Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
ABORDARILE GENERALE ALE CONSILIERII


ABORDARILE GENERALE ALE CONSILIERII




ABORDARILE GENERALE  ALE CONSILIERII

1. Abordarile psihodinamice

Abordarile comportamentale

3. Abordarile umaniste sau experientiale

1. ABORDARILE PSIHODINAMICE




a. Abordarea psihanalitica freudiana

Abordarile psihodinamice isi au originea in psihanaliza freudiana. In teoria psihanalitica accentul cade pe procesele intrapsihice ce au rolul de a face distinctia dintre "motivele inconstiente si cele constiente ce stau la baza comportamentului uman" (Holdevici I, 1993). In structura personalitatii sunt identificate trei instante: Id, Ego, Superego.

Id-ul (Sinele) reprezinta sursa pornirilor instinctuale, a impulsurilor inconstiente de cautare a placerii si de ostilitate.

Ego-ul (Eul) este o instanta constienta care restructureaza impulsurile inconstiente si mediaza intre instincte si cerintele socialului.

Superego-ul (Supraeul) este purtatorul valorilor sociale si morale.

Ego-ul transforma si suprima tendintele inconstiente ale Id-ului. Starile de angoasa si neliniste izvorate din impulsurile neexprimate ale Id-ului sunt contracarate de mecanismele de aparare ale eului: reprimarea, rationalizarea si refuzul.

Trasatura centrala a compormantului uman este, conform psihanalizei freudiene, polaritatea, iar viata omului consta in grade diferite de conflict intre fortele polare (viata-moarte, realitate-imaginatie, social-personal). In psihanaliza freudiana, conflictele intrapersonale anticipa conflictele interpersonale. Originea conflictelor trebuie cautata in trecutul individului, in imprejurarile nefericite din copilarie. Consilierea de tip psihanalitic este marcata de doua momente esentiale: Catharsisul si Insightul.

Catharsisul este o descarcare de natura emotionala a tensiunii si anxietatii prin retrairea in plan psihic a experientelor trecute.

Insightul sau iluminarea brusca rezida in descoperirea intuitiva de catre pacient a surselor si motivelor ascunse (structurate in copilarie si de natura inconstienta)ce stau la baza coportamentelor sale. Scopul consilierii de tip psihanalitic este de a indruma clientul in intelegerea a ceea ce se afla in inconstient.

In procesul de atingere a insightului trebuie parcurse patru etape (Hutchinson, 1950):

Etapa pregatitoare

trairea sentimentelor de frustrare, anxietate si disperare;

activitatea de cautare (prin tatonare si eroare) a unei solutii;

recaderea in vechile modele comportamentele si de gandire .

Etapa de incubatie

dorinta de a fugi de problema;

lipsa de motivatie/ de rezistenta in rezolvarea problemelor.

Etapa de iluminare

problema devine clara pentru subiect;

clientul identifica solutia.

Etapa de evaluare si elaborare a solutiei

confruntarea solutiei cu criteriile exterioare furnizate de realitate.

Consilierea de tip psihanalitic este recomandata in terapia anxietatii, in fobii si in isteria anxioasa.

1. b. Abordarile psihodinamice moderne/postfreudiene

Abordarile psihodinamice moderne valorifica, atat sub aspect metodologic cat si conceptual, psihanaliza post-freudiana (A.Alder, C..Jung, K.Horney, H.Sullivan).

A. Alder considera ca depasirea propriului sentiment de inferioritate constituie principalul conflict al omului. Scopul individului nu este altul decat punerea in valoare a potentialului propriu, in depasirea starii de inferioritate din copilarie. In consecinta, cauzele comportamentelor indezirabile sunt in viitor si nu in trecutul individului.

Psihanaliza clasica, freudiana este punctul de origine pentru teoria lui C.Jung. Acesta sustine ca la baza actiunilor omului se afla nu numai propria lui experienta ci si aceea a comunitatii in care traieste.

Adeptii consilierii dinamice moderne recomanda utilizarea urmatoarelor tehnici si metode (Holdevici, 1996):

Metoda asociatiilor libere

Metoda asociatiilor libere consta in libertatea acordata pacientului de a spune orice, fara jena sau fara dorinta de a face o impresie buna. Motivul utilizarii acestei metode este ca inconstientul va scoate la iveala continuturile sale reprimate, eliberand astfel pacientul de

efectele lor. In declansarea unor noi asociatii libere consilierul va folosi, ca stimuli, intrebarile directe : "La ce te duce gandul acesta?".

Analiza viselor

Sentimentele si dorintele puternic reprimate, in care clientul este profund implicat incat nu le poate aduce in constiinta sa prin efort personal, reprezinta continutul latent al visului. Fiecare vis este o lupta a individului in rezolvarea conflictelor de natura inconstienta.

Analiza actiunilor clientului

Comportamentele verbale ca si cele nonverbale ale consiliatului pot oferi informatii importante expertului. Printre elementele ce pot fi supuse analizei sunt: grija excesiva, privirile anxioase, erorile de pronuntare a unor cuvinte, etc.

Analiza egoului

Analiza egoului vizeaza cunoasterea naturii specifice a atitudinilor constiente si a comportamentului subiectului. Consilierul trebuie sa se centreze nu numai pe impulsurile si mecanismele de aparare ale eului, ci si pe identificarea unor solutii la problemele curente ale clientului.

Interpretarile

Interpretarea de tip psihanalitic consta in ordonarea de catre consilier a materialului propus de pacient in cursul asociatiilor libere si in analiza visurilor. Aceste interpretari ajuta clientul in obtinerea insightului sau in descoperirea brusca si intuitiva a continuturilor inconstiente ce reprezinta cauzele comportamentelor dezadaptative.

Prelucrarile asupra materialului produs de client

Prelucrarea materialului produs de pacient este realizata prin exprimarea unor interpretari ulterioare specifice, inclusiv in cazurile in care subiectul manifesta tendinta de intoarcere la comportamentele sale infantile sau nu asimileaza emotional interpretarile initiale oferite de consilier.

ABORDARILE COMPORTAMENTALE

Abordarile comportamentale au aparut ca reactie la terapiile psihodinamice, fundamentandu-se pe tezele orientarii behavioriste (comportamentale). Consilierea de tip comportamental este un proces de invatare. Modificarea directa a comportamentului unui individ provoaca schimbari la nivelul atitudinilor si sentimentelor.

G. Corey (1991), include in categoria abordarilor comportamentale :

a. Consilierea bazata pe comportament

Consilierea comportamentala clasica are ca scop deconditionarea persoanei dezadaptate de comportamentele indezirabile prin diminuarea sau eliminarea intaririlor si inlocuirea acestor comportamente cu unele dezirabile.

I. Holdevici sintetizeaza metodele si tehnicile utilizate in consilierea comportamentala :

Tehnica stingerii comportamntelor nedorite

Comportamentele individului au tendinta de a disparea daca nu sunt intarite, fenomen intalnit frecvent in situatiile in care au fost intarite involuntar de alte persoane.

Tehnica imploziva si tehnica expunerii, bazate pe principiul stingerii





comportamentelor nedorite, sunt utilizate in tratamentul tulburarilor anxioase. In tehnica imploziva, clientul se confrunta cu situatia anxiogena in plan imaginar, in timp ce in cazul tehnicii expunerii confruntarea consiliatului are loc in plan real.

Tehnica desensibilizarii sistematice

 Desensibilizarea sistematica ajuta consiliatul sa se relaxeze, ori sa se comporte intr-un mod care este incompatibil cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimului anxiogeni imaginari sau reali. Metoda este structurata pe trei etape :

invatarea relaxarii  (in primele sase sedinte) ;

stabilirea ierarhiilor  (consiliatul stabileste o ierarhie a situatiilor generatoare de

anxietate) ;

procedeul desensibilizarii (persoana consiliata se relaxeaza cu ochii inchisi, in timp

ce consilierul descrie scene in care apar, progresiv, stimulii generatori de anxietate;

exercitiul se incheie cand subiectul afirma ca simte anxietatea).

Tehnica desensibilizarii sistematice este eficienta in terapia fobiilor si a tulburarilor anxioase, si ineficinta in consilierea persoanelor cu dificultati in invatarea relaxarii sau in cazul subiectilor cu inabilitati imaginative.

Tehnica aversiva

Tehnica aversiva presupune inlaturarea comportamentelor indezirabile prin sanctiune. Sanctiunea consta atat in inlaturarea intaririlor pozitive cat si in utilizarea unor stimuli aversivi.

Metoda modelarii

Modelarea este utilizata in consilierea de grup si presupune observarea si imitarea unor modele comportamentale dezirabile. Metoda este eficienta in cazul copiilor deficienti mintal si in cazul subiectilor timizi.

Tehnica asertiva (antrenamentul asertiv)

Antrenamentul asertiv il ajuta pe consiliat sa-si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele. Subiectii sunt invatati sa adreseze altor persoane remarci directe si mai putin confortabile, fara sentimente de ostilitate sau agresivitate. Tehnica este eficienta in cazul personelor anxioase si a celor cu dificultati in stabilirea de contacte interpersonale.

b. Consilierea rational-emotiva (RET)

Fiecare persoana dispune de un potential psihofizic atat pentru gandirea rationala cat si pentru cea irationala. Altfel spus, subiectul are tendinta biologica si culturala de a gresi si de a-si crea probleme. In acelasi timp, oamenii au capacitatea de a-si transmite sau comunica atitudini si comportamente nevrotice. Aceste comportamente, considera initiatorul aceste abordari A. Ellis, pot fi eludate printr-o activitate de consiliere activ-directiva de scurta durata (5-15 sedinte). Consilierul trebuie sa ajute clientul in acceptarea faptului ca este imperfect, ca poate face greseli si in demersul de reindoctrinare cu diferite valori, convingeri si idei.

Consilierea rational-emotiva opereaza cu paradigma A-B-C.

A- se refera la evenimentele din viata consiliatului ;

B- se refera la ceea ce gandeste subiectul despre evenimentul respectiv ;

C- se refera la sentimentele si comportamentele persoanei ca rezultat al lui B.

Atunci cand exista o consecinta C, incarcata emotional, ce urmeaza unui eveniment A, acest fapt activator apare ca fiind cauza acelei consecinte (C). In realitate, consecintele emotionale si comportamentale (C) sunt generate de B, adica de gandurile si convingerile irationale ale individului. Clientul este invatat cum sa lupte impotriva convingerilor irationale prin contraargumente sau dispute (D). Sentimentele de auto-ajutorare si comportamentele sanatoase sunt consecinta constientizarii consiliatul a starii in care se afla (etapa efectelor -E).

Consilierul de tip RET foloseste, in relatiile psihoterapeutice, tehnica argumentarii. In derularea consilierii specialistul trebuie sa parcurga urmatorii pasi :

Clientul trebuie sa-si asume intreaga responsabilitate a tratamentului ;

Descoperirea si evaluarea, de catre consiliat, a gandurilor si convingerilor irationale prin reflectarea asupra unor maxime, de exemplu ( Modul in care te simti si te comporti este determinat, in mare masura, de felul in care gandesti si nu de ceea ce ti se intampla sau de actiunile celor din jur.

Consilierul solicita subiectului rezolvarea unor sarcini/teme pentru acasa ; de exemplu, sa acorde 15-30 minute pentru identificarea gandurilor irationale dupa modelul A-B-C.

Consiliatul trebuie sa actioneze concret pentru a schimba modul negativ de gandire (de pilda, sa-si acorde recompense si sanctiuni, sa se axeze pe activitati dezirabile, etc).

Consilierul ajuta clientul in combaterea rezistentelor rezultate din gandirea irationala si din temerile nerealiste sau nejustificate.

c. Consilierea cognitiv-comportamentala

Consilierea cognitiv-comportamentala isi are originea in psihanaliza lui A. Adler (fiecare individ prezinta o conceptie proprie despre lumea obiectiva) si in psihologia cognitivista. Consilierea cognitiv-comportamentala s-a dovedit eficienta in tratarea puseurilor de panica si a anxietatii generalizate. Anxietatea este generata de gandirea negativa structurata pe doua niveluri :

Gandurile si imaginile negative ce apar in starea de anxietate ;

Afirmatiile si regulile cu caracter disfunctional ce reprezinta seturi de atitudini si credinte pe care indivizii le au despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare.

In consilierea cognitiv-comportamentala, clientul este solicitat in elaborarea si planificarea unor strategii de rezolvare a problemelor cu care se confrunta. Formularea precisa, impreuna cu clientul, a obiectivelor, 'pe baza unor informatii detaliate in legatura cu factorii care contribuie la mentinerea problemei simptom' (Holdevici, Irina, p.104), asigura reusita consilierii de tip     cognitiv-comportamentala. Consilierul este conditionat sa asigure un climat de incredere reciproca in care subiectul sa se simta securizat pentru a fi capabil sa comunice in mod real. Consiliatul trebuie informat ca activitatea psihoterapeutica il va ajuta sa se ajute singur, il va instrumenta cu abilitati prin care sa rezolve atat problemele prezente cat si pe cele similare din viitor.

Adeptii abordarii     cognitiv-comportamentale considera importanta evaluarea initiala a clientului prin :

Interviu ;

Auto-monitorizare ;

Auto-evaluare (chestionare, scale de evaluare) ;

Observarea directa a comportamentului subiectului.

Metodele si tehnicile utilizate in consilierea cognitiv- comportamentala se grupeaza in :

Metode si tehnici de identificare a gandurilor negative : 

Discutarea unei experiente emotionale recente

Tehnica imaginatiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a-l determina pe subiect sa retraiasca o experinta emotionala.

Tehnica modificarilor de dispozitie in cursul unei sedinte de consiliere, deoarece fluctuatiile de dispozitie pot fi utile pentru declansarea automata a gandurilor subiectului.

Tehnica determinarii semnificatiei unui eveniment



Metode si tehnici de modificare a gandurilor si comportamentelor negative :

Rationalizarea- consilerul explica ce relatie se stabileste intre cognitie, afectivitate si conduita.

Distragerea- poate fi realizata prin concentrarea consiliatului asupra continutului unei conversatii si nu asupra starii proprii in scopul exercitarii unui control direct si imediat asupra simptomului.

Furnizarea unor informatii cu privire la mecanismele anxietatii

Programarea activitatilor- subiectul evalueaza, sub aspect afectiv, pe o scara de la 0-100, activitatile pe care le desfasoara, iar consilierul ofera o lista de principii ale planificarii timpului.

Verificarea veridicitatii gandurilor negative automate consilierul si clientul identifica solutii rationale de inlocuire a gandurilor negative automate

d. Consilierea bazata pe realitate (Reality Therapy)

Abordarea consilierii centrate pe realitate se bazeaza pe dezvoltarea unei filosofii pozitive a educatiei, pe implementarea unui stil de viata constructiv, responsabil. Conceptele fundamentale in Reality Therapy sunt: comportamentul responsabil si nevoia de identitate. In structurarea comportamentului responsabil individul trebuie sa respecte cei trei R :

Realitatea (Reality) ;

Corectitudinea (Right) ;

Responsabilitatea (Responsability).

Comportamentul responsabil este sinonim cu sanatatea mintala, iar motivele inconstiente individuale nu reprezinta o scuza a starii subiectului. Individul trebuie sa constientizeze si sa inteleaga ca trecutul nu poate fi reeditat in mod practic si ca importante sunt incercarile lui de reusita actuale si intentiile privind viitorul. Nevoia de identitate ale Eului persoanei se dobandeste in interactiune cu Altul generalizat si se reflecta in sistemul de valori, in status-ul socio-economic si in filosofia fiecarui individ.

Initiatorul consilierii centrate pe realitate, W.Glasser, a stabilit cateva principii de baza :

Implicarea personala a consilierului prin crearea unei atmosfere incurajatoare, calduroase si tonifiante ;

Focalizarea activitatii de consiliere pe comportamentul prezent si mai putin pe sentimentele clientului ;

Evaluarea, de catre consiliat, a propriului comportament ;

Asistarea clientului in planificarea unui comportament responsabil ;

Refuzul oricarei motivatii a greselii sau a lipsei de performanta ;

Eliminarea pedepsei pentru esecurile clientului ;

Focalizarea pe atitudini pozitive ;

Controlul perceptiilor ;

Rezolvarea conflictelor.

3. ABORDARILE UMANISTE SAU EXPERENTIALE

3.a. Abordarea existentialista

Filosofia existentialista europeana (J.P.Sartre, G. Marcel, S. Kierkegaard), dar si filosofia si psihologia orientala reprezinta sursele pentru abordarea existentialista a consilierii. In opinia existentialistilor, omul fiinteaza in lume, se manifesta liber si spontan, creativ si natural. Nu exista boala psihica ci doar situatii problematice, impasuri existentiale. Impasul existential este un fenomen ontologic iar nevroza este expresia disperarii existentiale (Mitrofan, Iolanda, 1997). Anxietatea, panica si sentimentul de culpabilitate apar datorita subestimarii propriei persoane dar si neacceptarii conditiei umane.

Rollo May, considera ca dilema umana este data de capacitatea individului "de a se experimenta ca subiect si obiect in acelasi timp". Omul este subiect care simte sau doreste si obiect orintat in raport cu situatiile externe. Din aceasta perspectiva, actiunea de descoperire a sinelui presupune atat forte interne cat si forte externe, ce directioneaza comportamentul uman. In viziunea lui R.May scopurile analizei existentiale sunt:

Constientizarea propriilor probleme si actualizarea potentialului energetic latent ;

Eliminarea disconfortului generat de impasul existential in care se afla individul si maturizarea personalitatii;

Obtierea unei imagini de sine autetice, ceea ce duce la clarificarea identitatii personale si armonizarea relationala;

Acceptarea de sine si eliminarea conflictelor intrapsihice;

Modificarea si metamorfozarea comportamentului neautentic;

Rezolvarea crizei existentiale in care se afla subiectul si constientizarea autodeterminarii destinului sau;

Autodesavarsirea personala, dezvoltarea autenticitatii, spontaneitatii si creativitatii, ceea ce conduce la reconstructia fiintei umane.

3.b. Abordarea non-directiva/centrata pe persoana

Fondatorul abordarii non-directive a consilierii este Carl Rogers. In viziunea lui Rogers non-directivismul consilierului consta in abtinerea de la judecata evaluanta si nu in absenta judecatii. Scopul asistentei psihologice centrate pe persoana este ajutarea consiliatului in a se accepta pe sine. Caracteristicile definitorii ale acestei abordari sunt :

Acorda o mai mare autonomie si independenta individului ;

Se centreaza pe factorii de natura emotionala si nu pe cei cognitivi ;

Acorda o atentie mai mare evenimentelor actuale decat celor din istoria individului ;

Relatia psihoterapeutica este considerata o experienta evolutiva.

C. Rogers, mentioneaza cateva conditii esentiale ce asigura succesul activitatii de consiliere :

Existenta a doua persoane in contact ;

Intelegerea empatica a consilierului ;

Consilierul trebuie sa manifeste, in mod discret, consideratie pozitiva neconditionata fata de client.

Procesul de consiliere parcurge trei etape :

Persoana solicita ajutorul consilierului. In aceasta etapa consilierul trebuie sa incurajeze clientul in exprimarea sentimentelor asociate problemei, sentimente ce sunt de regula negative. Consilierul nu critica clientul si nu il intrerupe in timp ce vorbeste.



Exprimarea de catre client a primelor sentimente pozitive. Consilierul nu face aprecieri de valoare in raport cu sentimentele exprimate de catre subiect, acesta din urma intelegand ca ambivalenta este o parte a conditiei umane si ca trebuie sa se accepte asa cum este.

Clientul ajunge la cunoasterea de sine si la intelegerea eului.

Relatia terapeutica trebuie sa respecte urmatoarele conditii de baza :

Consiliatul este responsabil pentru el insusi ;

Clentul doreste schimbarea in sens pozitiv ;

Consilierul trebuie sa stabileasca o atmosfera calda si permisiva ;

Consilierul nu stabileste o limita a atitudinilor, ci numai a comportamentelor ;

Consilierul utilizeaza doar tehnici care conduc clientul la o intelegere profunda a propriilor atitudini si stari emotionale .

Tehnicile de consiliere utilizate in terapia centrata pe persoana sunt :

Ascultarea activa ;

Tehnici de reflectare (repetitia ecou, repetitia pe alt ton, amplificarea) ;

Tehnicile de reformulare ;

Tehnicile de deschidere.

3.c. Abordarea gestaltista

Abordarea gestaltista isi are originea in psihologia gestaltista, in perspectiva filosofica existentialista si in fenomenologie. Ea ofera individului un mod de a fi autentic si deplin responsabil pentru sine. Prin intermediul dialogului psihoterapeutic (experienta dialogica), clientul este stimulat sa-si dezvolte reursele personale pentru contactul dorit sau pentru retragere, adica propriul lui suport. Acest suport poate fi corporal (respirator, postural, energetic) sau verbal (informational). Suportul mobilizeaza resursele individului pentru contact prin experimentarea unui model comportamental propriu. Consilierul se angajeaza in dialog, in mod direct, autentic, responsabil, dar fara a sugera si directiona continutul experientei personale a clientului.

Scopul consilierii gestaltiste este provocarea si extinderea constientizarii ca modalitate de dezvoltare si autonomie personala. Constientizarea se refera atat la continuturi (reprezentari, sentimente, convingeri, evaluari, informatii) cat si la procese psihice.

In consilierea gestaltista se utilizeaza tehnici experimentale ce constau in exercitii sau situatii propuse clientului spre experimentare. Ele pot fi grupate in trei mari categorii :

Exercitii de constientizare corporala 

Aceste tehnici orienteaza constientizarea individului asupra modului in care se poate folosi de corp pentru a deveni mai constient de sine si de contactele sale cu lumea. In aceasta categorie se pot include :

constientizarea tensiunii musculare si a relaxarii psihomusculare ;

constientizarea ritmului respirator si a modificarii lui in raport cu starea emotionala ;

constientizarea senzatiilor proprioceptive ce comunica starile de disconfort ;

constientizarea ritmului cardiac in conexiune cu gandurile si starile asociate ;

constientizarea rezistentelor sau dependentelor din contactul corporal in relatie cu problemele spatiului personal si cu relatia de intimitate.

Exercitii de constientizare afectiva si relationala 

tehnica scaunului gol (dialog imaginar intre doi oponenti, clientul aflat in prezent si persoane semnificative din viata lui ; clientul comunica cu sine pe diverse teme generatoare de conflict intre imaginea de sine ideala si cea reala) ;

tehnica reprezentarii spatiului personal permite clientului constientizarea imaginii de sine in relatie cu mediul ;

tehnica "mentine-te !" sau "ramai in starea respectiva!" (clientul este incurajat sa pastreze trairea pe care o experimenteaza );

tehnica scenarizarii sau punerea in scena se refera la transpunerea in rol a trairilor si ideilor incomode, retinute sau refuzate constient de a fi comunicate;

tehnica exagerarii sau amplificarii (denumit si microscopul interior sau amplificatorul de sentimente) se refera la exagerarea voita a unor sentimente, idei pentru constientizarea continuturilor acestora;

tehnica "zidul" este o tehnica metaforica provocativa ce permite autoexplorarea si identificarea de solutii de catre client in depasirea propriilor limite;

tehnica "cubul" este recomandata in terapia anxietatii si este relevanta pentru modul cum subiectul face fata la raportul dependenta afectiva- autonomie.

Exercitii de constientizare cu suport imaginativ

tehnica fanteziei ghidate permite reconstruirea cursului evenimentelor experimentate de subiect ;

tehnicile de diminuare si integrare urmaresc neutralizarea ancorarii subiectului in vechile sale tipare de gandire care il impiedica sa gaseasca alternative posibile ;

tehnica metapozitiilor este utilizata in vederea restucturarii setului cognitiv in relatiile cu polaritatile ; subiectul este antrenat intr-un proces de autoconstientizare a naturii conflictului dintre polaritatile sale si de autodescoperire a strategiei de integrare a polaritatilor, adica de rezolvare a conflictului ;

tehnica autodezvoltarii consilierului se refera la dezvaluirea de catre acesta a acelor experiente ce vor avea un rol facilitator si catalizator pentru munca de constientizare a clientului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Baban, Adriana (coordonator), 2001, Consilierea educationala , Cluj- Napoca

Butnaru, D. (coord.), 1999, Consiliere si orientare scolara, Ed. Spiru Haret, Iasi

Holdevici, I., 1996, Elemente de psihoterapie, Editura All Educational, Bucuresti

Holdevici, I., Vasilescu, I.P., 1993, Psihoterapia -un tratament fara medicamente, Editura Ceres, Bucuresti

Levine, M., 1994, Effective problem solving, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall

Ionescu, G., 1990, Psihoterapia, Ed. Stiintifica, Bucuresti

May, Rollo, 1968, Psychology and human dilema, Princeton

Miclea, M . , 1999, Psihologie cognitiva- Modele teoretic-experimentale, Polirom, Iasi

Mitrofan, I., 1997, Psihoterapia experientiala, Editura Infomedica, Bucuresti

Sillamy, N., 1996, Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate