Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Educatia permanenta


Educatia permanenta




Educatia permanenta

Structura

Conceptul si problematica

Obiectivele educatiei permanente

Educatia adultilor

Educatia deschisa la distanta, ca modalitate de realizare a educatiei permanente




1 Conceptul si problematica

Educatia permanenta, sau invatarea pe tot parcursul vietii este una dintre cheile dezvoltarii in secolul XXI, un motor al societatii, se afirma intr-un raport UNESCO din 1996 (raportul coordonat de Jaques Delors, pentru educatia secolului XXI).

Legea in vigoare a invatamantului romanesc (nr. 84 din 1995, cu amendamentele ulterioare) precizeaza ca educatia permanenta este o componenta distincta a sistemului educational.

Robert Dottrens defineste educatia permanenta drept aceea ‘care dureaza tot timpul vietii, care debuteza in scoala si pe care o urmeaza fiecare pe socoteala proprie, in functie de interesele si de dorinta sa ’(apud Cucos, 2002, pg. 160).

Educatia permanenta trebuie deosebita de caracterul permanent al educatiei.

Acesta din urma se refera la necesitatea permanenta, la continuitatea educatiei in plan istoric, atat la un individul uman cat si la societate. Pentru fiecare om, spunea Comenius, viata sa este o scoala de la leagan pana la mormant. Fiecare societate are nevoia si obligatia de a-si pregati si forma generatiile tinere.

Conceptul de educatie permanenta produce modificari nu doar la nivelul scolii ci si al societatii in ansamblu. Unii autori (raportul UNESCO coordonat de Edgar Faure, 1975) vorbesc chiar de necesitatea unei cetati educative, in sensul unui sistem educational global, la scara sociala, care sa integreze si sa armonizeze educatia copiilor, a tinerilor si a adultilor (Jinga, 2005).

Factorii care impun educatia permanenta:

- procesul de accelerare a schimbarilor;

- explozia demografica;

- evolutia fara precedent a stiintelor si tehnologiei;

- progresul stiintelor neurocognitive si a psihologiei cognitive;

- sporirea timpului liber;

- criza modelelor relationale si de viata;

- multiplicarea si dinamica profesiunilor;

- cresterea gradului de democratizare a vietii sociale (intr-o societate democratica fiecare invata de la fiecare, Vaideanu, 1988) etc.

Din perspectiva progreselor psihopedagogice se vorbeste tot mai mult de metacognitie operatie mentala de ordinul al doilea, a celui care invata si reflecteaza in acelasi timp la procesul si felul cum invata.

Este vorba de acele situatii in care elevul sau studentul isi analizeaza de pilda, in timpul unei operatii de lectura propriile comportamente legate de lectura – strategii adoptate, desfasurarea procesului etc.

Reformularea rolului scolii in context – nu se mai poate ambitiona formarea definitiva a individului uman ci doar o educatie de baza si deschiderea posibilitatii omului, formarea capacitatilor necesare de a fi atent si de a se adapta permanent la presiunile si cerintele mediului social si cultural.

Educatia de baza se refera mai intai la educatia in mica copilarie si la educatia primara, dar nu numai. Ea presupune alfabetizarea copiilor (citit-scris, calcul-numeratie dar si utilizarea calculatorului), adolescentilor si dupa caz a adultilor precum si achizitionarea de catre acestia a cunostintelor generale, a abilitatilor, atitudinilor si valorilor, a competentelor necesare pentru a invata pe tot parcursul vietii.

2 Obiectivele educatiei permanente

Obiectivele generale (Lengrand, 1975)

a) crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii personalitatii umane pe tot parcursul existentei sale;

b) pregatirea personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie.

Educatia permanenta in sensul unui concept integrator global trebuie sa aiba la baza 4 piloni, 4 tipuri cheie de competente, se afirma in raportul Delors (1996), competente care de asemenea deseneaza obiective foarte generale ale educatiei permanente:

v    a invata sa cunosti – sa ai anumite cunostinte despre o multime de subiecte diferite – cunostinte generale suficient de cuprinzatoare - dar si sa cunosti mai mult despre cateva subiecte (discipline); stapanirea intrumentelor cunoasterii, a invata sa inveti, sa acumulezi     cunostinte permanent sunt deziderate extrem de importante in acest context;

v    a invata sa faci – sa ai o gama larga de abilitati personale necesare in viata, cum ar fi abilitatea de a comunica cu ceilalti, ca parte a unei echipe, precum si abilitatile practice;

de la priceperi la competente – in companiile si societatile angajatoare se cauta tot mai mult nu atat oameni cu priceperi/abilitati (fizice dar mai ales si tot mai mult intelectuale - pe masura ce masinile devin tot mai ‘inteligente’) cat oameni cu competente superioare, respectiv un amestec, specific fiecarui individ, de indemanare, comportament social, spirit de echipa, de initiativa si capacitate de asumare a responsabilitatilor, de a face fata unei diversitati de situatii; informatia si comunicarea au o importanta fundamentala in procesele de munca actuale, ca si in viata sociala in general;

v    a invata sa traiesti impreuna cu altiiintelegerea celuilalt, a celorlalti; educatia are sarcina de a reliefa diversitatea rasei umane, de a facilita mai ales constientizarea    similitudinilor dintre indivizi si interdependenta crescanda dintre oameni; recunoasterea ca toti oamenii au drepturi si responsabilitati, a lucra impreuna cu ceilalti pentru rezolvarea dezacordurilor intr-o maniera constructiva, pentru rezolvarea de probleme, gasirea de solutii .



v    a invata sa fii – dezvoltarea calitatilor interioare ale fiintei umane, a dobandi abilitatea de a a-ti trai viata corespunzator cu ceea crezi ca este adevarat si bine; din aceasta perspectiva educatia nu ar trebui sa neglijeze nici o latura a potentialului uman: memoria, ratiunea, simtul estetic, calitatile fizice, capacitatea de a comunica etc.

Obiectivele specifice ale educatiei permanente sunt descrise de Dave (1991) pe patru grupe, care incearca sa operationalizeza obiectivele generale, ale educatiei de baza:

- grupa I a : insusirea deprinderilor sociale fundamentale (lectura, scriere, calcul matematic/informatic, notiuni elementare pentru mentinerea sanatatii);

- grupa II a : dezvoltarea capacitatii de adaptare la o societate bazata pe anumite valori fundamentale: pace, democratie, libertate, fericire, eficienta, umanism, solidaritate;

- grupa a III a: cultivarea unor trasaturi de personalitate care asigura o noua calitate a vietii – stabilitate intrapsihica, vigoare emotionala, capacitate de actiune responsabila, angajare sociala, capacitate de autodepasire/angajare personala, insusirea si reinnoirea cunostintelor;

- grupa a IV a: obiective instrumentale – a invata sa inveti, interinvatarea, invatarea autodirijata

3 Educatia adultilor

In prezent se inregistreaza o cerere tot mai acentuata pentru educatia adultilor in lume.

Locul de munca poate constitui si reprezinta cu adevarat in multe locuri un excelent mediu educational. Pe de alta parte cresterea timpului liber al oamenilor, ca urmare a reducerii timpului de munca (efect al dezvoltarii industriale si postindustriale) ar trebui sa fie insotita de o crestere a timpului alocat educatiei.

Educatia pentru adulti imbraca diverse forme in lume (raportul UNESCO, 1996):

Învatamantul elementar in afara cadrului institutional al scolii

Cursurile fara frecventa in invatamantul superior

Cursurile de limbi moderne

Pregatirea profesionala si recalificarea (reconversia)

Cursurile organizate de diferite asociatii sau sindicate

Invatamantul (educatia) la distanta . etc

In tari ca Suedia si Japonia circa 50% din populatie este implicata in intr-o forma sau alta in

educatia pentru adulti.

In Suedia raspandirea larga a educatiei pentru adulti se bazeaza pe o traditie indelungata, care se realizeaza in mai multe forme.

v    Educatia (formala a) adultilor la nivel municipal urmareste sa umple anumite goluri educationale la nivel social si/sau sa satisfaca nevoia indivizilor de aprofundare a studiului. Instruirea de acest fel este gratuita, organizata in sistemul cursurilor individuale. Studentii sunt cei care decid singuri numarul si combinatia de obiecte de studiu precum si ritmul de instruire, ca atare ei pot imbina studiile cu profesia.

v    Educatia populara (nonformala) a adultilor are ca obiectiv dezvoltarea in cadrul societatii a valorilor democratice elementare. Activitatile de acest fel sunt si ele finantate in mare masura de stat, dar organizatorii (asociatii, sindicate sau chiar

autoritati locale) au libertate deplina in alegerea activitatilor dorite. Educatia populara a adultilor include si studii urmate in colegii de renume sau in cercuri de studii, realizate sub egida unor asociatii educationale de voluntari. Aceste cercuri implica circa 25% din populatia adulta a Suediei (UNESCO, 1996).

Cursurile mixte (de tip sandwich) din Germania

Sistemul german de pregatire profesionala este cunoscut ca unul de tip ‘dual’ sau de educatie mixta (de tip sandwich).

Se pare ca acest tip de pregatire pentru o profesie reprezinta unul dintre factorii determinanti ai ratei relativ scazute a somajului in Germania.

Scopul acestui sistem a fost dublu:

de a asigura o tranzitie fara dificultati de la perioada scolara la cea de activitate profesionala;

de a le permite firmelor sa se adapteze mai usor la noile conditii.

In sistemul dual exista doua locuri in care se desfasoara si se completeza reciproc educatia:



scoala si locul de munca. La locul de munca tinerii (dupa 16 ani, la incheierea invatamantului general obligatoriu) asimileaza cunostintele necesare unei profesii, urmand in acelasi timp, o zi sau doua pe saptamana cursurile unei scoli profesionale sau de meserii.

Firma angajatoare are un rol decisiv, managerii acesteia hotarasc cati ucenici si la ce meserii pot sa preia, incheind contracte cu tinerii. Cele doua tipuri de instruire profesionala trebuie bine coordonate, pentru a fi complementare.

La nivel national exista un Institut Federal de Formare Profesionala, care ia decizii cu privire la cursurile realizate in colaborare de organizatiile patronale si de sindicate.

Sistemul mixt permite tinerilor sa atinga un nivel corespunzator de competenta profesionala (pentru un meserias sau functionar) in doi pana la trei ani si jumatate.

Mai mult de doua treimi din tinerii care termina scoala obligatorie intra in acest sistem de formare profesionala, care cuprindea in    anul 1992 circa 380 de meserii recunoscute (UNESCO, 1996).

In Romania a existat o anumita traditie a educatiei institutionalizate a adultilor, cu deosebire in perioada interbelica (ca de pilda Universitatea Populara de la Valenii de Munte infiintata de Nicolae Iorga). In prezent exista responsabilitati comune si dsitincte intre diverse ministere cu privire la aceasta chestiune:

- Ministerul Educatiei - formarea profesionala initiala a tuturor adultilor, cea continua a cadrelor didactice etc); exista o serie de organisme si institutii specializate in acest sens: Centrul National de Dezvoltare a Invatamantului Profesional si Tehnic, Consiliul National pentru Educatie si Formare Continua, universitatile, inspectoratele scolare, SAM-urile, scolile postliceale, casele corpului didactic etc.

- Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si a Familiei – formarea profesionala continuua;

- Ministerul Culturii si Cultelor - formarea generala a adultilor etc.

In perspectiva europeana sunt de mentionat cateva programe de cooperare de care pot beneficia si adultii din Romania:

- programele si proiectele PHARE (acessibile romanilor in faza de preaderare);

- Programe si proiecte TEMPUS (idem, cu referire la cooperarea interuniversitara);

- Proiectele educationale (PE) de cooperare europeana sunt instrumente de punere in aplicare a politicilor educationale, constituie un ansamblu coerent de proiecte si actiuni, organizate dupa un calendar. Obiectivul general al PE este formarea constiintei europene, care acorda o importanta deosebita dimensiunii culturale si educationale.

Exemple de proiecte educationale europene:

SOCRATES program foarte complex, cu mai multe componente; Obiective de participare: dezvoltarea competentelor lingvistice si de comunicare, a celor profesionale, dezvoltarea competentelor de utilizare a noilor tehnologii etc. Au fost implicate pana in prezent sute de mii de studenti, elevi si profesori .

ERASMUS – traditie si continuitate in invatamantul superior european (din 1995 este sectiune la SOCRATES)

COMENIUS – sectiune la SOCRATES – focalizat mai ales pe invatamantul preuniversitar;

LINGUA – sectiune la SOCRATES pentru promovarea invatarii limbilor straine

GRUNDTVIG – program specific pentru adulti (educatie permanenta)

Are 4 subcomponente:

- Promovare proiecte de cooperare

- Facilitarea parteneriatelor pentru invatare

- Organizarea unor proiecte de mobilitati

- Crearea unor retele tematice

MINERVA (pentru IDD si TIC).

Informatii la zi privind accesarea unor proiecte educationale europene se pot afla de la Agentia nationala pentru programe comunitare in domeniul educatiei si al formarii profesionale din Bucuresti, www.anpcdefp.ro

4 Educatia deschisa la distanta, ca modalitate de realizare a educatiei permanente

Primele cursuri de acest fel au fost organizate in secolul al XVIII lea au fost cele prin corespondenta – bazate pe nou aparutul sistem postal. Un asemenea curs s-a axat de pilda pe invatarea principiilor fundamentale ale stenografiei.

La Universitatea din Wisconsin este mentionat in anul 1892 pentru prima data termenul de curs prin corespondenta. În Marea Britanie colegiile din Sheffield si Oxford au fost acreditate, in prima parte a secolului XX sa ofere cursuri prin corespondenta.

În anul 1963 Harold Wilson inaugureaza, ca prim ministru al Marii Britanii Open University – prima universitate la distanta din lume, urmata in anii urmatori de institutii similare in Germania, Spania, Irlanda, Franta si Italia.



In anumite tari, cu suprafata mare si zone rar populate ca de pilda Australia, invatamantul la distanta este o necesitate.

Daca in secolul trecut modalitatile principale de realizare a invatamantului la distanta erau posta, radioul si televiziunea si alte mijloace massmedia, in prezent ascensiunea vertiginoasa a internetului il aduce in prim plan ca forma de educatie deschisa, la distanta.

Dezvoltarea internetului ridica multe probleme politice, juridice si etice noi:

supraincarcarea retelelor;

inegalitatile de acces;

scaderea costurilor si repartizarea acestora;

absenta controlului validitatii informatiei;

ineficienta justitiei in fata noilor forme de propaganda rasista, antisemita, neonazista sau fata de pornografie;

invazia unor noi forme de escrocherie si falsuri;

derive publicitare si comerciale diverse etc. (Perrenoud, 1998, apud Cucos, 2002)

Retelele informatice creeaza o ‘cibercultura’, care modifica peisajul cultural si social,

raporturile sociale si interpersonale, modurile de activitate si de informare, de petrecere a timpului liber si de consum.

Caracteristici, avantaje si limite ale educatiei la distanta

accesul nelimitat al cursantilor, pe baza de optiuni explicite, la un set de informatii furnizate in formula inedita;

flexibilitatea si individualizarea programelor de invatare – orice cursant poate invata daca vrea, cand poate, cum poate, unde poate, in ritm propriu;

posibilitatea unei instruiri mediate fara intalnirea fizica a protagonistilor (profesori sau tutori si cursanti sau elevi);

realizarea unei interactivitati, imediate (cazul teleconferintei) sau amanate (in cazul textului scris), deci functie de natura si calitatile medierii.

Absenta sau limitarea interactivitatii umane, caracteristice relatiei educationale clasice reprezinta dezavantajul principal a educatiei la distanta.

Nevoia de mediere didactica in invatarea asistata de calculator (prin internet)

Programele suporturile informatice sunt concepute pentru milioane de persoane, cu nivele scolare diferite, apartinand unor culturi diferite. Deoarece prezenta unei fiinte umane cu rol de profesor (consilier, mediator uman) este rara in aceasta modalitate educationala se impun anumite cerinte pentru aceste programe:

sa fie autoexplicative, sa fie cat mai explicite si intuitive, cu exemple;

sa contina secvente autodescriptive, etc.

Suplinirea raportului real pedagogic profesor – educat se poate realiza prin anumite modalitati sau nivele

nivel institutional prin intermediul factorilor administrativi (secretariat, contabilitate, comisia de concurs, comisia de evaluare etc)

nivelul instrumentelor didactice – suporturile de curs in formate diverse – scrise (tiparite), in format electronic (dischete, CD-uri etc) casete, casete audio, transmise prin televiziune, internet etc

nivelul corpului profesoral (ghidare, consiliere, evaluare prin – scrisori, telefon,

e-mail, transmisii in direct etc

nivelul celui educat, cu contextul sau propriu (familial, social, profesional, economic, geografic etc)

Exista si unele artificii tehnice care pot suplini interactivitatea directa profesor – educat

(imediativitatea feedback-ului, iluzia prezentei dascalului sau a unei alte persoane, aprecierea pozitiva a realizarii etc).








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate