PETRE STOICA -repere in abordarea operei

PETRE STOICA

-repere in abordarea operei-

nascut 1931, comuna Peciul Nou, jud. Timis

Facultatea de Filologie din Bucuresti, sectia germanistica

relatie cu grupul "Steaua"

Opera

A) Poezie (volume):

debut 1957 cu o carte de versuri Poeme

Pietre kilometrice 1963

Miracole 1966

Alte poeme 1968

Arheologie blanda,

Melancolii inocente,

O caseta cu serpi,

Bunica se aseaza in fotoliu,

Sufletul obiectelor,

Trecatorul de demult,

Iepuri si anotimpuri,

O nunta de cenusa, poeme de dragoste,

Un potop de simpatii,

Coplesit de glorie

Prognoza meteorologica,

Intrebare retorica,

Numai dulceata porumbelor,

Tango si alte dansuri,

Piata Tien An Men II,

Visul vine pe scara de serviciu

Manevrele de toamna,

Marea, pururea marea,

Insomniile batranului,

Vizita maestrului de vanatoare

B) Memorii, jurnale, publicistica :

Amintirile unui fost corector,

Caligrafie si culori

Viata mea la tara (insemnarile unui cultivator de marar)

C) Antologii din poezia romana

D) Traduceri si antologii din poezia universala

corector (1954-1963)

redactor la "Secolul XX" (1963-1972)

traduce in limba romana cartile unor importanti scriitori germani

poet de notatie, poet al realitatiilor banale, cotidianul devine pentru el element de referinta

aparent, poezia sa este o cronica a vietii de fiecare zi, "lauda lucrurilor si a micilor vietuitoare", topos apropiat existentei obisnuite

traieste domesticitatea, istoria lucrurilor simple, a fapturilor obisnuite, a cotidianului

inventarierea universului casnic atat de familiar, fascinat de realul curent in care sunt ascunse esente

mizeaza pe modestie, autenticitate, perceptia ambiantei

poezia "motivelor minore" ( Gheorghe Grigurcu )

faptele, intamplarile, actiunile de rutina (treburile gospodaresti) considerate banale devin pe neasteptate semnificative si emotionante

impulsul poeziei sale- de natura afectiva

scrie despre lucruri si indeletniciri insignifiante sau cazute in desuetitudine

"insamnarile cultivatorului de marar"- felul in care isi numea el insusi scrierile

unele poemele sunt incarcate de dramatism

transforma de multe ori proza in poezie

in viziunea sa fiintele si lucrurile au alta valoare decat cea care le-a fost atribuita prin conventie: "Mararul nu este doar o verdeata ieftina, iar iepurele nu reprezinta doar cateva kilograme de carne pentru friptura. Un creion tocit, o bicicleta fara roti sau un umil briceag in forma de peste pot reprezenta mai mult interes decat un combinat sidelurgic. Elementele luate in considerare de poet exista nu prin valoarea lor de intrebuintare, ci prin valoarea lor in sine [] Poetul le restaureaza identitatea". (Alex Stefanescu, Istoria literaturii romane 1941-2000, Bucuresti, Ed. Masina de scris, 2005, pg.438)

pastreaza lucrurile in planul idealitatii lor

nu demitizeaza nimic, nu e sarcastic, elogiaza alte valori decat cele recomandate de oficialitate (debut in vremurile grele ale proletcultismului)

dispretul momentului politic pe care il traverseaza, recepteaza dureros dictatura

impresia poeziilor sale: stilul de viata comunist s-a evaporat pe neasteptate si ca s-a revenit la viata fireasca

omul cu problemele lui omenesti conteaza mai mult decat ideologia (Scrisoare netimbrata)

polemizaza cu sistemul comunist (viata este posibila si fara el)

scarba morala, metafizica sau sociala - impregnata in multe dintre poeziile sale

adesea cauta rostul tristetii

confruntarea cu mediocritatea sistemului

se desprinde de poezia triumfalista, lozincarda a momentului

remarca in acest univers potrivnic elemente pe care privirea semnenilor nu le observa

repune in drepturi lucruri uitate, restaureaza activitati date uitarii, aduce in prim plan viata de altadata

intoarcerea in copilarie (teritoriu ce mai pastreaza din vibratia Paradisului)- teritoriu al miracolelor, o alta lume, alta civilizatie, alta relatie a omului cu lucrurile

"reabilitarea" universurilor perimate

participarea celor mai umile fiinte si lucruri la misterul existentei, repunerea in drepturi a lucrurilor uitate (Embleme)

prin inregistrarea elementelor constitutive ale lumii inconjuratoare se ajunge la o dragoste tragica fata de ele, o dorinta de a le imbratisa si ocroti pe toate, de a le salva

inventarierea acestor lucrurilor are desigur functie estetica (gramofoane vechi, locomotive iesite din uz, ingerasi ce impodobesc cimitirele, biciclete, fotolii, automobile tip, carusele si popice, chioschiuri etc.)

arta poetica voit desueta

fin ironist

sub aspectul calm, sub tonalitatea glumeata se transpune un derizoriu, o angoasa

unele poezii- de o banalitate perfecta (chiar si stilistic)

poezia a peisajelor desarte, a duminicilor triste, fara oameni pe strazi, "a unei retractilitati impuse in care singuratatea devine monstruoasa"

degajare superioara, privirea de sus a obiectului evocat, tristete superioara a poetilor veritabili care "stiu sa nu se planga ci numai sa-si rada de disperare"

foloseste cuvintele "cele mai batute, cele mai resemnate"

melancolie, disperare (in unele poeme)

sunt cantate locurile aglomerate, banale ( ex. piata)

evocarea cu precizie a vechilor targuri banatene (Obiectele)

evoca un Banat fabulos in care se traieste simplu

scriitor al unei zone de contact etnic

"Petre Stoica e un poet al marginilor, al «periferiei», in masura in care incearca a descoperi aici Centrul lumii" (Cornel Ungureanu, prefata la Petre Stoica, Uitat printre lucruri uitate, Poeme, Biblioteca Pentru Toti, Bucuresti, 1997, pg. VII)

anecdotica (la Petre Stoica naste arta)

vanarea cuvintelor celor mai terne, asocierea lor savanta pentru a naste "un plictis plin de patima"

stiinta a aglomerarii

cruzime (vrea sa ne spua ca fotografierea realitatii are ceva trucat)

"persecutat de mediu"

fragilitatea existentei umane

converteste totul si face din ceea ce parea perfect real un lucru fantastic, plin de groaza sau de o mare frumusete rece

in unele poeme se resimte nostalgia micului sat provincial

refuza "poemele ale caror sens e obscur" in favoarea unei poetici ce potenteaza concretul

absurdul este abordat pe un ton glumet, copilaresc

in multe dintre poezii e reabilitat sarbatorescul, ceremonialul, timpul sacru, momentul regasirii

spatiu ce se incarca de miracolul cosmic

reabiliteaza in unele poezii profesiuni umile care primesc insemnele miracolului, devin sacre ( ex, tocilarul)

reabiliteaza idilicul, pastoralul, bucolicul

"O noua «viata la tara», scrisa de un citadin, de un poet care, asemenea lui Don Quijote, vrea sa restabileasca timpurile cavalerilor fara pata si repros. El, Poetul, e Cavalerul care traieste aventura «reintoarcerii acasa», a regasirii, reabilitarii universului patriarhal." (Cornel Ungureanu, prefata la Petre Stoica, Uitat printre lucruri uitate, Poeme, Biblioteca Pentru Toti, Bucuresti, 1997, pg. IX)

se retrage (la propriu) in mediul ocrotitor rural, se refugiaza la tara, nu incearca sa apartina momentelor de succes

Biblografie:

Alex Stefanescu, Istoria literaturii romane 1941-2000, Ed. Masina de scris, Bucuresti, 2005

Alexandru Ruja, Printre carti, Editura Universitatii de Vest, Timsoara,2006, (pg.131-139)

Eugen Barbu, O istorie polemica si antologica a literaturii romane de la origini pina in prezent, Poezia romana contemporana, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975.

Gheorghe Grigurcu, Poeti romani de azi Cartea Romaneasca, 1979

Gheorghe Grigurcu, Existenta poeziei, Cartea Romaneasca, 1986

Gheorghe Grigurcu, Teritoriu liric, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1972

Ilie Constantin, Scurta istorie a poeziei romane, vol. 1, Ed. Albatros, Bucuresti, 2005,    pg. 196-203

I. Negoiteascu, Scriitori contemporani, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994

Geo Vasile, Poezia romana intre milenii: dictionar de autori, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2002.

Petre Stoica, Uitat printre lucruri uitate, Poeme, Biblioteca Pentru Toti, Bucuresti, 1997