Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Sistemul institutional al educatiei


Sistemul institutional al educatiei




SISTEMUL INSTITUTIONAL AL EDUCATIEI

OBIECTIVE

- Abordarea sistemica a factori-lor institutionali si a mediilor educationale prin functiile lor complementare;

- intreprinderea unei diagnoze a punctelor forte si slabe, ca pri-ma etapa in reformarea scolii;




- conceperea masurilor de eli-minare a unor blocaje in calea reformei.

CONCEPTE-CHEIE

- Sistem institutional al educa-tiei;

- principii ale sistemului de in-vatamant;

- reforma – schim-bare – ame-liorare;

- reforma sistemica;

- calitatea serviciilor educatio-nale.

CONCEPT, STRUCTURA SI INTERRELATII;

FUNCTII ALE FACTORILOR SISTEMULUI INSTITUTIONAL AL EDUCATIEI

Conceptul de sistem institutional al educatiei

Sistemul institutional al educatiei este constituit din ansamblul institutiilor avand functii implicite sau explicite in domeniul educatiei.

In sistemul educatiei concura toti factorii educativi ai educatiei formale si nonformale la dezvoltarea si desavarsirea personalitatii umane, atat in procesul formarii initiale, cat si al celei continue.

Structura si interrelatiile sistemului institutional al educatiei

SCOALA

institutie specializa-ta in educatie, prin:

- proces organizat si planificat;

- cadre specializate;

- sistem de evaluare si atestare etc.

FAMILIA

cu urmatoarele functii:

- biologice, igieni-co-sanitare;

- economico-socia-le;

- cultural-educati-ve.

COPILUL -

BENEFICIAR AL EDUCATIEI

SOCIETATEA CIVILA:

- agenti economici:

patronat, angaja-tori;

- alte institutii: arma-ta, politie, jandar-merie, inchisoare etc.; biserica etc.;

- organizatii ale ele-vilor si studentilor, ONG-uri, fundatii.

MASS-MEDIA:

- mijloace audio-video;

- presa de mare tiraj;

- institutii culturale etc.

Pentru ca factorii sa se afle in sistem, acestia trebuie sa indeplineasca cel putin trei conditii de baza: organicitate functionala (sa indeplineasca functii: compensatorii, complementare sau sinergice); integritatea si armonizarea, prin interrelatii si parteneriat; consens de scopuri, finalitati si obiective in plan educativ, realizate prin metode si mijloace specifice.

Factorii institutionali ai educatiei

Agentii economici

In sistemul institutional al educatiei, un loc tot mai important revine beneficiarului produsului educatiei, al fortei de munca pregatita. Beneficiarii resursei umane, pregatita si educata, sunt agentii economici: firmele, intreprinderile, institutiile in care vor lucra absolventii unei forme de invatamant.

Motive ce determina agentii economici sa indeplineasca functii educative: nevoia acestora de forta de munca inalt calificata, posesoare a anumitor competente profesionale la un anumit nivel de performanta; existenta unei baze de selectie a celor mai buni absolventi, potrivit unor criterii de evaluare proprie, externa; promovarea unui management al invatarii organizationale, la nivelul institutiei pe care o gestioneaza agentii economici.

Modalitati specifice de realizare a functiei educative a agentilor economici: implicarea in proiectarea curriculara, pentru dezvoltarea acelor competente de care au nevoie; sponsorizarea unitatilor de invatamant in realizarea unor dotari tehnico-materiale (in ateliere, laboratoare), care sa asigure o instruire practica de calitate, corespunzatoare; asigurarea de burse si stimulente (stegii de pregatire in strainatate) pentru cei mai merituosi elevi/studenti; dezvoltarea unor programe de pregatire prin alternanta (scoala-intreprindere) sau in sistem dual (nu numai la nivelul practicii comasate etc.); favorizarea insertiei profesionale (targuri de job-uri, popularizarea profesiilor si a intreprinderilor, implicarea in realizarea unor proiecte profesionale si de cariera etc.); organizarea la nivelul intreprinderilor a unor centre de formare - de pregatire si perfectionare - acreditate, in colaborare cu institutii de invatamant.

Parteneriatul institutiilor de invatamant cu societatea civila

Societatea civila este definita de sfera interactiunilor in doua planuri: dintre stat si sectorul economic - pe de o parte, si dintre stat si structurile asociative (organizatii nonguvernamentale nonprofit - ONG-uri -, fundatii etc.; asociatii profesionale, ale consumatorilor, sindicale, organizatii religioase, furnizori de servicii nonprofit, asociatii de ajutor reciproc, grupari de interese pro sau contra etc.) - pe de alta parte.

Modalitati de parteneriat la nivelul societatii civile: incurajarea vietii asociative in scoala si in afara acesteia; dezvoltarea activitatii extrascolare, comunitare; incurajarea procesului invatarii cetateniei, a culturii civice; programe de educative curative pentru cei aflati in risc de excludere civica-socio-profesionala; programe de consiliere si orientare profesionala; promovarea unor structuri organizationale de parteneriat la nivel local (consilii de administrare, consilii consultative, comitete locale de dezvoltare etc.)

Alte institutii ale societatii civile cu functii educative

Armata. Executarea serviciului militar reprezinta un factor de educatie si instruire, el desfasurandu-se pe baza unor obiective formative precum: educarea in spiritul ordinii si disciplinei militare, al supunerii neconditionate fata de grade, functii, ordine executate 'intocmai si la timp'; calirea fizica, prin marsuri, antrenamente, instructie militara, aplicatii, rezistenta la privatiuni etc.; cultivarea responsabilitatii pentru colectivitate, tara, popor - ca aparator al linistii si ordinii, al securitatii frontierelor; dezvoltarea sentimentelor patriotice - pana la acceptarea sacrificiului suprem etc.

Actiunile cu caracter preventiv si coercitiv ale organelor de ordine publica - politia si jandarmeria - au valoare educativa, asigurand respectarea unor norme ale convietuirii civile.

Inchisoarea, detentia, privarea de libertate, programele de reeducare se integreaza, la anumite niveluri ale organizarii sociale, ca factori institutionali de educatie.





Justitia - ansamblul legilor si instantelor judecatoresti menite sa apere, sa instituie sau sa restabileasca dreptatea in relatiile sociale - are puternice implicatii educative, valorificand potentialitatile extraordinare ale pedepsei si recompensei, cultivand criterii de estrimare valorica a ceea ce este drept, moral, civic etc.

Biserica - uniune a credinciosilor pe baza comuniunii reprezentarilor dogmatice, a ritualului si a principiilor canonice -, ca una din institutiile cele mai vechi - prin activitatile de cult (slujba religioasa, savarsirea tainelor, rugaciune) -, a mentinut si promovat un sistem de norme ale moralei religioase, ale dreptului canonic, precum si un sistem de valori, modele si sanctiuni cu puternice influente asupra comportamentului membrilor sai.

Mass-media - mijloace moderne de comunicare in masa, de transmitere a informatiei intr-un public larg - are o putere de influentare si penetrare deosebit de mare prin aria de difuzare.

Categorii de mass-media: mijloacele audio-video: radioul; televiziunea (fereastra deschisa spre univers, caracterizata prin transmisia directa si prin functia de cinematograf la domiciliu); cinematograful; video-casetofoanele; compact-discurile, internetul etc.; presa de mare tiraj: carti, ziare, reviste, brosuri, pliante, postere etc.; institutii de arta si cultura: muzee, teatre, case de cultura etc.

Functii ale mass-media:

- Functia informativa a mass-mediei: de vehiculare si difuzare a unui volum informational imens. Invadarea informationala a individului necesita o pregatire, o educatie pentru mass-media, pentru a fi capabil sa caute informatia pe diverse canale si retele internationale informatice internet; sa selelcteze esentialul; sa stie sa receptioneze corect mesajul transmis; sa participe la procesul de 'invatare la distanta', on-line, la invatarea virtuala, mai cu seama cand ne propunem o invatare anticipativa si de progres, pe baza de scenarii posibile, virtuale etc.

- Functia formativ-educativa si socio-culturala a mass-mediei: integratoare si unificatoare a opiniilor, gesturilor etc., dar si explicit educative, prin programe gen 'tele-scoala' etc.

Sublinem unele efecte perverse ce necesita pregatire si educatie pentru mass-media: conditionarea, persuasiunea si chiar manipularea opiniei publice; pasivitatea spectatorului, scutit uneori sa mai si gandeasca - efect ce se incearca a fi estompat prin emisiuni interactive; uniformizarea gusturilor si chiar proliferarea kitschului; prezentarea unor acte blamabile, a comportamentului agresiv, incitarea la violenta.

- Functia recreativ-distractiva si de divertisment a mass-mediei: prin prezentarea actelor de arta, prin mirajul turismului pe mapamont, prin diversitatea genurilor de emisiuni pentru care poate apela fiecare etc.

- Functia economica a mass-mediei, de rentabilizare si eficientizare a produselor mass-media, reflectata in abuzul de reclame, proliferarea posturilor private, precum si a unor emisiuni de un nivel calitativ mediu, accesibile etc.

Familia - institutie fundamentala a societatii, reprezentand un grup social cu relatii specifice intre indivizii componenti ai grupului, legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune.

Functiile esentiale ale familiei:

- Functia biologica, de procreatie, igienico-sanitara.

- Functia educativa, de socializare, constituind primul grup, prima scoala in care se exercita roluri, se formeaza modele (parentale), se invata norme de comportare etc. functia de parinte se invata - prin Scoli ale parintilor - pregatitoare pentru viata de familie si exercitarea responsabilitatilor parentale. In familie, educatia este particularizata si individualizata, dat fiind numarul relativ mic al grupului. In acelasi timp, in familie educatia este incarcata afectogen.

- Functia social-economica: producerea si castigarea unor venituri, gestionarea acestora etc.

Modalitati de interrelatii ale familiei cu scoala:

- lectoratele cu parintii, pentru cunoasterea trasaturilor psihologice ale varstei, pentru invatarea utilizarii metodelor de actiune educativa complementare scolii etc.;

- comitete cetatenesti de parinti, pentru ajutorarea scolii prin sponsorizari, actiuni administrativ-gospodaresti, pentru asigurarea diverselor servicii;

- scoala parintilor, cu programe de pregatire pe o problematica diversa, precum: consilierea in familie, orientarea profesionala, dezvoltarea personala, cum poate fi ajutat copilul sa depaseasca perioade si evenimente dificile cu mari bulversari generatoare de conflicte personale si de stres etc.

INVATAMANTUL –

SUBSISTEM AL SISTEMULUI SOCIAL

Sistemul de invatamant este un ansamblu coerent al institutiilor scolare de toate gradele, profilele si formele, conceput si organizat in baza unor principii educationale generale.

Ca subsistem al macrosistemului social, invatamantul imprumuta, ca parte a intregului, aceleasi trasaturi ce caracterizeaza societatea in ansamblul sau. Afirmatia unui renumit pedagog roman - Stefan Barsanescu - intareste pe deplin aceasta idee: 'Nicaieri aspiratiile, idealurile si credintele unei epoci si ale unei societati nu se oglindesc mai bine, mai limpede si nu se afirma mai puternic decat in politica si in pedagogie.'

O analiza comparativa a catorva trasaturi ale societatii - pe de o parte, si trasaturile invatamantului - pe de alta parte - este relevanta pentru intelegerea interrelatiilor dintre cele doua sisteme: macro si microsocial:

Trasaturi ale societatii

Trasaturi ale invatamantului

Accelerarea ritmului si a vitezei schimburilor in societatea con-temporana; trecerea la sistemul economiei de piata.

Radicale si complexe reforme ale invatamantului in plan structural, organizational, al continuturilor si strategiilor etc.

Socul viitorului zguduie societa-tea de azi.

Invatamant anticipativ, de pro-gres; exersarea realitatii virtuale in invatare.

Societate informatizata, societate cognitiva; economie si societate bazata pe cunoastere.

Invatamant informatizat, IAC, in-vatare on-line, invatarea perma-nenta, la distanta etc.; noi compe-tente si limbaje: alfabetizarea digitala etc.

Societatea civila, democratica.

Descentralizarea si autonomia in invatamant.

Cresterea nivelului investitiilor societatii in resursa umana (cons-tientizarea acestei necesitati)

Modernizarea invatamantului; re-evaluarea statutului sau in plan macrostructural, ca factor de pro-gres social.

Recunoasterea invatamantului drept prioritate nationala evidentiaza rolul si locul invatamantului in sistemul social, ca factor de progres social. De nivelul invatam'ntului, de calitatea resursei umane pregatite depind calitatea bunurilor create, nivelul si calitatea societatii, locul si rolul acesteia in competitia internationala.

Principii ale sistemului de invatamant

- Asigurarea dreptului si egalizarea sanselor de acces in sistemul de invatamant.

- Invatamantul este de stat, dar si particular, ca o alternativa concurentiala. Proliferarea sistemului particular al institutiilor particulare a condus la infiintarea Consiliului National de Evaluare si Acreditare Academica.

- Invatamantul este cu predare in limba romana, dar si in limbile minoritatilor si in limbi de circulatie internationala. Deschiderile spre Uniunea Europeana si aderarea la Comunitate a dus la cresterea cererii de ingineri specialisti pregatiti in facultati distincte cu predare in limbile moderne.

- Caracterul general-obligatoriu si gratuit al invatamantului (ciclul primar si ciclul gimnazial - finalizat prin examen de capacitate, la varsta de saisprezece ani) este stabilit atat prin Constitutia Romaniei, cat si prin Legea invatamantului.

- Prin modul de organizare pe niveluri si cicluri, invatamantul are caracter deschis, asigurand posibilitatea parcurgerii treptelor ierarhic superioare fara blocaje.

- Invatamantul are caracter apolitic si asigura libertatea de constiinta si credinta, fiind interzis prozelitismul ideologic si religios in unitatile de invatamant.

- Invatamantul asigura pregatirea unitara, atat prin curriculum national, cat si prin sistemul de credite transferabile si capitalizabile, prin competentele certificate prin sistemul de diplome.

- Caracterul democratic al invatamantului, asigurat prin managementul acestuia, prin structurile organizatorice (in consilii, senat etc. participa si studenti), prin modul de adoptare a deciziilor, prin autonomia universitara etc.

Organigrama sistemului de invatamant

P

I

A

T

A



F

O

R

T

E

I

D

E

M

U

N

C

A

 



Forme de organizare a invatamantului:

- invatamant de zi (pentru elevi si studenti);

- invatamant seral;

- invatamant fara frecventa;

- invatamant prin corespondenta, la distanta.

Ultimele trei forme de invatamant - seral, fara frecventa si prin corestpondenta, la distanta - sunt dedicate angajatilor cu program integral sau partial.

In structura organizatorica a invatamantului apar si grupurile scolare industriale, tehnice, in care functioneaza sub aceeasi conducere (unica) scoli profesionale, liceale si postliceale.

Invatamantul vocational de arta si sportiv se realizeaza incepand cu clasele primare, accesul bazandu-se pe teste de aptitudini.

Un segment distinct din sistemul de invatamant este alocat invatamantului special, pentru prescolari si elevi cu diferite deficiente si handicapuri (mintale, fizice, loco-motorii, senzoriale - hipoacuzici, surzi, ambliopi-nevazatori etc. -, de limbaj). Scopul acestui invatamant este asigurarea instruirii si educarii, recuperarii si integrarii sociale a copiilor cu deficiente.

Unitati conexe ale sistemului de invatamant

In cadrul organizarii sistemului de invatamant functioneaza urmatoarele unitati conexe:

- centre logopedice interscolare, menite sa corecteze deficientele de vorbire ale elevilor din 4-5 unitati scolare arondate la un asemenea centru, incadrat cu specialist logoped;

- clase de elevi in cadrul unor sanatorii, pentru continuarea pregatirii scolare specifice bolnavului si convalescentului etc.;

- case de copii, destinate copiilor orfani, abandonati etc., organizate in sistem familial (cu administrare proprie a terenurilor, parcelelor, cu gospodarie proprie: spalatorie, ateliere etc.; cu educatori ce suplinesc rolul parintilor;

- centre si/sau cabinete de asistenta psiho-pedagogica si de orientare (consiliere scolara si profesionala) asigura consilierea elevilor, parintilor si cadrelor didactice, organizarea programelor de orientare a carierei; culegerea si realizarea unor banci de date privind dinamica profesiilor etc.;

- case ale corpului didactic, destinate informarii, documentarii, pregatire metodice continue a cadrelor didactice, prin programe, cursuri, manifestari stiintifice etc.

REFORMA INVATAMANTULUI ROMANESC:

PRINCIPII SI ORIENTARI VALORICE DE BAZA

Clarificari conceptuale

Potrivit dictionarului enciclopedic “Le petit Larousse”, reforma semnifica “schimbari radicale, importante, in vederea ameliorarii”.

“Reforma educatiei/invatamantului reprezinta o schimbare fundamentala, proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie/invatamant, in orientarea acestuia (schimbarea finalitatilor), in structura acestuia (de baza materiala, de relatie, de conducere) si in continutul procesului de instruire (schimbarea planului de invatamant, a programelor si a manualelor/cursurilor scolare, universitare, a altor materiale destinate invatarii.' [7, p. 395].

Tipuri de schimbari

Pornind de la definitia reformei ca schimbare, se impune precizarea catorva tipuri de schimbare:

- substituirea, sau inlocuirea unor elemente de continut, de metodologie uzate moral, depasite, cu altele actuale;

- remanierea, ce conduce la modificari in organizarea unor institutii ale invatamantului (directii privind managementul resurselor umane, invatamantul in zone defavorizate, infiintarea unor structuri precum Serviciul National de Examinare si Evaluare - SNEE - etc.);

- adaugarea unor noi discipline de invatamant, precum: educatia tehnologica, educatia antreprenoriala, religioasa, mecatronica, nanologie etc.;

- restructurarea anului scolar, de la trimestre la organizare semestriala etc.;

- eliminarea unor cunostinte, discipline perimate, depasite, sau pentru eliminarea supraincarcarii elevilor/studentilor;

- consolidarea acelor componente ale sistemului si procesului de invatamant care s-au dovedit eficiente, a traditiilor si bunelor practici educationale.

Blocaje si factori de rezistenta in cale reformei:

- criza politicii educationale, prin trecerea la un nou sistem social, bazat pe proprietatea privata, pe economia de piata conventionala;

- criza de autocunoastere: lipsa obiectivitatii in cunoasterea punctelor slabe si forte ale sistemului, prin exagerarea unor sau altora, prin lipsa unor repere, termeni de comparatie in analiza, prin nevoia de raportare la alte sisteme eficiente;

- criza resurselor umane si financiare, nepregatite sau insuficiente pentru schimbari fundamentale;

- criza conducerii, tributara unor conceptii excesiv centralizate, planificate etc.;

- criza de informare directa, prin stagii, schimburi de experienta in tarile din anumite zone geografice, fie mediata prin publicatii periodice, reviste de specialitate etc.

Factori de rezistenta la schimbare:

1. exogeni, de genul cadrului legislativ, al constrangerilor sistemului social, al comunitatii zonale etc.;

2. endogeni, de genul:

- respectului pentru traditie - conservatorism;

- preferinta pentru familiar, neincrederea in modificare;

- lipsa pregatirii cadrelor in conceperea si aplicarea reformei;

- insuficienta resurselor;

- confuzia finalitatilor, obiectivelor si competentelor etc.;

- inadaptarea masurilor reformatoare la conditiile locale;

- lipsa unor strategii operationale necesare ajustarii simultane si succesive a inovatiilor.

Etape si niveluri ale reformei invatamantului

1. O prima etapa o reprezinta diagnoza exacta si corecta a starii invatamantului: punctele sale forte, bunele practici si punctele slabe, practicile depasite.



In cadrul acestei etape s-au realizat analize documentare istorice asupra traditiilor bune ale scolii romanesti, ale principalilor reformatori, cu utile invataminte pentru viitor. Este edificatoare, in acest sens, conceptia reformatoare a lui Spiru Haret, concretizata in “Legea invatamantului secundar si superior” (1898), fundamentata pe cateva principii esentiale:

- organizarea educatiei in spiritul unitatii culturale a neamului, vizand egalizarea dreptului la cultura si cresterea rolului social al scolii;

- educatia realista si practica;

- diversificarea, selectia si orientarea profesionala, conferind invatamantului o structura conforma cu aptitudinile individuale si cu nevoile economiei tarii;

- educatia extrascolara, cu accente pe practica agricola, lucrul manual si activitatea bibliotecilor populare.

Totodata, in cadrul acestei etape s-au intreprins si analize comparative ale situatiei invatamantului din diferite tari europene dezvoltate, pentru a stabili elemente de compatibilizare.

2. Redefinirea finalitatilor, idealurilor, scopurilor, competentelor si obiectivelor invatamantului si educatiei in general a reprezentat o noua etapa in reforma. Cu acest prilej s-au constituit organisme specializate precum: COSA (Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atestare), pentru definirea competentelor de baza si specifice fiecarei ocupatii, meserii, profesii. SNEE (Serviciul National de Evaluare si Examinare) etc.

3. Elaborarea principiilor reformei educatiei, precum:

- democratizarea, autonomia (separarea puterii, pentru a se evita premisele ajungerii, din nou, la totalitarism; asa au aparut organisme separate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, precum SNEE – Serviciul National de Evaluare si Examinare);

- egalizarea sanselor de acces, organizarea pe grade de reusita, programe de distribuire corectiva a resurselor in zone defavorizate etc.;

- caracterul deschis al invatamantului, expansiunea educatiei, valorificarea potentialului educativ al unei societati cognitive etc.;

- optimizarea raportului dintre cultura generala si cea de specialitate etc. In acest sens s-au introdus noi discipline, precum: educatia tehnologica, antreprenoriala, manageriala, ecologica; s-au elaborat noi programe pentru invatamantul profesional si tehnic, prin intermediul programului PHARE-VET; au aparut – la un moment chiar prea multe – manuale alternative; s-au structurat continuturile pe arii curriculare si unitati de invatare etc.

4. Initiativa legislativa a condus, in aceasta etapa, la elaborarea Legii invatamantului, a numeroase acte normative vizand reforma, insotite de indrumari metodologice de aplicare.

5. Continua reformare si modernizare a invatamantului si educatiei este o etapa “sine die” dar si o conditie a succesului, ce implica permanente evaluari, feed-back-uri si noi prioritati (in acest sens, nu e lipsit de importanta faptul ca, alarmate de avansul Europei si Asiei, Statele Unite ale Americii au hotarat alocarea a sute de de milioane de dolari in universitatile americane, invatamantului politehnic, considerand acest domeniu prioritar).

Ca prioritati strategice ale reformei din tara noastra, se definesc:

- dezvoltarea unor politici educationale coerente cu tarile Uniunii Europene;

- trecerea la reforma sistemica, prin integrarea reformei educationale in cadrul macrosocial al restructurarilor;

- promovarea invatarii permanente in conformitate cu Memorandumul Uniunii Europene de la Lisabona;

- formarea unor noi competente de baza pentru toti (alfabetizarea digitala, informatica, cultura tehnologica, invatarea limbilor straine);

- cresterea calitativa a serviciilor educationale potrivit unor standarde de performanta, a unor competente cat mai inalte;

- promovarea echitatii reale in educatie, raportata la persoane cu nevoi speciale, la zone defavorizate etc.;

- promovarea larga a parteneriatului social civic in educatie si invatamant si dezvoltarea culturii civice etc.

Unele rezultate

ale reformei invatamantului profesional si tehnic

- Definitivarea politicii nationale de formare profesionala (standarde ocupationale, acreditarea furnizorilor de formare, sistemul de specializari si certificate ale formarii profesionale, managementului sistemului de formare profesionala in concordanta cu descentralizarea).

- Realizarea parteneriatului social (internationalizarea activitatilor academice din Universitatea 'Politehnica' Bucuresti, parteneriat cu institutii ale Comunitatii Europene).

- Compatibilizarea planurilor de invatamant, a specializarilor, a diplomelor cu cele din tarile avansate ale Europei.

- Cresterea ofertei de programe educationale.

- Adoptarea unui nou curriculum, existenta unui curriculum la dispozitia scolii, trecerea la manuale alternative.

- Revizuirea sistemului de evaluare (constituirea SNEE).

- Redefinirea finalitatilor si obiectivelor, centrarea invatamantului pe competente si standarde de performanta.

- Schimbari structurale.

- Generalizarea reformei initiate de Programul PHARE-VET.

- Modernizarea sistemului de formare continua a profesorilor.

- Abordarea sistemica a pregatirii initiale si continue.

- Elaborarea si implementarea sistemului de management al calitatii.

A P L I C A T I E

Concepeti proiecte specifice de ameliorare a invatamantului al carui beneficiar si partener sunteti.

B I B L I O G R A F I E

Birzea Cezar (coord.), Educatia si formarea profesionala in Romania. Tendinte, probleme si prioritati ale Reformei, Observatorul National din Romania, Bucuresti, 1998.

Birzea Cezar (coord.), Modernizarea sistemului de educatie si formare profesionala in tarile aflate in tranzitie (Raport national – Romania al Observatorului National Roman), Bucuresti, 1999.

Boudou Raymond, Efecte perverse si ordine sociala, Eurosong & Book, 1998.

Centre de consultations familiales et educatives, École des Parents. Programme automme 2002 - Printemps 2003, Genève, 2002.

Centrul National de Resurse pentru Orientare Profesionala, Sistemul de invatamant din Romania, '99, Bucuresti, 2000.

Conseil de l’Europe, Democratisation et réforme de

l’ enseignement secondaire en Europe centrale et orientale, Strasbourg, 1993.

Cristea Sorin, Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1998

Cristea Sorin, Fundamentele pedagogice ale reformei invatamantului, Editura Didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 1994.

Cristea Sorin, Metodologia reformei educatiei, Editura Hardiscom, Pitesti, 1996.

Cristea Sorin, Pasi spre reforma scolii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.

Cucu George, Educatia si mass-media, Editura Licorna, Bucuresti, 2000.

Dumitrache Ion; Munteanu Radu, Probleme ale reformei invatamantului tehnic superior, Editura Alternative, Bucuresti, 1998.

x x x, EURYDICE, dix année de reformes au niveau de

l’enseignement obligatoire dans l’ Union Européenne (1984-1994), Bruxelles, 1995.

Mircescu Mihai, Fundamente ale pedagogiei, Editura Libra, Bucuresti, 2003.

Radu T., Ion Ezechil Liliana, Pedagogie - fundamente teoretice, Editura V. X. Integral, Bucuresti, 2002.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate