Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» BACTERIOLOGIE GENERALA


BACTERIOLOGIE GENERALA




BACTERIOLOGIE GENERALA

1 Coloratia Gram-principiu, interpretare, exemple.

Coloratia Gram diferentiaza bacteriile in gram pozitive si in gram negative.Germenii gram pozitivi vor fi colorati in violet, iar cei gram negativi se vor colora in rosu.

Tehnica coloratiei Gram:

Frotiul se acopera cu o solutie de violet de gentiana. Se mentine 1-2 min. Se varsa colorantul. Bacterille gram pozitive si cele gram negative se comporta diferit fata de colorantul violet de gentiana datorita diferentelor de structura ale peretelui celular.




Mordansarea. Se acopera lama cu Lugol care se mentine 1-2 min. Apoi se varsa fara a se spala.

3 Diferentierea(decolorarea).Se acopera frotiul cu un amestec alcool-acetona si se imprima miscari de inclinare a lamei. Dupa 10 sec frotiul se spala cu apa de la robinet. Bacteriile gram pozitive fixeaza puternic violetul de gentiana fara ca acesta sa fie indepartat dupa mordansarea cu Lugol. Prezenta lipidelor in peretele bacteriilor gram negative faciliteaza eluarea complexului colorant-mordant datorita permeabilitatii crescute pentru alcool-acetona.

4 Recolorarea. Se acopera frotiul cu fuxina Ziehl diluata 1/10 timp de 1-2 min. Se spala cu apa de robinet. Se usuca si se examineaza la microscop cu obiectivul cu imersie.

Exemple: -bacterii gram pozitive: Stafilococ, Streptococ, Pneumococ, Bacil Difteric.

- bacterii gram negative: Gonococ, Meningococ, Enterobacterii.

Coloratia Ziehl-Neelsen-principiu,interpretare,exemple

Se foloseste pentru germenii alcoolacido-rezistenti, proprietate datorata structurii peretelui celular.

Tehnica coloratiei Ziehl-Neelsen: - Timpii coloratiei:

1 Se acopera frotiul cu fuxina funicata. Se aseaza flacara sub frotiu si se mentine pana la emisie de vapori (incalzirea favorizeaza patrunderea colorantului in peretele celulei). Incalzirea dureaza 5 min. Se inlatura fuxina se spala lama cu apa de la robinet.

2 Decolorarea cu o solutie de acid sulfuric 20% timp de 1 min(se poate utiliza un amestec de acid cu alcool). Se spala lama pe ambele fete.

3 Recolorarea cu albastru de metilen 1% timp de 1 min. Se spala cu apa de la robinet, se usuca si se examineaza la microscop cu obiectivu cu imersie.

In coloratia Ziehl Neelsen bacilii alcoolo-acido rezistenti (Bacilul Koch si Bacilul leprei) apar rosu iar restul florei si elementele celular colorate in albastru.

Formele fundamentale ale bacteriilor, asezarea bacteriilor, exemple.

Dupa forma exista urmatoarele categorii de bacterii: rotunde(coci), cilindrice(bacilli),

spiralate(spirili, spirochete) si filamentoase( actinomycete).

COCII: sunt bacterii cu diametrul intre 0,8 si 1 , care pot fi:

- rotunde (sferice)- Stafilococ

- ovalare (enterococii)

- lanceolate (Str. Pneumoniae)

- reniforme (Neisseria)

Dupa modul de asezare al cocilor, pot fi dispusi izolat sau grupat:

in gramezi sau asemanator cu ciorchinii de strgure (Stafilococ)

in tetrade (coci dispusi simetric cate 4- genul Gaffkya)

in grupuri de cate 8 coci orientate in spatiu tridimensional (Sarcina)

“in diplo” sau in pereche Diplococcus Pneumoniae care sunt ca 2 flacari de lumanare ce se unesc prin bazele lor

”in diplo” ca 2 boabe de fasole sau cafea fata in fata prin concavitatile lor (Gonococul si Meningococul)

in lanturi (Streptococul)

izolati (Micrococii)

BACILII: - sunt bacterii in forma de bastonas, cu extremitati fie rotunjite (Enterobacterii), fie taiate drept (Bacilul Antrax), fie maciucate (Bacilul Difteric), fie sub forma de suveica (Fusobacterium Fusiformis.

Asezarea bacililor poate fi izolata sau intamplatoare unul fata de celalalt (Enterobacterii). Pot fi grupati:

cate 2 (Diplobacili-Klebsiella pneumoniae)

asezati in lanturi (Streptobacili, B Antrax)

sub forma de litere chinezesti ( B Difterici)

in palisada ca scandurile din gard

COCOBACILII:- sunt bacterii cu forma intermediara intre coci si bacilli (Bordetella Pertussis, Haemophilus Influenzae)

VIBRIONII:- sunt bacterii incurbate in forma de virgule (Vibrio Cholerae)

SPIRILII- sunt bacterii cu corpul spiralat cu filamentul mai scurt si cateva spire (Borrelia Recurrentis)

SPIROCHETE:- sunt bacterii spiralate cu filamentul mai lung corpul felxibil cu 15-20 de spire stranse si regulate (Treponema Pallidum)

Elementele structurale obligatorii ale celulei bacteriene – exemple.

Componente obligatorii existente la toate speciile bacteriene sunt: perete cellular, nucleu, citoplasma membrane citoplasmatica si mezozomi.

PERETELE CEULAR – invelisul extern al cellulei bacteriene, element rigid ce asigura forma bacteriei, fara sa intervina in mod essential in procesele osmotice. Este format din: - retele mucopeptidice (peptidoglicani)- commune bacteriilor gram positive si gram negative

structuri specifice celor 2 tipuri bacteriene

NUCLEUL - in coloratii speciale apare dispersat in citoplasma cu zone de concentrare maxima catre centrul spatiului citoplasmatic. In nucleul bacterian este depozitata informatia genetica necesara autoreplicarii, organizarii structurale si functionale a celulei bacteriene care definesc specia bacteriana

CITOPLASMA - este un system colloidal alcatuit din 80% apa in care se gasesc: molecule organice, ioni anorganici, enzyme, ARN. Contine ca elemente de baza: membrane citoplasmatica, mezozomi, ribozomi, plasmide si incluziuni granulare

MEMBRANA CITOPLASMATICA – este o ingrosare a citoplasmei bacteriilor la periferie, imediat sub peretele cellular, find o membrane fina, elastica, lipsita de rezistenta mecanica si neasigurand forma bacteriei. Prezinta structura de mosaic si este alcatuita din 40% proteine si 60 % lipide. Functii:

bariera osmotica

permeabilitate selectiva pentru substante endogene si exogene

transport active si pasiv (ioni aminoaici si glucide)

sediul enzimelor lantului respirator si al fosforilarii oxidative

secreta enzyme hidrolitice

rol in sinteza unor precursori constiutuenti ai peretelui cellular bacterian

rol in diviziunea celulara bacteriana si in formarea sporului bacterian

locul de actiune al unor chimioterapice antibacteriene ( polimixinele)

MEZOZOMII – sunt formatiuni membranare cu contur neregulat rezultate prin invaginarea membranei citoplasmatice sub forma de “buzunare” sau “degete de manusa”. Pot fi lamellari, veziculari, si tubulari. Functii: participa la replicarea cromozomului bacterian, la reactii de fosforilare oxidative si oxidoreducere celulara, in sinteza componentelor peretelui cellular si in formarea sporului bacterian, este sediul unor enzyme hidrolitice din metabolismul cellular.

Elementele structurale facultative ale celulei bacteriene- exemple.

Compenente facultative gasite doar la unele specii sunt : capsula , flageli sau cili , fimbrii , spor.

CAPSULA – invelis exterior, in jurul peretelui cellular, intim legat de celula bacteriana. Din punct de vedere chimic capsula este de natura polizaharidica la majoritatea bacteriilor capsulate ( Pneumococ , Klebsiella ) si polipeptidica ( B. Antrax ). Prezenta capsulei determina aparitia pe mediile de cultura solide a coloniilor mucoase, filante ( colonii S ). Pierderea capsulei nu duce la moartea bacteriei, coloniile devenind rugoase. Functii:

factori de virulenta





sediul antigenelor capsulare

factori de aderenta si colonizare a bacteriilor

confera protectie bacteriilor fata de agentii antibacterieni din mediu

CILII (FLAGELII) – formatiuni filamentoase fine prezente doar la bacteriile mobile. Cilul este alcatuit din 3 compenente principale: granulatia bazala , carlig de articulatie si filamentul terminal.

In functie de dispozitie si numarul cililor se disting:

bacterii peritriche – cu cili dispusi pe intreaga suprafata a bacteriei (Salmonella , Proteus si E. coli )

bacterii cu un cil polar, monotriche (Vibrio cholerae)

bacterii cu un smoc de cili la unu din poli = lofotriche ( Pseudomonas florescens )

bacterii cu cili la ambii poli – amfitriche ( genul Spirillum )

bacterii cu un cil situate subpolar, pe corpul celulei bacteriene ( Enterococ )

FIMBRII – apendici filamentosi, rigizi, mai grosi decat cilii, dispusi in general peritriche si prezenti la majoritatea bacteriilor gram negative .

SPORII – forma de rezistenta a unor germeni microbieni. Pozitia sporului bacterian poate fi:

centrala ( B. antrax )

subterminala ( B. cereus )

terminala ( B. titanic )

Sterizilarea cu ajutorul caldurii uscate : principii , exemple

1) FLAMBAREA este o metoda care consta in trecerea prin flacara becului de gaz a obiectului care contine germeni microbieni. In urma flambarii germenii sunt carbonizati. Se foloseste pentru sterilizarea anselor bacterilogice, pipetelor Pasteur , a gurii tuburilor care contin medii de cultura sau produs patologic si a lemelor de sticla.Tehnica:

se aprinde flacara becului de gaz

se regleaza inaltimea flacarii pana la 20-25 cm

o presiune optima = flacara de culoare galbena cu varf ascutit neramificat iar la baza o zona mica albastruie.

In cazul ansei bacterilogice, firul de platina( de nichel) se introduce oblic in flacara si anume 1/3 superioara a acesteia pana se incalzeste la incandescenta. Daca ansa este incarcata cu produs, bucla ansei nu este trecuta prima prin flacara ci se incalzeste la incandescenta portiunea invecinata buclei, pentru a evita proiectarea produsului pe suprafetele din jur sau pe fata experimentatorului. Dupa fiecare rezoltare si insamantare este obligatorie resterilizarea ansei.

Pipetele Pasteur se desfac din ambalajul in care au fost sterilizate la pupinel se flambeaza orificiul si apoi se trece toata lungimea pipetei prin flacara. Dupa folosire pipetele se introduc in recipiente cu substante dezinfectante.

Recipientele ( tuburi sau baloane ) se flambeaza de 2 ori , inainte si dupa manopera efectuata.

Lamele de sticla curate si degresate, inainte de efectuare frotiurilor se sterilizeaza prin trecere de cateva ori prin flacara.

2) STERILIZAREA CU AER SUPRAINCALZIT – agentul sterilizant este aerul suprainclazit la 180 de grade C timp de 1 ora. Se foloseste pupinelul ( cuptorul Pasteur ) format dintr-o cutie paralelipipedica cu pereti dublii, din tabla prin care circula aerul suprainclazit. Aparatul este actionat electric. Temperatura este controlata cu ajutorul unui termometru introdus intr-un orificiu din peretele superior. Tehnica:

- obiectele ce urmeaza a fi sterilizate dupa o prealabila curatire, spalare si uscare pe stative de lemn vor fi impachetate in hartie speciala.

- obiectele se introduce in pupinel pe raftul de sarma amenajat in acest scop.

- se inchide aparatul, se asteapta ca temperatura (inferioara) sa ajunga la 180 de grade C si se regleaza sursa de caldura pentru 1 ora.

- dupa perioada necesara se intreurpe sursa de caldura si se asteapta racirea completa a aparatului.

- se scot cu grije obiectele sterilizate.

Exemple:

-sticlarie de laborator ( pipette , eprubete, cutii Petri , baloane )

-obiecte de portelan (mojarele)

-instrumente neascutite

-pulberi ( talc)

Sterilizarea cu ajutorul caldurii umede:principii , exemple

1) FIERBEREA

- se foloseste in situatii de extrema urgenta, nu asigura distrugerea in totalitate a microorganismelor vii si a formelor sporulate.

- se aplica in cazul seringilor, instrumentarului metallic sau obiectelor de cauciuc

- obiectele ce urmeaza a fi sterilizate sunt curatite, spalate, si introduce in fierbatoare electrice

- fierberea la 100 de grade C timp de 30 de minute asigura o sterilizare de scurta durata

2) PASTEURIZAREA

- metoda de sterilizare incompleta, distrugand formele vegetative, nu si pe cele sporulate.

- consta in trecerea lichidelor intr-un strat subtire peste o suprafata incalzita ( 60-90 de grade) o anumita perioada de timp, urmata de o racire brusca

- se foloseste pentru sterilizarea laptelui.

3) TYNDALIZAREA

- metoda realizata prin inclazire succesiva timp de 3 zile la temperatura de 60 de grade C timp de 60 de minute.

- efect: hidratarea formelor sporulate si transformarea in forme vegetative sensibile la temperature ridicate

4)STERILIZAREA PRIN VAPORI DE APA SUB PRESIUNE ( AUTOCLAVARE) este metoda cea mai eficace de sterilizare . Se executa cu ajutorul autoclavului.

Principiu de functionare se bazeaza pe relatia care exista intre temperatura vaporilor supraincalziti si presiune. S-a stabilit ca temperatura din autoclav creste proportional cu presiunea. La 1,65 atm corespunde o temperatura de 130 de grade C eficienta pt distrugerea formelor vegetative si sporulate.

Autoclavul este alcatuit dintr-un cazan cilindric executat cu pereti dubli, metalici, rezistenti. La partea superioara este prevazut cu un capac metallic masiv si se inchide etans cu ajutorul unor suruburi speciale ( buloane ). Aceste buloane se inched alternative in 2 timpi fata in fata. Un manometru montat la autoclave indica presiunea vaporilor din interioarul aparatului. Autoclavul mai este prevazut cu un robinet pentru evacuarea vaporilor, un tub de nivel si o palnie pentru apa. Pentru incalzire se folosesc mai multe surse de caldura: gaz, petrol sau electricitate.

Tehnica:

se introduce in cazan apa pana la semnul tubului de nivel (3/4 din inaltimea recipientului)

se aseaza obiectele de sterilizat pe trepied direct sau in caldari speciale.

se inchide capacul strangand buloanele cate 2 asezate fata in fata in 2 timpi

se deschide robientul de evacuare a vaporilor de apa si se asteapta ca evacuarea lor sa fie in jet continuu; se inchide robientu

se regleaza sursa de caldura pentru a realize in ineterior o presiune de 1 atm si 120 de grade C timp de 30 de minute

se intrerupe sursa de caldura si se asteapta o racire completa , o presiune 0 si evacuarea vaporilor.

Exemple:

majoritatea mediilor de cultura

materiale folosite in practica medicala

obiecte de cauciuc

campuri operatorii

comprese

vata




recipiente care au servit la recoltarea sau insamantarea germenilor microbieni

8 Morfologia unui bacteriofag

Cel mai bine studiati sunt bacteriofagii T ai bacteriei E.Coli

FAGII AND – bacteriofagul este alcatuit din :

cap hexagonal care contine AND dublu catenar si un invelis proteic caracteristic virusurilor.

gat (guler)

coada – cilindru rigid, cu miez lacunar invelit de un manson proteic ce se termina cu o placa baza de forma hexagonal pe care se prind 6 fibre ale cozii. Placa bazala are rol in fixarea fagului de celula bacteriana. Coada se poate gasii in 2 stadii functionale: relaxat si contractat. Pot exista bacteriofagi fara coada sau cu coada necontractila, bacteriofagi filamentosi sau sferici.

FAGII ARN – morphologic prezinta un cap ce contine ARN monocatenar inconjurat de o capsida alcatuita din capsomere. Proteinele capsidale sunt de invelis si de maturare. Fagii ARN intervin in fenomenele de conjugare cromozomiala si in lizogenizarea unor bacterii intestinale.

9 Antibiograma – metode, importanta in practica medicala

Antibiograma este testarea sensibilitatii unei tulpini bacteriene la agenti chimioterapici sau antibiotice.Initierea unui tratament corect necesita in prealabil efectuarea unei antibiograme corecte. Principiul metodei consta in punerea in contact a suspensiei bacteriene cu diferite antibiotice, fie sub forma de microcomprimate fie prin imbinarea unei rondele de hartie de filtru in solutia de antibiotic sau chimioterapic, fie cu dilutii crescande de antibiotic. 1) METODA DIFUZIMETRICA – usor de executat si economicoasa

Principiul metodei: Gradientul de concentratie necesar determinarii se realizeaza in mediu agarizat prin difuzarea radiala a antibioticului dintr-un depozit ( microcomprimat sau rondele de hartie de filtru ) depus pe suprafata mediului din flacara Petri, insamantata “in panza” cu bacteria de testat. Acest gradient scade proportional cu patratul distantei de la chimioterapic ( antibiotic).

Tehica de lucru:

1.Mediul de cultura – turnat in placi Petri in stat uniform 3-4 mm trebuie sa aiba o compozitie adecvata cresterii speciei microbiene de testat si sa tina seama de structura chimioterapicului.

Astfel, un mediu cu o concentratie mai mare de geloza poate conditiona zona de inhibitie. Pentru germenii mai putin pretentiosi ( stafilococi ) se utilizeaza geloza simpla iar pt streptococci beta hemolitici, pneumococi, neisseri este necesara suplimentare su sange sau cu factori de crestere X si Y.

Pentru sulfamide este necesar ca mediul sa nu contina peptone caci se anihileaza actiunea sulfamidelor, sau daca contine atunci trebuie sa adauge mediului sange de cal hemolizat.

2.Cultura de testat – este o cultura de 18 ore povenind de la 5-10 colonii tinute in cultura pura, standardizata, nefelometric. Se insamanteaza cu tampon in panza pe suprafat mediului.

Microcomprimate

Antibioticele pentru testare sunt selectate in functie de bacteria izolata si de localizarea focarului de infectie. Microcomprimatele cu antibiotice sunt depuse pe suprafata insamantata iar placile se incubeaza imediat la 36 de grade C timp de 18 ore, dupa care sunt citite diametrele zonelor de inhibitie. Diametrele inregistrate pentru tulpina testate pot fi traduse calitativ : sensibil; intermediar.

Metoda difuzimetrica se utilizeaza numai pentru bacteriile cu crestere rapida. Permite testarea mai multor antibiotice pe aceeasi flora.

2) METODA DILUTIILOR – permite determinarea CMI ( concentratia minima inhibitorie) . Indicatii:

- testarea tulpinilor izolate din infectii care ameninta viata bolnavului ( septicemia, endocardite-subacute, meningita )

- testarea preliminara a determinarii CMB ( concentratia minima bactericida )

- testarea bacteriilor cu cultivare lenta

Tehnica de lucru:

consta in punerea in contact a dilutiilor descrescande de antibiotic cu 1 ml mediu de cultura lichid si adaugarea unei cantitati fixe de inocul.

se incubeaza 18-24h la termostat si se stabileste cea mai mica concentratie de antibiotic care nu a permis cresterea microbilor ( ultimul tub ramas limpede ). Aceasta reprezinta CMI

Criterii de clasificare a chimioterapicelor antibacteriene: exemple

1 Dupa structura chimica:

BETA - LACTAMINE :

Peniciline: Penicilina G, V, Moldamin, Ampicilina, Oxacilina , Amoxicilina

Cefalosporine (Cefeme): prima generatie (Cefalexin, Cefaclor, Cefazolin); a doua generatie (Cefuroxim), a treia generatie (Cefotaxim), a patra generatie (Cefepima)

Carbapenemi

Monobactami

Inhibitori de Beta-Lactamaza (IBL)

AMINOGLICOSIDE: Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina

POLIMIXINE: Polimixina B, E

ALTE ANTIBIOTICE: Cloramfenicol, Tetreacicline, Novobiocina

CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE CONSIDERATE “NON-ANTIBIOTICE”: Sulfamide, Acid Nalidixic, Acid Paraaminosalicilic(PAS)

2 Dupa origine:

ANTIBIOTICE PROPRIU-ZISE: Penicilina, Bacitracina

CHIMIOTERAPICE DE SEMISINTEZA: Penicilina V,G Ampicilina

PRODUSI DE SINTEZA CHIMICA INTEGRALA: Sulfamide, Acid nalidixic, PAS

3 Dupa scopul folosirii:

CHIMIOTERAPICE: Antibacteriene, Antivirale si Antiparazitare

4 Dupa spectrul de activitate:

CHIMIOTERAPICE CU SPECTRUL LARG: Cloramfenicol, Sulfamide

CHIMIOTERAPICE CU SPECTRUL INGUST:

cu actiune predominanta asupra bacteriilor gram positive ( Peniciline, Eritromicina), asupra bacteriilor gram negative ( Kanamicina, Gentamicina), asupra B K( Streptomicina, PAS), asupra spirochetelor ( Penicilina)

5 Dupa felul in care isi exercita efectul antibacterian

BACTERIOSTATICE: Cloramfenicol, Sulfamide

BACTERICIDE: Streptomicina, Penicilina

6 Dupa mecanismul de actiune:

- Agenti cu actiuni asupra strcuturilor de suprafata ale celulei bacteriene (perete cellular, membrane citoplasmatica)

- Agenti care interfera cu sinteza proteinelor celulelor bacteriene

- Agenti care interfera cu sinteza acizilor nucleici

Exemple de chimioterapice cu actiune asupra peretelui cellular.

Beta Lactaminele inhiba sinteza peretelui cellular:

Pencilinele de biosinteza (V si G)

Penicilinele de semisinteza rezistente la penicilinaza (oxacilina, cloxacilina)

Ampicilina si Amoxicilina

Carbenicilina, Ticarcilina

Cefalosproinele

Vancomicina

Bacitracina

12 Exemple de chimioterapice cu actiune asupra sintezei de proteine celulare si acizi nucleici.

Aminoglicozidele (Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina, Tobramicina, Neomicina, Spectinomicina)- mechanism de inhibitie a sintezei proteice celulare bacteriene

Pentru acizi nucleici: Actinomicina D, Mitomicina, Pirimidinele halogenate, Ciprofloxacinul, Norfloxacinul, Ofloxcinul

13 Patogenitatea bacteriilor prin factori de virulenta corpusculari-exemple.

Patogentitatea reprezinta capacitatea bacteriei de a produce boala prin virulenta sau toxinogeneza. Factorii de virulenta corpusculari sunt reprezentati de anumite elemente din structura celulei acteriene care ii confera protectie impotriva mijloacelor de aparare ale organismului dar si posibilitatea de a patrunde in tesuturi.



CAPSULA – Pneumococi, Klebsiella si B Antrax

COMPONENTE ALE PERETELUI CELULAR

Proteina M la Streptococul Beta hemolytic grup A

Proteina A la Stafilococii patogeni Cowan

Factorul parietal de virulenta la Stafilococul Aureu

Factorul cord la B Tuberculos

Factorul de aderenta la mucoasa intestinala, E coli patogena, Shigella

Glicocalixul la Streptococus Mutans

MOBILITATEA – B Proteus, E Coli, Spirili, Spirochete

FIMBRII – Enterobacterii, Pseudomonas, Gonococi

ADEZINE NEFRIMBRIALE – Bordetella Pertussiss, Salmonella

Patogenitatea bacteriilor prin factori de virulenta enzimatici- exemple

COLAGENAZA – CL Perfringens

HIALURONIDAZA – Stafilococul aureu, Streptococul Piogen grup A

FIBRINOLIZINE - Stafilococi, Streptococi

COAGULAZA - Stafilococi Patogeni

LECITINAZA – Clostridiile gangrenei gazoase, Pseudomonas, Stafilococ Aureu

HEMOLIZINELE SI LEUCOCIDINELE – Streptococul Piogen, Stafilococul Aureu

15 Patogenitatea bacteriilor prin toxinogeneza - exemple

Toxinogeneza reprezinta capacitatea unor bacterii de a produce toxine. Toxinele sunt de 2 feluri: exotoxine si endotoxine

EXOTOXINELE sunt holoproteine solubile si filtrabile care difuzeaza in mediul ambient al germenului ( B. difteric , B. botulinic , Shigella , Clostridiile gangrenei gazoase , stafilococ,streptococ )

ENDOTOXINELE sunt produsi bacterieni legati strans de peretele cellular . Endotoxina este lipopolizaharidul din membrane externa a pretelui cellular al bacteriilor gram negative al enterobacteriilor fiind chiar antigenul somatic O.

16 Postulatele lui Robert Koch – enumerare

In 1778 Robert Koch a emis postulatele procesului infectios conform carora pentru a incrimina un agent microbian in etiologia unei infectii, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

1 izolarea constanta a germenului din leziunea specifica

2 obtinerea germenului izolat in cultura pura

3 reproducerea bolii experimentale prin inocularea germenului la animalul de laborator sensibil

4 izolarea aceluiasi tip de germen din leziunile bolii experimentale la animal

17 Anticorpi cu rol in apararea antibacteriana – exemple

Imunitatea umorala se realizeaza prin intermediul anticorpilor care constituie prima linie de atac impotriva bacteriilor cu habitat extracelular. Exista diferite modalitati de actiune a anticorpilor de actiune a anticorpilor in apararea antiinfectioasa. Transferul pasiv de anticopri de tip IgG fata de streptococcus mutans la maimute ofera protectie impotriva cariilor dentare. Se crede ca anticorpii din clasa IgG si complementul din fluidul gingival crevicular, care scalda dintii, opsonizeaza bacteriile facilitand fagocitoza de catre polimorfonucleare.

Anticorpii predominanti in secretiile externe umane sunt IgA produse local sau provenite din transudatul seric.IgAs neutralizeaza efficient orice exotoxina produsa de bacterii care se multiplica la nivelul epiteliului mucoaselor. La unele personae deficienta in IsAs salivara este compensate cu cresterea concentratiei de IgM cu activitatea anti-Streptococcus Mutans.

18 Celule implicate in apararea nespecifica si specifica antibacteriana.

Apararea nespecifica:

Fagocitoza este o modalitate de aparare antibacteriana, reprezentand procesul de inglobare si digestie a unor particule straine de catre anumite cellule ale organismului specilizate pentru aceasta functie. Celulele cu proprietati fagocitare sunt:

- microfagele, reprezentate de: granulocitele neutrofile care asigura inglobarea si digestia germenilor bacterieni

- macrofagele alcatuite din cellule ale sistemului reticulo-histocitar (macrofagele din splina, din ganglionii limfatici, celulele Kuppffer din ficat, monocitele din sangele periferic, histiocitele din tesutul conjunctiv.

Apararea specifica:

Raspunsul imun mediat cellular reprezinta principalul mechanism de aparare al gazdei impotriva bacteriilor cu habitat obligatoriu intracellular.

Tipul de raspuns imun (umoral, cellular sau ambele), depinde de microorganismul infectant. In realizarea lui participa: limfocitele T si B, macrofagele, celulele K si NK

19 Vaccinuri bacteriene- clasificare, exemple.

Vaccinurile sunt suspensii de microorganisme vii attenuate sau inactivate sau fractiuni de microorganisme care dupa administrare induc imunitatea si previn boala sau sechelele acesteia.

Dupa tipurile de preparat vaccinale:

VACCINURI CORPUSCULARE:

cu germeni bacterieni omorati (vaccinul tifoidic, vaccinul holeric, vaccinul pertussis)

cu germeni bacterieni vii atenuati (vaccinul BCG-folosit in imunoprofilaxia tuberculozei, vaccinul viu atenuat obtinut din mutante vii attenuate de Salmonella typhy, bacilul dizenteric T32 viu-folosit pentru profilaxia febrei tifoide)

VACCINURI SUBUNITARE constituite din antigene protectoare:

vaccinul Pertussis acelular

vaccinul acelular contra difteriei Tetanosului si tusei convulsive

ANATOXINE

vaccinul difteric adsorbit

Dupa numarul componentelor antigenice

MONOVACCINURI:

vaccinul monovalent alcatuit din vaccine holeric, anatoxina titanic

VACCINURI ASOCIATE (MIXTE)

bivaccinul diftero-tetanic

trivaccinul diftero tetano-pertussis

20 Caile de transmitere ale infectiilor bacteriene-exemple

Indifferent de tipul agentului infectios, intr o infectie se produc urmatoarele evenimente:

a)     contaminarea cu agentul infectant care poate fi:

exogena-provine din mediul inconjurator si patrunde pe cale digestiva, respiratory, sexuala, iatrogena

endogena-cauzata de germeni de pe suprafata mucoaselor si a pielii care produc infectii

b)     patrunderea germenului in organismul gazda

in regiuni anatomice ce comunica cu exteriorul ex tubul digestive(Enterobacterii),caile respiratorii (Bordetella Pertussis), caile genitale (Gonococul)

in tesuturile profunde prin traversarea barierelor anatomice ex leptospirele trec prin pielea intacta

in sange direct sau in tesuturile profunde ex virusul Rabic prin muscatura de animale infectate viral, virusul hepatitei B, HIV-prin diverse acte medicale

c)     multiplicarea microorganismelor realizata mai incet “in vivo” decat “in vitro” datorita reactiilor de aparare ale organismului si de localizarea infectiei. Unele bacterii raman localizate la poarta de intrare ex B Tetanic, B Difteric, iar altele invadeaza umorile.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate