitilor asupra sentimentelor ce i-au
unit candva.
9. Romanta Celei care pleaca apartine prin imaginarul poetic
si prin mijloacele artistice curentului simbolist. Specia
romantei, lirica si sentimentala, a fost cultivata de
simbolisti ca Minulescu si Verlaine, de exemplu. Tema si motivele sunt specifice acestui curent artistic,
precum si cultivarea simbolurilor (tarmul de mare,
pasarile albe, pescarii, marinarii, cantecul), pentru a sugera
plecarea, despartirea cuplului erotic. Cultul
artificialitatii, estetismul simbolist se manifesta prin
folosirea neologismului si a denumirilor cosmopolite, prin excesul de
transparenta al versurilor. Muzicalitatea este
importanta, fiind atat element de constructie al poeziei, cat si
motiv al imaginarului liric.
