Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Dreptul scris in Transilvania in epoca principatului dependent de Turcia


Dreptul scris in Transilvania in epoca principatului dependent de Turcia




Dreptul scris in Transilvania in epoca principatului dependent de Turcia

Dupa caderea Ungariei la Mohaci, Dieta de la Sighisoara din 1540 a hotarat ca pe viitor Transilvania se va conduce dupa legi proprii, iar legile din Ungaria inceteaza sa se mai aplice in principatul Transilvania , cu exceptia Tripatitului lui Verböczi .

Dintre vechile izvoare de drept adoptate , in epoca voievodatului s-a pastrat Unio Trium Natiorum care a ramas fundamentul dreptului public discriminatoriu al Transilvaniei.

In epoca principatului dependent de Turcia, pe fondul vidului legisaltiv creat, Dieta a adoptat un numar foarte mare de legi si datorita acestei imprejurari s-a simtit nevoia sistematizarii legislatiei, utilizandu-se creiteriul cronologic si forma incorporarii in colectii de legi.

Prima colectie de legi cu prinde legile adoptate intre 1540-1653 si a fost adoptata in timpul domniei celor doi principi Racoti.




Aceasta colectie de legi se numeste “Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem anexarum”.

A doua colectie de legi cuprinde legile adoptate de dieta intre 1654 si pana la sfarsitul principatului dependent de Turcia si a fost adoptata in timpul domniei lui Mihai Apafi.

Aceasta a doua colectie se numeste “Compilatae Constitutiones regni Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem anexorum” .

Ulterior, cele doua colectii au fost reunite intr-o colectie unica “Aprobatae et compilatae constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem anexarum”.

In cadrul acestei culegeri unice, regulile sunt grupate dupa criterii cronologice pe urmatoarele domenii:

dreptul canonic

organizarea de stat

privilegiile feudalilor

procedura de judecata

diverse probleme administative

Intreaga legislatie a principatului este patrunsa de privilegiile celor trei natiuni privilegiate si a celor 4 religii recepte. Totodata, sunt reglementate in amanunt obligatiile taranilor dependenti fata de nobili, biserica, stat.

Statutul juridic al taranilor dependenti a cunoscut o inrautatire, cu precadere daca erau romani.

Taranii romani erau considerati “tolerati” si “suportati”pro tempore”, iar preotii ortodocsi erau asimilati taranilor aserviti, vand aceleasi obligatii ca iobagii.

Aceasta legislatie este expresia nobilimii locale din cadrul unei organizari statale de sine- statatoare, de unde termenul de regnum dat Transilvaniei in titulatura colectiilor de legi mentionate, termen care la epoca respectiva desemna un stat suveran.

Normele de drept scris si cutumiare ale sasilor au fost codificate intr-o colectie aparte (“Statutele municipale sasesti”) care au fost adoptate in Adunarile sasilor intre 1570-1580 si au fost promulgate de principele Transilvaniei in 1583.

Statutele municipale sasesti cuprind numeroase reglementari in materia obligatiilor, sasii fiind foarte legati de schimbul de marfuri, dar si dispozitii de drept penal si procesual, prezentate intr-o forma sistematizata.

Au mai fost adoptate si alte culegeri: “Statutele Odorheiului” si “Statutele Zarandului” in virtutea autonomiei locale de care se bucurau aceste unitati administrativ-teritoriale.

Dominatia habsburgica in Transilvania

Dupa infrangerea Imperiului Otoman in 1683 la asediul Vienei, in 1687 armata austriaca ocupa transilvania, iar in 1688, Transilvania devine principat vasal Austriei, statut juridic acceptat de Dieta de la Fagaras care a stabilit ca pe viitor alegerea principelui Transivaniei se va face potrivit vechilor reguli ( stbilite de Dieta).

Statutul juridic al Transilvaniei a fost consfintit prin Diploma Leopoldina din 1691, iar pe plan intern, prin Pacea de la Karlovitz din 1699 Turcia recunoaste pierderea Transilvaniei in fata Imperiului habsburgic.

Tot in 1699 Mihai Apafi al II-lea, principe al Transilvaniei renunta la drepturile sale princiare in favoarea imparatului Austriei, care devine astfel si principe al Transilvaniei, realizandu-se o uniune personala intre Transilvania si Austria, in sensul ca imparatul Austriei este in acelasi timp si principe al Transilvaniei, situatie acceptata de Dieta.

In schimb, imparatul Austriei potrivit Diplomei Leopoldine trebuia sa respecte autonomia Transilvaniei si drepturile acesteia, pastrand celelalte organe de stat (Dieta, Consiliul Intim, demnitarii, conducerea comitatelor, scaunelor, districtelor, toti acestia urmand a fi alesi potrivit vechilor uzante.

In 1722 prin “Pragmatica sanctiune” sunt abrogate toate legile si cutumele privind alegerea principelui Transilvaniei, acesta uramand a veni la tron potrivit regulilor care reglementau succesiunea la tronul Austriei, iar in 1765 Transilvania este ridicata la rangul de mare principat in cadrul Imperiului Habsburgic.

Organele de conducere ale Transilvaniei in perioada dependentei de Austria

1) Principele exercita puterea executiva prin intermediul cancelariei aulice de la Viena , in cadrul careia s-a organizat incepand din 1695 o “camera aulica transilvana”.

In principat, imparatul era reprezentat de un guvernator (“presedinte al deputatiei tarii”), ales de Dieta si confirmat de principe si care conducea administratia civila a principatului.

Adminisratia militara era exercitata de comandantul general al armatei din Transilvania care, in timp, a capatat atributii si in domeniul administratiei civile prin restrangerea competentelor guvernatorului.

Uneori aceeasi persoana cumula functia de guvernator cu cea de comandant al armatei din Transilvania, caz in care purta titulatura de “presedint eal Guvernului”.

2) Guvernul provincial (Guberniu”) – activitatea sa se exercita sub stricta supraveghere a cancelariei aulice de la Viena ( a camerei aulice transilvane(. acest nou organ de stat infiintat in epoca principatului dependent de Austria a inlocuit vechiul Consiliu Intim al principelui.

Alte organe de stat la nivel central:

comisariatul tarii –asigura aprovizionarea armatei austriece din Transilvania

tezauratul – organiza finantele pricipatului transilvania

comisariatul provincial

exactoratul provincial si revizoratul de carti – insarcinate cu exercitarea cenzurii

directia de edile pentru supravegherea lucrarilor edilitare

congresul medicinal – atributii in domeniul sanatatii

tabla justitiara – functiona ca instanta de apel

dieta transilvaniei – expresia tendintelor autonomiste locale si care de-a lungul intregii perioade a dominatiei habsburgice in Transilvania s-a aflat in permanenta opozitie cu politica imperiala.

Organizarea bisericii

Politica habsburgilor de amagire a sperantelor romanilor transilvaneni de a li se recunoaste drepturile politice a avut implicatii pe plan religios. Habsburgii au recunoscut pe romani ca natiune a Transilvaniei sub conditia unirii Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Roma. Noua biserica “Biserica unita” sau greco-catolica urmand a fi recunoscuta ca religie recepta a Transivaniei.

Increzandu-se in promisiunile imparatului Austriei, sinodul de la Alba-Iulia al Bisericii Ortodoxe din Transilvania a hotarat in 1697 la initiativa episcopilor Teofil si Atanasie Anghel, unirea in principiu cu Roma, confirmata de Imparatul Leopold printr-o Diploma Leopoldina, prin care preotii uniti erau scutiti de obligatii feudale, scutire extinsa printr-o noua Diploma Leopoldina data in 1701 si asupra taranilor uniti.

Aceasta Diploma Leopoldina nu s-a aplicat efectiv, fiind respinsa de Dieta Transilvaniei. Fruntasii bisericii unite din Transilvania, in special Ioan Inochentie Micu Klein, au luptat pentru recunoasterea drepturilor promise de Imparatul austriei si pentru recunoasterea oficiala a natiunii romane.

In 1744, printr-un rescript imperial, imparateasa Maria Tereza a dat curs acestor cereri, insa Dieta Transilvaniei a considerat ca aceasta recunoastere era valabila doar pentru nobili si clerici si nu ca o a patra natiune a Transilvaniei ci ca “lipituri” la cele 3 natiuni privilegiate. Aceasta masura luata de Dieta a incurajat deznationalizarea celor care doreau sa patrunda si sa promoveze in administratia principatului.

Dreptul in Transilvania in epoca pricipatului dependent de Austria

Toate legiuirile oficiale aplicate anterior in Transilvania:

Unio Trium Natiorum

Tripatitului lui Verböczi .

Aprobatae et Compilatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem anexarum” au continuat sa se aplice, ele fiind recunoscute, prin art. 1 al diplomei Leopoldine din 1691.

Intre elementele noi aparute in domeniul dreptului:

Rezolutia alvitiana din 1693 princare s-a decis organizarea camerei aulice a Transilvaniei in cadrul Cancelariei aulice de la Viena

Pragmatica sanctiune care reglementa sistemul succesiunii la tronul principatului Transilvania

Hotararea Dietei Transilvaniei din 1714 care fixa numarul zilelor de claca (4 zile/saptamana pentru iobagi; 3 zile/saptamana pentru jeleri).

Aceasta hotarare a Dietei a fost amendata de imparateasa Maria Tereza printr-un rescript imperial din 1647 care prevedea 4 zile/saptamana pentru taranii fara vite si 3 zile/saptamana pentru taranii cu vite. Acest rescript nu s-a aplicat, fiind respins de dieta.

In 1769, imparateasa Maria Tereza a dat un nou rescript imperial “Punctele regulative” (“Certa puncta”) prin care nobilii transivaneni erau invitati sa nu mai comita abuzuri asupra taranilor. Si aceasta hotarare a fost respinsa de Dieta Transilvaniei.





Tara Romaneasca si Moldova

Organizarea de stat si dreptul in epoca regimului Turco-fanariot

Regimul turco-fanariot a fost introdus in Tarile Romane dupa domniile lui Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir si a cuprins doua faze:

I)          1716/1711-1774 (Pacea de la Kuciuk-Kainargi) care a insemnat apogeul dominatiei otomane asupra Tarilor Romane.

II)               1774 – 1821 (sfarsitul regimului fanariot)- a reprezentat inceputul declinului dominatiei otomane asupra Tarilor Romane si cresterea accentuata a dominatiei Rusiei (putere protectoare)

din manual

Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in prima faza a regimului turco-fanariot

Instaurarea regimului turco-fanariot in Tara Romaneasca si Moldova au marcat accentuarea amestecului in treburile interne si incercarea de a ingradi autonomia celor doua tari romane.

Dupa esecul suferit la asediul Vienei, Turcia a fost nevoita sa paraseasca o serie de teritorii. Pentru a compensa pierderile suferite, Turcia a inasprit exploatarea Tarii Romanesti si a Moldovei. Domnii romani, insa, au raspuns acestei politici prin actiuni diplomatice si militare culminand cu alianta lui Dimitrie Cantemir cu Rusia – spre care inclina si Constantin Brancoveanu – si cu razboiul din 1711.

Viata economico-sociala

Si in aceasta perioada istorica productia s-a bazat in primul rand pe agricultura si cresterea vitelor. In paralel, asistam la dezvoltarea productiei simple de marfuri. Se extind exploatarile minere si creste numarul mestesugarilor la orase.

Totusi, dezvoltarea productiei, in toate domeniile, nu s-a putut realiza pe masura resurselor umane si materiale existente, datorita monopolului turcesc asupra comertului exterior. Produsele tarilor romane erau exportate numai in Turcia, la preturi mult inferioare celor ale pietei, iar uneori chiar fara plata. De aceea, monopolul turcesc a ajuns sa imbrace forma unui adevarat tribut in natura.

Statutul juridic al boierilor a cunoscut o serie de modificari. Calitatea de boier era recunoscuta de catre stat, prin acte administrative, in cadrul unei ierarhii nobiliare. Conditionarea recunoasterii titlului de noblete de indeplinirea unei slujbe in cadrul statului a dus la slabirea caracterului ereditar al boieriei. In acelasi timp, cea mai mare parte a imunitatilor feudale au fost desfiintate, mentinandu-se numai monoplolul asupra unor activitati comerciale si economice.

Boierii acapareaza pamanturile taranilor liberi si ingradesc dreptul la folosinta al rumanilor si vecinilor.

Domnii fanarioti au facilitat patrunderea in randul boierimii a unui numar mare de greci. Cu toate acestea, numarul boierilor romani in divanul tarii a ramas preponderent.

Taranii aserviti au ramas legati de pamant pana la jumatatea secolului al XVIII-lea. Situatia lor s-a inrautatit foarte mult datorita faptului ca obligatiile fata de boier nu erau precfizate, iar acestia din urma se dedau la abuzuri de tot felul.

Taranii liberi, dar fara pamant, care traiau pe mosiile boierilor, au ajuns si ei in stare de aservire.

Chiar si taranii liberi cu pamant au fost adusi in stare de dependenta.

Orasenii . Odata cu dezvoltarea si specializarea mestesugurilor si negotului, organizarea in bresle s-a generalizat si s-a consolidat.

Organele centrale ale statului

Domnul . Dupa instaurarea regimului turco-fanariot, sistemul alegerii si confirmariidomnului a fost inlocuit, in mod treptat, cu cel al numirii sale de catre Poarta.

Ca o expresie a dominatiei otomane, institutia domniei se transforma intr-un instrument destinat sa organizeze jefuirea sistematica a tarilor romane.

Domniile erau foarte scurte, deoarece numirea se face in schimbul unor mari sume de bani.

S-a instituit sistemul confirmarii domnului la cativa ani dupa numirea sa, confirmare conditionata de indeplinirea unor obligatii tot mai impunatoare pentru economia tarilor romane.

Divanul a luat locul vechiului Sfat domnesc. Competenta sa a fost restransa in mod radical, fata de faptul ca domnul nu se mai sprijinea pe factorii politici interni.

Dregatoriile s-au mentinut, dar numarul si importanta lor a crescut, in conditiile centralizarii tot mai accentuate a puterii.

Astfel, in Tara Romaneasca au fost create vornicia de sus si vornicia de jos, dupa modelul Moldovei a fost introdusa Bania.

Elementele noi in sistemul dregatorilor sunt date de o anumita delimitare a atributiilor, de specializarea functiilor si de introducerea remuneratiei slujbasilor.

Organizarea financiara

Sistemul fiscal a fost reorganizat si modernizat, in scopul jefuirii sistematice a tarilor romane.

Impozitele erau percepute de slujbasi platiti din fondurile care se constituiau, pe baza unor taxe suplimentare in Casa rasurilor.

Sitemul de impunere a fost unificat, astfel incat fiecare contribuabil trebuia sa plateasca o singura dare stabilita in tidula de bir. Darea, fixata la 1740 la 10 lei, trebuia platita in patru sferturi. Datorita abuzurilor administratiei si pretentiilor mereu sporite ale Turciei, sistemul nu s-a putut respectat, astfel incat peste trei decenii s-a ajuns la 12 sferuri. S-au introdus alaturi de vechile daroi si dari noi,

Obligatiile contribuabililor au crescut necontenit in masura cresterii tributului.

Un aspect nou al organizarii financiare a constat in separarea visteriei statului de camara domneasca.

Armata traditionala a fost desfiintata. S-au mentinut un numar de elemente ale vechilor contigente de calarasi, plaiesi, vanatori sau panduri sub comanda capitanilor de tinuturi sau judete. In locul vechilor slujitori militari s-au organizat formatii de jandarmi rurali, graniceri, paznici si slujitori de scaun, dpendenti de ispravnici.

Biserica este pusa sub controlul statului, prin intermediulunei epitropii. Ingradirea autonomiei bisericesti se reflecta si in limitarea drepturilor ei de jurisdictie. de asemenea, s-a dispus ca preotii sa fie recrutati dintre stiuntorii de carte.

Pe de alta parte, manastirile si preotii au fost scutiti de dari.

Organizarea administrativ-teritoriala

Pana la reforma administrativa a lui Constantin Mavrocordat (1740) conducerea pe plan local revenea fie marilor dregatori, fie slujbasilor acestora si se caracteriza prin confuzia de atributii. Dupa 1740, in fiecare judet ori tinut erau numiti cate doi ispravnici, care depindeau de marele vistiernic, dar se putea adresa direct domnului. Ei exercitau atributii de ordin administrativ, in primul rand fiscale, precum si judiciare. La nivelul judetelor, numai ispravnicii puteau judeca procesele, ceea ce reprezinta un progres in directia delimitarii activitatii organelor statului.

In unele tinuturi din Moldova dregatorii locali au continuat sa fie desemnati prin vechile denumiri – vornici, parcalabi, starosi.

In orase, conducerea a fost preluata treptat de reprezentanti ai domnului. ispravnicii judetelor si tinuturilor nu aveau dreptul de administrare asupra oraselor.

Organizarea satelor s-a mentinut in linii generale, la conducerea lor aflandu-se vornicii sau vatmanii.

Organizarea de stat a Tarii Romanesti si a Moldovei in cea de-a doua faza a regimului turco-fanariot

Viata economico-sociala

Dupa reformele lui Constantin Mavrocordat, boierii au reusit sa-si extinda stapanirea absoluta asupra celor mai mari parti din mosii, prin rstrangerea suptafetelor date spre folosinta taranilor.

Boierii au reusitsa cultive terenuri tot mai intinse in regie proprie sau in arenda, prin sporirea zilelor de claca sau prin folosirea muncii salariate..

Tratatul de la Kaciuc-Kainardji a decis limitarea monopolului Turciei asupra comertului exterior al tarilor romane. In noile conditii, cu concursul statului sau prin abuzuri, boierii vor spori necontenit numarul zilelor de claca. acest contract a dat un puternic impuls productiei si circulatiei marfurilor, economiei intemeiate pe marfa si bani. El recunostea dreptul tarilor romane de a face comert cu alte state.

Dupa 1774, pe langa manufacturile tipic feudale ale domnilor si boierilor apar noi manufacturi din intiativa unor meseriasi sau negustori. Tinde sa creasca ponderea muncii salariate.

Boierii si-au consolidat pozitiile economice si politice. Asstam la o accentuare a concurentei dintre boierii pamanteni si cei fanarioti, care se bucurau de sprijinul domnului. Conflictul era alimentat de tendinta domnilor fanarioti si a clientelei lor politice de a-si insusi, pe cai aparent legale sau prin abuzuri, pamanturile boierilor pamanteni, ale taranilor si ale orasenilor.

Taranii, deveniti clacasi dupa reformele lui Constantin mavrocordat, se aflau intr-o stare de dependenta bazata pe invoiala. daca pana la acele reforme taranii erau legati de pamant, in noua situatie ei erau legati de contract.

Orasenii, formati din negustori, mestesugari si lucratori, au sporit in sens numeric si au inceput sa joace un rol mai important in viata economica. Ca urmare, legiuirile adoptate in aceasta perioada cuprind si dispozitii referitare la drepturile negustorilor. Mestesugarii erau organizati in bresle conduse de consilii de epitropi si isi desfasurau activitatea pe baza unor regulamente (ponturi) prin care se reglementau conditiile de munca si solutionarea diferendelor.

Organele centrale ale statului

Domnul . Prin tratatul de la Kaciuc-Kainardji, ca si printr-o serie de firmane, s-a dat curs, in parte, cererilor privind stabilitatea domniei in tarile romane. Durata domniei era fixata la 7 ani, cu posibilitatea schimbarii domnului in caz de greseli grave.

Atributiile legislative ale domnului au capatat noi dimensiuni in aceasta perioada. Pravilele sunt intarite prin hrisov domnesc, importanta diferitelor izvoare de drept este fxata de catre domn, obiceiurile se aplica numai cu aprobarea sa.

Principalele atributii administrative ale domnului constau in numirea dregatorilor, infiintarea de sate sau targuri, eliberarea de pasapoarte.

Dreptul sau de ajudeca a fost ingradit in buna masura odata cu organizarea instantelor intr-un sistem judiciar modern.

Prerogativele militare au ramas pur nominale, cata vreme armata asigura numai paza persoanei domnului si politia interna.



Divanul domnesc era compus numai din dregatori din categoria intaia. Numarul acestor dregatori s-a restans treptat, deci s-a micsorat si numarul membrilor divanului.

Cand trebuiau luate hoatarari de importanta deosebita, domnul convoca Sfatul de obste format, de regula, din boierii veliti si reprezentantii clerului.

Atributiile Divanului se exercitau in domeniile legislativ, administrativ si judiciar. Divanul apoba toate actele domnesti cu caracter normativ. Pe plan administrativ, asigura aplicarea unor norme de drept sau organiza functionarea unor servicii publice.

Incepand din anul 1802 domnul era obligat sa consute Divanul in legatura cu fixarea si repartizarea inpozitelor.

Toate acestea sunt indicii ca s-au facut primii pasi spre separatia principalelor activitati ale statului, prin ingradirea unor atributii ale domnului si prin sporirea prerogativelor Divanului domnesc, principalul reprezentant al intereselor boierimii.

Epitropia obstirilor (vornicia obstirilor) a fost infiintata mai inati in tara Romaneasca si apoi in Moldova. ea exercita atributii privitaore la invatamant, asistenta sociala, industrie, comert si lucarri publice.

Dregatoriile . dregatorii erau numiti la inscaunarea domnului. La inceputul fiecarui an, unii dregatori erau confirmati, iar altii inlocuiti. dregatorii erau numiti dintre boieri. daca un om de rand era ridicat la rangul de dregator, prin aceasta el devenea boier(era innobilat). erau dregatori cu functii si fara functii.

Dregatoriile erau impartite in 3 categorii, care reprezenta si criteriul de ierarhizare a boierilor:

marii dregatori – cu numele de boieri veliti. Urmasii lor erau numiti – neamuri. Exemplu in Tara Romaneasca: marele logofat, marele spatar, marele vistier, marele postelnic, marele clucer, marele paharnic, marele stolnic, marele comis

ceilalti dregatori. Urmasii lor era numiti mazili

ulterior, boierii veliti erau clasificati la randul lor in doua categorii, ajungandu-se la trei categorii de boieri.

Organizarea financiara

Se caracterizeaza prin realizarea unor progrese in directia separarii visteriei statului de camara domneasca.

Activitatea financiara era condusa nemijlocit de catre marele vistier care asigura incasarea darilor, plata tributului, a slujbasilor, precum si a altor cheltuieli.

Veniturile directe proveneau din capitatii si ajutornite, iar cele indirecte din diferite taxe (import, export).

Contribuabilii se impateau in 2 mari categorii:

bresle

birnici (taranii liberi si clacasii)

Breslele se bucurau de un regim fiscal mai avantajos.

Birnicii erau obligati la plata tuturor darilor

Unitatile impozabile se numeau liude si erau compuse din cate 5 familii grupate dupa criteriul puterii economice.

Poslusnicii si scutelnicii nu aveau obligatii fat de stat, ci numai fata de stapanii lor. Inainte de 1821 ei reprezentau aproape 25% din numarul taranilor

Boierii veliti erau scutiti de dari iar mazilii, targovetii, preotii si diaconii se bucurau de anumite scutiri.

Organizarea armatei

Desfiintarea armatei pamantene in prima faza a regimului turco-fanariot a avut urmari grave pentru tarile romane care ramaneau expuse jafurilor turcesti.

Incepand din anul 1775 in Tara Romaneasca exista o oaste dinauntru pentru asigurarea ordinei si o oaste din afara pentru paza hotarelor, in componenta carora intrau cateva mii de ostasi.

Paza domnului era asigurata de arnauti.

In razboaiele ruso-turce care au avut loc in aceasta perioada au participat numerosi volintiri romani intre care si Tudor Vladimirescu.

Organizarea bisericii

Mitropoliile din tarile romane s-au aflat si in aceasta perioada sub autoritatea spirituala a Patriarhiei de la Constantionopole, dar se bucurau de o larga autonomie.

Mitropolitii nu puteau fi alesi fara acordul domnului, iar episcopii primeau carja episcopala tot de la el.

Mitropolitul exercita jurisdictia bisericeasca suprema si era membru in Divan.

Episcopii aveau dreptul de a judeca si de a indruma spiritual pe credinciosi in cadrul eparhiilor.

Episcopii erau ajutati de protopopi in probleme de ordin administrativ. ulterior functiile protopopilor vor fi recunoscute prin lege.

In Moldova, sediul mitropoliei se afla la Iasi si avea 3 episcopii: de Roman, de Husi si de Radauti.

Mitropolia din Tara Romaneasca avea sediul la Bucuresti si isi exercita jurisdictia asupra episcopiilor de Ramnic, de Buzau si de Arges.

Organizarea admistrativ-teritoriala

In linii generale s-au pastrat vechile unitati administrative

Se intreprind o seriwe de incercari de modernizare, unitatile administrativ-teritoriale raman:

judetul in tara romaneasca impartit in – plasi (campie) si plaiuri (la munte)

tinutul in Moldova impartit in ocoale.

Se infiinteaza in capitale unitati de politie aflate in zona centrala in subordinea agiei, iar in zona de periferie in subordinea spatarului in tara Romaneasca sau a hatmanului in Moldova.

Satele erau conduse de catre parcalabi in Tara Romaneasca si de catre vornici in Moldova.

Organizarea instantelor judecatoresti

Modernizarea sistemului judiciar a fost inceputa de Constantin Mavrocordat si desavarsita de Alexandru Ipsilanti.

In primele 5 titluri din Pravilniceasca Condica adoptata la 1775, este reglementata organizarea instantelor judecatoresti..

Prima instanta, judecatoria dupa la judet, compusa dintr-un judecator, ajutat de un logofat, avea competenta de a judeca procesele civile dintre tarani, precum si unele pricini penale marunte. Ispravnicii puteau si ei judeca, fie singuri, fie impreuna cu judecatorul.

Departamenturile erau instante care judecau procese civile si penale.

procesele civile erau judecate de catre 2 departamente egale in grad, ompuse, unul din 7, celalalt din 8 judecatori.

Procesele penale erau judecate de catre departamentul “vinovatiilor”.

Aceste instante se pronuntau prin hotarari inscrise in condici.

Departamentul velitilor boieri” judeca in prima instanta procesele dintre boieri si in apel hotararile celorlalte departameturi.

Instanta suprema era Divanul domnesc, compus din boierii veliti sub conducerea Domnului.

Pe langa agie si spatarie functionau instante speciale, ale caror hotarari puteau fi apelate la departamentul velitilor boieri.

Atat in Tara Romaneasca cat si in Moldova au fost infiintate departamenturi speciale care judecau procesele dintre localnici si straini (strainele pricini).

pana aici din carte

Dreptul in prima faza a regimului Turco-fanariot

Datorita accentuarii dominatiei otomane asupra tarilor Romane, evolutia dreptului in aceasta perioada nu a cunoscut momente semnificative intrucat domnii fanarioti (dupa 1713 in special) sunt numiti direct de Poarta si sunt asimilati pasilor cu 2 tuiuri din administratia otomana.

Durata medie a domniei era de 2 ani – 2 ani si jumatate si ca urmare, domnii nu au putut avea initiative legislative care sa influenteze evolutiile sistemu;ui de drept. Ei se comportau ca niste arendasi ai tarilor Romane, principala ocupatie fiind in domeniul fiscalitatii.

In acest context, noile pravile au o valoare normativa scazuta si aplicatii practice restranse.

Amintim ca exemplu Nomocanonul lui Gheorghe din Traezunt intocmit in limba greaca in anul 1730 in Tara Romaneasca din porunca domnului Nicolae Mavrocordat.

El cuprinde dreptul canonic.

Manualul de legi intocmit de marele paharnic Mihai Fotino din ordinul Domnului Stefan Racovita. acest manual are 3 volume si cuprinde atat drept laic, cat si canonic. Dispozitiile sale sunt sistematizate pe ramuri de drept si cuprindeau reglementari in domeniul comercial.

Aceasta pe fondul destramarii relatiilor de productie feudala si de afirmare a noilor relatii de productie de tip capitalist.

Influenta rusa se simte si in aceasta perioada prin traducerea si tiparirea in Tara Romaneasca a legiuirii imparatesei Ecaterina a II-a.

Izvoarele avute in vedere de autorul pravilelor elaborate in aceasta perioada:

bazilicalele (legiuirile imperiului Bizantin)

nomos / gheorghicos (legiuirea agrara bizantina)

sintagma alfabetica a lui Matei Vlastares

hexabiblul lui Constantin Armenopol

Legea Tarii



Cel ami important element al dreptului in aceasta prima faza al regimului turco-fanariot il reprezinta insa reformele unuia dintre cei mai straluciti reprezentanti ai epocii – Constantin Mavrocordat.

Domnul Constantin Mavrocordat a fost personalitatea care a dominat prima perioada a regimului turco-fanariot, fiind o personalitate extrem de erudita, receptiva la ideile inovatoare ale absolutismului iluminat si care prin cele 10 domnii ale sale (6 in Tara Romaneasca si 4 in Moldova) totalizand 22 de ani de domnie, a marcat decisiv evolutia dreptului.

El a realizat o serie de reforme foarte importante in ambele principate, reforme ce vizau modernizarea statului.

Reformele intreprinse pana in 1740 au fost sistematizate printr-un asezamant dat in 1740, publicat si in strainatate in 1742 in “Mercure de France”.

Aceste reforme sunt:

o reforma in domeniul organizarii Bisericii prin care preotii au fost scutiti de la plata darilor, insa a fost limitata dreptul de judecata al clerului si au fost create epitropiile manastiresti pentru administrarea averii manastirilor si prevenirea abuzurilor.

o reforma pe planul statutului juridic al boierilor. A fost adoptat un nou statut juridic al boierilor prin care calitatea de boier era acordata exclusiv pe baza slujbei indeplinite in cadrul aparatului de stat, fara a se lua in consideratie stapanirea asupra pamantului,

In al doilea rand boierii se impart in doua categorii:

boierii veriti ( marii dregatori si urmasii lor-“neamuri”). Acestia sunt scutitide plata darilor

boierii mazili –scutiti de plata unora dintre dari

o reforma pe planul organizarii administrativ-teritoriala in sensul eliminarii vechii conduceri ai judetelor si tinuturilor

Mavrocordat a eliminat aparatul stufos de conducere a unitatilor administrativ-teritoriale si a numit 2 ispavnici cu atributiuni administrative si jurisdictionale. Totodata, Mavrocordat a introdus pentru prima data in Tarile Romane sistemul remunerarii dregatorilor pentru slujbele lor, sens in care a fost creat un fond special destinat platii indemnizatiiilor “Casa rasurilor”.

o reforma pe planul organizarii fiscale. Mavrocordat a suprimat unele dari si a comprimat toate celelalte dari in una: “sama obsteasca”. Acest impozit unic era platibil in 4 sferturi, insa domnii care au urmat au marit numarul de sferturi la 12 sferturi, astfel triplandu-se impozitul.

Pe plan social insa Mavrocordat a adoptat o politica reactionara. A introdus taranii dependenti stramutati de pe mosie si a introdus in seama acestora noi prestatii in munca, dar fara a se preciza cuantumul lor, ceea ce a generat abuzuri din partea boierilor. Datorita acestui fapt intre 1741-1746, situatia sociala a Tarilor Romane s-a agravat, si pe cale de consecinta si situatia financiara datorita faptului ca fenomenul bejeniei (fugii taranilor dependenti de pe mosii, in special la Sud de Dunare) a luat o amploare nemaintalnita, ceea ce a dus la injumatatirea numarului birnicilor. Pe cale de consecinta, veniturile statului erau amenintate. Atunci Constantin Mavrocordat a realizat o reforma sociala, prin care a desfiintat dependenta de tip feudal (rumania si vecinia).

Prima reforma a fost realizata in Tara Romaneasca printr-un hrisov domnesc dat la 1 martie 1746. Potrivit acestuia, tarani dependenti fugiti care se intorceau erau scutiti de dari 6 luni, apoi trebuiau sa plateasca o dare in cuantum fix de 5 taleri impartita in 4 sferturi.

Aveau posibilitatea se se aseze pe orice mosie, aveau obligatia de a lucra pentru boieri doar 6 zile pe an si trebuiau sa dea un impozit in natura (dijma pentru recoltele semanate).

De asemenea, acestor tarani li se eliberau certificate de iertare de rumanie de divanul domnesc (care a inlocuit sfatul domnesc).

acest hrisov avea un viciu juridic: nu preciza data pana la care taranii fugiti de pe mosii urmau sa se intoarca pentru a beneficia de prevederile hrisovului.

In consecinta, acest hrisov a avut efect contrar celui scontat. A amplificat fenomenul de bejenie pentru a se putea intoarce si beneficia de prevederile hrisovului.

La 5 august 1746, Constantin Mavrocordat a dat un nou hrisov prin care se prevedea eliberarea tuturor taranilor dependenti in urmatorul fel: stapanii erau invitati sa-i elibereze fara plata. In caz contrar, taranii dependenti isi puteau rascumpara libertatea, platind 10 taleri.

In Moldova, Constantin Mavrocordat a realizat aceste reforme sociale printr-un hrisov dat la 1 iunie 1749 prin care a dispus eliberarea gratuita si neconditionata a vecinilor.

Prin reformele lui Constantin Mavrocordat, dependenta feudala a incetat in Tarile Romane si a incetat si dreptul de folosinta a taranilor asupra unei parti din mosiile boieresti pentru ca acel drept de folosinta avea o baza legala. Insa, taranii dependenti liberati au devenit tarani clacasi si au folosit in continuare parti din mosie, insa dreptul lor de folosinta era o baza conntractuala.

Aceste contracte prevedeau in schimbul dreptului de folosnta acordat de boieri, obligatia taranilor clacasi de a munci un numar de zile pentru stapanul mosiei. Data fiind discrepanta economica majora, acetea erau contracte de adeziune.

Pe fondul dezvoltarii relatiilor de productie de tip capitalist, boierii sunt interesati in sporirea productiei agricole, realizata prin mijloace extensive (sporirea cantitatii de munca), de aceea boierii erau interesati sa prevada in contracte un numar foarte mare de zile de munca. de asemenea taranul era legat de sat si nu il putea parasi decat daca si-a respectat obligatiile. In caz contrar, stapanulil putea aduce inapoi mano militari?

Reformele lui Constantin Mavrocordat au insemnat o modificare a statutului juridic al taranilor dependenti numai de iure, baza legala fiind inlocuita cu o baza contractuala, dar nu si o schimbare de facto.

De facto, situatia lor s-a inrautatit.

domnii urmatori au dat o serie de urbari (dispozitii domnesti) care plafonau numarul zilelor de claca.

Reformele lui Constantin mavrocordat nu au desfiintat cu totul starea de dependenta in tarile Romane. Au ramas 2 categorii sociale:

scutelnicii si

poslusnicii

care erau in stare de dependenta personala fata de boier. ei nu aveau obligatii fiscale fata de stat, ci fata de boier.

Scutelnicii erau cei care indeplineau in cadrul curtilor boieresti munci care necesitau o calificare.

Poslusnicii erau argatii curtilor boieresti, adica realizau servicii simple, care nu necesitau o calificare.

Dreptul din cea de-a doua perioada a regimului turco-fanariot

Pravilele adoptate in aceasta perioada au influentat in mod decisiv evolutia dreptului romanesc. Activitatea de legiferare in aceasta epoca a fost extrem de bogata si datorita contextului istoric favorabil generat de pacea de la Kuciuk-Kainargi in sensul ca prin tratatul din 1775 s-a prevazut inlaturarea monopolului otoman asupra comertului exterior al Tarilor Romane, acestea fiind atrase in circuitul economic european.

dominatia otomana asupra Tarilor Romane s-a diminuat, crescand influenta Rusiei ca putere protectoare.

Pravilele din aceasta epoca au trasat comune:

izvoarele bizantine pierd ponderea de odinioara in favoarea principiilor si institutiilor juridice moderne extrase din codurile burgheze europene

pentru prima data se realiza codificarea Legii Tarii si sistematizarea ei pe institutii juridice

se realizeaza progrese evidente pe planul tehnicii de reglementare juridica

aceste pravile, sub aspectul formei, sunt redactate bilingv(in romana si in neogreaca)

aceste pravile, in special “Praviliceasca condica” acorda o atentie deosebita procedura de judecata, fapt explicabil prin consecintele tratatului de la Kuciuk-Kainargi

Intrand in circuitul economic european, Tarile Romane si-au multiplicat relatiile comerciale cu tarile europene, in special din Apus. In consecinta au aparut si s-au inmultit litigiile comerciale intre locuitorii principatelor si resorsitantii tarilor europene.

Se punea din punct de vedere juridic problema procedurii aplicabile solutionarii litigiilor.

In Imperiul Otoman, problema fusese prezentata prin capitulatiile Imperiului Otoman in fata statelor europene, prin care cetatenii acestor state se bucurau in Imperiul Otoman de imunitate jurisdictionala.

Litigiile in care erau implicati pe teritoriul imperiului Otoman urmau a fi solutionate nu potrivit procedurii otomane, primitiva/ incompatibila cu faptul ca acesti cetateni erau crestini, ci se solutionau potrivit procedurilor statului caruia ii apartinea cel in cauza si nu de instantele otomane, ci de reprezentantele diplomatice ale acelui stat in Imperiul Otoman. De aici ro incalcare a suveranitatii Imperiului Otoman.

Prin aceasta pravila (Plavilniceasca condica) a fost introdusa in Tarile Romane o procedura de judecata asemanatoare cu procedurile tarilor apusene pentru a se sublinia:

1) tarile Romane nu sunt parte integranta a Imperiului Otoman, ci sunt tari crestine si nu pot fi aplicate dispozitiile capitulatiilor incheiate de Imperiul Otoman cu statele europene. Ca atare, in principate, litigiile dintre locuitorii tarilor Romane si cetatenii straini erau solutionate potrivit procedurilor introduse prin Pravilniceasca condica, procedura asemanatoare cu a tarilor europene avansate, evitandu-se in acest fel stirbirea autoritatii tarilor Romane in raporturile cu statele europene.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate