Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Climatul afectiv-una dintre reusitele muncii educative la clasa


Climatul afectiv-una dintre reusitele muncii educative la clasa




CLIMATUL AFECTIV-UNA DINTRE REUSITELE MUNCII EDUCATIVE LA CLASA

I    CLASA - CA SPATIU DE VIATA SI MUNCA

PENTRU ELEVI




II AFECTIVITATEA - UN ELEMENT ESENTIAL IN

ACTIVITATEA CU MICII SCOLARI

I. CLASA - CA SPATIU DE VIATA SI DE MUNCA PENTRU ELEVI

Scoala trebuie inteleasa nu numai ca o institutie de invatamant, ci si ca un spatiu de viata pentru copii.

Deosebirea dintre scoala si viata se datoreste in primul rand caracterului ei planificat, al procesului de invatamant, modul de organizare a claselor si orelor de predare.

Aceasta diferenta este adancita de insusi continutul invatamantului, care cuprinde elemente pe care unii elevi nu le resimt in nici un chip ca relevante pentru viata.

Munca si timpul liber au devenit doua moduri de viata pentru copii. , Intrucat, de cele mai multe ori, factorul determinant al vietii il reprezinta munca, iar timpul liber trebuie inteles drept complementar muncii, drept o modalitate de refacere si destindere, si invatarea in scoala este tocmai in acest sens, o munca.

Joaca, trandaveala, libertatea sunt relegate in spatiul exterior. Pe de o parte, din diferite motive-ca lipsa de ore disponibile, de spatiu si de echipament-scoala nu se poate ocupa de timpul liber, de activitatile recreative. De asemenea, nici invatatorii nu au primit pregatirea de a deveni ”animatori” ai timpului liber. Si din acest punct de vedere, asadar, scoala difera de viata. Solutii alternative exista, dar sunt greu de realizat.

Transformarea scolii intr-o institutie in care se invata cu placere, acceptata de elevi, se poate realiza daca ea va raspunde intereselor si nevoilor acestora, daca isi va dezvolta relatiile cu mediul social ambiant, oferind stimulente pentru ocuparea timpului liber.Viata scolara trebuie sa fie orientata spre urmatoarele obiective:

  • sa ofere elevilor un sens si o implinire esentiala
  • sa contribuie la constientizarea proceselor de invatare emotionale, sociale si cognitive
  • sa permita un tip de comunicare de la elev la elev si de la invatator la elev care sa stimuleze dezvoltarea personalitatii
  • sa ofere activitati si prilejuri in care elevul sa se cunoasca pe sine si in acelasi timp sa poata fi impreuna cu ceilalti
  • sa ofere activitati si prilejuri care sa stimuleze si in acelasi timp, sa produca bucurie

S-a constatat astfel ca in scoala-clasa in care domneste un sistem al valorilor orientat dupa virtuti ca harnicia, ordinea, recunostinta, respectul difera de alta scoala –clasa in care sistemul valorilor este axat pe independenta, spirit critic, informare, lipsa de prejudecati.

Este foarte probabil ca primului tip ii corespund forme de interactiune care pun accent pe autoritatea invatatorilor, precum si reglementari care indragesc mult dreptul la decizie si cooperare a elevilor, in timp ce in cel de-al doilea tip ocaziile de manifestare a stilului de conducere a invatatorilor si autoconducerii a elevilor sunt mai frecvente.

Daca intr-adevar clasa se vrea sa fie un adevarat spatiu de viata si munca, atunci trebuie ca intre elevi si invatator sa existe o comunicare si o cooperare, cu ajutorul carora elevii sa ajunga sa se lamureasca asupra a tot ceea ce este important si ai caror factori constitutivi sa fie invatarea emotionala si sociala.

Cum in invatamant activitatile sunt planificate conform unor obiective prevazute de programa scolara, aplicarea principiului muncii la libera alegere le da elevilor ocazia sa urmareasca o idee proprie, sa realizeze ceva independent, singuri sau impreuna cu altii. Inspiratia, amuzamentul, initiativa, vocatia, interesele constituie elemente hotaratoare.

Aceste idei se pot realiza intr-o mai mare masura la clasele mari. La ciclul primar intr-o mai mica masura, dar o data ce elevii sunt initiati cu un asemenea stil de munca din clasa a-III-a sau a-IV-a le este mai usor sa-l puna in aplicare cu mai multa eficienta in ciclul gimnazial social.

Eu am incercat la clasa mea sa imprim elevilor un stil de munca mai libertin in sensul ca ei sunt consultati inainte de unele activitati si am incercat sa tin cont de ideile, de propunerile lor, chiar daca uneori nu erau chiar in concordanta cu ceea ce-mi propusesem sa fac. Bineinteles, ca nu am depasit limitele conduitei scolare si nici programa scolara.



Un asemenea stil de munca mi-a permis sa-i fac pe elevi sa fie mai obictivi, mai critici cu ei si cu ceilalti fara sa fie ironici sau egoisti si cred eu ca cel mai important lucru am reusit sa-i fac sa coopereze si sa se respecte unii pe altii sa-si dea seama ca scoala, clasa lor este un spatiu unde muncesc si in acelasi timp un spatiu unde traiesc.

II AFECTIVITATEA –UN ELEMENT ESENTIAL IN ACTIVITATEA CU MICII SCOLARI

Omul este o fiinta cognitiva, ganditoare, rationala, constienta. Dar este in egala masura si o fiinta afectiva, sentimentala, care, in toate imprejurarile vietii reflecta relatiile dintre el si mediu sub forma de trairi si atitudini.

Afectivitatea se regaseste in realizarile constientului, dar si in pulsatiile inconstientului, creand atitudini uneori perechi contrare: tristete-bucurie; simpatie-antipatie; iubire-ura; mobilizand fiinta umana la actiune sau demobilizand-o.

A neglija in invatamant factorul afectiv, inseamna nu numai a tine seama de atributul fundamental al elevului, acela de a avea emotii, sentimente, pasiuni, dar inseamna a reduce eficienta muncii de instruire si educare prin neutralizarea elementului cel mai viguros al motivatiei invatarii, componenta afectiva, si a trata elevul ca pe o masina.

Afectivitatea antreneaza organismul elevilor, elibereaza energii specifice care sustin si mobilizeaza comportamentul lor sau il demobilizeza, ii sporeste confuzia si gradul de inadecvare in imprejurarea data .

Trairilor emotionale le corespund expresii emotionale . Aceste trairi le putem starni in orele de limba romana-lectura cand elevii citesc, povestesc, se transpun in situatii-problema ale eroilor povestilor, cand sunt pusi in situatia de a judeca unele atitudini ale eroilor si nu rareori se poate vedea emotia, bucuria, tristetea fata de ceea ce s-a intamplat personajului preferat.

In compuneri am intalnit adesea atitudini diferite, chiar contrare asteptarilor, mele fata de unele comportamente, atitudini care m-au facut sa inteleg gandirea elevilor, starea lor emotionala la un moment dat, care a fost influentata uneori de climatul afectiv din scoala, la un moment dat.

Este necesar sa amintim si faptul ca expresiile si conduitele emotionale complexe si superioare se invata, se insusesc in timpul vietii prin imitatie sau efort voluntar.

De aceea, elevii fiecarei clase sunt diferiti si de cele mai multe ori seamana in comportament, in trairi, in atitudini, cu modelul pe care-l au in fata zilnic, invatatorul. Rareori si numai firile mai puternice sau sunt influentate de model.

Expresiile emotionale indeplinesc roluri importante in comportamentul elevilor:

  • pot influenta o conduita (unii elevi plang pentru a impresiona)
  • pot comunica starea afectiva a copilului in acel moment, ei fiind foarte sinceri, li se citeste pe chip emotia traita
  • pot influenta conduita si a altor colegi

Afectivitatea sau sentimentul specific oamenilor si nu

numai este o realitate fizico-chimica-bioenergetica, controlabila sau nu, care se poate vizualiza sau interioriza.

Invatatorul, modelul poate transmite acest sentiment usor copiilor. Energia afectiva este receptata mai ales de scolarul mic si are mare influenta asupra randamentului scolar, asupra comportamentului elevilor, asupra educatiei civice sau estetice a elevilor.

La orele de educatie civica, educatie plastica sau compozitii aplicative se poate vedea cel mai bine rolul afectivitatii asupra copiilor. Acolo ei isi dau frau liber sentimentelor, imaginatiei, emotiilor, si lucrarile lor exprima cel mai bine ceea ce simt ei, ce traiesc ei la un moment dat. Crearea in clasa, inainte de a incepe activitatea, un climat adecvat, propice temei de lucru, aducerea elevilor intr-o stare emotionala care sa-i faca sa dea ce-i mai bun in ei, sa creeze o lucrare pe care sa citim starea lor emotionala, conteaza foarte mult si acest lucru depinde de tactul pedagogic al invatamantului, de iubirea lui fata de copii si de interesul lui sa aiba in clasa un climat, cald apropiat, de libera miscare si creatie. Aceste conditii nu pot sa nu duca la rezultate deosebite si la creatii remarcabile.



Orice copil este producator, depozitar, transmitator si receptor de stari afective, de trairi emotionale, de atituduni si sentimente. De aceea atitudinea invatatorului fata de ei, trebuie sa fie una de atragere, de intelegere, de ingrijorare, de afectiune. Indiferenta, neglijenta sau agresivitatea sunt atitudini care nu-si au locul in cadrul clasei de elevi. Din pacate multi dascali isi socotesc datoria implinita daca au asigurat elevilor spatiu de studiu, surse de informatii, rechizite, manuale.

Sunt de asemenea si cadre didactice care pretind ca pot avea rezultate instructive foarte bune numai printr-un comportament dur, distant, permanent la panda sa vaneze greseli si sa sanctioneze.

Aceasta atitudine poate avea impresia ca da rezultate foarte bune. Dar acest climat afectiv nu este propice educatiei, ci dresajul care va duce la stes, la nervozitate, la agitatie din partea elevilor.

Restrictii nemotivate corespunzatoare, impuse dictatorial si urmate de pedepse si raceala afectiva declanseaza “setea de libertate”, deci la absente de la scoala, la amagitoarea “lume a strazilor”, deci la copii care abandoneaza scoala si pe care cu greu ii mai aducem inapoi.

Disciplina clasei pe care o impune invatatorul trebuie sa insemne instruire, motivatie, pricepere, deprindere, aliata cu o traire afectiva tonica, motivata si inteleasa de copii. Niciodata cadrul didactic nu va putea fi inlocuit de masini de instruire, pentru ca acestea n-au afectivitate, nu recepteaza si nu transmit emotii si sentimente. Dascalii se deosebesc intre ei dupa tipul de energie afectiva pe care il produc si emana.

Unii au mai multa energie tonica pozitiva si creaza in clasa un confort placut, dau putere de munca si buna dispozitie. De aceea, elevii acelei clase vor fi calmi, mereu bine dispusi, cu pofta de munca, activi.

Altii, dimpotriva transmit radiatii afective daunatoare, care vor face din elevii lor niste copii nervosi, galagiosi, inactivi, irascibili.

Cei mai buni dascali sunt aceia care au un tonus afectiv bun pentru toti cei din jur, mici sau adulti, deci sunt purtatori de o afectivitate pozitiva.

Rezultatele la clasa, cred ca sunt influentate si de tipul de afectivitate al dascalului. Eu, de exemlu sunt un dascal cu afectivitate oscilatorie, acest lucru influentand si rezultatele elevilor la clasa.

Influenta educativa a personalitatii invatatorului se dovedeste covarsitoare. Caracteristica pentru maiestria invatatorului este utilizarea maxima in procesul instructiv a capacitatilor pe care le poseda si a tuturor resurselor personalitatii sale.

BIBLIOGRAFIE

Invatamantul primar-1995

Predarea la clasele I-IV-1993

Probleme de pedagogie contemporana-1992

Invatamantul in clasele I-IV-1998








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate