Relatiile dintre adolescenti si parinti

RELATIILE DINTRE ADOLESCENTI SI PARINTI

Un set de recomandari  ale consilieruluiorientat spre optimizarea relatiilor adolescenti-parinti

1.  Intercomunicarea va fi mai eficienta daca adultul va ocupa pozitia „alaturi de adolescent'.

2.  Relatiile de colaborare trebuie sa predomine in fa­milie, deoarece ele inlesnesc formarea sistemului de re­prezentari si comportamentul sociocentric al parintilor si
al adolescentilor. E necesar sa aplicam consecvent in activitatea si viata familiei formulele de tipul: „Noi facem', „Noi decidem', „Noi dorim', „Noi asteptam', „Noi realizam', „Noi credem', „Noi tindem', „Noi continuam', „Noi ambii nu avem dreptate', „Noi planificam' etc.

3.  In intensificarea autocontrolului si combaterea ferma a emotiilor si sentimentelor astenice cu caracter distructiv (in primul rind, eliminarea sau transformarea celor mai periculoase emotii: invidia, razbunarea si gelozia) s-au dovedit a fi eficiente urmatoarele remedii:

a)  afirmatiile pozitive (autosugestiile) de tipul: „Eu sint bun, calm, obiectiv', „Eu ma respect, fiindca nu doresc sa fac nimanui nici un rau', „Eu vreau ca toti sa fie feri­citi', „Eu sint marinimos', „Eu sint atent', „Eu sint in stare sa fac multe lucruri bune', „Consider razbunarea
drept act impulsiv, negindit si nu raspund la el', „Nu sint gelos(-oasa), deoarece prietenul meu este generos, intelept si confirma aceasta numai prin fapte frumoase' etc.;

b)  dezvoltarea capacitatii de control si autocontrol prin insusirea exercitiului „stop-actiune', ce consta in „stoparea mintala' a lantului de evenimente, actiuni in corelatie cu sine, estimarea lor minutioasa prin intermediul autochestionarii (adica ne punem singuri un sir de intrebari) de tipul: „Ce faci?', „Cum faci?', „De ce?', „Faci bine?', „Esti satisfacut?', „Cum reactioneaza cei din jurul tau?', „Nu ti-e rusine pentru vorbele sau faptele tale?', 'Cum ar proceda o alta persoana in locul tau?', „Ce simte partenerul?” etc.;

c)  formarea capacitatii de a te privi de la o parte, „cu ochi straini', in scopul autodeterminarii in actiuni si comportament.

4.Insusirea cailor psihofiziologice de canalizare a starii de tensionare afectiva prin intermediul culturii fizice (an­trenamentului fizic): alergari usoare, plimbari, jocuri in
grup sau in perechi: ping-pong, fotbal, volei etc.

Este necesar sa stim ca miscarea, activitatea fizica nu numai ca este fundamentul sanatatii somatice, ci si contribuie la relaxarea emotionala. Sub influenta exercitiilor fizice si miscarii active se produce in creier o anumita cantitate de substanta ce actioneaza asupra tonusului vital, facindu-ne calmi, vioi, energici, rezistenti, si, prin urmare, canalizindu-ne iritarea. Totodata, trebuie sa reti­nem ca iritarea nu poate fi depasita doar prin intermediul autoreglarii fiziologice, cum cred acei care isi concen­treaza fortele asupra perfectionarii fizice.

5.   Cultivarea sentimentului de empatie, orientat spre formarea unui climat familial cordial, binevoitor si stabil.

6.   Studierea literaturii de specialitate pentru acumularea cunostintelor respective.

7.   Organizarea rationala si interesanta a vietii de fami­lie, ce include urmatoarele exigente (foarte concis):

·   stima si ajutorul reciproc;

·   repartizarea obligatiunilor (tinind cont de starea sa­natatii, virsta, gen, ocupatii, interese si aspiratii ale mem­brilor familiei);

·   organizarea sarbatorilor, calatoriilor cu familia (in sinul naturii, la teatru, expozitii etc.).

relaxarea emotionala prin intermediul exteriorizarii emotiilor si sentimentelor stenice (zambet, bucurie, umor, veselie etc.) in baza procedeelor cunoscute: glume, ban­curi, scamatorii (uneori), diminuari sau exagerari inten­tionate;

formarea atitudinii pozitive fata de viata.

8.   Diferentierea situatiei de conflict, ce consta in necoordonarea sau necoincidenta intereselor, de conflictul propriu-zis, care contine reprosuri, ofense, cearta etc.

9.   Cunoasterea si constientizarea structurii si mecanis­mului de declansare a conflictelor.

10.   De retinut ca initiatorul concilierii este persoana care poseda barbatie si curaj si acela la care sistemul reprezentari sociocentrice deja functioneaza, exteriorizindu-se intr-un comportament sociocentric, constructiv, socio-afectiv.

11.   Dezvatati-va sa „cautati' vinovatul in situatiile difi­cile, de intercomunicare si in alte actiuni si evenimente familiale.

12.  Concilierea poate avea loc pe doua cai:

a)   directa - presupune o discutie deschisa, sincera;

b)   indirecta - prin utilizarea diverselor pretexte (intre­bari cu caracter practic, invitatie).

13.  De retinut ca egalitatea in familie este intotdeauna relativa, deoarece omul este o fiinta biopsihosociala, cu particularitati respective, care-i centreaza functiile si activitatea. Caminul familial si colaborarea adevarata se poate realiza numai datorita eforturilor tuturor membrilor familiei.

14.  Evitarea diferitelor structuri de gindire distorsionata, privitoare la exercitarea rolului de parinte de tipul: „totul sau nimic', cind lucrurile sunt vazute in categoria „alb-negru'. Daca scopul actiunii nu este atins in tota­litate, exista tendinta de a considera actiunea unui esec total.

15.  Evitarea generalizarilor exagerate: tendinta de a vedea un singur eveniment negativ ca fiind reprezentativ pentru intreg comportamentul individului.

16.  Accentuarea elementelor pozitive, evitind subestimarea individului si a comportamentului acestuia.

17.  Evitarea „salturilor' directe spre concluzii, evitarea interpretarilor negative, chiar daca nu exista fapte sigure care sa sustina convingator o anumita concluzie sau decizie.

18.  Evitarea etichetarii si etichetarii eronate, care este o forma extrema de generalizari exagerate. In locul explicatiei propriei erori se ataseaza o eticheta negativa de tipul: „Sint un ratat', „Sint un fricos', „Sint un invins' etc.

19.  Este necesar ca si parintii, si adolescentii sa retina:

·   comportamentul este orientat spre un scop, este motivat si trebuie sa fie inteles in contextul sau social;

·   apartenenta la grupurile sociale este o necesitate a individului, atit a adolescentilor, cit si a parintilor, care trebuie sa fie respectata;

·   adolescentii isi dezvolta un plan al vietii care ghideaza deciziile lor comportamentale si care deseori nu corespun­de cu viziunea parintilor.

20. De retinut: comportamentul negativ si conflictele pot fi manipulate mai eficient discutind problema, ceea ce presupune familiarizarea adolescentilor si parintilor cu un ansamblu de cunostinte ce vizeaza cultura intercomunicarii.

Analiza relatiilor adolescenti-parinti au permis depista­rea a trei aspecte importante ce trebuie retinute:

a)atit parintii, cit si adolescentii nu poseda cultura discutiei si nu delimiteaza hotarul dintre discutie si cearta;

b)fiecare parte se considera nevinovata in declansarea conflictului;

c) la baza conflictelor familiale se observa unul si ace­lasi mecanism, pe care l-am numit generalizarea si reac­tualizarea trecutului, care nu este constientizat la timp de ambele parti.

Primul aspect ne obliga sa diferentiem discutia de cearta.

Discutia este un schimb reciproc constructiv de infor­matii, impresii, opinii, aprecieri critice, propuneri orientate spre realizarea unui scop.

Deci, discutia vizeaza procedeele de atingere a unui scop comun pentru parinti si adolescenti, constituind un detaliu al intercomunicarii. Este o modalitate eficienta de a influenta gindurile, atitudinile si conduita partenerilor.

Cearta constituie o ciocnire a scopurilor, intereselor, valorilor si calitatilor unor persoane. Discutia evita apre­cierile negative, pe cind cearta presupune acuzarea, desconsiderarea si chiar injosirea persoanei.

Cultivarea abilitatilor si deprinderilor de comunicare incepe in familie. Analiza unor discutii inregistrate ne de­monstreaza ca schimbul reciproc de opinii si convingeri se desfasoara intr-o forma amabila, chiar si in cazul prezentei controverselor. Cearta denota o contestare a motivelor, scopurilor, valorilor partenerului, in situatiile tensionate, insotite de izbucniri ale emotiilor egocentrice, oamenii isi concentreaza atentia asupra lor, uitind de partener. Nici parintii si nici adolescentii, in astfel de situatii, nu fac exceptii.

In situatiile conflictuale ambele parti se gindesc numai la sine, tin cont doar de propriile dificultati, nu iau in seama starea si emotiile partenerului.

Adultii (pedagogii si parintii) trebuie sa tina minte ca forma, stilul si continutul raporturilor familiale determina formarea unor trasaturi de caracter la copii.

Cercetarile efectuate, sinteza observatiilor permite sa mentionam ca atit parintii, cit si adolescentii percep acut necesitatea de a cunoaste arta comunicarii, de a se antrena in dialoguri si discutii.

Ambele parti inteleg ca:

-  capacitatea de a se mentine in limitele discutiei nu poate substitui structura complexa a culturii comunicarii si ca adevarata arta psihologica a intercomunicarii pre­supune sustinerea partenerului in vederea respectarii acestor limite;

-  spiritul de observatie, atentia, retinerea si tactul reprezinta calitatile umane ce determina eficienta si controlul comunicarii, constituind si baza psihoprofilaxiei conflictelor;

-  este necesar de constientizat mecanismul conflic­tului in scopul dirijarii lui (evitarii, solutionarii si transfor­marii caracterului distructiv al acestuia in unul con­structiv);

-  simetria relatiilor interpersonale diminueaza simtitor capacitatea partenerilor de a asculta, de a se auzi si de a se intelege reciproc;

-  procedeul cedarilor se bazeaza pe un sistem de ima­gini monocentrice si nu duce la rezultate stabile, fiindca partea care cedeaza considera ca a facut totul pentru a evita conflictul si nu invata a intelege partenerul, iar par­tea care se foloseste de cedare se obisnuieste a tine cont numai de emotiile si sentimentele proprii;

-  relatiile afective, mecanismul si scenariul situatiilor conflictuale se repeta si se consolideaza pe parcursul anilor.

Asadar, parintii si adolescentii obtin rezultate pozitive in cultura comunicarii numai daca inteleg si constien­tizeaza necesitatea de a refuza elementele, mecanismul si scenariul conflictelor, de a cunoaste si a practica un nou

Asadar, parintii si adolescentii obtin rezultate pozitive in cultura comunicarii numai daca inteleg si constien­tizeaza necesitatea de a refuza elementele, mecanismul si scenariul conflictelor, de a cunoaste si a practica un nou stil de comunicare, bazat pe stima reciproca si empatie.