Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Elemente de analiza istoriografica. studiu de caz. scurt istoric al orasului iasi


Elemente de analiza istoriografica. studiu de caz. scurt istoric al orasului iasi




ELEMENTE DE ANALIZA ISTORIOGRAFICA. STUDIU DE CAZ. SCURT ISTORIC AL ORASULUI IASI

Iasiul este una dintre cele mai vechi si mai importante asezari ale tarii noastre, oferind patrimoniului national inestimabile valori materiale si spirituale. Sapaturi arheologice, mai vechi sau mai noi, atesta existenta neintrerupta a asezarilor omenesti pe teritoriul actual al orasului Iasi, inca din comuna primitiva. Vestigii ale culturii materiale din oranduirea comunei primitive confirma aici prezenta omului chiar din paleoliticul inferior (intre 540.000 - 100.000 i.e.n.). Epoca neolitica este reprezentata prin vestigii arheologice din fazele Precucuteni si Cucuteni 'B' ale culturii Cucuteni, care a cunoscut o larga raspandire pe intregul teritoriu al Moldovei si in regiunile invecinate de la rasarit si apus.

Importante sunt si descoperirile privind epoca bronzului, dovedindu-se astfel continuitatea asezarilor de pe aceste locuri, favorizate de o admirabila pozitie geografica. Destul de bogat ilustrata este epoca fierului, in special cea de a doua a ei.




Asezat in partea de mijloc a Podisului Moldovenesc, pe amfiteatrul a sapte coline incarcate cu livezi si podgorii printre care se furiseaza rauletul, Iasiului aflat, in urma cu secole, la rascrucea unor stravechi drumuri de negot. Pe aici treceau marfurile din Orientul apropiat spre Ungaria, Austria si Germania si tot pe aici coborau cele din nord, prin Polonia, indreptandu-se catre miazazi. De aceea, din timpuri a caror durata se masoara in veacuri, orasul Iasi a starnit interesul calatorilor straini.

Unii dintre ei au lasat pagini memorabile despre acest oras. Astfel, eruditul episcop italian Marco Bandini (Marcus Bandinus), care viziteaza Iasiul la 1647, lasa insemnari din care aflam ca dealurile albastre-mov, alcatuiau un amfiteatru asimetric, ii amintesc relieful Romei. 'Quasi nova Roma apparet!' - exclama el incantat.

Apoi, Petru cel Mare, oaspetele lui Dimitrie Cantemir, observa ca orasul imbina monumentalul elin, moscovit si lesesc ; si multi altii, in entuziasmul lor, l-au asemuit, fie cu Praga sobrelor acoperisuri aurite toamna, fie cu marmoreana Atena

Ori de unde ai privit orasul, privelistea este incantatoare. Vizitatorului i se „infatiseaza de departe o panorama mareata si vrednica de a trage toata a lui luare-aminte' - scrie Vasile Alecsandri.

În legatura cu numele pe care-l poarta orasul Iasi, s-au facut diverse ipoteze, dintre care una n-a capatat, pana acum, adeziunea unanima a specialistilor. De pilda, Marco Bandini scria, in anul 1645, ca: 'Iasi pe romaneste, pe latineste Iassiuum sau Iassi este numit astfel, zice-se, dupa un pastor cu acest nume, care isi pastea boii altadata in acest loc, in care, dupa aceea, a fost ridicat palatul principilor'.

Dimitrie Cantemir, acceptand oarecum legenda, credea ca personajul de la care a rezultat numele orasului n-a fost pastor, ci morar. Vorbind despre tinuturile Moldovei, Cantemir aminteste faptul ca, inainte de timpurile lui Stefan cel Mare, targul Iasi 'era un sat foarte saracacios, locuit de vreo trei sau patru case si cu o moara pe care o tinea un morar batran, ce-i zicea Ioan, sau cu un cuvant scurtat Iasi'.

Pornind de la cuvintele 'municipium Iassorum', care apar in numeroase inscriptii pe unele vestigii ramase de la tribul iliric al iasilor, diferiti carturari au atribuit Iasului origine romana.

Alti invatati - D. Onciul, Gh. Bratianu, Al. Philippide, Gh. Baileanu - au derivat toponimicul Iasi de la 'Iasi', nume dat alanilor migratori. Iorgu Iordan, acceptand aceasta explicatie, crede ca un oarecare Ias a infiintat ori a stapanit localitatea care, cu vremea, a capatat numele sau, dar sub aspectul plural: Iasi. De asemenea, Vasile Bogrea credea ca toponimul vine de la numele unei persoane, anume Ias, socotit ca un diminutiv a lui Ioan. Nicolae Iorga, impartasind aceeasi parere, credea ca diminutivul ar fi al lui Iacob. „În sprijinul acestei de a doua explicatii - afirma C. C. Giurescu - se poate invoca raspandirea remarcabila a topicului Iasi, la plural sau la singular, pe intreaga fata a pamantului romanesc'. Daca admitem aceasta explicatie, atunci 'Iasii intra in categoria foarte numeroasa, precumpanitoare, a toponimelor romanesti ce deriva din nume de persoane'.

Documentar, numele localitatii este atestat pentru prima oara intr-o lista de orase datand de la sfarsitul secolului al XIV-lea (1387 - 1392), cand este pomenit sub numele de „Iaski targ'. Aceasta lista a oraselor din cnezatele rusesti, din Bulgaria si din 'tara valaha', adica Moldova, a fost pastrata in Letopisetul I al Novgorodului, precizare documentara confirmata prin sapaturile arheologice efectuate recent. Astfel, au fost descoperite urmele unui complex de factura oraseneasca (locuinte, ceramica etc.) la intersectia actualelor strazi Stefan cel Mare si Sfant si Horia, complex datat la sfarsitul secolului al XIV-lea. La inceputul secolului urmator, intr-un „privilegiu comercial' acordat de Alexandru cel Bun negustorilor poloni din Liov, la 6 octombrie 1408, Iasiul este indicat ca punct vamal. În documente interne „targul Iasi' apare mentionat, prima data, la 25 mai 1434, cand Stefan al II-lea voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, preot in Iasi, urma sa zideasca o manastire.

Dintr-un alt document, cu data de 8 octombrie 1434, rezulta ca la Iasi exista o curte domneasca. Dupa unele opinii, acest oras 'exista inainte de intemeierea statului moldovean; el era, dupa toate probabilitatile, centrul unei formatiuni teritoriale, al unui cnezat sau voievodat dintre Siret si Prut'. „În sprijinul acestei ipoteze ar veni si descoperirea tezaurului de la Voinesti, la sud-vest de oras, tezaur datand din prima jumatate a secolului al XIII-lea si alcatuit din 31 de obiecte de podoaba, de argint sau argint aurit; el a apartinut, probabil, unor feudali puternici sau targoveti bogati'.

Iasiul s-a dezvoltat pe terasa inferioara a dealului Copou. Asezarea, de intindere foarte mica si cu caracter agrar, se afla pe promontoriul acestei terase, orientat catre lunca Bahluiului, pe locul unde se ridica astazi Palatul Culturii. Procesul de transformare a asezarii agrare intr-una de tip orasenesc - un targ - a fost favorizat de pozitia geografica a Iasiului, de bogatiile sale naturale, si de faptul ca acest targ era situat la intretaierea unor importante cai comerciale. Treptat el devine un centru politic si economic, precum si un important centru de cultura.



Pornind de la o insemnare in Letopisetul lui Grigore Ureche, cercetatorii trecutului istoric al Moldovei admit ca, in a doua sa domnie (1564 - 1568), Alexandru Lapusneanu a mutat 'scaunul' de la Suceava la Iasi. Aceasta mutare a capitalei la Iasi a avut loc datorita interventiei Portii cu scopul ca domnii sa fie mai aproape de hotarele Imperiului si sa poata fi mai lesne supravegheati, iar, la nevoie, inlocuiti, noile capitale, orase deschise, nefiind favorabile unor posibile rezistente. Iasiul devine, insa, definitiv, capitala a Moldovei, in acceptiunea moderna a acestui cuvant, la mijlocul secolului al XVII-lea, odata cu abandonarea sistemului feudal al deplasarilor curtii domnesti.

Desi dominatia turceasca, sub care Moldova ajunsese la mijlocul secolului al XVI-lea, a determinat o anumita incetinire a ritmului de dezvoltare economica, totusi Iasiul isi imbogateste necontenit tezaurul valorilor de arta si arhitectura, devenind primul oras al Moldovei. Istoria sistemului feudal al deplasarilor curtii domnesti.

Extinderea rapida a Iasiului, dupa ce devine resedinta domneasca principala, face ca, in penultimul deceniu al secolului al XVI-lea, sa fie considerat de vizitatorii straini ca un mare oras. La 1585, de pilda, orasul Iasi se infatisa calatorului francez Francois de Pavie ca „un grand bourg', fara ziduri si cu o curte care, desi e mica, „este frumoasa'. Lipsa de fortificare a targului il frapeaza, in 1613, si pe un alt calator strain, care aseamana Iasii cu un oras taranesc. Peste mai bine de doua decenii, in 1636, unui polonez ii retin atentia cele peste zece 'biserici de zid frumoase' si manastirea Galata, precum si faptul ca orasul este mai mare decat Bucurestii, desi acesta din urma este mai frumos 'cladit', avand 'aproape toate casele (cu) acoperisul de sindrila'.

O imagine exacta a Iasilor, de la 1677, pare sa ne ofere relatarea secretarului solului polonez Ioan Ghinski, care noteaza: 'Orasul intreg se infatiseaza cu curti boieresti inconjurate cu garduri de nuiele si cu colibe mici acoperite cu paie si lipite cu nuiele, e asezat risipit pe dealuri fara nici o intarire, dealtfel nici nu are porti'. Se observa ca, desi capitala, Iasiul, multa vreme, n-a avut aspectul unei metropole. În conditiile de altadata, locuitorii Iasiului si edilii sai nu aveau ceea ce se numeste spirit de oranduire si de estetica urbanistica: de aceea, din departare, orasul aparea, in secolele XVII, XVIII si XIX, ca un oras al contrastelor, ca „o adunatura curioasa de care mari, ce par a fi cladite unele deasupra altora, si de turnuri bisericesti ce rasar printre ele ca niste catarguri inalte intr-un port'.

Patrunzand in oras, calatorul mai putea vedea, in secolele XVII - XIX, curtea domneasca si complexul de cladiri din jur, cateva case de dimensiuni mari, ce erau presarate din loc in loc, sau 'unele strazi largi, drepte si pavate cu lemn', dar si multe 'ulite neregulate si fara urma de aliniere, adevarate labirinturi, inseland pe straini prin uniformitatea cotiturilor nesfarsite' - ne relateaza in insemnarile sale Ignatii Iakovenko, fost functionar al consulatului rusesc din Muntenia.

Dar, dincolo de neregularitatea ulitelor si de un peisaj arhitectural al contrastelor izbitoare, unii calatori straini, impresionati de pitorescul dealurilor pe care este asezat orasul, de maretia si gravitatea zidurilor din jurul manastirilor si bisericilor, de simfonia clopotelor si de spiritul ospitalier al locuitorilor, vedeau Iasiul ca un oras frumos si interesant. „Orasul Iasi e destul de frumos si poate sa fie comparat cu cele mai de seama orase (). Orasul are multe case construite dupa noua arhitectura europeana'

Într-o alta descriere, de prin anul 1810, a unui autor german anonim, se arata ca Iasiul (Iassy sau Iasch) este asezat la patru mile departare de Prut, cuprinzand 6.000 de case si 15.000 de locuitori. Aproape jumatate din oras era pustiu din cauza razboiului. Strazile, in loc de pavaj erau acoperite cu grinzi si poduri Din cauza razboiului, orasul, care mai inainte avusese 50.000 de locuitori, daduse mult inapoi. Este demna de notat mentiunea potrivit careia, dupa 1774, se construisera multe case de piatra cu un etaj.

În decembrie 1817 a vizitat Moldova, venind din Rusia, medicul englez William Mac-Michael. Acestui vizitator, orasul i s-a parut un amestec de case acoperite cu sindrila si de cladiri incapatoare, de caramida. Ulitele sunt pavate cu scanduri netede de lemn. Remarca biserica „Trei Ierarhi“ cu ornamentele ei sculptate in piatra, despre care i s-a spus ca, in trecut, au fost aurite.

O interesanta descriere a Iasiului, din perioada anilor 1822 - 1830, este facuta de ofiterul finlandez Adolf Ramsey, participant la razboiul ruso-turc din 1828 - 1829. Potrivit opiniei sale, Iasiul se prezenta ca un oras destul de mare, cu 40.000 de locuitori, dar avea strazi intortocheate, stramte si cladiri in stil oriental. Orasul arsese cu putin timp mai inainte (1827) si nu se luasera masuri pentru alinierea ulitelor si nici pentru reinnoirea stilului arhitectonic.



Din variatele impresii si descrieri lasate de unii calatori straini, se poate constata lenta evolutie a orasului spre modernizare, dar, in acelasi timp, se desprind si cauzele care au provocat aceasta situatie (razboaiele, incendiile, diferitele molime). Cu toate vicisitudinile, Iasiul s-a extins treptat, continuandu-si evolutia urbanistica si edilitara pana in secolul al XIX-lea, cand orasul va cunoaste un ritm mai rapid de dezvoltare. Acum incepe o noua perioada istorica, ale carei evenimente majore au marcat procesul renasterii nationale romanesti in epoca moderna, de la Unirea Principatelor si Independenta pana la desavarsirea unitatii statale din 1918. Istoria moderna a orasului Iasi va cuprinde, la randul ei, doua mari parti: prima parte corespunde perioadei de trecere de la feudalism la capitalism, iar cea de-a doua etapa va cuprinde a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul veacului nostru.

În aceasta ultima perioada, prin reintregirea neamului, Regatul Roman isi dubla teritoriul si populatia, devenind unul dintre factorii politici importanti din Europa rasariteana. Acum incepe perioada cea mai fecunda din intreaga noastra istorie, cea a marilor reforme promise si infaptuite de regele Ferdinand I, fauritorul Romaniei Mari. Aceasta infloritoare perioada este reflectata si in monumentalele constructii din orasul Iasi, oras care si-a inscris in mod prestigios numele in procesul de constituire a Romaniei moderne.

ISTORICUL SPITALULUI UNIVERSITAR DE PSIHIATRIE IASI

AZILUL DE ALIENATI „SOCOLA”

Veniamin Costache (1768-1846), carturar roman, mitropolit al Moldovei (1803-1808, 1812-1842), traducator si autor de carti bisericesti, a infiintat la 1 septembrie 1803 (hrisov semnat de Al. Moruzi), prima scoala de grad gimnazial din Principate, cu predare in limba romana, Seminarul de la Socola, pentru „invatatura, indreptarea si desavirsita catehesie a celor cari se vor invrednici prin bisericestele canoane a se hotari sa primeasca darul cinului preotiei.” Scoala se dezorganizeaza din ce in ce, ramanand doar un singur dascal; este reorganizata, mai apoi, prin dascali adusi din Transilvania. Daca pe la 1826 mai functiona, pe la 1828 se dezorganizeaza iar, ramanand doar o scoala de „cintari bisericesti”. Arde, luand foc de la niste cuptoare de facut paine. Aici a invatat si Ion Creanga.

Ospiciul de alienati de la Socola

editura N.S. Saraga, Iasi, 1912, (colectia C. L. Rusu, Iasi)

Corpurile legiuitoare ale tarii stabilesc, prin votul din 29 mai 1892, constituirea a doua Institutii pentru alienati, unul la Bucuresti si altul la Iasi. Fondurile necesare construirii Spitalului Socola la Iasi, au fost acordate Epitropiei Sf. Spiridon. S-a stabilit astfel construirea spitalului in zona vechiului Seminar de la Socola, care beneficia de aductiunea de ape potabile captate de la Repedea. Construirea acestei cladiri a durat din 1897 pana in 1899. A fost prevazut cu o capacitate de functionare pentru 300 de paturi, dispuse intr-un sistem multipavilionar. Pana in toamna anului 1905 au durat amenajarile, instalatiile si dotarea care erau necesare intrarii in functiune a spitalului.

Proiectarea a fost incredintata arhitectilor Savulescu si Arnold, iar constructia propriu-zisa antreprenorilor Trolli si Scolari, care mai construisera spitalul de psihiatrie de la Craiova si Universitatea din Iasi. A fost inaugurat la data de 12 octombrie 1905, (soseaua Bucium nr. 36), data consemnata pe placa comemorativa.



Placa de fondare a spitalului SOCOLA - 1905

Medic primar si primul director (intre 1905 si 1917), care era si suplinitor al Catedrei de psihiatrie de la Facultatea de Medicina din Iasi, a fost Al. Braescu. În perioada cat era director, a colaborat cu doctorii: Andrei Iliescu, Neculai Antohi, Panaite Zosin, Corneliu Popa Radu, iar din 1912 cu C.I. Parhon, numit prin concurs, ca profesor definitiv la catedra de la Clinica bolilor nervoase si mentale. El a fost si director al spitalului in perioada 1917-1928 si presedinte al Societatii de medici si naturalisti din Iasi, in perioada anilor 1915-1916 si 1922.

În perioada 1928-1953 a fost director al spitalului Leon Ballif, profesorul ce face parte din generatia personalitatilor de exceptie ale spitalului Socola.

Termenul de Socola este de provenienta slava (socol = soim); ceea ce da inteles ca prin veacul al XV-lea sau al XVI-lea, aici, in codrul de la marginea Iasilor, domnitorii Moldovei isi aveau crescatoriile de soimi pe care-i ofereau, pentru vanatoare, Portii Otomane.

Vedere generala a spitalului SOCOLA - 1942

Constructia bisericii „Schimbarea la fata” din incinta Spitalului Universitar de Psihiatrie Iasi, numita Socola Mare, a fost inceputa in anul 1551 de catre voievodul Alexandru Lapusneanu si a fost terminata in anul 1562 de catre sotia sa, Ruxandra si fiica lui Soltan.

Aceasta biserica a servit pana in anul 1803, ca Manastirea de Maici, avand ca stareta pe la 1565 pe insasi fiica lui Lapusneanu, Domnita Soltana. În anul 1803 Mitropolitul Veniamin muta manastirea de maici la Agapia si in locul acesta infiinteaza seminarul care i-a purtat si numele si care a functionat aici pana in 1886.

Biserica a fost refacuta la 1808 dupa cutremurul din 1802, reparata si zugravita in 1827. Dupa 1886 cladirile din jur au fost stricate si pe locul lor s-a ridicat spitalul de boli nervoase la 1905.

Bisericii i s-au facut reparatii intre anii 1947-1972, apoi in 1980-1982, dupa cutremurul din 1977, la ele contribuind din plin enoriasii si Mitropolia. Actual este in reparatie capitala. Preot paroh este preotul Iustin Neagu.

În primavara anului 1859, din initiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe platoul din jurul bisericii a avut loc intilnirea ostasilor moldoveni si munteni, moment care l-a inspirat pe carturarul umanist Gh. Asachi in realizarea unei litografii.

„Constituirea Universitatii din Iasi si apoi a Facultatii de Medicina dau fiinta unui climat de elevate cunostinte din care unele au fost preluate de la universitatile din strainatate, altele s-au format in tara, dar in toate cazurile, ele creeaza si dezvolta institutii de cercetare si invatamant.    În acest fericit cumul de imprejurari si in aceste conditii de lucida anticipatie a aparitiei unor personalitati de prestigiu s-a putut infiinta Spitalul Socola, pentru ca fara aceste baze de asistenta medicala, de cercetare stiintifica si invatamant, nu s-ar fi putut dezvolta nici scoala de psihiatrie ce-i apartine.”








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate