Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Conceptul, problematica si tipurile de curriculum scolar


Conceptul, problematica si tipurile de curriculum scolar




CONCEPTUL, PROBLEMATICA SI TIPURILE DE CURRICULUM SCOLAR


1. Unitati de continut

Scurt istoric al curriculum-ului




Conceptul si problematica curriculum-ului scolar

Tipuri de curriculum scolar

Argument

Studierea acestui capitol va face posibila identificarea rolului si locului curriculum-ului in cadrul stiintelor educatiei, pentru a delimita atat ariile tematice specifice acestora, cat si accentele particulare puternic transformatoare, aduse de aceasta noua perspectiva curriculara reprezentand componenta centrala a reformei invatamantului romanesc, o reforma care a generat mutatii profunde si dinamizarea tuturor celorlalte componente educationale.

Obiective

Dupa parcurgerea acestui capitol cursantii vor fi capabili:

sa prezinte noua directie de dezvoltare curriculara a invatamantului romanesc in contextul actual al reformei;

sa analizeze semnificatia conceptului de „curriculum” din perspectiva cercetarilor in domeniu;

sa realizeze o comparatie intre diversele tipuri de curriculum scolar si criteriile aferente;

sa exemplifice tipologia curriculum-ului scolar, raportand-o la propria specializare.

2. Concepte cheie

Curriculum-ul scolar are o semnificatie duala in sistemul de invatamant romanesc:

*In sens larg, curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar.

*In sens restrans, curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator in cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de invatare pe care scoala le ofera elevului. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial. (Curriculum National. Cadru de referinta. 1998)

Tipuri de curriculum scolar:

Curriculum explicit este curriculum-ul oficial, formal, care reflecta idealul educational si celelalte finalitati ale sistemului educativ national. El este concretizat, detaliat in documentele curriculare: planurile de invatamant, programele scolare, manuale si alte materiale curriculare. Se subdivide in:

curriculum principal ( nucleu sau trunchi comun) si

curriculum complementar (aditional sau la decizia scolii).

Curriculum-ul nucleu in acceptiunea larga, semnifica un set de discipline/cursuri necesare pentru toti elevii unui ciclu sau institutii scolare, ca trunchi comun obligatoriu de studiat intr-un numar minim de ore. Reprezinta majoritatea volumului de studiu (intre 60-90%), mai mare in clasele mici, diminuandu-se treptat in favoarea curriculum-ului complementar.

Curriculum-ul complementar (aditional sau curriculum la decizia scolii)este reprezentat de teme sau discipline studiate in regim optional sau facultativ. Ele pot fi diverse, dar oportune si compatibile cu cele din curriculum-ul nucleu. Curriculum-ul complementar acopera diferenta dintre procentul minim si maxim de ore prevazut de planul cadru de invatamant si, in scoala, poate lua urmatoarele forme :

o       Curriculum nucleu aprofundat – presupune aprofundarea materiei din curriculum-ul nucleu prin diversificarea activitatilor de invatare pana la acoperirea numarului maxim de ore la disciplina respectiva.

o       Curriculum nucleu extins – presupune ca scoala sa dea curs propunerilor de continuturi suplimentare din programele scolare elaborate la nivel national. Este conceput pentru elevii care manifesta interes si aptitudini deosebite pentru anumite discipline.

o       Curriculum elaborat in scoala – completeaza curriculum-ul nucleu cu o serie de discipline / teme optionale alese din lista propusa de organismele oficiale sau propuse chiar de institutia scolara. Aceste discipline presupun elaborarea unor proiecte curriculare optionale concepute intr-un cadru monodisciplinar, la nivelul ariei curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare (Curriculum National pentru invatamantul obligatoriu, 1998, p. 43).

Curriculum-ul implicit este un curriculum subinteles, ocazionat de parcurgerea curriculum-ului explicit in fiecare clasa, scoala, in mod specific. Este denumit si curriculum ascuns si reprezinta aspectele intalnite in unitatile de invatamant fara a fi parte efectiva, explicita a curriculum-ului oficial, formal.

Acest tip de curriculum vizeaza ansamblul de aspecte informale de viata din cadrul scolar: interactiunea elev-elev, elev-profesor, elev-alti factori din scoala si din afara acesteia, estetica, decoratiunile din scoala / clasa, obiceiuri si traditii ale scolii, gradul de implicare in rezolvarea sarcinilor scolare / extrascolare, ordinea si disciplina in scoala, intr-un cuvant cultura organizationala a scolii.

Curriculum-ul ocult / ascuns este un tip aparte de curriculum, in sensul ca, desi reprezinta tot un curriculum implicit, intr-un fel ascuns, este disimulat in mod intentionat, camuflat prin vointa unor autoritati care elaboreaza politica educationala pe plan national.

Curriculum absent / nul sau curriculum nul, reprezentat de o mica parte din curriculum global, nerealizata, neconceputa sau ignorata, astfel spus ceea ce s-ar fi cuvenit sa fie, dar din varii motive nu exista; are consecinte grave cand vizeaza elemente ale curriculum-ului explicit.

3. Aplicatii – scheme, grafice, teme

Momente semnificative in aparitia si evolutia curriculum-ului (A. Barna ,1)

Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se gaseste in latina veche, unde avea sensuri multiple, dar apropiate cum ar fi: alergare, cursa, parcurgere, scurta privire, trecere, parcurs prin viata, in principal, o biografie prescurtata a unei persoane, de unde si sintagma „curriculum vitae”. Toate acestea converg semantic spre un demers complet, cuprinzator, dar prescurtat, sintetic rezumativ, esentializat si dinamic prezentat in parcurgerea unui domeniu, in desfasurarea unei actiuni etc.

Termenul de curriculum este preluat de autorii americani, printr-o reintoarcere in timp, literatura pedagogica a Europei de Vest a secolelor XVI – XVII. Conceptul apare pentru prima data in documentele Universitatii din Leiden (Olanda) 1582, si apoi ale Universitatii din Glasgow (Scotia), 1633. In aceasta perioada sub influenta miscarilor ideologice si sociale din Europa s-a impus o standardizare a tematicii studiilor universitare, un anumit control asupra activitatii si orientarii universitatilor, mult prea autonome in acele vremuri. Curriculum-ul universitar stipula, cu titlu de norme si prescriptii, programele de studiu aferente specializarilor existente in acea epoca.

Primul care amendeaza semnificativ sensul primar al curriculum-ului, a fost pedagogul si filosoful american John Dewey, prin publicarea in 1902 a studiului „Copilul si curriculum-ul”. Pentru prima data in aceasta lucrare curriculum este folosit in sensul de „experienta de invatare a copilului, organizata de scoala, alaturi de totalul disciplinelor de invatamant oferite si studiate in scoala”.

In viziunea lui J. Dewey curriculum este centrat pe copil astfel incat acesta „devine soarele in jurul caruia graviteaza dispozitivele pedagogice; el este centrul in jurul caruia acestea se organizeaza” (dupa A. Barna,1). Deoarece scoala este rupta de viata, in viziunea lui J. Dewey, copilul nu poate folosi experienta pe care a acumulat-o in afara ei si nu poate valorifica in activitatea zilnica ceea ce a invatat la scoala. De aceea, scoala trebuie sa se alature vietii „sa devina habitatul copilului, o comunitate in miniatura, o societate embrionara” .

Linia de gandire a lui J. Dewey este continuata de pedagogul american Franklin Bobbitt in cartea sa „The Curriculum” (1918) in care scoate termenul de curriculum, intr-o maniera categorica si transanta din acceptiunea sa traditionala. El extinde aria semantica a conceptului la intreaga experienta de invatare a copilului, dobandita atat in scoala cat si in afara scolii, prin activitati de tip nonformal sau extrascolar, desfasurate in afara orarului scolar.

Un alt moment de referinta in conturarea conceptului contemporan de „curriculum” il marcheaza Ralph Tyler, prin lucrarea „Principiile de baza ale curriculum-ului si instructiei” (1949), lucrare sistematica, dar si normativa, prescriptiva, supranumita „biblie a curriculum-ului”.

Autorul fundamenteaza problematica curriculum-ului in patru capitole ale lucrarii:

obiectivele ce revin scolii ca institutie;

experientele educative cele mai indicate pentru atingerea obiectivelor;

manierele concrete de ocazionare si de provocare a acestor experiente pentru a genera efectiv trairi concrete la educabili;

constatarea gradului de realizare de catre scoala a tuturor acestor intentii si asteptari.

In viziunea lui R. Tyler, curriculum-ul, focalizat pe institutia scolara, are cateva contributii importante intre care:

v anticipeaza ceea ce denumim astazi „misiunea scolara” concretizata in „Proiectul Curricular al Scolii”;

v acceptarea unei anumite autonomii a scolilor in conceperea curriculum-ului;

v mentinerea curriculum-ului departe de arbitrarul si empirismul fiecarui cadru didactic coroborata cu responsabilizarea intregii scoli in materie de educatie in comunitate (dupa A. Barna, 1)

Curriculum-ul desemneaza ansamblul concret de continuturi, metode de invatare si metode de evaluare a performantelor scolare, organizat in vederea atingerii unor obiective determinate (dupa G. Vaideanu, 1986, Pedagogie, Iasi)

Curriculum, in acceptiunea larga in care este vehiculat astazi, presupune un sistem complex de „procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, insotesc si urmeaza proiectarea, elaborarea , implementarea, evaluarea si revizuirea permanenta si dinamica a setului de experiente de invatare oferite in scoala. In sens restrans, curriculum desemneaza ansamblul documentelor de tip reglator sau de alta natura in cadrul carora se consemneaza experientele de invatare” (Crisan, A., 1998, „Curriculum si dezvoltare curriculara in contextul reformei invatamantului” document M.E.N. – CNC, Bucuresti)

Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. Astfel dupa L. d’Hainaut, curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste:

telurile, scopurile si obiectivele unei activitati educative;

caile, mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri;

metodele si instrumentele pentru a evalua rezultatele progresului educativ.

Analizand diversele abordari, pedagogul roman D. Ungureanu (12) elaboreaza o teorie ce sintetizeaza esenta curriculum-ului scolar: este vorba de o triada generica a ipostazelor curriculum-ului, reprezentativa si suficient de acoperitoare pentru toate celelalte ipostaze ce pot deriva din ea.

Aceasta triada ipostazica se refera la curriculum-ul ca:

Reprezentare (concept, structura, domeniu);

Reprezentare a actiunii (proiect / program / document, materiale);

Actiune propriu-zisa (reflexiva / tranzitiva).

Fig. 1. Tripla ipostaza a curriculum-ului scolar

Cele patru zone de intersectie (1,2,3,4) reprezinta:

Zona 1: structura si domeniu realmente actionale secvential in procesul de invatamant, in clasa la lectii.

Zona 2: poate fi expresia unei structuri si a unui domeniu riguros proiectate si aprobate prin deliberare si decizie specifica prealabila, sustinute de materiale educationale aferente.

Zona 3: devine echivalentul activitatii instructiv educative desfasurate efectiv, conform unui plan / program rational, responsabil si contextual configurat.

Zona 4: noutatea acestei reprezentari grafice, de confluenta, ca intersectie a intersectiilor posibile, nu poate decat sa reprezinte (in acel triunghi echilateral) – o structura instructiv-educativa actionala, pusa efectiv in aplicare (derulare) conform unui proiect rational (plan de invatamant) aprobat anterior in mod deliberativ, materializat intr-un program / document gen programa scolara si validat de insati actiunea din clasa, la lectii, pe masura ce consecintele sale il auto-corecteaza, valorizand si configurand treptat finalitatile educative initiale (doar orientative).

Sarcina de lucru:

Formulati cateva trasaturi dezirabile ale unui curriculum scolar. Argumentati alegerea din perspectiva eficientei si utilitatii pentru elevi.

Clasificari ale curriculum-ului intalnite in literatura de specialitate (A.Barna, 1):

Nr. crt.

Criterii le de clasificare

Tipuri de curriculum rezultate

I.

Criteriul zonei de acoperire a intregii realitati curriculare

curriculum-ul explicit / oficial

curriculum-ul implicit / informal

curriculum-ul ocult / ascuns

curriculum-ul absent / nul

II.

Perspectiva de abordare

a)       teoria curriculum-ului

curriculum-ul general

curriculum-ul specializat

curriculum-ul subliminal

curriculum-ul informal

b)       dezvoltarea curriculara

curriculum-ul formal

curriculum-ul scris

curriculum-ul predat

curriculum-ul invatat

curriculum-ul testat





curriculum-ul recomandat

III.

Modelul de proiectare
(filosofia, teoria si politica educatiei)

curriculum-ul bazat pe discipline

curriculum-ul bazat pe structuri interdisciplinare

curriculum-ul bazat pe competente

curriculum-ul bazat pe invatare deplina

curriculum-ul bazat pe activitatea deplina

curriculum-ul bazat pe corelatia educator / educat

IV.

Strategia de cercetare necesara prioritar in analiza curriculum-ului

a)       fundamentala

curriculum-ul general

curriculum-ul specializat

curriculum-ul ascuns / subliminal

curriculum-ul informal

b)       aplicata

curriculum-ul formal

curriculum-ul recomandat

curriculum-ul scris

curriculum-ul suport

curriculum-ul predat

curriculum-ul invatat

curriculum-ul testat

V.

Gradul de generalitate

curriculum-ul general

curriculum-ul de profil

curriculum-ul specializat

VI.

Gradul de organizare

curriculum-ul formal / oficial / scris

curriculum-ul nonformal

curriculum-ul informal

VII.

Gradul de obligativitate

curriculum-ul obligatoriu

curriculum-ul optional

curriculum-ul facultativ

VIII.

Tipul de constructie a proiectului

curriculum-ul de baza / principal

curriculum-ul complementar / aditional

Fig. 2. Clasificarea tipurilor de curriculum

Directii noi in curriculum-ul scolar romanesc:

(Curriculum-ul national, Cadru de referinta, MEC, 1998)

Plasarea invatarii – ca proces – in centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce profesorul a predat, ci ceea ce elevul a invatat).

Orientarea invatarii spre formarea de capacitatii si atitudini, prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme, precum si prin folosirea strategiilor participative in activitatea didactica.

Flexibilizarea ofertei de invatare venita dinspre scoala (structurarea unui invatamant pentru fiecare, deci pentru elevul concret, iar nu a unui invatamant uniform si unic pentru toti, conceput pentru un elev abstract).

Adaptarea continuturilor invatarii la realitatea cotidiana, precum si la preocuparile, interesele si aptitudinile elevului.

Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor, conform principiului „nu mult, ci bine”; important este nu doar ce anume, dar cat de bine, cand si de ce se invata ceea ce se invata, precum si     la ce anume serveste ceea ce s-a invatat in scoala.

Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate, motivante pentru elevi, orientarea spre inovatie si spre implinire personala.

Responsabilizarea tuturor agentilor educationalii in vederea proiectarii, monitorizarii si evaluarii curriculum-ului.

3.4. Discipline / teme optionale ce pot fi incluse in curriculum-ul la decizia scolii

Aria curriculara: Limba si comunicare

Optional la nivelul disciplinei

Optional ca tema integratoare la nivelul ariei

Limba si literatura romana / maghiara / germana / etc.:

Stilistica si teoria lecturii

Poezie romana / maghiara / germana /etc. contemporana

Folclor

Mitologie romaneasca / maghiara / germana / etc.

Limba romaneasca / maghiara / germana (gramatica)

Literatura comparata

Istoria literaturii romane / maghiare / germane / etc.

Tehnici de redactare

Teoria literaturii si notiuni de lingvistica generala

Problema neologismelor in limba romana contemporana

Literatura universala

De la basm la SF

Tehnici de documentare

Probleme de semantica in limba romana contemporana

Limba moderna:

Limba moderna 2

Limba moderna 3

Literatura engleza / franceza / germana etc.

Civilizatie britanica / franceza / germana etc.

Scriere functionala

Poveste, povestire; dramatizari

Limbi clasice:

Etimologie clasica

Legende si mituri universale

Proverbe si expresii de circulatie universala

Limba greaca veche

Aria curriculara: Arte

Optional la nivelul disciplinei

Optional ca tema integratoare la nivelul ariei

Educatia muzicala:

Canto (clasic, popular, muzica usoara)

Instrument muzical (pian, vioara etc.)

Ansamblu instrumental (grupuri instrumentale de 2-15 elevi pentru muzica clasica usoara, folclor)

Ansamblu coral

Tehnici moderne de prelucrare audio (inregistrari, mixaje etc.)




Ansamblu coregrafic (dans de societate, dans modern)

Cultura vizuala: fotografia si afisul

Drama si interpretari dramatice

Expresie artistica in cea de-a saptea arta: pelicula si realitate

Educatie plastica:

Tipuri si tehnici de desen

Design ambiental si vestimentar

Pictura

Aria curriculara: Om si societate

Optional la nivelul disciplinei

Optional la nivelul ariei

Istorie:

Istoria comunitatii locale

Mari istorici si operele lor

Mentalitati si viata cotidiana

Probleme controversate ale istoriei

Istoria religiilor

Istoria crestinismului

Geopolitica

Argumente si contraargumente in interpretarea evenimentelor istorice

Demografie si etnogeografie

Geografie:

Oceanografie si hidrologie

Solurile si utilizarea terenurilor

Hazarde naturale, antropice si tehnologice

Porturile lumii

Geomorfologie

Meteorologie, climatologie si oceanologie

Individualitate geografica a Angliei, Frantei, Germaniei etc.

Rezervatii naturale

Stiinte socio-umane:

Societatea civila si institutiile statului

Aplicatii ale logicii

Istoria ideilor

Introducere in psihologie

Introducere in sociologie

Psihologia consumatorului

Elemente de drept si legislatie economica

Istoria filosofiei

Educatie antreprenoriala

Etica aplicata

Sociologia familiei

Sociologia opiniei publice

Economie aplicata

Tehnici de rezolvare a conflictelor

Aria curriculara: Educatie fizica si sport

Optional la nivelul disciplinei

Atletism

Volei

Baschet

Handbal

Fotbal

Gimnastica aerobica

Tenis de masa

Sporturi de iarna

Natatie

Oina

Tenis de camp

Aria curriculara: Tehnologii

Optional la nivelul disciplinei

Optional ca tema integratoare la nivelul ariei

Educatie tehnologica:

Tehnica foto

Tehnica audio – video

Desen tehnic

Studiul materialelor (aplicatii)

Instrumente, aparate si tehnici de masurare (aplicatii)

Materii prime si materiale (aplicatii)

Metode si mijloace de masurare si control

Administrarea retelelor informationale

Indici de calitate ai produselor si serviciilor

Elemente de design industrial

Tehnologia informatiei:

Utilitarul Visual Basic. Aplicatii la diferite discipline

Tehnici de editare text si imagine

Utilizarea unor sisteme de operare actuale

Sisteme de gestiune bazelor de date

Aria curriculara:

Matematica si stiinte ale naturii

Optional la nivelul disciplinei

Optional la nivelul ariei

Matematica:

Fundamentele aritmeticii

Fundamentele geometriei

Optimizari; programare liniara

Elemente de statistica

Elemente de teoria

grafurilor si aplicatii

Divizibilitate

Relatii

Surprize in teoria multimilor

Paradoxuri

Constructii geometrice cu rigla si compasul

Transformari geometrice

Elemente de geometrie descriptiva

Grafice de functii provenite din matematizarea unor situatii reale

Aplicatii ale bazelor de numeratie

Gestiunea datelor complemente de geometrie sintetica plana si in spatiu

Istoria matematicii

Aplicatii ale matematicii in practica

Complemente de calcul diferential si integral

Inventica



Sunet si culoare

Cosmos si microcosmos

Surse de poluare si protectia mediului inconjurator

Proportionalitate si simetrie in natura

Istoria stiintelor naturii

Mecanica sistemelor vii

Corpul si reactiile chimice

Elemente de biofizica

Elemente de biochimie

Istoria Pamantului

Geologie istorica / stratigrafie

Planeta Terra

Miscarea corpurilor in Sistemul solar

Sisteme disperse

Protectia mediului inconjurator

Surse de energie ale planetei (energie solara, nucleara si chimica)

Efecte termice ce insotesc fenomenele fizice si chimice (fenomene exo si endotermice, efecte termice de dizolvare, reactii chimice ca surse de energie)

Fizica:

Prelucrarea datelor experimentale in fizica

Tipuri de probleme teoretice si aplicate

Elemente de mecanica fluidelor

Oscilatii si unde mecanice

Fizica intre real si imaginar

Tehnici de laborator

Chimie:

Legi care guverneaza fenomenele chimice

Alotropie, izomorfism, polimorfism

Tehnici de laborator

Chimia semiconductorilor

Notiuni de chimie analitica

Analiza chimica calitativa

Analiza elementara

Biologie:

Biologie aplicata

Activitati de investigare a naturii

Educatie ecologica (ecosisteme naturale, ecosisteme antropice)

Probleme actuale de genetica

Educatie pentru sanatate (educatie sexuala, educatie pentru o viata sanatoasa)

Sugestii de optionale ca teme integratoare la nivelul mai multor arii curriculare:

Stiinta si tehnologia: de la teorie si imaginatie la realizari concrete

Cartografia

Istoria descoperirilor stiintifice

Universul si sistemul solar

Editarea unei reviste scolare

Cultura si civilizatie zonala

Cultura plantelor specifice zonei

Cresterea animalelor specifice zonei

Igiena si nutritie

Istoria artelor

Calculatorul in viata cotidiana

Istoria civilizatiei si culturii

Tehnici de comunicare in spatiul public

Corespondenta comerciala

Terra si planetele Sistemului solar

Notiuni de fizica Pamantului si seismologie

Surse de poluare si metode de combatere a lor

Filosofia stiintei

Estetica

Psihologia artei

Filosofie si literatura

Elemente de mecatronica

Sarcini de lucru:

1. Realizati o analiza a actualului curriculum scolar romanesc si identificati punctele tari si slabe .

2. Care sunt posibilitatile de implicare ale cadrului didactic in valorificarea punctelor tari si in eliminarea punctelor slabe mentionate anterior ?

4. Sinteza

Conceptul de curriculum ramane unul dintre cele mai controversate concepte ale pedagogiei. Definitiile, extrem de diverse si de contradictorii uneori, au variat pe parcursul secolelor XVI – XX, in functie de conceptia pedagogica a autorilor si de perspectiva de abordare a conceptului adoptata in functie de prioritatile si caracteristicile reformelor invatamantului. Sensurile acestui termen sunt greu de armonizat: la o extrema termenul desemnand un proiect ce acopera toate componentele actiunii educationale, iar la cealalta extrema termenul se refera in mod concret la organizarea si structurarea continutului procesului de invatamant, aspecte consemnate in documente scolare.

In prezent conceptul este folosit in mai multe acceptiuni. In sensul cel mai larg, curriculum inseamna intreaga experienta de invatare dobandita in contexte educationale scolare si extrascolare. In sensul cel mai restrans (sensul traditional) curriculum semnifica continuturile invatarii; obiectivate in planuri de invatamant, programe si manuale.

Problematica vasta, complexa a curriculum-ului a dus la diversificarea acestuia in mai multe tipuri, conturandu-se astfel multiple clasificari, dintre care cea uzuala este:

curriculum-ul explicit

o       curriculum-ul principal / nucleu

o       curriculum-ul complementar / la decizia scolii

curriculum-ul implicit

curriculum-ul ocult

curriculum-ul absent

Teme de reflectie

Modul de organizare si functionare a scolii romanesti permite interventia cadrului didactic in sensul elaborarii unui curriculum scolar propriu? Argumentati.

Cum se manifesta autonomia unui cadru didactic in problematica curriculum-ului scolar?

Ce aduce nou conceptia curriculara in invatamantul romanesc?

Bibliografie

Barna, A, Antohe, G.

Curs de pedagogie, Vol. I-II, Ed. Logos, Galati, 2003.

Cretu, C.,

Continuturile procesului de invatamant, in vol. Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1999.

Cretu, C.,

Curriculum diferentiat si personalizat, Ed. Polirom, Iasi, 1998.

Cretu, D.,

Psihopedagogie, Ed. Imago, Sibiu, 1999.

Cristea, C.,

Dictionar de pedagogie, Ed. Litera International, 2000.

Crisan, A. (coord.)

Curriculum si dezvoltarea curriculara in contextul reformei invatamantului, M.E.N., 1998.

Cucos, C., (coord.)

Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1998.

Stanciu, M.,

Reforma continuturilor invatamantului, Ed. Polirom, 1999.

Ungureanu, D.,

Educatie si curriculum, Ed. Eurostampa, Timisoara, 1999.

Vaideanu, G.,

Educatia la frontiera dintre milenii, colectia „Idei contemporane”, Ed. Politica, Bucuresti, 1988.

* * ,

Curriculum National. Programe scolare pentru invatamantul preuniversitar, M.E.N., 1998.

* * ,

Noul Curriculum National, M.E.N., 1998.

* * ,

Programe scolare pentru cl.I-VIII, M.E.N., 1999, vol.1-10.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate