Metodele psihopedagogiei speciale

Metodele psihopedagogiei speciale

Psihopedagogia speciala este o știința de granița intre psihologie și pedagogie, si, ca atare, se folosește in egala masura de metodele acestor doua științe, insa le imprima un caracter specific domeniului in funcție de tipul de handicap, de gravitatea acestuia și de evidența unor handicapuri asociate:

pentru handicapații de auz și pentru cei ce au dificultați de vorbire se folosesc probe nonverbale, probe bazate pe comportamentul practic - acțional

pentru handicapații de vedere se vor evita probele ce se bazeaza in exclusivitate pe stimuli vizuali

pentru handicapații motori și de comportament se vor folosi metode și probe combinate

1. Metoda observației

- are ca scop culegerea unor date cu privire la comportamentul handicapaților, la caracteristicile și evoluția lor psihica, la formarea deprinderilor de activitate, la formarea aptitudinilor intelectuale, la acumularea de cunoștințe, de experiențe și la posibilitatea de recuperare pentru o inserție socio - profesionala

- avntajul acestei metode este ca permite studiul subiectului in condițiile sale de mediu

- cadrul de desfașurare al observației, ca și acopul urmarit trebuie sa fie bine fixate de catre cercetator

- rezultatele observației trebuie consemnate minuțios in protocoale de observație

- cercetatorul poate face apel la mijloace auxiliare: reportofoane, camere de luat vederi

- este foarte important ca subiectul sa nu știe ca este observat pentru a nu incerca sa se puna intr-o lumina favorabila in fața cercetatorului

- este obligatoriu sa se noteze imediat datele observației pentru a nu fi uitate sau deformate

- copiii trebuie- observați nu doar in clasa, ci și in pauze și in timpul lor liber

Experimentul

- are 2 variante:

natural

se desfasoara prin introducerea unor stimuli suplimentari in activitatea derulata de subiect, la care se solicita raspuns, sau prin organizarea unor activitati (ludice, de invatare, de formare a deprinderilor practice) in care apar variabile diferite ce il pun pe subiect in situatii deosebite (ex.:experimentul psihopedagogic raspunde acestor cerinte si isi dovedeste utilitatea mai cu seama in procesul instructiv - educativ, cand se pot preda unele cunostinte si prin metode mai putin obisnuite pentru a le verifica eficienta sau prin introducerea unor concepte abstracte, la o anumita disciplina, pentru a vedea in ce masura copiii le inteleg si au posibilitatea sa le integreze in sisteme operative ale muncii intelectuale)

prin aceste caracteristici, experimentul natural este mai apropiat de observatie caci aceasta implica si culegerea datelor despre subiect

de laborator

imprima o nota de precizie mai mare pentru ca, asa cum ii spune si numele, se realizeaza in laboratoare dotate cu aparatura speciala de creare a unui cadru stimulativ si de inregistrare a reactiilor subiectului

exista si un inconvenient legat de faptul ca subiectul este pus intr-o situatie artificiala ce poate provoca suspiciuni si dificultati de adaptare

3 Testele

- au o mare raspandire si se impart in:

verbale

neverbale

- pentru unele categorii de deficienti, cum sunt surdomutii, cei cu deficit sever de intelect, testele neverbale, bazate pe simboluri imagistice sau pe ansamblari de obiecte, sunt singurele edificatoare

- testele verbale opereaza cu cuvinte si cifre, ceea ce presupune o oarecare capacitate de a utiliza simboluri verbale

- sunt de preferat probele etalonate sau standardizate

- unele teste se pot aplica colectiv, iar altele individual, fiind adaptate la nivelul varstei

- in general, testele vizeaza o insusire, o functie sau un proces psihic si nu ansamblul psihismului uman

- nu toate testele ce se aplica la persoanele normale pot fi utilizate si la deficienti, deoarece unele depasesc atat nivelul de intelegere, cat si capacitatea de a elabora raspunsuri apropiate de cerintele probei (ex.: testele proiective sau cele cu un inalt grad de complexitate nu se recomanda in tulburarile de dezvoltare ale intelectului)

- multi specialisti au elaborat sau adaptat teste specifice conditiei handicapului

- pentru a evita erorile este indicat ca rezultatele obtinute sa fie corelate cu cele obtinute prin alte mijloace sau procedee

4.Conversatia

- desi se desfasoara cu dificultate la unele categorii de deficienti, prezinta avantajul ca ei nu pot simula sau masca anumite comportamente, sunt mai sinceri si manifesta o tendinta accentuata de a raspunde cerintelor de elaborare a raspunsurilor

- este important sa se foloseasca un limbaj adecvat nivelului de intelegere si o forma ce poate fi receptata de subiecti (limbajul gestual si al dactilemelor pentru surdomuti, limbajul verbal, insotit de un material ilustrativ adecvat care sa stimuleze intelegerea si verbalizarea pentru deficientii de intelect s.a.m.d)

- pentru o conversatie eficienta trebuie sa se creeze si un cadru adecvat (relaxat si atractiv) desfasurarii ei

5.Analiza produselor activitatii

- se raporteaza la nivelul de pregatire al subiectilor, la stadiul formarii deprinderilor si obisnuintelor in diferite forme de activitate, la metodologia corectiv - recuperativa adaptata in educatia speciala

- aceste produse ale activitatii pot constitui nu numai mijloace de cunoastere, dar si de psihodiagnoza (este si cazul desenului, al produsului grafic in general)

- edificatoare pentru cunoastere sunt si rezultatele muncii practice

6.Anamneza

- este deosebit de importanta pentru stabilirea momentului producerii deficientei si a cauzelor acesteia, pentru studiul evolutiei subiectului si al episoadelor mai importante din viata sa

- in realizarea acestei forme vor avea loc discutii cu parintii, cu rudele, cu cei din anturajul subiectului si, evident, acolo unde este cazul, se iau in considerare propriile sale relatari

- pe baza anamnezei se pot marca traseele mai importante in dezvoltarea si regresul subiectului, caracteristicile favorabile sau mai putin favorabile de mediu

- sunt si alte metode folosite in defectologie si logopedie, dar le-am retinut pe cele mai eficiente si cu o intrebuintare mai frecventa

- de remarcat ca in multe studii se apeleaza la metode diferite sau la o combinare a acestora pentru a putea cuprinde complexitatea unor fenomene psihice; pe baza acestora se poate efectua analiza de caz, ce se realizeaza prin studiul subiectului cu ajutorul mai multor probe si prin observarea comportamentului in diverse ipostaze

- in cadrul analizei de caz se iau in consideratie toate datele personale ale subiectului, incepand de la cele familiale si de etiologie, ajungand la evidentierea principalelor caracteristici psihice si terminand cu creionarea profilului psihologic in care sa se stabileasca diagnosticul si prognosticul evolutiei probabile pe scurta si lunga durata

7. Fisa de cunoastere si caracterizare a persoanei cu deficiente

Acesta fisa este conceputa astfel incat sa poata fi completata atat de specialisti (psihologi, pedagogi, logopezi etc) cat si de orice cadru didactic care are experineta in activitatea cu subiectii cu deficiente si poseda cunostinte in domeniul psihopedagogiei.

I. Date personale si familiale

II.     Date cu privire la sanatate si evolutia fizica

III.     Examenul psihologic

IV.     Activitati practice

V.     Integrarea socio-afectiva

VI.     Trasaturi de personalitate

VII.     Aprecieri generale

VIII.     Recomandari si observatii speciale