Statul si dreptul in Evul mediu

Statul si dreptul in Evul mediu

evul mediu este perioada cuprinsa intre epoca antica a Daciei    si epoca moderna

Obstea sateasca si normele de conduita

in ceea ce priveste etnogeneza romanilor in perioada postromanica populatia este constituita din geto-dacii ce fusesera latinizati, contopiti cu romanii

numeroase stiri istorice atesta statornicirea dacilor latinizati care pentru a-si intari granitele acestia au organizat asezari fortificate (unitati militare); au continuat relatiile economice cu romanii (atestate de existenta unor monede, podoabe si alte materiale); existand o convietuire pasnica in schimbul unor tributuri totusi a existat si o schimbare importanta cu imperiul roman odata cu invazia hunilor care au distrus fortificatiile de la Dunare ce au fost refacute in timpul imparatului Justinian.

Dupa sec. 3 se consolideaza contopirea daco-romana avand drept rezultat un caracter unitar, o limba romanica cu substrat tracic.

Caracterul latiniform al limbii este dovedit de inscriptiile gasite pe pietre funerare si ceramice

Continuitatea limbii se poate observa si prin pastrarea in limba romana a unor expresii agricole

Tot acum populatia de pe teritoriul vechii Dacii au adoptat religia crestina, crestinarea a fost parte integranta din etnogeneza poporului roman; aceasta etnogneza s-a definitivat prin crearea poporului roman, cu o limba latiniforma, singurul care a pastrat numele de la romani si traditia romana.

Organizarea social-politica

retragerea romana a avut drept urmare desfiintarea administratiei centrale romane, asta a insemnat eliberarea de o forta de constrangere dar a disparut si coeziunea

in sec III-VIII s-au perindat pe teritoriul Daciei triburi barbare (gotii, slavii, gepizii) care nu au influentat organizarea social-politica a populatiei autohtone.

Orasele din Dacia continua sa existe si sa se fortifice prin ziduri de aparare, acesta asezari treptat decad observandu-se o ruralizare aparand sate iar numele vechilor localitati se pierd. Satele aparute se dezvolta, populati creste. Aceasta forma de organizare si numele de sat vin de la FOST SATUM (asezare aparata printr-un sant de balisade); principalele ocupatii erau agricultura si cresterea animalelor.

Aceste obstit erau genitlice (bazate pe legaturi sange) sau teritoriale (imparteau acelasi teritoriu).

Incepand cu sec III existau obstile cu caracter teritorial si dispar obstile gentilice aparand familia individuala; multe familii inrudite apar cete de neam.

Obstea teritoriala libera era o democratie care isi alegea organele de conducere. Aceste organe erau:

Adunarea megiesilor = cu o competenta generala

Oamenii buni si batrani = competente judiciare, erau bine alesi dintre megiesi

Sefii militari ai statului (juzii)

Nomele de conduita

Norme referitoare la proprietate = stapanirea devalmasa a apelor, pasunilor, turmelor, marilor comune si subsolurilor; stapanirea personala (casa+curtea+anexe+unele loturi de pamant delimitate)

Norme referitoare la relatiile de munca: normele speciale organizau munca in comun (cresterea vitelor, vanatoarea)

Norme referitoare la statutul persoanei: egalitatea membrilor obstei; egalitatea in relatiile familiare (drepturi egale privind casatoria, divortul)

Obligatii civile: obligatii la membrii, acestia puteau incheia contracte fara a mai fi necesar formalismul impus de dreptul roman; vanzarea se facea prin consimtamantul partilor

Raspunderea penala: pentru faptele membrilor obstei care comiteau fapte grave se raspundea dupa principiul solidaritatii rudelor (raspundea toata familia pentru un membru)

Procedura de judecata: cauzele civile si penale erau solutionate de juni si oamenii buni si batrani; probele cel mai des mentionate sunt conjuratorii si juramantul cu brazda

Originea institutiilor juridice

izvoarele istorice atribuie fie unui singur filon, fie unor filoane multiple cu influente al mai multor popoare:

a.      originea daco-romana = exista opinii conform carora pe obiceiurile cu putere de lege ale dacilor s-au grevat regulile dreptului roman

b.     originea romana = adeptii scolii latine considera ca dreptul vechi romanesc are origini exclusiv romane

c.      originea traca = aceasta ipoteza considera ca a existat un drept preroman, numit dreptul popular

Tarile si legea tarii sec IX-XIV

situatia social economica: se inregistreaza o dezvoltare a fortelor de productie si

schimbul comercial; creste numarul locuitorilor, apar primele relatii feudale din cauza diferentei de avere ceea ce conduce la aparitia relatiilor de aservire.

Afirmarea poporului roman

poporul roman din spatiul carpato - danubiano - pontic era numit roman; o alta

denumire era cea de vlah - de origine celtica, preluat germani apoi de slavi, valahii erau un popor statornic, cu relatii bune cu vecinii care au asimilat multe populatii migratoare, din aceasta perioada au fost descoperite scrieri care atesta existenta crestinismului.

Dupa definitivarea etnogenezei s-a produs o reorganizare a obstilor traditionale luand nastere noi forme de organizare sub denumirea de:

tara= denumirea tara vine de la TERA fiind mostenit cu sensul de stat nu referitor la pamant

voievodat = este de origine slava cu sensul de tara

cnezat,= defineste organizarea politica sub conducerea unui cneaz (are origini vizigote)

camp = cu sensul de tara, desemneaza o uniune de obsti cu sateni liberi

toate aceste formatiuni aveau la baza obstea sateasca care sub diferite forme de

uniune s-au pastrat pana azi

numarul obstilor unite intr-o tara erau de la 10-50, principalele elemente erau

rudenia de sange si stapanirea in comun a teritoriilor

se instaleaza inegalitati sociale ca urmare a dezvoltarii relatiilor de productie si

apar varfurile sociale - conducatori politici.

se organizeaza ostiri iar conducatorii lor aveau cetati intarite cu ajutorul carora realizau apararea

pentru activitatile militare conducatorii contribuiau cu 10% din venituri

apare ca forma superioara de organizare voievodatul ce nu a mai fost intalnit la popoare vecine

voievodul continua atributiile judecatoresti si militare in plan superior, ulterior atribuindu-i titlul de "domnitor".

Odata cu reorganizarea politico-administrativa normele traditionale au capatat putere juridica iar dupa aparitia tarilor au fost create noi norme care reglementeaza relatiile sociale (aceste norme purtau denumirea de lege) denumirea de lelge vine de la RELIGIO ( legea dinauntru)

La romani exista LEX (legea scrisa)

Legea crestina a influentat continutul moral al poporului roman fiind denumita si legea Dumnezeiasca

Apare frecvent notiunea de dreptate care are o veche traditie in practica judiciara a dreptului roman

Dezvoltarea normelor juridice

vechile norme ale obstilor au supravietuit adaptandu-se noilor situatii politice,

fapt ce a condus la modificarea acestora si aparitia unor noi norme. Noile norme se concretizeaza in institutia cnezatului, voievodatului care se diferentiaza prin:

cnezul sau judele= era ales la inceput de obstea sateasca iar apoi functia se transmitea pe linie ereditara

voievodul = o forma superioara de organizare fiind ales din randul cnejilor de catre adunarea acestora; mai tarziu si acestia au exprimat dorinta de a da urmasilor functia

apar schimbari privind dreptul de proprietate prin consolidarea proprietatii

personale    existau si ingradiri la instrainarea proprietatilor asa-zisul drept de protilis (dreptul rudelor si al celorlalti membrii ai obstei de a veni primii la cumparare sau rascumparare).

Apare o stratificare sociala caracteristica feudalismului timpuriu:

Patura superioara = junii, cnejii, voievozii (reprezentau aristocratia feudala)

Taranimea libera = marea masa a societatii

Taranimea aservita =

robii = apar in sec XI si provin din tatari si tigani

Populatia targurilor = mestesugari, comercianti

ca urmare a dezvoltarii economice si aparitiei schimburilor comerciale apar reguli

noi care guverneaza relatiile contractuale, apare un drept comercial

justitia pastreaza normele traditionale

Legea tarii

nascuta din cristalizarea normelor amintite existente in feudalismul timpuriu.

Aceasta denumire are sensul de drept al unei societati organizate ceea ce determina caracterul teritorial

istoricii vorbesc despre originalitatea acestei legi si de faptul ca reprezinta inceputul dreptului public

documentele oficiale redactate de cancelariile evului mediu mentioneaza un JUS VALAHICUM - dreptul traditional (legea tarii)

aceste norme denumite si LEX OLAHORUM erau recunoscute in tot spatiul Carpato    - Danubiano - Pontic ceea ce demonstreaza caracterul unitar.