MOTIVATIA IN INVATARE SI DEZVOLTARE

MOTIVATIA IN INVATARE SI DEZVOLTARE

Motivatia pentru invatare este rezultatul unui complex de factori: sociali, culturali, valori personale si factorii contextuali (Pintrich ).

Factorii sociali si culturali actioneaza la nivelul normelor, valorilor si practicilor de invatare ce se constituie in zestrea personala a unei persoane (Baban, Adriana, 2001). Diferentele dintre culturi se regasesc la nivelul:

• Valorii acordate invatarii scolare;
• Tipurilor de interactiune incurajate de activitatea de invatare;
• Conceptiilor despre competenta;
• Experientelor de invatare.

Factorii contextuali influenteaza orientarea unei persoane, fie spre dobandirea unei competente intr-un domeniu, fie spre obtinerea doar a unei performante specifice. Dintre acesti factori pot fi amintiti:

Tipul sarcinilor de invatare (sarcinile aplicative sunt mai atractive decat cele decontexualizate si faciliteaza orientarea spre dobandirea de competenta);

Relatia de autoritate in clasa (autonomia in invatare determina o motivatie intrinseca si o perceptie pozitiva asupra competentelor proprii de invatare);

Utilizarea formala si informala a recompenselor (recompensarea competentei are un puternic rol motivational pe termen lung);

Modalitatea de evaluare (orientarea spre competenta din cadrul evaluarilor formative determina o motivatie de invatare superioara fata de orientarea spre performanta);

Timpul acordat unei sarcini de invatare (un timp prea scurt are tendinta de a demotiva elevii);

Modalitatea de grupare a elevilor.

Convingerile si valorile personale au rol de mediator intre factorii contextuali, sociali si cei motivationali. Convingerile personale ce pot afecta invatarea sunt:

• Expectantele legate de autoeficacitatea in sarcina; ineficienta determina evitarea sarcinilor de invatare sau o implicare redusa in aceste sarcini;
• Teoriile proprii despre inteligenta

Inteligenta poate fi perceputa ca fiind o entitate fixa si nemodificabila sau ca una ce se poate modifica. In primul caz, scopul invatarii este performanta finala , incercandu-se obtinerea de apercieri pozitive si evitarea celor negative la adesa abilitatillor. In al doilea caz, scopul invatarii este de dezvoltare a competentelor prin cautarea de sarcini atractive , stimulative si persistenta in sarcina.

• Tipul atribuirilor pe care le fac elevii (atribuirea esecului unor caracteristici proprii si stabile demotiveaza persoana pentru activitatile de studiu percepute ca generatoare de esec);
• Locusul de control pentru invatare (daca locul de control este intern, atunci va exista o puternica motivatie pentru invatare);
• Valoarea acordata sarcinii de invatare (cu cat invatarea este mai strans legat de scop cu atat creste nivelul de implicare in sarcina).

Motivatia este esentiala pentru auto-reglarea invatarii. Nu motivele externe trebuie sa conduca la intarirea activitatii de invatare ci mobilurile interioare, motivatia intrinseca ce isi are sursa in nevoile si trebuintele interne al copilului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Baban, Adriana, (coordonator), 2001, Consilierea educationala , Cluj- Napoca

Butnaru, D., (coord.) , 1999, Consiliere si orientare scolara, Editura Spiru Haret, Iasi

Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminita, 1998, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi

De Lassus, 2000, Analiza tranzactionala, Editura Teora, Bucuresti

Drapeau, C. , 2000, Invata cum sa inveti repede.Tehnici de invatare accelerata, Teora, Bucuresti

Dumitriu, Gheorghe, 1998, Comunicare si invatare, EDP, Bucuresti

Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 1997, Psihologia procesului de invatamant, EDP, Bucuresti

Linksman, R., 2000, Invatare rapida, Editura Teora, Bucuresti

Sillamy, N., Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucures

Turcu, F. , Turcu, A. , 1999, Fundamentele psihologiei scolare , All , Bucuresti