Liberalismul si democratia

Liberalismul si democratia

Liberalismul, teoria politica a modernitati, proclama principiul libertatii politice si economice a indivizilor si se opune socialismului, etatismului si, in general, tuturor teoriilor care pun interesele societatii, ale statului sau ale natiunii mai presus de cele ale indivizilor. Individul constituie elementul central al intregii doctrine liberale, avand ca punct de plecare ideea ca fiinta umana are, prin nastere, drepturi naturale, pe care nici o putere nu are dreptul sa le ia. Ca urmare, liberalismul vrea sa limiteze puterea statului si ale altor forme de putere.

Un mare sustinator al acestei forme de libertate era Jean Jaques Rousseau care credea ca pentru ca societatea sa evolueze, era nevoie de un contract social prin care indivizii renuntau la o parte din libertatea lor pentru sentimentul de securitate pe care il ofera statul.

Liberalismul considera ca numai democratia face ca autoritatea statului sa fie limitata si exercitata de catre cele trei puteri (legislativa, executiva si judecatoreasca). Aceste puteri trebuiesc separate pentru a se evita orice abuz de putere.

Democratia, ca regim politic, garanteaza cresterea importantei deciziilor individuale, pluralismul politic, religios, social si egalitatati in drepturi.

Karl Popper afirma ca " statul este un rau, dar un rau necesar". El a incercat sa demonstreze ca democratiile nu sunt, deci, forme de suveranitate populara, ci, in primul rand, institutii prevazute sa ne apere impotriva dictaturii.Gandirea liberala a urmarit limitarea egalitatii la egalitatea in drepturi, astfel daca statul intervine pentru a "corecta" jocul liber al societatii civile, este considerat fatal pentru libertate.

Desi falsa idee de libertate castigata in revolutia din 1989 in Romania inca "imbata" o buna bucata din populatia acestei tari, libertatea in adevaratul sens al cuvantului este departe de a fi atinsa.

Parerile romanilor din ziua de azi sunt impartite. Multi dintre oamenii care au prins si perioada comunista, prin inconstienta sau ignoranta lor, considera ca aceea a fost cea mai prospera perioada a Romaniei.Dar acestia se pare ca au uitat sau au trecut cu vederea peste marile probleme din acea vreme. Se pare ca au trecut peste perioada cand stateau la cozi interminabile pentru o bucata de paine sau o sticla de lapte, au uitat cum miile de femei mureau pe capete din cauza decretului 770 in care le obligau sa dea viata la nu mai putin de patru copii desi acestea nu aveau cum sa ii hraneasca, sau cand libera exprimare nu era permisa.

Perioada neagra a comunismului din Romania se inscrie perfect in lucrarea lui Platon, Mitul Pesterii, deoarece schimbarea s-a produs doar datorita tinerei generatii, copii care s-au nascut chiar datorita decretului 770 : "Iata mai multi oameni aflati intr-o incapere subpamanteana, ca intr-o pestera, al carui drum de intrare da spre lumina, drum lung fata de lungimea intregului pesterii. In aceasta incapere ei se gasesc inca din copilarie, cu picioarele si grumazurile legate, astfel incat trebuie sa stea locului si sa priveasca intr-o singura directie, fara sa-si poata roti capetele din pricina legaturilor. Lumina vine de sus de undeva de la un foc aprins inapoia lor, iar intre foc si oamenii legati este un drum asezat mai sus, de-a lungul caruia, iata, e zidit un mic perete, asa cum este, sa zicem, paravanul scamatorilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra caruia isi arata ei scamatoriile".

Inceputul sovietizarii in Romania este fixat in momentul in care rusii l-au fortat pe tanarul rege Mihai sa accepte un guvern dominat de comunisti, la sfarsitul lui februarie 1945. Pentru romanii din acea perioada, comunismul a insemnat o intoarcere " la subdezvoltare" pe scara evolutiei unei culturi politice.

In mod inevitabil, orice sistem democratic care venea dupa o epoca atat de intunecata urma sa fie serios stanjenit, apucand pe drumul democratiei fara sprijinul unor organisme externe cum au fost in cazul introducerii democratiei in Germania sau Japonia dupa razboi, va fi unul foarte greu de urmat.

Precum spunea George Orwell " in cazul unui termen ca democratia, nu numai ca nu aveam o definitie acceptata, dar incercarii de a forma una i se rezista din toate partile . aparatorii tuturor regimurilor sustin ca acestea sunt democratice, temandu-se ca ar fi nevoiti sa renunte la acest termen daca el ar ajunge sa aiba un sens anume".

Chiar si dupa revolutia din decembrie 1989, lumea lui Ceausescu era inca vie, adeptii schimbarii democratice aveau de luptat cu mentalitatile oamenilor si cu timpul. Din izolarea internationala se iese lent, dupa ce se pun bazele integrarii euro - atlantice. Odata intrati in Uniunea Europeana se spera la o schimbare majora, luandu-se exemplu de la alte tari ideea de democratie.

Desigur, Romania a ramas inca o tara negativista, ei incercand sa compare democratia lui Traian Basescu cu democratia lui Barack Obama., dar americanii traiesc in democratie de mult mai mult timp decat in Romania.

Cum putem ajunge la o comparatie cand cele doua contexte sunt total diferite?

In America, alegerea lu Barack Obama ca fiind cel de-al 44 presedinte a demostrat ideea de democratie" pura". El a fost ales de catre miile de oameni, in special de tinerii ce doreau o schimbare si, desigur, de minoritatile pe care el reusise sa le acapareze prin celebrele sale discursuri, prin ideea ca a fi diferit nu este intotdeauna ceva rau. Obama si-a manifestat interesul fata de tanara generatie declarand ca oricare dintre ei poate fi un lider si, intr-o democratie fiecare trebuie sa aiba ceva de spus.

Obama declarase in speech-ul sau de victorie ca " in nicio alta tara din lume, povestea mea nu ar fi fost posibila" si asa era. Cum a spus el insusi, nu era atunci decat un tip cu un nume ciudat si o poveste de viata aproape incredibila, dar asa i-a cucerit pe democrati.

Astfel cum putem sa il compara pe Obama, care a stiut unde si cand sa puncteze pentru a castiga, cu tanarul si voinicul nostru marinar al acestui vapor numit Romania; Vesnicul indragostit al tarii noastre, menestrel de ocazie, al carui slogan" Sa traiti bine" a fost ironizat pe toata durata campaniei, dar surpriza, a reusit sa castige.

In Romania, democratia nu are baze reale si de aceea este greu sa construim un consens si o cultura politica. Cultura politica din Romania este una de "spectacol", o simulare, un lucru artificial, chiar o parodie. Este reprezentare inselatoare a democratiei, simularea culturii de participare. Individul se crede liber activ, influent, se crede un actor al sistemului politic cand in realitate nu este decat un spectator, pacalit, amagit de " jocul politicii", pe fundalul micilor ecrane si dupa perdelele cabinelor de vot. Astfel cultura de spectacol vine sa inlocuiasca in mod viclean cultura de participare, iar spectacolul politic inlocuieste democratia.

Au trecut mai bine de 18 ani de cand s-a instaurat democratia in Romania, si totusi mai avem inca multe de invatat. Desigur, postura de critic poate fi atribuita oricarui individ deoarece este mult mai usoara decat postura de fiinta criticata, cel care poate schimba cu adevarat ceva.