Functiunile firmei

Functiunile firmei

Functiunea reprezinta ansamblul proceselor de munca omogene, asemanatoare sau complementare, care contribuie la realizarea aceluiasi sau acelorasi obiective.

In esenta, prin activitate desemnam ansamblul proceselor omogene sau inrudite ce concura nemijlocit la realizarea acelorasi obiective.

Prin atributie desemnam un proces de munca precis conturat, care se executa periodic si uneori continuu, ce implica cunostinte specializate si concura la realizarea unui obiectiv specific.

Sarcina reprezinta o componenta de baza a unui proces de munca complex sau un proces de munca simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual, care, de regula, se atribuie spre realizare unei singure persoane.

Functiunile, activitatile, atributiile au un caracter dinamic.

Este prezentat, succinct, continutul functiunilor unei firme industriale, cea mai complexa din punct de vedere organizatoric.

1. Functiunea de cercetare - dezvoltare

Caracteristica esentiala a organizatiilor moderne o reprezinta amploarea fara precedent a proceselor consacrate crearii si implementarii noului in tehnica, economie si management. Principala cauza a acestei adevarate mutatii o constituie progresul stiintifico-tehnic contemporan. In fapt, amploarea si rolul crescand pe care il au activitatile de cercetare-dezvoltare in organizatiile moderne reprezinta principala reflectare la nivel microeconomic a transformarii stiintei intr-un vector al dezvoltarii economice. In acest context, ansamblul problemelor privitoare la activitatile de cercetare-dezvoltare dobandesc noi dimensiuni si implicatii, atat teoretice, cat si practice. Fireste, in abordarea lor punctul de plecare il constituie insasi definirea functiunii de cercetare-dezvoltare.

De retinut ca progresul stiintifico-tehnic este abordat in sens larg, considerandu-se ca se refera la toate tipurile de procese din organizatie. Ca urmare, in cadrul functiunii de cercetare-dezvoltare deosebim trei activitati

principale: previzionare, conceptie tehnica si organizare.

A. Activitatea de previzionare a functionarii si dezvoltarii firmei Activitatea de previzionare consta in elaborarea proiectelor strategiilor si politicilor firmei, concretizate in prognoze si planuri, in defalcarea pe perioade si principalele subdiviziuni organizatorice si in urmarirea realizarii lor.

B. Activitatea de conceptie tehnica. In cadrul acestei activitati se include ansamblul cercetarilor aplicative si dezvoltarilor cu caracter tehnic efectuate in cadrul firmei.

C. Organizarea. In calitatea sa de activitate principala a firmei, organizarea reuneste ansamblul proceselor de elaborare, adaptare si introducere de noi concepte si tehnici cu caracter organizatoric.

Prin functiunea de cercetare-dezvoltare se desemneaza ansamblul activitatilor desfasurate in organizatie prin care se concepe si se implementeaza progresul stiintifico-tehnic.

2. Functiunea comerciala

A. Aprovizionarea tehnico-materiala. Activitatea de aprovizionare a firmei reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura procurarea materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de productie si a altor factori materiali de productie necesari realizarii obiectivelor societatii comerciale sau regiei autonome.

B. Vanzarea. Activitatea de vanzare reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura nemijlocit trecerea produselor si serviciilor din sfera productiei in sfera circulatiei.

C. Marketing.Activitatea de marketing cuprinde ansamblul atributiilor prin care se asigura studierea pietei interne si externe, cunoasterea necesitatilor si comportamentului consumatorilor in vederea stabilirii celor mai adecvate modalitati de orientare a productiei si de crestere a vanzarii produselor finite, semifabricatelor si lucrarilor cu caracter industrial furnizate de societatea comerciala sau regia autonoma si a satisfacerii cerintelor acestora.

Functiunea comerciala incorporeaza ansamblul proceselor de cunoastere a cererii si ofertei pietei, de procurare nemijlocita a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de productie etc. necesare desfasurarii productiei firmei si de vanzare a produselor, semifabricatelor si seviciilor acesteia.

3. Functiunea de productie

Procesele de productie ce se desfasoara in cazul firmelor industriale se pot clasifica in functie de mai multe criterii. Din punctul de vedere al participarii la transformarea obiectelor muncii in produse finite, semifabricate si servicii procesele de productie se clasifica in: procese de baza, auxiliare si deservire.  Din punct de vedere organizatoric, adica al naturii obiectivelor urmarite si al proceselor care o alcatuiesc, functiunea de productie din firma

industriala se poate grupa in cinci activitati principale:

programarea, lansarea si urmarirea productiei;

fabricatia sau exploatarea;

controlul tehnic de calitate;

intretinerea si repararea utilajelor;

productia auxiliara de energie, aburi.

In afara acestora, in cadrul functiunii de productie exista si un grup de atributii cu caracter general, exprimari organizatorice ale unor procese de munca ce vizeaza doua sau mai multe din activitatile enumerate. Intre acestea mentionam organizarea utilizarii intr-o masura cat mai mare a capacitatii de productie, reducerea consumurilor specifice, aplicarea normelor de protectie a muncii.

A. Programarea, pregatirea, lansarea si urmarirea productiei. In cadrul acestei activitati sunt reunite atributiile prin care se determina cantitatile de produse si servicii ce trebuie realizate in perioade reduse, pe locuri de munca, cu respectarea anumitor conditii de calitate si consum de munca vie si materializata, precum si comunicarea lor executantilor si verificarea obtinerii acestora.

B. Fabricatia. Componenta principala a functiunii de productie, in cadrul careia se utilizeaza masa principala a resurselor unitatii industriale - in medie intre 80- 90% - este fabricatia. In fapt, fabricatia implica o singura atributie principala - executarea produselor si serviciilor programate din obiectele muncii asigurate prin activitatea de aprovizionare, conform cerintelor de calitate, de cantitate si termenelor stabilite anterior.

C. Controlul tehnic de calitate. Activitatea de control tehnic de calitate reuneste ansamblul proceselor prin care se compara caracteristicile calitative ale resurselor materiale ale organizatiei industriale si ale produselor executate in cadrul ei cu standardele si normele de calitate, asigurandu-se pe aceasta baza incadrarea in prevederile ultimelor.

D. Intretinerea si repararea utilajelor si a celorlalte mijloace fixe. Activitatea de intretinere si reparare a utilajelor reuneste ansamblul proceselor de munca din cadrul organizatiei menite sa asigure mentinerea echipamentelor de productie si a celorlalte dotari in stare de functionare normala, prin preintampinarea si eliminarea efectelor uzurii fizice si, in masura posibilului, morale.

E. Productia auxiliara. In cadrul acestei activitati sunt reunite procesele de munca prin care se asigura, din surse interne ale intreprinderii, energia electrica, termica, aburul, apa etc. necesare desfasurarii in bune conditii a proceselor productiei de baza si a celorlalte procese de munca din cadrul organizatiei.

Aceasta functiune poate fi definita ca ansamblul proceselor de munca din cadrul intreprinderii prin care se transforma obiectele muncii in produse finite, semifabricate si servicii si se creeaza nemijlocit conditiile tehnico-materiale, organizatorice si de deservire necesare desfasurarii fabricatiei in bune conditii.

4. Functiunea financiar-contabila

Intrucat reflecta din punct de vedere economic toate celelalte activitati ce se desfasoara in societati comerciale si regii autonome prin prisma unor elemente valorice integrative, functiunea financiar-contabila are un pronuntat caracter sintetic. In conditiile tranzitiei la economia de piata, ale situarii in prim plan a factorilor economici, activitatile financiar-contabile isi modifica substantial continutul si devin din ce in ce mai importante. In cadrul functiunii financiar-contabile deosebim trei activitati principale: financiara, contabilitatea si controlul financiar de gestiune.

Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se asigura resursele financiare necesare atingerii obiectivelor organizatiei, precum si evidenta valorica a miscarii intregului sau patrimoniu.

A. Activitatea financiara . Ansamblul proceselor prin care se determina si se obtin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor intreprinderii reprezinta activitatea financiara.

B. Contabilitatea. Contabilitatea, a doua componenta a functiunii analizate, reuneste ansamblul proceselor prin care se inregistreaza si se evidentiaza valoric resursele materiale si financiare ale agentului economic.

C. Controlul financiar de gestiune. In cadrul acestei activitati - pe care unii specialisti o considera ca o componenta a activitatii financiare - se includ ansamblul proceselor prin care se verifica respectarea normelor legale cu privire la existenta, integritatea, utilizarea si pastrarea valorilor materiale si banesti cu care firma este dotata.

5. Functiunea de personal

In cadrul functiunii de personal se pot delimita mai multe activitati:

previzionarea necesarului de personal;

formarea personalului;

selectionarea personalului;

incadrarea personalului;

evaluarea personalului;

motivarea personalului;

perfectionarea personalului;

promovarea personalului;

protectia salariatilor (protectia muncii si protectia sociala).

Activitatile de personal se realizeaza printr-un cumul de atributii, cum ar fi: participarea la elaborarea strategiei si politicii generale a firmei; elaborarea de propuneri pentru politica de personal a firmei; stabilirea necesarului de personal in perspectiva pe specialitati; intocmirea planurilor de pregatire a personalului; organizarea orientarii profesionale a personalului; organizarea selectionarii personalului; efectuarea selectionarii personalului;

Ansamblul proceselor din cadrul organizatiei prin care se asigura resursele umane necesare, precum si utilizarea, dezvoltarea si motivarea acestora constituie continutul functiunii de personal. Functia de personal include activitati ca: organizarea incadrarii personalului; efectuarea incadrarii personalului; organizarea evaluarii personalului; evaluarea personalului; organizarea perfectionarii personalului managerial si de executie.

6. Interdependentele functiunilor organizatiei

Tratarea separata a functiunilor organizatiei s-a efectuat din ratiuni pedagogice. In practica se constata ca intre acestea exista o foarte stransa interdependenta, ca se intrepatrund si se completeaza, formand impreuna sistemul organizarii procesuale, in fapt fundamentul organizatoric al constituirii si functionarii societatilor comerciale si regiilor. Referindu-ne strict la situatia firmelor romanesti, trebuie precizat ca in raporturile dintre functiuni se constata o situatie tranzitorie. Se trece de la faza in care functiunea de productie avea rolul predominant, la faza in care toate functiunile au o pondere relativ egala. O atare tendinta se reflecta prin trecerea de la o succesiune a functiunilor de tipul A la o succesiune de tipul B.

Organizarea structurala. Rezultatul organizarii structurale il reprezinta structura organizatorica. Desi notiunea de structura organizatorica a fost abordata in numeroase lucrari, asupra sa nu s-a ajuns la o definire riguros stiintifica, in masura sa intruneasca consensul specialistilor. Cea mai mare parte din abordarile consacrate o definesc de o maniera destul de generala, ceea ce lasa, mai ales cand se trece la analiza concreta in organizatii, o usa larg deschisa impreciziunilor si confuziilor. In cadrul structurii organizatorice a organizatiei deosebim doua componente principale:

structura manageriala

structura de productie

Structura manageriala este deci alcatuita, in principal, din organismele de management participativ, managerul general si adjunctii sai, compartimentele functionale si de conceptie constructiva si tehnologica. Specifica firmelor moderne este cresterea dimensiunii si rolului structurii manageriale concomitent cu amplificarea integrarii structurii de productie in structura organizatorica de ansamblu, prin elemente organizatorice, informationale, economice s.a.

Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, activitatilor, atributiilor si sarcinilor, in functie de anumite criterii, si repartizarea acestora, in scopul realizarii lor, in subdiviziuni organizatorice pe grupuri si persoane in vederea asigurarii unor conditii cat mai bune pentru indeplinirea obiectivelor firmei.

Structura organizatorica a firmei reprezinta ansamblul persoanelor si subdivi-ziunilor organizatorice astfel constituite incat sa asigure premisele organizatorice in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor previzionate.

Structura manageriala poate fi definita ca ansamblul managerilor de nivel superior si al subdiviziunilor organizatorice prin ale caror decizii si actiuni se asigura conditiile manageriale, economice, tehnice si de personal necesare desfasurarii activitatii compartimentelor de productie.

Structura de productie, este alcatuita din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, in cadrul carora se desfasoara activitatile operationale, in principal de productie.

Structura organizatorica a organizatiei este o expresie atat a resurselor umane, materiale, financiare si informationale incorporate, cat si a caracteristicilor mediului in care acestea isi desfasoara activitatile. Analitic, elementele endogene si exogene firmei, care-si pun amprenta asupra caracteristicilor organizarii structurale, pot fi individualizate sub forma variabilelor organizationale.

Intre principalele variabile organizationale privind societatea comerciala sau regie mentionam: statutul juridic al firmei: natura proprietatii organizatiei, dimensiunea organizatiei, complexitatea productiei; caracteristicile procesului tehnologic; nivelul dotarii tehnice; gradul de specializare si cooperare in productie; dispersia teritoriala a subdiviziunilor firmei; caracteristicile procesului de aprovizionare; caracteristicile vanzarii produselor si serviciilor, parametrii organizarii informale din cadrul firmei; gradul de mecanizare si automatizare a inregistrarii, transmiterii si prelucrarii informatiilor; potentialul uman, conceptia managerilor asupra organizarii; legislatia care reglementeaza organizarea structurala a societatilor comerciale si regiilor, situatia economica a tarii. Importanta structurii organizatorice rezida, in primul rand, in conditionarea obtinerii unei profitabilitati ridicate in firme, intrucat este o componenta de baza a sistemului de management, a carui functionalitate o determina in buna masura.

Structura organizatorica asigura osatura sistemului managerial, de rationalitatea sa depinzand intr-o proportie apreciabila continutul si imbinarea sistemului de obiective, configuratia si functionalitatea subsistemelor informational si decizional, gama metodelor si tehnicilor de management utilizate. Evident, toate acestea determina modul de folosire a resurselor, conditiile de vanzare a produselor si, implicit, volumul cheltuielilor, marimea profitului. Impactul structurii organizatorice nu trebuie rezumat insa doar la efectele strict economice. Implicatii dintre cele mai importante au caracteristicile structurii organizatorice asupra satisfactiilor obtinute de salariatii organizatiei in procesul muncii, asupra climatului de munca. In fapt, intre implicatiile "strict economice" si cele "strict umane" ale structurii organizatorice exista o legatura organica, ele intrepatrunzandu-se si determinand ceea ce numim eficienta social-umana a organizarii structurale a organizatiei.