Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» Clasificarea gastropodelor


Clasificarea gastropodelor




Clasificarea gastropodelor

Se realizeaza dupa conformatia si pozitia aparatului respirator. In functie de aceste criterii, gastropodele sunt grupate pe urmatoarele subclase:

I. Subclasa Prosobranchia

II. Subclasa Opistobranchia

III. Subclasa Pulmonata

I. Subclasa Prosobranchia: cuprinde specii acvatice, majoritatea marine, dar se cunosc si specii care traiesc in ape dulci sau terestre. Denumirea acestui grup (proso – inainte; branchia - branhie) provine de la faptul ca branhiile impreuna cu cavitatea paleala sunt situate in partea anterioara a corpului, inaintea inimii. Acest lucru este o consecinta directa a fenomenului de torsiune a masei viscerale. Tot o consecinta a acestui fenomen o constituie si faptul ca, cordoanele (conectivele) nervoase sunt incrucisate. Din acest motiv, grupul este cunoscut si sub denumirea de Streptoneura (streptos – rasucit; neuron - nerv).




Dupa conformatia aparatului branhial, a inimii, a aparatului excretor si a piciorului, reprezentantii acestei subclase au fost grupati in urmatoarele ordine:

Ordinul Diotocardia

Ordinul Monotocardia

Ordinul Heteropoda

1. Ordinul Diotocardia: cuprinde prosobanchiatele cele mai primitive. Din acest motiv unii autori il denumesc si Archaeogastropoda. In acest ordin sunt plasate prosobranchiate la care inima este alcatuita dintr-un ventricul si 2 auricule. Corespunzator celor 2 auricule din structura inimii, aparatul respirator este reprezentat prin 2 branhii, iar cel excretor prin 2 metanefridii, metanefridia din partea dreapta jucand si rolul unui gonoduct. Branhiile sunt situate cu varful spre inainte si sunt atasate de peretele corpului doar prin baza lor. Branhiile sunt alcatuite din 2 randuri de foite branhiale.

Ex: Haliotis tuberculata – urechea de mare – prezinta cochilia slab spiralizata, ultima tura de spira fiind foarte bine dezvoltata, iar peristomul foarte larg, motiv pentru care aceasta cochilie seamana cu o ureche. Pe marginea cochiliei exista un rand de orificii prin care ies la exterior prelungiri tentaculiforme ale mantalei. Intre picior si manta exista un pliu al tegumentului ce poarta numele de epipodiu. Epipodiul, formeaza in acest caz numeroase franjuri si tentacule epipodiale. Piciorul este foarte bine dezvoltat, cu aspect de talpa, servind la fixarea de substrat.

Fissurella maxima - prezinta o cochilie ce are aspectul unui con, cu un orificiu in zona apexului. Prin acest orificiu iese la exterior un lob tubular al mantalei prin care circula apa in cavitatea paleala.

Patella pontica – cochilia are aspectul unei palarii chinezesti. Branhiile primare au diparut complet, respiratia realizandu-se in acest caz cu ajutorul a numeroase branhii secundare plasate in santul paleal din jurul piciorului.

2. Ordinul Monotocardia: cuprinde prosobranchiate la care inima este alcatuita dintr-un ventricul si un auricul. Corespunzator acestei constitutii a inimii, aparatul respirator este alcatuit dintr-o singura branhie, iar cel excretor, dintr-o singura metanefridie. Auriculul, branhia si metanefridia din partea dreapta (primitiv stanga) au disparut. Branhia, in acest caz, este alipita pe toata lungimea axului ei de manta, si este alcatuita dintr-un singur rand de foite branhiale.

Ex: Murex brandaris – are o cochilie bine dezvoltata, evoluta cu peristom sifonostom si cu bogate ornamentatii tepoase. Din glanda hipobranhiala a acestei specii in antichitate era extrasa purpura. Este o specie carnivora, hranindu-se cu scoici.

Rapana venosa – are o cochilie foarte bine dezvoltata, masiva. Peristomul sifonostom. Specie carnivora, originara din apele din jurul Japoniei, de unde s-a raspandit si in Marea Neagra, unde se hraneste cu midii si stridii.

Conus textile – cochilie masiva de pana la 11 cm. peristomul se prezinta sub forma unei fante lungi si inguste. Prezinta un sifon paleal. Capul se prelungeste intr-o trompa bine dezvoltata. Ochii se gasesc la jumatatea tentaculelor. Muscatura este veninoasa, mortala pentru om.

Cyprea tigris – ghiocul – originara din Oceanul Indian. Cochilia este involuta, iar peristomul se prezinta sub forma unei fante longitudinale, prevazute cu numerosi dintisori mici. Cochilia are aspect de portelan.

Buccinum undatum – specie rapitoare de dimensiuni mari – 11 cm.

Nassa reticulata – specie de dimensiuni mici, comuna in M. Neagra. Cochilia prezinta numeroase santuri circulare si longitudinale, care intersectandu-se ii dau un aspect reticulat. In cochiliile goale ale acestei specii traieste pagurul Diogenes.

Janthina fragilis – specie pelagica. Cu ajutorul unei secretii produsa de un pliu al mantalei isi construieste un flotor (plutitor) spumos de care se agata, plutind deci fara a depune nici cel mai mic efort.

Entoconcha mirabilis specie parazita in interiorul unor specii de castraveti de mare (Holoturii). Din cauza vietii parazitare corpul acestui melc seamana foarte bine cu un vierme, cochilia si majoritatea organelor reducandu-se pana la disparitie. Este o specie hermafrodita, dar din cand in cand mai apar si masculi pigmei. Din oul fecundat iese o larva trocofora tipica la care se pot vedea schite ale piciorului si ale cochiliei.

3. Ordinul Heteropoda: cuprinde prosobranchiate monotocarde adaptate la viata pelagica. Aceasta adaptare s-a realizat in 2 directii: in directia reducerii greutatii specifice (reducerea puternica a cochiliei, imbibarea corpului cu o mare cantitate de apa, astfel incat greutatea specifica a corpului sa fie cat mai apropiata de greutatea specifica a apei) si in directia inotului (diferentierea piciorului in parti cu functii si constitutie morfologica diferita). Piciorul se diferentiaza in 2 parti – una anterioara cu aspect de lama verticala numita propodiu si una posteroara, alungita si latita ca o coada, numita metapodiu. Miscarea corpului este realizata prin miscarile ondulatorii ale propodiului. Datorita faptului ca corpul acestor animale se imbiba cu o mare cantitate de apa, heteropodele au devenit animale transparente. Corpul are o forma hidrodinamica, fiind in general cilindric, cu capul prelungit intr-o trompa, prevazut cu 2 tentacule la baza carora se gasesc ochii. Masa viscerala este foarte redusa. Animalul inoata cu masa viscerala in jos si cu propodiul in sus, deci rasturnat (“pe spate”).

Ex: Carinaria mediterranea – are aspect fusiform, corpul este transparent de dimensiuni mari (poate atinge dimensiuni de pana la 53 cm lungime). Anterior capul se prelungeste intr-o trompa in varful careia se deschide la exterior orificiul bucal, iar la baza careia se pot observa 2 tentacule. La baza tentaculelor se gasesc 2 ochi. Cochilia este foarte regresata, subtire. Masa viscerala regresata, incojurata de numeroase filamente branhiale. Propodiul se prezinta sub forma unei lame verticale cu o mica ventuza in varf, iar metapodiul sub forma unui lob posterior usor aplatizat latero-lateral. Specie rapitoare.

Pterotrachea coronata – corpul hidrodinamic, fusiform, transparent. Atinge dimensiuni de pana la 28 cm lungime. Ca si la specia precedenta capul se prelungeste intr-o trompa in varful careia se gaseste orificiul bucal, insa la baza trompei se gasesc doar 2 ochi, tentaculele dispar. Filamentele branhiale sunt dispuse in jurul anusului sub forma de tufa. Masa viscerala este foarte redusa si patrude in picior, putand totusi fi observata prin transparenta acestuia ca o formatiune mai inchisa la culoare numita nucleus. Cochilia, mantaua si cavitatea paleala au diparul. Metapodiul se prelungeste cu un apendice filiform. Specie rapitoare.

II. Subclasa Opistobranchia – grupeaza gastropode la care masa viscerala sufera un fenomen de detorsiune cu 90 grade spre pozitia initiala. Deci fenomenul de detorsiune al masei viscerale are loc in sensul acelor de ceasornic, de la stanga la dreapta. In urma acestui fenomen branhia stanga (primitive dreapta) ajunge din nou sa fie plasata pe partea dreapta a corpului, dar nu posterior asa cum era plasata initial, ci lateral. In urma acestui process, branhia ajunge sa fie plasata in urma inimii (opistein – in urma; branchia - branhie). Tot ca o consecita a detorsiunii, multe dintre speciile apartinand acestui grup si-au recapatat simetria bilaterala. Cordoanele nervoase nu mai sunt incrucisate, ci au redevent paralele si simetrice.

In cazul acestor animale, procesul de detorsiune este strans legat de schimbarea modului de viata. Ele au inceput sa-si caute hrana intr-un mod active, ceea ce a dus la dezvoltarea pe laturile piciorului a unor pliuri numite parapode, cu ajutorul carora aceste animale au inceput sa inoate. Ca o consecinta a deplasarii prin inot, cochilia s-a redus foarte mult, iar masa viscerala, ca si in cazul unor heteropode a intrat in picior. Deoarece deplasarea prin inot necesita o mare cantitate de energie, branhia unica nu mai este suficienta pentru respiratie in noile conditii, deci la aceste animale, schimbul de gaze respiratorii se realizeaza si prin tegument, iar in unele cazuri din pliuri ale tegumentului s-au constituit branhii secundare.

O data cu dezvoltarea parapodelor, la formele care se tarasc pe substrat, talpa piciorului se mai pastreaza, dar la formele inotatoare aceasta dispare.

In regiunea cefalica pot fi remarcate 1 sau 2 perechi de tentacule. Acestea sunt organe tactile (mai ales prima pereche) sau organe olfactive, uneori modificate (in special perechea a 2-a si denumite rinofore).

Sunt specii hermaphrodite, majoritatea marine.

Clasificarea opistobranchiatelor:

1. Ordinul Tectibranchia

2. Ordinul Nudibranchia

3. Ordinul Pteropoda





1. Ordinul Tectibranchia – branhia este acoperita de pliurile laterale ale piciorului (de parapode). De la aceasta caracteristica vine si numele acestui ordin – tectum = acoperis; branchia = branhie.

Grupeaza opistobranchiate la care masa viscerala este bine dezvoltata si spiralata, adesea acoperita de o cochilie. Pe partea dreapta a corpului poate fi remarcata o branhie cu varful orientat spre inapoi, protejata de parapode.

Pleurobranchus aurantiacus – corpul are contur aproximativ oval, fiind usor aplatizat dorso-ventral. Atinge dimensiuni de pana la 7 cm lungime. Cochilia, slab dezvoltata, subtire, este in intregime acoperita de manta. Masa viscerala patrunde usor in picior. Piciorul bine dezvoltat, adaptat la deplasarea prin tarare, nu formeaza parapode. Pe partea dreapta a corpului poate fi observata o branhie bipectinata cu varful orientat spre inapoi si cu axul lipit de corp. Intre cap si picior, pe partea dreapta se deschide la exterior orificiul genital hermafrodit, iar in urma acestuia, inaintea branhiei, orificiul excretor. Deasupra branhiei poate fi remarcat orificiul anal.

2. Ordinul Nudibranchia – cuprinde specii la care masa viscerala a intrat in intregime in picior. Cavitatea paleala, mantaua, cochilia si branhia au disparut. Pe suprafata corpului pot fi remarcate branhii secundare necoperite, caracteristica care da numele acestui ordin (nudi – gol, branchia - branhie). Aceste branhii, ca si tentaculele, sunt retractile. Aspectul general al acestor gastropode este acel al unui limax. Simetria corpului aproape devine perfect bilaterala, doar orificiul genital si cel excretor sunt plasate asimetric pe partea dreapta a corpului.

Dendronotus arborescens: are dimensiuni de aproximativ 5 cm lungime. Corpul este alungit, fusiform. Capul este protejat dorsal de un scut cephalic, provenit din contopirea perechii a 2 – a de tentacule (rinoforele). Pe partea dorsala a corpului pot fi remarcate numeroase branhii secundare ce au aspectul unor excrescente tegumentare puternic ramificate si retractile.

Ordinul Pteropoda – grupeaza opistobranchiate ce duc o viata pelagica, fiind adaptate la inot.

Adaptarea la acest mod de viata se realizeaza ca si in cazul heteropodelor prin reducerea pana la disparitie a cochiliei. Piciorul, in acest caz, isi dezvolta foarte puternic parapodele, acestea luand aspectul unor aripi (pteron – aripa; podos - picior) ce bat ritmic apa, motiv pentru care, popular, aceste animale sunt denumite si fluturi de mare. Branhia, in cazul in care exista, este situata pe partea dreapta a corpului sau posterior. Gura este larg deschisa ca o palnie fiind adesea prevazuta cu carlige. In unele cazuri stomacul este prevazut cu falci chitinoase pentru mestecat ce functioneaza ca o moara gastrica. Organele de simt sunt reprezentate printr-o pereche de tentacule la speciile ce au cochilie sau prin 2 perechi la speciile unde cochilia a disparut.

Clione limacina – ingerasul de mare. Are dimensiuni de aproximativ 3 cm si o culoare rosie, intensa. Corpul este usor alungit, cu 2 parapode laterale foarte bine dezvoltate. Cochilia, mataua, cavitatea paleala si branhiile au disparut. Traieste in bancuri immense ce constituie o importanta sursa de hrana pentru balene.

III. Subclasa Pulmonata

Caracterele esentiale ale pulmonatelor deriva din adaptarea lor la viata terestra. Stramosii acestui grup sunt prosobranchiatele monotocarde. In procesul de adaptare la viata terestra partea dorsala a cavitatii paleale s-a vascularizat puternic, indeplinind rolul unui plaman, iar branhia a disparut. Deschiderea larga a cavitatii paleale se ingusteaza si se transforma in pneumostom. Ca si in cazul prosobranchiatelor, plamanul este situate inaintea inimii

Clasificarea pulmonatelor:

1. Ordinul Basommatophora

2. Ordinul Stylommatophora

1. Ordinul Basommatophora – cuprinde specii cu o singura pereche de tentacule, iar ochii sunt situati la baza acestora (basis – baza; omma – ochi; forein – a purta). Cele mai multe specii sunt secundar acvatice, respiratia realizandu-se insa tot prin plaman care fixeaza oxigenul din apa (Limnaea) sau prim branhii secundare (Planorbis). In unele cazuri (Limnaea), tentaculele sunt puternic latite, subtiri si foarte bine vascularizate schimbul de gaze respiratorii avad loc si la nivelul lor.

Limnaea stagnalis – popular melcul de mal. Are o cochilie helicoidala, ascutita la varf. Are dimensiuni de 3 – 4 cm. Nu are branhii. Tentaculele sunt late si subtiri. Este gazda intermediara pentru F. hepatica.

Planorbis corneus – cochilia este senestra spiralizata intr-un singur plan, avand aspectul unui disc cu diametrul de 3 – 4 cm. Respira prin branhii secundare.

2. Ordinul Stylommatophora – cuprinde specii ce poseda 2 perechi de tentacule. Ochii se gasesc plasati in varful perechii a 2 – a de tentacule (stylos – trunchi, coloana, cu sens de tentacul; omma – ochi; forein – a purta).

Helix pomatia – melcul de livada.

Limax cinereo-niger – atinge dimensiuni de pana la 12 – 15 cm. Cochilia este redusa la o lama acoperita de un scut rugos. Pneumostomul este situate in treimea poasterioara a scutului mantalei.

Arion ater – se aseamana foarte bine cu limaxul, dar pneumostomul este plasat in treimea anterioara a scutului mantalei.

Clasa Scaphopoda

Cuprinde un numar mic de moluste ce au dimensiuni mici si sunt in exclusivitate marine. Denumirea clasei provine de la forma de tarus a piciorului (scaphos – tarus; podos - picior). Corpul este protejat la exterior de o cochilie ce are aspectul unui colt de elefant, insa deschis la ambele capete, motiv pentru care acest grup mai este numit si Solenoconcha (solen – tub; concha - cochilie). Capul este redus, avand aspecul unui bulb lipsit de tentacule, prevazut insa cu un fascicul de filamente prehensile.

Reprezentant caracteristic: Dentalium dentalis – are dimensiuni cuprinse intre 5 – 7 cm. Intreg corpul este protejat de o cochilie ce are aspectul unui colt de elefant.

Morfologie externa:

Masa viscerala este foarte bine dezvoltata, conica, acoperita la exterior de 2 lobi ai mantalei foate bine dezvoltati, ce se contopesc intre ei prin marginile lor ventrale (character ce apropie acest grup de scoici). Cavitatea paleala este larg deschisa atat spre cap cat si spre partea opusa in varful masei viscerale.

Cochilia – alcatuita dintr-o singura bucata, nespiralizata ci doar putin curbata, deschisa la ambele capete. Are forma unui fildes de la elefant.

Capul – este situate in deschiderea larga a cochiliei. Este reprezentat asa cum am mai precizat printr-un fel de bulb numit lob cefalic sau proboscis la extremitatea caruia se gaseste orificiul bucal inconjurat de lobi bucali. La baza proboscisului se gasesc 2 lobi tentaculiferi simetrici de la care pleaca numeroase prelungiri filamentoase maciucate numite tentacule filiforme sau captacule. Captaculele servesc ca organe tactile, dar si ca organe de prindere a hranei. Tentaculele adevarate lipsesc.

Piciorul – este cilindric si musculos, ascutit la un capat, unde are si 2 lobi laterali. Are aspect de tarus sau lopata, fiind atat extensibil cat si flexibil.

Organizarea interna:

Aparatul digestiv: incepe cu orificiul bucal, urmeaza un bulb faringian prevazut cu radula si cu falca cornoasa dorsala (ca in cazul melcilor), apoi esofagul scurt si stomacul slab diferentiat. La nivelul stomacului se deschide hepatopancreasul. Stomacul se continua cu intestinal, care formeaza cateva anse apoi se deschide in cavitatea paleala prin orificiul anal situat in urma piciorului.

Aparatul respirator – branhiile lipsesc, schimbul de gaze are loc la nivelul mantalei, dar si la nivelul unor diverticule ale rectului. In cavitatea paleala, apa se misca datorita cililor ce captusesc fata interna a mantalei.

Aparatul circulator – foarte slab dezvoltat. Inima apare doar schitata ca o invaginatie a peretelui dorsal al pericardului.



Aparatul excretor – reprezentat prin 2 metanefridii fara legatura cu pericardul, ce se deschid in cavitatea paleala de o parte si de alta a orificiului anal.

Sistemul nervos: o pereche de ganglioni cerebroizi; o pereche de ganglioni pediosi; o pereche de ganglioni parietali; o pereche de ganglioni paleali si o pereche de ganglioni viscerali.

Reproducerea – sexele sunt separate. Gonada este unica situata pe partea dorsala a masei viscerale. Nu prezinta gonoducte. Eliminarea produselor genitale se realizeaza prin intermediul metanefridiei drepte cu care gonada realizeaza o legatura temporara (doar in perioada de reproducere).

Clasa Lamellibranchiata

Cuprinde moluste adaptate la modul de nutritie microfag.

Respira cu ajutorul unor branhii alcatuite din lamele branhiale de unde si denumirea grupului.

Corpul prezinta simetrie bilaterala nealterata, este in intregime protejat de o cochilie alcatuita din 2 valve legate intre ele pe partea dorsala printr-un ligament. Dupa constitutia cochiliei, clasa mai este denumita si Bivalvia.

Capul a regresat pana la disparitie, motiv pentru care acest grup este denumit si Acephala.

Piciorul are aspectul unei lame de topor, dupa acest caracter grupul fiind cunoscut si sub denumirea de Pelecypoda.

Reprezentant caracteristic: Anodonta cygnea – scoica de balta.

Are dimensiuni de pana la 22 cm lungime, 9 cm latime, 8 cm grosime si 600g. In mod frecvent, in natura sunt intalniti indivizi la care aceste dimensiuni sunt reduse la jumatate.

Cochilia este alcatuita din 2 valve simetrice, una stanga si una dreapta ce acopera in intregime corpul animalului si sunt legate intre ele printr-un ligament elastic situat pe partea dorsala la nivelul unei portiuni ce poarta numele de platou cardinal sau tatana. La alte specii de scoici, la nivelul platoului cardinal se pot remarca si un numar de dinti si fosete prin intermediul carora cele 2 valve se leaga foarte puternic una de cealalta. Partea anterioara a cochiliei este mai rotunjita si mai bombata in comparatie cu partea posterioara mai subtire si mai ascutita. Fiecare valva prezinta pe partea dorsala, anterior cate o proeminenta numita umbone. Varful umbonelui se numeste apex. De la baza umbonelui si pana la marginea valvelor pot fi remarcate numeroase striuri de crestere cu o dispozitie concentrica.

Fata interna a valvelor este concava, acoperita cu sidef. La nivelul ei pot fi observate niste zone mai mate ce constituie puncte de insertie musculara si sunt cunoscute sub denumirea de impresii sau impresiuni musculare. Impresiunile musculare ce pot fi remarcate pe fata interna a valvelor sunt: impresia muschiului adductor anterior, impresia muschiului adductor posterior, impresia muschiului protractor al piciorului, impresiile muschilor retractori anteriori ai piciorului, impresia muschiului retractor posterior al piciorului si impresia muschilor paleali.

Dupa indepartarea valvelor, corpul scoicii ramane acoperit doar de manta. Aceasta este alcatuita din 2 lobi lipiti intre ei doar pe partea dorsala a corpului. Acesti 2 lobi ai mantalei delimiteaza cavitatea paleala sau camera matalei foarte bine dezvoltata. Cavitatea paleala comunica cu exteriorul prin 3 deschideri:

Doua dintre aceste deschideri sunt situate in regiunea posterioara a corpului pe linie medio-dorsala. Primul orificiu, mai mic, cu marginile netede, este numit sifon cloacal, iar imediat sub acesta se poate observa cel de-al 2 –lea orificiu, mai mare, cu marginile prevazute cu numeroase papile, numit sifon branhial.

A 3-a deschidere este situata antero-ventral si prin ea este scos sau retras din|in cochilie piciorul.

Marginea lobilor mantalei este prevazuta cu numerosi muschi scurti numiti muschi paleali cu ajutorul carora se prind strans de valvele cochiliei.

In cavitatea paleala poate fi observat piciorul situat antero-ventral, avand aspectul unei lame de topor. Intre baza anterioara a piciorului si muschiul adductor anterior se deschide in cavitatea paleala orificiul bucal. Pe laturile orificiului bucal pot fi observati palpii labiali in numar de 4, mari, triunghiulari cu intreaga suprafata acoperita de un epiteliu ciliat, bogat in celule mucoase.

Pe laturile si in urma piciorului pot fi remarcate 2 branhii mari bine dezvoltate, fiecare branhie fiind alcatuita dintr-o lama branhiala externa si o lama branhiala interna. In urma piciorului branhiile se sudeaza intre ele prin baza lor pe linie mediana, dar se sudeaza si de peretele mantalei, formand astfel un sept orizontal ce imparte cavitatea paleala in 2 etaje: un etaj dorsal, numit cavitate cloacala si un etaj ventral, numit cavitate branhiala. Cavitatea cloacala comunica cu exteriorul prin sifonul cloacal, iar cea branhiala prin sifonul branhial. Apa intra din exterior in cavitatea branhiala prin sifonul branhial, este filtrata prin branhii si ajunge in cavitatea cloacala de unde este eliminata la exterior prin sifonul cloacal.

Organizare interna:

Aparatul digestiv – este simplificat. Incepe cu orificiul bucal, care se continua direct cu un scurt esofag. Faringele cu radula lipseste. Esofagul se continua cu stomacul bine conturat de forma ovoidala, iar acesta cu intestinal ce se prezinta sub forma unui tub ce are aproximativ acelasi diametru pe intregul sau lumen. Intestinul realizeaza 3 anse, luand aspectul cifrei 8 apoi urca spre partea dorsala a corpului, strabate pericardul, este inconjurat de esofag ca de un manson apoi se deschide in cavitatea cloacala prin orificiul anal situate in spatele muschiului adductor posterior.

In prima ansa intestinala care urmeaza imediat stomacului, in peretele intestinului se formeaza un uluc separate aproape in intregime de lumenul intestinal. Acest uluc este denumit tiflosolis si la nivelul sau se gaseste stiletul cristalin de consistenta gelatinoasa care contine fermenti digestivi. Capatul liber al stiletului cristalin este in permanenta impins in stomac unde se dizolva punand in libertate fermentii digestivi.

Hepatopancreasul este unica glanda digestiva intalnita la scoica si este situate in jurul stomacului, comunicand cu acesta prin mai multe canale.

Aparatul circulator – este deschis. Inima este alcatuita dintr-un ventricul si din 2 auricule, fiind inconjurata de un pericard bine dezvoltat. Din ventricul pleaca 2 aorte una anterioara si una posterioara. Cea anterioara iriga intestinul, ficatul, glandele genitale, regiunea anterioara a mantalei, iar cea posterioara iriga recul, inima, sifoanele, muschiul adductor posterior etc. Din ramificatiile arterelor care devin foarte subtiri (capilare), sangele cade in lacune interstitiale. Din aceste lacune sangele se aduna intr-un mare sinus venos situate chiar sub pericard. Acest sinus comunica prin valvula lui Kebers cu un sinus foarte bine dezvoltat si situat in picior. Sinusul din picior sub influienta reflexelor nervoase se umple cu sange, piciorul devenind astfel turgescent. Contractandu-se piciorul, sangele este pompat o parte direct in inima, alta parte la branhii, iar cea mai mare parte la metanefridii unde este curatat. Din metanefridii sangele ajunge la branhii prin 2 artere branhiale, iar de aici prin 2 vene branhiale sangele ajunge la auricule. Din auricule sangele e pompat in ventricul si circuitul se reia.

Aparatul respirator – reprezentat prin 2 branhii.

Aparatul excretor – reprezentat prin 2 metanefridii modificate ce alcatuiesc organul lui Bojanus, situate pe partea dorsala a corpului, imediat sub pericard. Fiecare metanefridie are aspectul literei U culcat cu deschiderea spre inainte si cu cele 2 ramuri plasate una desupra celeilalte. Ramura dorsala a metanefridiei este subtire, avand peretii simpli, captusiti cu un epiteliu ciliat. Comunica cu cavitatea cloacala prin orificiul excretor situate in dreptul marginii anterioare a lamei branhiale interne. Ramul ventral este mult mai gros, prezinta un epiteliu puternic plisat si comunica prin capatul liber cu pericardul prin orificiul reno-pericardic.

Sistemul nervos – este alcatuit dintr-o pereche de ganglioni cerebroizi situati chiar pe laturile gurii, apoi la baza piciorului 2 ganglioni pediosi foarte apropiati intre ei, iar langa muschiul adductor posterior 2 ganglioni viscerali. Ganglionii din cele 3 perechi sunt legati intre ei prin conective cerebropedioase, respectiv, cerebroviscerale.

Aparatul reproducator: - sexele sunt separate. Gonadele sunt perechi, foarte bine dezvoltate si sunt plasate intre ansele tubului digestive. Fiecare gonada se deschide separate in cavitatea cloacala prin cate un orificiu genital. Orificiile genitale sunt situate alaturi de cele excretoare.

Ouale sunt depuse pe lamele branhiale externe. Spermatozoizii sunt eliminati in apa si intra in cavitatea paleala a femelei prin sifonul branhial. Aici ovulele sunt fecundate. Din ou iese o larva trocofora, care apoi se transforma intr-o larva de tip glochidium.Aceste larve au valvele relative dezvoltate, fiecare valva prevazuta pe partea ventrala cu cate un tep foarte bine dezvoltat. Ele sunt eliminate la exterior prin sifonul cloacal si cad pe fundul apei. Aici stau cu valvele deschise. Astfel larva poate supravietui 2 saptamani. Daca in acest interval prin preajma larvei trece un peste, larva inchide brusc valvele si se agata de corpul pestelui cu ajutorul tepilor. Ca o reactie de aparare, pestele inchisteaza larvele. In interiorul chisturilor, larvele se hranesc cu celule din corpul pestelui pe care le fagociteaza cu ajutorul mantalei. Dupa aproximativ 3 saptamani, din chisturi ies mici scoici.

Sistematica bivalvelor:



Se realizeaza dupa mai multe criterii:

1. gradul de dezvoltare al muschilor adductori – dupa acest criteriu bivalvele se impart in:

- dimiare: muschiul adductor anterior la fel de bine dezvoltat ca muschiul adductor posterior.

- anizomiare: muschiul adductor anterior este mai slab dezvoltat decat cel posterior

- monomiare: muschiul adductor anterior dispare, muschiul adductor posterior bine dezvoltat.

2. dupa forma impresiei muschilor paleali:

- integripaleate – impresia muschilor paleali este paralela cu marginea ventrala a valvelor.

- sinupaleate – impresia muschilor paleali are aspectul literei S. Este intalnita la speciile care au sifoanele bine dezvoltate.

3. dupa dentitie:

- taxodonta – platoul cardinal este prevazut cu numerosi dinti dispusi ordonat pe ambele valve. Dintii alterneaza cu fosete. Intalnita la Arca; Scapharca etc.

- heterodonta – reprezentata prin dinti putini care nu sunt echivalenti intre ei. Usual se pot observa 2 dinti in mijlocul platoului cardinal numiti dinti cardinali, intre care exista o foseta. Pe laturile platoului cardinal mai pot fi remarcati alti 2 dinti laterali Ex: Cardium.

- desmodonta – dintii cardinali se contopesc intr-o structura ce are aspectul unei linguri. Ex: Mya, Pholas.

- schizodonta – dintii se prezinta sub forma unor lame, despicati in doua sau dispusi in forma de V.

- izodonta – dinti putini dispusi simetric pe ambele valve, iar intre dinti sunt fosete ce corespund dintilor de pe valva opusa.

- pahiodonta – dinti puternici cu aspect de piroane pe o valva, iar pe valva opusa, fosete adanci.

- disodonta – dintii redusi sau absenti, pentru articularea valvelor este utilizat doar ligamentul.

4. dupa tipul branhiilor:

- protobranhiate – bivalve la care brenhiile se prezinta in forma lor primitiva de ctenidie, fiind alcatuite dintr-un ax central si din 2 siruri de lamele branhiale. Sunt plasate in regiunea posterioara a corpului aproape de orificiul anal.Cilii de pe fetele laterale ale lamelelor branhiale vecine se imbina intre ei, solidarizand astfel lamelele intre ele.

- filibranchiate – marirea suprafetei de respiratie se realizeaza prin alungirea lamelelor branhiale care acum au luat aspect de filamente branhiale. In aceasta situatie, fiecare branhie este alcatuita dintr-un ax central lipit de corp si din 2 siruri de filamente lungi ce stau in cavitatea paleala. Filamentele branhiale sunt solidare intre ele datorita imbinarii cililor de pe suprafata lor. Datorita acestui lucru, fiecare sir de filamenta branhiale constituie o formatiune numita lama branhiala. La unele specii, lungimea filamentelor branhiale depaseste inaltimea cavitatii paleale, astfel incat aceste filamente s-au indoit in sus de la varf. In acest caz, fiecare lama branhiala este constituita din 2 ramuri sau lamele: un ram (lamela) descendent si un ram (lamela) ascendent sau reflectat. Spatiul dintre ramul descendent si ramul ascendant se numeste spatiu interlamelar.Acest tip de branhii = filibranhii.

- eulamellibranchia – filamentele successive ale fiecarei lamele branhiale se leaga intre ele nu prin intermediul cililor ca in cazul precedent, ci pri intermediul unor punti de tesut propriu prin care circula sangele.Aceste punti de tesut propriu nu se formeaza doar intre filamentele vecine ale aceleiasi lamele ci si intre ramul ascendant si ramul descendent. In urma formarii acestor punti de tesut iau nastere branhiile adevarate. Marginea ramului reflectat extern se lipeste de peretele mantalei, iar marginea ramului reflectat intern se lipeste de sacul visceral sau de picior. In spatele piciorului, marginile ramurilor reflectate interne se contopesc intre ele dand nastere unui sept orizontal ce imparte cavitatea paleala in 2 etaje: unul dorsal (cavitatea cloacala) si unul ventral (cavitatea branhiala). Spatiul interlamelar de la baza fiecarei lame branhiale se numeste canal branhial, deci fiecare branhie prezinta cate un canal branhial extern si un canal branhial intern.

- septibranchia – branhiile sunt reduse la un sept transversal strabatut de cateva orificii. Acest sept format de branhii imparte cavitatea paleala in 2 etaje ce comunica intre ele prin 4 – 5 perechi de orificii.

1. Ordinul Protobranchia:

Cuprinde cele mai primitive bivalve. Respira printr-o pereche de ctenidii. Metanefridiile servesc si ca gonoducte.

Ex: Yoldia limatula.

2. Ordinul Filibranchia:

Respira prin branhii filamentoase.

Ex: Arca noe – valvele foarte bine dezvoltate, simetrive, avand contur aproximativ dreptunghiular. Umbonele foarte bine dezvoltat, deplasat anterior. Intre umbonele de pe o valva si umbonele de pe valva opusa exista un spatiu plat, romboidal, numit arca.

Mytilus galloprovincialis – popular midie. Culoarea neagra albastruie. Cochilia este ascutita anterior si rotunjita posterior, marginea dorsala este curbata, iar cea ventrala dreapta. Se fixeaza de substrat cu ajutorul bisusului.

Ostrea lamellosa – popular stridia. Cochilia ovala, la exterior cu numeroasestriuri de crestere ce au aspectul unor solzi. Se fixeaza de substrat prin valva stanga care e mai mare, mai bine dezvoltata.

Pecten maximus – conturul cochiliei este aproximativ circular. Sta pe substrat cu valva dreapta mai bine dezvoltata. Pe suprafata valvelor pot fi observate 10 - 12 coaste radiare.

Pinna fragilis – atinge dimensiuni de pana la 30 cm. Valvele au aspect de evantai.

  1. Ordinul Eulamellibranchia

Respira prin branhii adevarate.

Ex: Anodonta cygnea – scoica de balta.

Unio pictorum si Unio crassus – scoici de rau. Valvele groase, bine dezvoltate. Dentitie schizodonta. La specia U. crassus valvele sunt mult mai groase decat la U. pictorum.

Cardium edule – cochilia este circulara, pe suprafata externa a valvelor pot fi observate numeroase coaste radiare. Dentitia este heterodonta.

Solen marginatus – cochilia are aspectul unui maner de briceag, cu dimensiuni de aproximativ 12 cm lungime si 2 cm inaltime. Prezinta sifoane lungi.

Pholas dactylus – cochilia oval-alungita. Pe suprafata cochiliei se gasesc numeroase striuri concentrice si striuri radiare care intersectandu-se dau nastere la numerosi dintisori. Sapa gauri in substrat calcaros pri sfredelire. Este fosforescenta.

Teredo navalis – popular viermele corabiilor. Sapa galerii in lemn, fiind o specie xilofaga. Corpul are aspect viermiform cu masa viscerala, piciorul si cochilia foarte reduse, dar cu sfoanele foarte bine dezvoltate. Fiecare valva este prevazuta cu cate un dinte cu ajutorul caruia sapa in lemn. Animalul isi secreta in jurul corpului un tub calcaros.

Petricola lithophaga – dimensiuni mici (1,5 – 2 cm). Pe suprafata valvelor prezinta lame concentrice si striuri radiare cu ajutorul carora sfredeleste substratul calcaros.

Mya arenaria – scoica alba de nisip. Cochilia de culoare alba cu dimensiuni de pana la 15 cm. Traieste ingropata in nisip, la exterior scotandu-si doar sifoanele care pot depasi de pana la 4X lungimea corpului.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate