Nivelul de invatamant

NIVELUL DE INVATAMANT

Nivelul de invatamant reprezinta veriga de baza institutionalizata in cadrul structurii de adaptare a sistemului de invatamant conform obiectivelor generale si specifice stabilite in termeni de politica a educatiei.

in sens practic, experimental, 'nivelul sau gradul de invatamant reprezinta fiecare diviziune a invatamantului - clasa, ciclu, treapta' - care poate evolua in functie de anumite circumstante locale, teritoriale, nationale sau chiar internationale.

in sens teoretic, conceptual, nivelurile de invatamant definesc in plan pedagogic 'o anumita ordine a invatamantului care se poate subdiviza in diferite cicluri sau/si trepte de studii' deschise in directia educatiei permanente si a autoeducatiei (vezi Dic-tionnaire actuel de Veducation, 1993, pag.947).

Tendinta de organizare a sistemelor moderne de invatamant evidentiaza, de regula, existenta a trei niveluri de functionare, care vizeaza subordonarea unor trepte sau cicluri scolare orientate, in mod special, pentru realizarea unor obiective de adaptare a elevului la o noua etapa de varsta psihologica sau la noi conditii de realizare eficienta a instruirii:

nivelul invatamantului primar (care poate include: treapta invatamantului prescolar - treapta invatamantului scolar elementar);

nivelul invatamantului secundar (care poate include, treapta invatamantului secundar inferior - treapta invatamantului secundar superior: liceal; profesional);

nivelul invatamantului superior universitar (care poate include, treapta invatamantului universitar scurt - treapta invatamantului universitar lung - treapta invatamantului postuniversitar).

Obiectivele pedagogice specifice fiecarui nivel scolar vizea7Aformarea-dez>olta-rea personalitatii elevului printr-un ansamblu de cunostinte si de capacitati care trebuie dobandite in limitele varstei/varstelor psihologice respective - in conditiile in care in interiorul aceluiasi nivel pot fi parcurse doua varste psihologice (vezi prelungirea invatamantului general obligatoriu pana la varsta de 16 ani).

Din perspectiva curriculara sunt relevante urmatoarele obiective pedagogice specifice fiecarui nivel scolar, in vederea formarii-dezvoltarii permanente a personalitatii elevului in conditii de maxima eficienta pedagogica si sociala:

- invatamantul primar: asigurarea culturii generale instrumentale;

- invatamantul secundar: asigurarea culturii generale de baza (invatamantul general obligatoriu) si de profil, cu descindere profesionala;

invatamantul superior: asigurarea culturii de profil si de specialitate (complexa, cu grade de competenta de vaif).

Reformele scolare realizate in ultimele decenii confirma importanta invatamantului general-obligatoriu care in tarile dezvoltate tinde sa acopere integral nivelul secundar (vezi Dix annesss de reformes au niveau de l'enseignement obligatoire dans l'Union europeenne/1984-1994, 1994, pag. 17-21).

Durata invatamantului obligatoriu conditioneaza structurile curriculare specifice nivelului secundar care sustine tendinta echitatii si a egalizarii sanselor intr-un cadru institutional care ofera elevilor: a) o formare comuna ; b) o valorificare a capacitatilor generale existente dincolo de diversitatea conditiilor economice si culturale; c) o posibilitate reala de reusita scolara si sociala angajata fara 'diferente de clasa' (idem, vezi pag. 19).

Aceasta tendinta - care a inspirat reformele anilor 1960-1970 - a revolutionat sistemele de invatamant evidentiind importanta pedagogica si sociala a nivelului secundar. Calitatea sa devine indispensabila pentru o educatie si o formare profesionala adaptabila la conditiile concurentiale ale societatii prezente si viitoare (vezi Objectives etfinalites secondaire, 1993).

Reorienarea nivelului secundar angajeaza astfel urmatoarele demersuri strategice si operationale: a) redefinirea conceptului de invatamant secundar superior (in contextul prelungirii trunchiului comun de pregatire generala); b) reproiectarea continuturilor (in contextul stabilirii unui nou raport curricular intre cultura generala si cultura de profil); c) regandirea evaluarii ca 'dominanta nonselectiva cel putin pana la sfarsitul scolaritatii obligatorii'; d) perfectionarea 'scolii unice' ca alternativa la 'scoala care raspunde doar la necesitatile si interesele unui grup sau unor grupuri sociale'; e) intelegerea faptului ca 'distinctiile din ciclul postobligatoriu dintre invatamantul general si formarea profesionala sunt mai putin nete ca in trecut' (idem. vezi pag. 1-7). - Vezi Curricuhim, Sistemul de invatamant.