Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Metode de stimulare a creativitatii


Metode de stimulare a creativitatii




Metode de stimulare a creativitatii

La nivelul organizatiilor economice s-au dezvoltat in timp o serie de metode de stimulare a creativitatii cadrelor de conducere, in scopul imbunatatirii rezultatelor in procesul de conducere. Dintre aceste metode, cele mai cunoscute sunt:

a)   Brainstorming-ul;

b)   Sinectica;




c)   Phillips'66;

d)   Matricea descoperirilor.

In cadrul proceselor de creatie de la nivelul organizatiilor economice sunt necesare parcurgerea mai multor etape succesive, astfel:

etapa initiala, in care problema ce face obiectul cercetarii constituie o preocupare intensa din partea persoanei sau a grupului, constand din activitatea de informare, de intelegere corecta a problemei, de structurare a elementelor problemei respective si cautarea unor solutii;

etapa de instrainare, care consta in indepartarea persoanei sau grupului de problema care face obiectul analizei, preocuparile constand in rezolvarea problemelor cotidiene, asigurandu-se conditiile pentru odihna dupa efortul depus in etapa anterioara;

etapa de alcatuire de legaturi intre elementele care constituie obiectul problemei, prin asociatii, analogii, utilizandu-se in general doua modalitati specifice de alcatuire a legaturilor, si anume: transformarea neobisnuitului in ceva familiar, obisnuit si un proces de transformare a elementelor obisnuite in elemente neobisnuite, conferindu-le acestora unele functii noi;

etapa finala, in care are loc alegerea solutiei, etapa ce consta dintr-un efort intelectual, prin care se urmareste gasirea solutiei problemei.

In continuare vom face o scurta prezentare a metodelor de stimulare a creativitatii enumerate mai sus.

1. Brainstorming

Brainstorming-ul sau "asaltul de idei" reprezinta o metoda de stimulare a creativitatii grupului, care se bazeaza pe exprimarea libera a ideilor in scopul rezolvarii unei probleme, intr-un cadru bine organizat, mai destins, propice pentru solutionarea problemei.

La solutionarea unei probleme de orice natura, in cadrul metodei de brainstorming participa un grup de 6-12 persoane, constituit fara a avea pretentii deosebite privind structura profesionala a grupului, putand fi inclusi in grup, in functie de tematica reuniunii oameni cu studii superioare sau medii, care au o anumita tangenta cu problema respectiva. Se alege un conducator al grupului, de care va depinde in buna masura modul de solutionare a problemei si asigurarea bunei desfasurari a sedintei de brainstorming.

Durata reuniunii este de obicei intre 15-45 minute, iar daca problema este de complexitate deosebita si nu se ajunge la un rezultat satisfacator in aceasta perioada de timp se poate recurge la o repetare a ei intr-o alta zi. Nu se recomanda durata de o ora pentru ca va scadea in mod substantial procesul creativ. Pe baza experientei s-a stabilit ca in cazul in care pentru o problema s-au formulat 80-100 de idei, reuniunea poate fi oprita, dintre acestea circa 10% urmand sa fie luate in calcul in continuare in vederea solutionarii problemei.

Pentru ca metoda brainstorming sa dea rezultatele scontate trebuie asigurate o serie de conditii de baza cum ar fi:

determinarea cu precizie a problemei care constituie subiectul reuniunii;

asigurarea unui loc corespunzator pentru sedinta, care sa creeze o atmosfera propice pentru buna desfasurare a procesului creativ;

selectionarea participantilor pe principiului eterogenitatii ca profesiune, varsta, sex, functie detinuta;

expunerea clara si concisa a problemei;

admiterea unor idei si solutii neobisnuite, ingenioase;





neadmiterea in cadrul reuniunii a evaluarii parerilor altora, a criticilor de orice fel privind ideile enuntate;

evitarea deranjarii participantilor la reuniune cu diverse alte probleme;

inregistrarea exacta si completa a discutiilor, a ideilor si solutiilor emise;

evaluarea dupa reuniune a ideilor si solutiilor enuntate, cerandu-se sprijinul specialistilor in domeniu.

Pe parcursul sedintelor de brainstorming, pentru stimularea discutiilor se utilizeaza 3 metode:

1) calea progresiv-liniara - prin care are loc impingerea unei idei emise pana la conturarea ei ca o solutie finala;

2) calea catalitica - dintr-o idee emisa poate sa se nasca o idee contrara care sa faca obiectul unor solutii;

3) calea mixta - se procedeaza la dezvoltarea ideilor si in acelasi timp pot aparea idei contrare.

Ideile emise se impart in trei categorii:

idei ce constituie solutii ce se pot aplica imediat;

idei care constituie solutii ce pot fi aplicate in viitor;

idei neutilizabile, care totusi se retin pentru ca in analizele viitoare sa poata face obiectul unor preocupari.

In final, conducerea firmei va hotari care este ideea cea mai buna si care se va aplica in practica.

Brainstorming-ul este o metoda ce prezinta avantaje multiple legate de: obtinerea de idei noi pentru solutionarea problemelor manageriale de orice fel, costurile reduse pentru utilizarea sa, posibilitatea de a fi aplicat in orice domeniu de activitate si la orice nivel.

2. Sinectica

Sinectica cunoscuta si sub numele de tehnica Gordon, dupa numele autorului ei, este o varianta a brainstorming-ului care conduce la o amplificare a procesului creativ.

La aceasta metoda participa, de regula, un grup de 5-8 persoane cu o pregatire diversa. Desi se recomanda ca majoritatea participantilor sa fie nespecialisti, totusi este necesara prezenta managerilor pentru emiterea de idei specifice domeniului si pentru indrumarea discutiilor in directia in care pot fi obtinute cele mai eficiente solutii.

Metoda prezinta trei etape principale, si anume:

intelegerea problemei;

detasarea de problema;

revenirea la problema in mod brusc si valorificarea ideilor originale.

Principalul element in plus adus de aceasta metoda fata de brainstorming o constituie faptul ca initial numai conducatorul grupului cunoaste problema pentru care se cauta solutii de rezolvare. Ceilalti participanti la rezolvarea problemei sunt antrenati pornind de la un cadru general, conducatorul grupului retinand elementele noi emise si dirijand discutiile astfel incat sa fie gasite solutiile pentru rezolvarea problemei.



Particularitatea retinerii problemei pana catre sfarsitul sedintei vizeaza inlaturarea unui neajuns al brainstorming-ului, acela de a se intra direct in miezul problemei, fara o pregatire prealabila.

In cazul acestei metode conducatorul grupului trebuie sa fie o persoana cu mare experienta in domeniu, pentru a valorifica la maxim ideile ce apar si a le conduce spre gasirea celor mai pragmatice solutii.

3. Reuniunea Phillips 66

Reuniunea Phillips 66 este o metoda de stimulare a creativitatii grupului, ce isi propune folosirea unei tehnici care sa dea posibilitatea participarii unui numar mare de persoane la solutionarea problemei ( pana la 30 de persoane).

Grupul de participanti in care se recomanda sa fie atat specialisti, cat si nespecialisti, se imparte in subgrupuri de cate 6 persoane, care isi aleg un conducator al subgrupului, dupa care conducatorul reuniunii va enunta problema ce se dezbate. Problema este analizata independent in cadrul fiecarui subgrup timp de 6 minute. Ideile emise de subgrupuri sunt retinute si prezentate de catre conducatorul grupului la reuniunea generala, in cadrul careia se sustin punctele de vedere ale subgrupurilor, se evalueaza propunerile de solutii si se alege solutia considerata optima, prin consens sau prin majoritatea optiunilor.

Daca in timp de 6 minute nici un subgrup nu gaseste o solutie, metoda se repeta pana la gasirea solutiei.

Principalul dezavantaj al metodei consta in faptul ca metoda poate dura o perioada de timp mai lunga, de pana la 2-3 ore, deoarece exista posibilitatea ca la nivelul subgrupurilor solutiile sa fie gasite mai greu sau in final in cadrul grupului reunit solutia sa fie adoptata numai in urma unor dezbateri prelungite.

Principalul avantaj al metodei consta in posibilitatea de participare la procesul creativ a unui numar mare de persoane, fapt ce conduce in final la posibilitati sporite de gasire a unor solutii eficiente pentru problema avuta in vedere.

4. Matricea descoperirilor

Matricea descoperirilor este un procedeu care permite gasirea intr-un mod organizat de solutii pentru rezolvarea unor probleme care iau in considerare doar doi factori: unul tehnic sau unul tehnic si unul economic.

Matricea descoperirilor se prezinta sub forma unui tabel cu intrare dubla, a unei matrici in care factorii sau variabilele se plaseaza pe orizontala si verticala. Astfel pot fi realizate toate combinatiile posibile de cate doua elemente, chiar daca intre ele nu exista legaturi.

Pentru realizarea acestei metode este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

identificarea si evaluarea variabilelor ce intervin;

realizarea tuturor combinatiilor de doua sau mai multe variabile cu ajutorul unei matrici;

gruparea combinatiilor rezultate in functie de utilitate in 3 categorii: aplicabile in prezent, probabil aplicabile in viitor, neaplicabile;

analiza solutiilor aplicabile in prezent din punct de vedere al resurselor necesare;

prezentarea solutiilor obtinute conducerii firmei pentru a fi evaluate si a fi luata decizia finala.

Aplicarea acestei metode se preteaza in cadrul firmelor ce urmaresc obtinerea unui nou produs sau pentru elaborarea unor strategii de dezvoltare a firmelor, avand in vedere toti factorii economici si tehnici si combinatiile dintre acestia.

Matricea descoperirilor prezinta avantajul ca poate fi utilizata in toate domeniile de activitate ale managementului, conducand la gasirea unor solutii noi intr-un domeniu, cunoasterea posibilitatilor actuale si viitoare de inovare ale domeniului respectiv.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate