Interdisciplinaritatea pedagogica

INTERDISCIPLINARITATEA PEDAGOGICA

Interdisciplinaritatea pedagogica reprezinta ansamblul relatiilor si interactiunilor dintre diferitele continuturi si mesaje angajate la nivelul unui demers didactic/educativ cu finalitate relevanta in planul formarii-dez>oltarii personalitatii elevului, studentului etc.

Specificul interdisciplinaritapi pedagogice reflecta progresele inregistrate in teoriile epistemologice (post)moderne care analizeaza cunoasterea stiintifica, in general, cunoasterea realizata prin stiintele socio-umane in mod special (vezi Interdisciplinaritatea si stiintele umane, 1986).

Interdisciplinaritatea pedagogica reprezinta o varianta a interdisciplinaritatii stiintifice care vizeaza realizarea unor interactiuni 'intre diversele branse ale cunostintelor si metodologiilor numite discipline stiintifice'. Ea contribuie la reformarea vechilor programe de invatamant care 'se limitau sa stabileasca o lista de cunostinte de predat, avand in vedere doar o singura disciplina, marginita de cele mai multe ori la un nivel de educatie' si la o latura a educatiei (D'Hinaut, L., coordonator. 1981, pag. 9).

Interdisciplinaritatea pedagogica vizeaza 'traducerea scopurilor educatiei in specificatii didactice' realizate prin 'colaborarea unor grupuri de specialitati diverse'. Ea fundamenteaza reforma curriculara a instrurii care 'nu poate fi lasata numai la latitudinea unor discipline separate printr-o traditie coborata pana la Aristotel, care nu mai corespunde nici realitatii epistemologice contemporane' si nici exigentelor unei integrari socio-profesionale concentrata 'pe probleme mari' (idem, pag.43, 44).

Modelul interdisciplinaritapi pedagogice, defineste la nivel teoretic, un tip de a-bordare a educatiei care orienteaza activitatea de invatare a elevului/studentului in directia dobandirii simultane a unor cunostinte-capacitati-atitudini comune sau/si complementare mai multor materii scolare/universitare. Un asemenea model presupune realizarea saltului de la proiectarea traditionala - axata pe invatarea paralela sau succesiva a diferitelor materii scolare/universitare si proiectarea curriculara. axata pe invatarea integrata a cunostintelor si capacitatilor stiintifice, raportabile la experienta de viata a elevului/studentului prin toate resursele lor generale, de natura intelectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica.

La nivel practic, modelul interdisciplinaritatii pedagogice defineste 'un tip de a-bordare a continutului instruirii care antreneaza, in mod necesar, o amenajare speciala a situatiilor didactice' in functie de corelatiile existente intre diferite materii scolare/universitare. Din aceasta perspectiva, realizarea interdisciplinara a continutului instruirii angajeaza urmatoarele surse de intrare a cunostinte lor-capacitatilor-atitudinilor stiintifice valorificate la niveluri formative superioare (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.751, 752):

a)  obiectivele activitatii de invatare, proiectate intra, inter si pluridisciplinar, in sensul tratarii complementare a problemelor, plecand 'de la un declansator comun';

b)  aptitudinile vizate in sensul instrumentalizarii punctuale (prin 'recurs ocazional la abilitatile relevante ale altei materii scolare' sau generalizate (prin 'recurs regulat la abilitatile relevante ale altei materii scolare);

c)  demersurile activitatii de invatare, dezvoltate prin mijloace auxiliare ocazionale (printr-un 'recurs ocazional la un demers relevant al altei materii scolare') - sistematice (printr-un 'recurs sistematic la un demers relevant al altei materii scolare') -functionale (printr-un 'recurs necesar la un demers relevant al altei materii in vederea atingerii unui obiectiv al unui program de studii');

d) complementaritatile dintre obiective (de: stapanire a materiei-transfer operati-onal-exprimare) si demersurile de invatare (care construiesc, reconstruiesc sau exprima realitatea).

Proiectarea interdisciplinaritatii pedagogice la nivelul procesului de invatamant presupune iesirea 'din impasul hiperspecializarii' care solicita o noua perspectiva de integrare a cunostintelor. Sub genericul conceptului fundamental de inierdisciplinari-tate studiile UNESCO definesc trei modalitati operationale de abordare a disciplinelor scolare/universitare:

a)  abordarea intradisciplinara, verticala propune predarea-invatarea-evaluarea diferitelor notiuni si principii in interiroul unei discipline, stimuland 'securitatea cunostintelor' dar si 'paradoxul enciclopedismului specializat';

b)  abordarea interdisciplinara, orizontala, propune corelarea continuturilor unor discipline diferite la nivelul unui de camp de aplicabilitate comun, care stimuleaza rationalizarea raporturilor formative dintre 'cantitatea de cunostinte si volumul de invatare', diminuand insa dimensiunea verticala a informatiei;

c)  abordarea pluridisciplinara, transversala propune rezolvarea unor teme. probleme, situatii complexe, dependente de mai multe discipline si principii organizatorice, ceea ce stimuleaza capacitatea de integrare a informatiei si de operationalizare a acesteia 'la nivelul unor probleme mari' (vezi Hainaut, L.D., coordonator. 1981, pag.211-216).

Practica proiectarii curriculare poate impune doua variante de realizare efectiva a interdisciplinaritatii pedagogice la nivelul planului de invatamant prin:

a)  redefinirea disciplinelor scolare/universitare in cadrul unor structuri noi integrate orizontal (isiorie-geografie; fizica-chimie; chimie-biofogie; psihologie-pedagogie; sociologie-economie etc.) sau transversal (educatie estetica, educatie tehnologica, educatie civica; ecologie, democratie, informatica etc);

b) reordonarea disciplinelor scolare pe orizontala si pe verticala sistemului de invatamant (respectiv a planului de invatamant), in vederea sustinerii notiunilor, principiilor, metodologiilor anumitor domenii (stiintele naturii, stiintele socio-umane, stiintele limbajului etc), cu efecte pedagogice substantiale (eliberarea presiunii informative in favoarea stimularii formative a elevilor/studentilor).

Realizarea interdisciplinaritatii pedagogice depinde de deciziile macrostructurale stabilite la nivel de politica a educatiei: institutionalizarea mecanismelor specifice proiectarii curriculare; elaborarea planului de invatamant, a programelor si a manualelor scolare/universitare din aceasta perspectiva didactica si epistemologica; formarea initiala a profesorilor in contextul unei culturi generale adecvate si a unei duble sau chiar triple specializari; formarea continua a profesorilor in conditiile exersarii unor metodici/didactici aplicate interdisciplinare, deschise educatiei permanente. - Vezi Continutul procesului de invatamant, Curriculum, Proiectarea pedagogica.