instrumenete de management in dezvoltarea durabila

Instrumente si Metode - instrumenete de management

Normele ISO (Organizatia Internationala pentru Standardizare)

Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO), cu sediul la Geneva, este o federatie de organisme nationale pentru standarde reprezentand circa 148 tari. Misiunea sa este de a promova standardizarea pe plan international care sa faciliteze schimbul international de marfuri si servicii si sa promoveze cooperarea internationala in domeniul activitatilor intelectuale, stiintifice, tehnologice si economice. ISO a fost infiintata in 1947 ca organizatie ne-guvernamentala si de atunci s‑a ocupat cu mii de probleme de standardizare internationala. Noi toti intram zilnic in contact cu rezultatele activitatii sale, ISO a elaborat diverse standarde internationale: coduri pentru viteza filmelor, formatul cardurilor bancare, containere de transport, simbolurile comenzilor automobilelor si pasul filetelor.

Tendintele ultimilor ani demonstreaza o preocupare accentuata pentru managementul calitatii. Dinamica in continua crestere, schimbarile rapide din structura si modul de functionare al pietelor interne si externe precum si castigarea increderii in furnizori au devenit cerinte din ce in ce mai stringente, ceea ce a dus la aparitia standardelor ISO.

Sporirea concurentei la nivel intern si international, pentru fiecare produs sau serviciu, a dus la o extindere a conceptelor de la calitate, la protectia mediului, sanatate si securitatea muncii si nu in ultimul rand de siguranta si calitatea informatiei. Din acest motiv implementarea cerintelor standardelor de calitate si recunoasterea lor de catre organismele de certificare au devenit obiective prioritare pentru firmele care doresc sa-si mentina sau sa-si imbunatateasca pozitia atat pe plan intern, cat si pe plan international.

Normele ISO SERIA 14000 adoptate sub forma de proiect in iulie 1995, la Oslo, evolueaza de la normalizarea pur tehnica spre normalizarea sistemelor de management.

Obiectivul acestor norme este de a fi instrumentul unui sistem voluntar ce vizeaza ameliorarea continua a calitatii mediului

EMAS (Sistem de Management si Audit Ecologic)

Scopul Regulamentului EMAS este de a incuraja companiile sa introduca managementul ecologic, sa controleze si sa-si imbunatateasca impactul lor ecologic.

Prin participare la EMAS compania va implementa un sistem de management ecologic care se supune exigentelor recunoscute in Europa. Aceasta poate avea mari avantaje in colaborarile sale internationale.

Atat furnizorii, cat si clientii, au incredere in partenerul lor de afaceri care poseda un certificat EMAS deoarece acesta valideaza performantele obtinute si, in ceea ce priveste informarea publicului larg este chiar mai strict decat ISO 14000.

Detalii despre EMAS

Managementul ecologic de calitate este una din modalitatile cheie prin care companiile pot contribui la o mai buna protectie a mediului, asigurand si beneficii financiare importante in ceea ce priveste oferirea de servicii si controlul managerial.

Normele EMAS sunt strans legate de normele ISO, primele etape fiind comune in ambele sisteme si anume:

Elaborarea unei politici de mediu

Realizarea unei analize de mediu initiale

Elaborarea unui program ecologic

Implementarea unui sistem de management ecologic

Realizarea unui ciclu de audit de mediu

Obiectivele de mediu atinse

In cadrul sistemului EMAS acestor 6 etape li se adauga:

Declaratia publica ecologica, validata independent

In concluzie, putem afirma ca EMAS = ISO 14000 + Declaratia publica ecologica, validata.

Normele ISO nu sunt mai putin exigente decat EMAS, in ceea ce priveste reglementarile de protectie a mediului in vigoare.

Politica ecologica a unei intreprinderi are in vedere realizarea unei imbunatatiri constante a rezultatelor obtinute in domeniul protetiei mediului.

De aceea prezentam, in continuare, cateva probleme care trebuie abordate in cadrul politicii si programelor ecologice, precum si in cadrul auditului de mediu:

Evaluarea, controlul si reducerea impactului, activitatii in discutie, asupra diferitelor sectoare ale mediului.

Gestiunea, economisirea si alegerea tipurilor de energii utili z ate, transportul materiilor prime dar si gestiunea eficienta a resurselor de apa.

Reducerea reciclarea, reutilizarea, transportul si eliminarea deseurilor.

Prevenirea si reducerea accidentelor ecologice, precum si definirea procedurilor de urgenta, in cazul accidentelor ecologice.

Informarea si formarea personalului in ceea ce priveste problematica mediului.

De ce sa optati pentru EMAS ?

Cerinta specificata in EMAS de a intocmi o declaratie ecologica validata independent ofera posibilitatea de a face publice performantele ecologice si activitatile de incurajare pentru toti actorii importanti, incluzand, in primul rand, publicul larg.

UN GHID "PAS CU PAS"

Pentru a participa la programul EMAS, ti se va cere sa implementezi fiecare din urmatoarele unitati operationale relevante:

1. Politica Ecologica - Trebuie sa existe o politica ecologica pentru intreaga organizatie, inainte ca orice unitate individuala sa se inscrie. Autoritatea locala trebuie de asemenea, sa stabileasca o viziune de ansamblu si un sistem de coordonare. Politica este instrumentul cheie pentru a comunica prioritatile de ordin ecologic ale conducerii si personalului catre marele public.

Ar trebui sa cuprinda doua elemente centrale:

respectarea unor reguli ecologice;

realizarea unor imbunatatiri continue.

Politica ar trebui scrisa, si adoptata, la cel mai inalt nivel managerial. Pentru a fi eficienta cu adevarat, politica ar trebui sa fie revizuita in mod regulat. Acest lucru va asigura faptul ca este vazuta ca fiind relevanta, si este un semn ca organizatia urmareste obtinerea celor mai bune rezultate.

2. O analiza de mediu - Aceasta ar trebui sa fie o analiza cuprinzatoare a intrarilor, serviciilor si iesirilor unei unitati operationale pentru a identifica efectele ecologice semnificative si problemele, aspectele principale ale managementului. Domeniile acoperite vor include efectele "DIRECTE" si "SERVICIILE". Efectele directe apar din operatiunile unitatii de fiecare zi - energie, resurse, utilizarea mijloacelor de transport si producerea de deseuri. Efectele "servicii" apar din serviciile furnizate, cum ar fi efectele utilizarii masinii sau impactul asupra naturii din zona rurala.

Este necesar, de asemenea, listarea legislatiei de protectie a mediului care se potriveste unitatii.

3. Programul ecologic - Programul trebuie sa conduca la implementarea politicilor de mediu adoptate. El trebuie sa conduca la obtinerea efectelor semnificative identificate in timpul recenziei. Programul ar trebui sa contina scopuri specifice pentru unitate si sa descrie mijloacele pentru a atinge aceste obiective.

4. Sistemul de management ecologic - Stabileste proceduri de operare si control pentru a asigura implementarea cu succes a politicii ecologice si a programului. Aceasta va avea implicatii atat pentru structura organizationala, cat si pentru personal. De exemplu, ar putea fi necesara numirea unui coordonator ecologic sau schimbarea caracteristicilor slujbei si a criteriilor de performanta pentru reflectarea de noi responsabilitati.

5. Auditul de mediu - Acesta este procesul prin care practicile si performantele ecologice sunt verificate in raport cu politica declarata, cu scopurile specifice si cu reglementarile si standardele relevante.

Auditul intern este, bineinteles, o caracteristica normala a sistemelor de management, de calitate si reprezinta si o cerinta a schemei EMAS.

Auditarile periodice ofera informatia necesara pentru a exercita controlul asupra practicilor manageriale si asupra identificarii unor imbunatatiri specifice. Frecventa ciclului complet de audituri va depinde de natura si de riscurile asociate in cadrul activitatilor unitatii, dar trebuie sa aiba loc cel putin o data la trei ani.

Inregistrarea initiala a unei unitati poate fi bazata pe informatia adunata in analiza de mediu initiala, demonstrand ca sistemul de management al mediului este integral operational. Programele de audit nu trebuie sa fie terminate, perfectionate, inca de la prima inregistrare, dar trebuie descris procesul de audit, deoarece acesta trebuie realizat in primul ciclu sau in cele urmatoare.

6. Declaratia ecologica - Dupa analiza initiala si, in general, in fiecare an ulterior, se va cere sa pregatesti o declaratie concisa si clara pentru publicul larg, pentru fiecare unitate participanta. Scopul declaratiei este sa asigure ca publicul larg si toate partile interesate inteleg efectele ecologice ale unitatii si felul in care este abordata situatia. Ea ar trebui sa contina informatii recente despre progres, in raport cu obiectivele si perioadele de timp asupra carora au cazut de acord membrii echipei de conducere ai unitatii.

7. Validarea - Declaratia ecologica trebuie verificata de o persoana independenta, acreditata, cu pregatire in ecologie, la sfarsitul fiecarui ciclu. Politica, programul, sistemul de management si procedura de consultanta, trebuie de asemenea, validate.

Detalii despre ISO in Romania

ISO 9001 este un standard international de management al calitatii adoptat (tradus) in ROMANIA in februarie 2001.

Adoptarea unui astfel de sistem este o decizie strategica a unei organizatii.

Proiectarea si implementarea unui sistem de management al calitatii din cadrul unei organizatii sunt influentate de necesitati diferite,obiective specifice, de produsele sau serviciile ce le furnizeaza,de procesele utilizate si de marimea si structura organizatiei.

Acest standard nu intentioneaza impunerea unei uniformizari a structurii sistemului de management sau uniformizarea documentatiei ci doar respectarea cerintelor sale.

Utilitatea standardului este aceea de a evalua capabilitatea organizatiei de a satisface cerintele clientului sau a organizatiei insasi. ISO 9000(calitate) - calitate indreptata mai mult spre prevenire decat spre detectare. Standardele ISO 9000 nu prevad reguli stricte, ele doar definesc cum si ce trebuie controlat prin cerintele care trebuiesc a fi indeplinite, (cerinte prevazute in aceste standarde). Standardele respective cer sa fie stabilit un sistem eficace de calitate, iar activitatile ce se desfasoara sa fie controlate si documentate.

ISO 14001 (mediu)

Dupa experienta incununata de succes in dezvoltarea si aplicarea standardelor internationale de management al calitatii (seria ISO 9000), la sfarsitul lui 1996, ISO a emis primele standarde din seria de management de mediu-seria ISO 14000. ISO 14001 este standardul ISO pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii. Alte standarde din seria ISO 14000, unele in curs de elaborare, abordeaza teme precum auditul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, luarea in considerare a aspectelor de mediu in ciclul de viata al produselor, precum si etichete ecologice.

Etapele de baza in ISO 14001 sunt a) elaborarea politicii de mediu, b) planificarea, c) implementarea si operarea, d) verificare si actiuni de corectie si e) analiza de conducere.

ISO 14001 a preluat elementele de baza ale unui sistem continuu de planificare si implementare si le‑a adaptat nevoilor de imbunatatire continua a performantei de mediu ale intreprinderilor din intreaga lume. ISO 14001 este astfel conceput incat este aplicabil la aproape orice organizatie, de aproape orice dimensiuni, de aproape oriunde in lume Si totusi standardul are 52 de cerinte foarte precise de proceduri, actiuni, resurse si documentatie. ISO 14001 a fost construit pe baza unui model general verificat ce asigura un sistem bun de management al intreprinderii astfel incat acesta sa se coreleze usor cu celelalte sisteme de management existente, sa le intareasca si sa introduca principiile de bun management acolo unde acestea lipsesc.

In Romania ISO a devenit obligatoriu pentru:

Administratia publica, prin HG 1723/2004;

Constructii, prin L 10/1995; Furnizori de energie electrica; Productie alimentara, L924/2005

Securitate si sanatate in munca, L319/2006, Recipiente sub presiune; Jucarii; Aparatura medicala; Ascensoare; Echipamente sub presiune;Echipamente de protectie personala.

Standardele ce au fost preluate in limba romana de catre ASRO pot fi procurate de la Asociatia de Standardizare din Romania, Serviciul Vanzari-Abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucuresti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Materialul prezinta legatura dintre ISO si eforturile de atingere a unei dezvoltari durabile, precum si interviuri si studii de caz ce descriu aplicarea in practica a sistemelor de standardizare si certificare, in conexiune cu dezvoltarea durabila :

Ghidul SD 21000 (publicat in mai 2003) este un set de documente elaborat de un grup de lucru al AFNOR (Asociatia Franceza de Standardizare), care permite identificarea provocarilor semnificative din domeniul dezvoltarii durabile si ghidarea organizatiilor in formularea unei strategii care respecta principiile acesteia. Cateva zeci de intreprinderi din opt regiuni ale Frantei au implementat experimental acest ghid. (Sursa : Revista Institutului Roman de Standardizare - Martie 2007)

Utilizarea metodei GEMI

GEMI - Initiativa privind Managementul Global de Mediu - a fost creata de o companie americana cu sediul in Washington. Obiectivul sau principal este acela de a crea un sistem permanent de auto- diagnosticare aplicabil pentru toate companiile, care sa permita acestora sa inteleaga ce trebuie sa faca pentru o dezvoltare durabila din punct a activitatii pe care o desfasoara.

"Dreptul la dezvoltare trebuie realizat de o asemenea maniera incat sa indeplineasca nevoile legate de dezvoltare si de mediu ale generatiilor prezente si viitoare" se mentioneaza in Declaratia de la Rio.

Documentul are ca axa principala responsabilitatile de mediu locale si globale, el constand dintr-un ansamblu de grile cuprinzand teme si subteme, precum si parametrii necesari pentru o evaluare completa.

Consumul durabil- inseamna sa consumi diferit

Planeta noastra are resurse finite, cu toate acestea le folosim intr-un ritm ingrijorator. Potrivit unui raport recent al Fondului Mondial pentru Natura (WWF for Nature), in eventualitatea ca raman neschimbate actualele practici de productie si consum, inclusiv ritmul de crestere demografica, vom avea nevoie de 2 planete Pamant in urmatorii 50 de ani. ()

'30-40 la suta din toate problemele de mediu au la baza, in mod direct sau indirect, modelele de consum predominante la acest moment.' [1]

Consumul durabil este un domeniu foarte complex si interdisciplinar. Modificarea comportamentului consumatorilor este un proces la care participa un numar mare de actori sociali. Gospodariile particulare, constituie cea mai mare grupa de consumatori, la care se adauga si autoritatile, economia, institutiile educationale, ONG-urile, precum si multe alte grupari. Este important ca autoritatile sa creeze conditii-cadru potrivite, dar procesul in sine trebuie sa se deruleze in primul rand prin initiativa si angajamentul diferitilor consumatori.

'Nu exista un singur principiu valabil pentru modelele de consum viitoare. Particularitatea deciziilor consumatorilor este un element constitutiv al societatii moderne, democratice si pluraliste, care nu este pus sub semnul intrebarii de catre scenariile care prevad noi stiluri de viata durabile. In tot cazul, deciziile consumatorilor sunt si vor fi mereu influentate puternic de conditiile-cadru. Printre acestea se numara deciziile politice, preturile, tehnologiile disponibile, veniturile si distributia lor, normele sociale si principiile dupa care se ghideaza diversele grupuri existente in societatea precum si, nu in ultimul rand, influenta exercitata de publicitate si marketing.'

Cand putem spune ca un produs este durabil?

Deoarece fara 'schimbarea obiceiurilor consumatorilor' nu se poate de fapt vorbi de o devoltare durabila, apare intrebarea care sunt masurile concrete prin intermediul carora se poate dezvolta un comportament durabil in ceea ce priveste consumul?

Domeniilor de activitate prezentate mai jos le-a fost atribuit un rol deosebit de important:

Evitarea acumularii de deseuri

Consumul de energie si apa

Mobilitate

Alimentatie

Reciclarea si Refolosirea obiectelor

'De abia atunci cand un produs va aduna puncte la toate nivelele, adica atunci cand va fi produs si cumparat in mod corect, respectand si protejand natura, animalele si biodiversitatea, fara sa fie transportat pe distante lungi si fiind ambalat astfel incat sa nu produca prea mult gunoi, de abia atunci va fi si durabil.'

U.E si consumul durabil

Pentru perioada 2006-2010 una din cele sapte prioritati ale politicii europene este Consumul si Productia Durabila deoarece:

• Alimentele si bauturile, locuintele si transportul privat, impreuna, contribuie, in Uniunea Europeana, la 80% din impactul aspra mediului exercitat de catre consumul individual. [1]
• Comisia Europeana a abordat aceasta problema prin doua propuneri legislative prezentate la inceputul anului 2007 - privind productia si consumul durabil precum si o politica industriala durabila.

Au fost identificate patru mari directii:

1. Schimbarea comportamentului - in vara anului 2007, in etapa de finalizare a propunerilor pentru Planul de Actiune pe 2008, Comisia a avut multiple consultari cu publicul, Statele Membre, industria, mediul academic, ONG-uri si asociatii ale consumatorilor. Rezultatul acestor intalniri a fost un consens general conform caruia consumul durabil este o provocare majora, fiind necesar sa consumam si sa producem mult mai eficient, daca dorim sa realizam "mai multe cu mai putin" si sa imbunatatim standardele de viata fara sa epuizam resursele planetei. In mod clar acest lucru nu poate fi realizat peste noapte si realizarea lui depinde de asumarea unei responsabilitati comune de catre fiecare dintre actorii implicati.

2. Consum mai chibzuit - consumatorii au nevoie sa fie mai bine informati atunci cand decid ce sa cumpere. Ei au nevoie de informatii stiintifice de incredere privind performantele de mediu ale unui produs. De asemenea este nevoie sa fie protejati de fenomenul 'green hype' si de reclamele inselatoare privind caracteristicile de mediu ale unui anumit produs. Este important sa fie cunoscute etichetele verzi acreditate la nivelul U.E.

3. Crearea unor mecanisme de reglare a pietii - actualmente, 48% din veniturile provenite din taxe ale U.E provin din impozitele pe venit si doar 6,5% provin din taxe aferente poluarii si exploatarii resurselor, situatia care favorizeaza o folosire intensiva a resurselor. Pentru a incuraja oamenii sa achizitioneze produsele ecologice se pot introduce taxe privind consumul precum si alte instrumente de reglare a pietii care sa vina in sprijinul companiilor ce investesc in produsele verzi (reducerea TVA-ului, a taxelor si impozitelor aferente produselor si serviciilor verzi, etc).  

4. Inverzirea achizitiilor publice - Autoritatile publice sunt adesea mari consumatori de bunuri si servicii, deci alegerea lor este importanta. Luand in calcul aspecte privind durabilitatea in acordarea de contracte (achizitii publice verzi/green public procurement-GPP), aceste institutii pot nu numai sa integreze problemele de mediu in alegerea unor produse pe care le consuma ci pot si sa devina exemple bune de urmat.

Cap VIII - Organizatii internationale si locale

Importanta cuantificarii programelor corporatiste

Cuantificarea responsabilitatii sociale are rolul de a stimula, in cadrul companiilor, initiativele de imbunatatire a modului de activare si operare, astfel incat sa garanteze asigurarea bunastarii sociale si protectiei mediului .

Practicile CSR reprezinta o strategie de management pe termen lung, profitabila atat pentru mediul social cat si pentru compania interesata. In ultima perioada, practicile specifice CSR au devenit o normalitate in afacerile din economia occidentala (companiile sunt tot mai interesate sa vina in sprijinul comunitatii) si au inceput sa fie aplicate cu succes inclusiv in mediul de afaceri din Romania, iar proiectele CSR sustinute de companiile nationale se remarca prin initiative tot mai numeroase.

Elementul de maxima importanta in CSR este caracterul voluntar al actiunilor intreprinse in scopul asigurarii dezvoltarii durabile.

Exista o serie de agentii si retele internationale ce actioneaza in vederea stabilirii de standarde, indicatori, stabilirii unor programe internationale si recunoasterea meritelor. Pe cele mai importante le prezentam in continuare.

Organizatia Internationala a Muncii

Organizatia Internationala a Muncii are ca principala misiune «promovarea echitatii sociale si in principal respectarea drepturilor omului pe piata mondiala a muncii ». OIM a luat fiinta in 1919 prin Tratatul de la Versailles, si a devenit in 1946 prima institutie specializata in cadrul sistemului Natiunilor Unite, avand ca sarcina pregatirea conventiilor si recomandarilor ce definesc normele minime de respectat privind: libertatea sindicala, dreptul la libera organizare si negocieri colective, abolirea muncii fortate, egalitatea sanselor

OIM ofera consultanta organizatiilor de angajatori si salariati, care lucreaza impreuna cu guvernele lor pentru stabilirea de norme si conventii in domeniu.

Declaratia Organizatiei Internationale a Muncii din 1998 revela principiile si drepturile fundamentale prinvind munca:

• Libertatea de asociere si de recunoastere efectiva a dreptului de negociere colectiva.
• Eliminarea oricarei forme de munca fortata sau obligatorie.
• Abolirea efectiva a formelor de munca pentru copii.
• Eliminarea discriminarii in campul muncii (profesie si la angajare).

Principiile OCDE

Principiile directoare ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica OCDE

OCDE reprezinta forul international de dezbatere a politicilor economice si sociale la nivel global, o asociatie apolitica a tarilor cel mai bine dezvoltate din punct de vedere economic avand drept misiune construirea unei economii puternice in statele membre, imbunatatirea eficientei, perfectarea sistemelor de piata, extinderea comertului liber si contributia la dezvoltarea economica.

Principiile directoare sunt recomandari voluntare si neobligatorii stabilite inca din 1976 de catre guvernele diverselor tari pentru companiile multinationale de pe teritoriul lor. Ele implica ansamblul celor 30 de tari membre OCDE, precum si 8 tari nemembre (Argentina, Brazilia, Chile, Estonia, Israel, Letonia, Lituania si Slovenia). Obiectivul lor este de a ajuta companiile mutinationale de a-si desfasura activitatea in conformitate cu politicile guvernamentale si cu asteptarile din partea societatii.

Modificate cu diverse ocazii, aceste principii au o puternica inclinatie spre sprijinirea Responsabilitatii Sociale a Companiilor, in principal privind apararea drepturilor esentiale pe piata muncii (drepturile omului, protectia copilului . ) si punerea in practica a unei bune conduceri a companiei si a performantei de mediu.

Guvernele tarilor care au aderat la pricipiile directoare OCDE au stabilit puncte de contact nationale pentru asigurarea promovarii acestor principii.

Este important de mentionat ca <<OCDE Watch>> este un ONG avand ca obiectiv asigurarea bunei functionari a mecanismelor de concertare legate de principiile directoare ale OCDE :

"OCDE Watch a fost infiintat in martie 2003, si grupeaza ONG-uri din Europa, America, Australia, Africa si Asia care impartasesc o viziune comuna asupra responsabilitatii colective si investitiei durabile. Principiile directoare ale OCDE pentru companiile multinationale, unde nu pot fi aplicate nici sanctiuni, dar nici nu pot fi oferite compensatii, reprezinta in momentul de fata un mecanism de a pozitiona companiile in fata responsabilitatilor lor. Membrii OCDE Watch au urmatoarele obiective :

• Supravegheaza si contribuie la activitatea Comitetului de investire a OCDE;
• Testeaza eficacitatea principiilor directoare ale OCDE pentru companiile multinationale ca si instrument colectiv de responsabilizare
• Transmit informatia catre societatea civila, in principal in tarile in curs de dezvoltare, pe tema activitatii Comitetului de Investire privind guvernarea colectiva si principiile directoare ale OCDE
• Ofera consultanta ONG-urilor privind incalcarea principiilor directoare ale OCDE »

 Initiativa de Raportare Globala

Initiativa de Raportare Globala (Global Reporting Initiative - GRI) este o asociatie creata in 1997 de catre Coalitia pentru Economii Responsabile privind Mediul si de Programul Natiunilor Unite pentru Mediu. Are autonomie totala din 2002 si grupeaza actori din mediul economic, ai asociatiilor de mediu si sociale, ai universitatilor, precum si ai Programul Natiunilor Unite pentru Mediu.

GRI organizeaza consultatii intre actorii implicati in actiuni de CSR in ideea de a trasa linii directoare (guidelines) in realizarea unei metodologii comune de "raportare durabila". Liniile directoare sunt adaptate pe masura punerii lor in aplicare, dar exista o serie de principii clare privind:

• Procesul de redactare al raportului: metodele de analiza trebuie sa fie justificate, datele si partile care redacteaza raportul trebuie sa fie verificabile
• Continutul raportului: raportul trebuie sa prezinte contextul si piedicile economice, sociale si de mediu carora trebuie sa le faca fata compania, prin funizarea de informatii pertinente
• Fiabilitatea datelor, in ideea de a prezenta o evolutie obiectiva a situatiei in timp
• Intelegerea raportului: raportul trebuie sa fie usor de parcurs si clar.
• Redactarea raportului trebuie sa permita evidentierea de indicatori comuni de performanta si ai impactului economic, social si de mediu al activitatii intreprinderii.

GRI este astfel un instrument recunoscut de raportare globala.

Global Compact

In cadrul unui discurs sustinut cu ocazia Forumului Economic Mondial la Davos, in 31 ianuarie 1999, Kofi Annan, Secretarul General al ONU, a invitat leaderii din domeniul economic sa se alature unei initiative internationale numite Global compact , initiativa ce urmareste sa aduca firmele alaturi de agentiile ONU, sindicate si organizatii ale societatii civile in vederea sustinerii pe scara mondiala a noua principii universale privind drepturile omului, normelor privind piata muncii si de mediu.

Etapa operationala a Pactului a fost initiata la sediul ONU pe 26 iulie 2000, iar din 24 iunie 2004, Pactul Mondial aduce un al zecelea principiu referitor la lupta impotriva coruptiei.

Cele 10 principii sunt organizate pe categorii dupa cum urmeaza:

Drepturile omului

1. Companiile sunt invitate sa promoveze si sa respecte protejarea drepturilor internationale privind drepturile omului.

2. Sa se oblige sa nu fie complici la actiuni de incalcare a drepturilor omului

Dreptul la munca

3. Companiile sunt invitate sa respecte libertatea de asociere si sa recunoasca dreptul la negociere colectiva.

4. Indepartarea tuturor formelor de munca fortata sau obligatorie.

5. Abolirea efectiva a exploatarii prin munca a copiilor.

6. Eliminarea discriminarii la angajarea sau in exercitarea profesiei

Mediul

7. Firmele sunt invitate sa adopte masuri preventive fata de probleme legate de mediu.

8. Initierea de activitati capabile sa promoveze o mai mare responsabilizare in domeniul mediului.

9. Facilitarea implementarii si diseminarii de tehnologii ecologice

Lupta impotriva coruptiei

10. Firmele sunt invitate sa lupte impotriva coruptiei sub toate formele ei. Informatii suplimentare disponibile pe site-ul:

Centrul National pentru Dezvoltare Durabila

CNDD este Comitetul National pentru Romania al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu. Are un statut consultativ special cu Departamentul Natiunilor Unite pentru Probleme Sociale si Economice.

CNDD a devenit in Romania un ONG independent. Are sediul in Bucuresti si este recunoscut de Guvernul Romaniei ca fiind singura agentie din tara care se ocupa cu probleme legate de dezvoltare durabila.

Are rolul de a identifica prioritatile legate de dezvoltarea durabila la nivelul tarii si de a gasi solutii si instrumente atat la nivel national, cat si la nivel local.

Si-a asumat responsabilatea de a sprijini Guvernul si Autoritatile Locale in pregatirea Planului National de Actiune pentru implementarea Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila, precum si pentru dezvoltarea Agendei Locale 21.

CNDD este Partener oficial roman in Consiliul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabila.

Obiectivul CNDD este dezvoltarea si implementarea de proiecte orientate pe urmatoarele probleme:

dezvoltarea durabila a Comunitatilor Locale la nivel regional, national si local

combaterea saraciei

protejarea mediului

egalitatea sexelor

calitatea vietii

National Centre for Sustainable Development (NCSD) https://www.ncsd.ro

Centrul Roman pentru Educatie si Dezvoltare Durabila (CREDD) este o asociatie neguvernamentala pentru educatia a tinerilor si adultilor in spiritul principiilor dezvoltarii durabile si al bunelor raporturi om-natura.

Scopul CREDD:

• promovarea si dezvoltarea resurselor umane
• contributia la o dezvoltare durabila a Romaniei.

Domeniile de interes ale CREDD sunt: 

Educatia civica, in special a tinerei generatii;

Dezvoltarea durabila a democratiei romanesti in toate sferele de activitate sociala, economica si politica; 

Promovarea valorilor romanesti pe plan intern si international; 

Dezvoltarea spiritului de colaborare si parteneriat; 

Monitorizarea si apararea drepturilor omului;

Organizarea 'Asistenta si Programe de dezvoltare durabila - Agenda 21'

APDD - Agenda 21 este o asociatie romana neguvernamentala, de interes national, nonprofit, neafiliata politic sau religios, constituita in februarie 2003.

Scopul fundamental formulat de APDD- Agenda 21 este acela "de a sprijini politicile statului roman de promovare si implementare in Romania a obiectivelor Dezvoltarii Durabile".

Pentru aceasta, organizatia are misiunea de a: dezvolta parteneriate cu autoritatile locale pentru valorificarea initiativelor locale si eficientizarea guvernarii locale; intari rolul actorilor sociali cu potential ridicat in realizarea dezvoltarii durabile: copii si tineri, comunitati locale, sectorul privat si comunitatea oamenilor de afaceri, comunitatea stiintifica, media; de a acorda asistenta si suport pentru grupurile marginalizate sau cu risc ridicat de excludere sociala.

APDD se orienteaza catre grupuri tinta privilegiate cum sunt copiii si tinerii . Se pune accent pe actiunile voluntare in beneficiul comunitatii.

Principalele tipuri de programe promovate de organizatie sunt:

. Educatia copiilor si a tinerilor in domeniul dezvoltarii durabile (educatia civica, protectia mediului si respectarea drepturilor omului);

. Asistenta si suport pentru grupurile marginalizate sau cu risc ridicat de excludere sociala;

. Imbunatatirea si dezvoltarea serviciilor sociale si facilitarea accesului populatiei la aceste servicii;

. Lobby si campanii de informare pentru cresterea gradului de implicare a diferitelor grupuri sociale in viata comunitatii;

Asociatia 'Asistenta si Programe pentru Dezvoltare Durabila - Agenda 21' este o structura a societatii civile care contribuie la transpunerea in practica a principiilor si a obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila si a programului 'Agenda Locala 21 in Romania'.

Prin statutul sau, Asociatia 'Asistenta si Programe pentru Dezvoltare Durabila - Agenda 21' doreste sa realizeze legatura dintre toti factorii interesati : structurile statului, capitalul privat, comunitatea stiintifica, grupurile societatii civile cu un potential creativ ridicat, in special copiii si tinerii, mediile de comunicare in masa, asociatiile profesionale, comunitatile locale.

Asociatia de Ecoturism din Romania Asociatia de Ecoturism din Romania (AER) este un parteneriat pentru conservarea naturii si turism in Romania intre asociatii de turism, organizatii neguvernamentale de dezvoltare locala si conservarea naturii, proiecte de conservarea naturii si agentii de turism. AER este continuarea parteneriatului dezvoltat de Grupul de Initiativa pentru Ecoturism.

Wildlife Romania Asociatia pentru protectia naturii si educatie ecologica a fost infiintata in noiembrie 2005 de o echipa de 5 tineri profesionisti cu o pasiune comuna: natura si viata ei salbatica

Grupul Gradinarilor Biodinamici Tg. Mures Asociatie nonprofit, alcatuita din gradinari/horticultori amatori si profesionisti, militanti ai ideilor protectiei mediului inconjurator. Grup tinta: acel strat al populatiei, urbane si rurale, care ia parte in procesul productiv agrar, caracterizat printr-o activitate poluanta semnificativa

Clubul de Ecologie si Turism Montan Albamont Scopul Clubului de Ecologie si Turism Montan Albamont este dezvoltarea durabila a comunitatilor din zonele montane si adiacente acestora

ONG-urile in contextul dezvoltarii durabile.Exemple

Experienta ne demonstreaza ca in orice domeniu al activitatii umane numai cetatenii liberi, informati, instruiti si motivati sa sustina o cauza ce e in interesul public general pe termen lung pot actiona intr-un mod coerent si consecvent. Tocmai din acest postulat poate fi desprins cu claritate rolul potential pe care l-ar avea organizatiile nonguvernamentale (ONG-urile) in implementarea unei Strategii Nationale pentru Dezvoltarea Durabila.

Este important sa fie inteles faptul ca participarea activa a ONG-urilor la implementarea Strategiei nationale pentru Dezvoltarea Durabila poate avea un efect dublu: pe de o parte, atingerea scopurilor Strategiei propriu zise, iar, pe de alta parte, fortificarea societatii civile. Intelegerea acestui lucru ar trebui sa fie un factor stimulator.

Rolul ONG-urilor in Dezvoltarea Durabila poate fi unul complex, polivalent. In calitatea lor de elemente active ale societatii civile ONG-urile sunt direct implicate in implementarea standardelor democratice general acceptate, proces care dureaza deja de mai mult de zece ani si care pina in prezent este insotit de socuri sociale. In al doilea rind, ONG-urilor le revine sarcina monitorizarii functionarii institutiilor democratice.

El presupune o implicare activa a cetatenilor, lucru pe care ONG-urile il pot realiza datorita pozitionarii specifice in viata sociala. ONG-urile au capacitatea de a mentine stabilitatea, starea de echilibru dintre guvernanti si cetateni prin crearea unei legaturi permanente intre ei, asigurind credibilitatea functionarii mecanismelor democratice.

Credibilitatea ONG-urilor in acest proces este asigurata de lipsa ispitelor de a stoarce profit electoral datorita neimplicarii ONG-urilor in lupta politica.

Stabilitatea sociala se realizeaza prin fluxurile de informatii de la guvernanti catre cetateni si asigurarea unui proces de feed-back, de obtinere a informatiei de la cetateni, astfel ca cetatenii sa cunoasca ce au de gind sa intreprinda guvernantii, iar guvernantii sa inteleaga care sunt reactiile cetatenilor la aceste initiative.

Strategia nationala pentru Dezvoltarea Durabila trebuie sa fie constientizata de cetateni ca un mijloc ce trebuie sa fie cunoscut in detaliu, pentru a fi aplicat in mod consecvent de catre autoritatile publice, clasa politica, sectorul privat si societatea civila. Scopul este unul - ridicarea standardului de viata. A doua sarcina tine de evaluarea procesului de implementare a Strategiei, monitorizarea lui si gasirea noilor oportunitati de dezvoltare.

Fara indoiala, realizarea acestor sarcini va deschide noi oportunitati pe care comunitatea ONG-urilor va trebui sa aiba capacitatea sa le observe, sa le evalueze si sa le realizeze.