Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» ANALIZA PERFORMANTEI ECONOMICO-FINANCIARE CU AJUTORUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE


ANALIZA PERFORMANTEI ECONOMICO-FINANCIARE CU AJUTORUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE




ANALIZA PERFORMANTEI ECONOMICO-FINANCIARE CU AJUTORUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

1. INSTRUMENTE DE ANALIZA A PERFORMANTEI ECONOMICO-FINANACAIRE.CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Analiza performantelor financiare ale intreprinderii permite formularea de aprecieri asupra formarii rezultatelor activitatii acesteia si asupra corelatiei lor cu structura financiara a intreprinderii.




Performantele financiare ale intreprinderii pot fi analizate pe baza rentabilitatii sau pe baza fluxurilor de numerar.

Rentabilitatea este o categorie economica ce exprima capacitatea unei intreprinderi de a

produce profit, oglindind intr-o forma sintetica eficienta intregii activitati economice a acesteia.

Intr-o economie de piata este insasi motivatia pentru desfasurarea oricarei activitati (cu exceptia asociatiilor, fundatiilor nonprofit).

Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori:

rezultatele (profit sau pierdere), indicatori de volum, care evidentiaza marimea

absoluta a rentabilitatii;

- ratele rentabilitatii, indicatori ai marimii relative a rentabilitatii, care arata gradul in care capitalul sau resursele folosite aduc profit.

Fluxurile de numerar (sau de trezorerie) desemneaza ansamblul intrarilor si iesirilor de

lichiditati si echivalente de lichiditati.

lichiditatile se refera la disponibilitatile banesti si depozitele la vedere.

echivalentele de lichiditati sunt investitii financiare pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi usor transformate in numerar si al caror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

Analiza performantelor financiare ale intreprinderii isi propune stabilirea modificarii valorilor efective fata de prevederi sau fata de o perioada anterioara a marimii rezultatului, a ratelor rentabilitatii sau fluxurilor de numerar, identificarea factorilor care au determinat aceste modificari, a rezervelor interne care pot fi mobilizate pentru asigurarea nivelului prevazut al acestor indicatori si stabilirea masurilor care se impun in acest sens.

Analiza economico-financiara are la baza un set de date si informatii preluate din documentele contabile de sinteza: bilant, contul de profit si pierdere si anexe la bilant.

Analiza financiara in general nu se limiteaza la folosirea datelor si informatiilor din documentele contabile in starea lor bruta, initiala. Acestea sunt prelucrate si transformate in vederea obtineri unor informatii in masura sa satisfaca scopul si obiecivele analizei financiare.

Contul de profit si pierdere

Daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la incheierea exercitiului, atunci contul de profit si pierdere exprima, in parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala. Acesta evidentiaza fluxurile de venituri si de cheltuieli de gestiune, de la inceputul exercitiului pana la sfarsitul acestuia.


Solduri initiale Solduri finale

Sursa: Ion Stancu - Finante Teoria Pietelor Financiare. Finantele Interprinderilor.Analiza Si Gestiunea Financiara; Editura Economica,1997

Figura. nr.1. Corelatia dintre bilant si contul de rezultate.

Contul de profit si pierdere reprezinta un document contabil de sinteza prevazut de Legea Contabilitatii care masoara performantele activitatii intreprindeii in cursul perioadei analizate, concentrand veniturile si cheltuielile unei intreprinderi pentru o perioada data si explicand modul de formare a rezultatelor .

Prin o alta definitie mai putem spune ca evidentierea rezultatelor constituie unul dintre obiectivele traditionale ale contabilitatii generale in toate tarile, prevazandu-se in acest sens elaborarea unei situatii de sinteza specifica numita contul de rezultate sau contul de profit sau pierdere.[1]

Prezentarea contului de profit si pierdere variaza de la o tara la alta, in functie de

particularitatile economice, juridice si fiscale ale fiecarei tari, putandu-se realiza o tipologie de

prezentare a contului de rezultate in functie de doua criterii:

1. Dupa forma de prezentare

- sub forma de tablou bilateral (in cont), in care cheltuielile si pierderile sunt prezentate in partea stanga, iar veniturile si profitul in partea dreapta

- sub forma verticala (in lista) care explica formarea din treapta in treapta a rezultatului exercitiului.

Dupa continutul informational

- cont de rezultate cu prezentarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura sau originea acestora;

- cont de rezultate cu prezentarea dupa destinatie a veniturilor si cheltuielilor (prezentare pe functiuni sau activitati a veniturilor si cheltuielilor).

Forma de prezentare verticala (in lista) este cea mai des intalnita (utilizata), deoarece pune in evidenta rezultatul generat de fiecare tip de activitate desfasurata de intreprindere. Acest mod de prezentare are avantajul separarii rezultatului exploatarii de cel provenind din operatiuni financiare si extraordinare. Rezultatul net este obtinut prin corectarea sumei algebrice a celor trei rezultate cu impozitul pe profit.

Prezentarea dupa natura clasifica cheltuielile dupa natura economica (consum de materii prime, salarii, amortizare etc.) fara sa le aloce pe functiuni ale intreprinderii.

Prezentarea dupa destinatie clasifica cheltuielile in functie de locul / activitatea de provenienta (costul vanzarilor, cheltuielile de desfacere, cheltuieli generale de administratie).





Distinctia intre cele doua criterii de clasificare se realizeaza numai la nivelul veniturilor si cheltuielilor de exploatare, structurarea celorlalte venituri si cheltuieli fiind identica

Clasificarea cheltuielilor dupa natura are o orientare predominant fiscala si este intalnita in tarile care promoveaza o conceptie juridica a contabilitatii (de exemplu Franta, Germania, Italia, Spania). Clasificarea pe functiuni are o orientare predominant investitionala si este utilizata, in special, in tarile anglo-saxone.

Clasificarea dupa functii a cheltuielilor, numita "metoda costului vanzarilor" presupune

afectarea cheltuielilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau administrative.

Aceasta clasificare poate prezenta pentru utilizatori mai mult interes decat clasificarea dupa natura, oferind informatii mai relevante, dar implica uneori alegeri arbitrare in repartizarea cheltuielilor, ceea ce poate determina o imagine subiectiva a performantei financiare surprinse in contul de profit si pierdere.

In Romania, structurarea elementelor de venituri si cheltuieli in contul de profit si pierdere are la baza activitatea intreprinderii, care se identifica de fapt cu operatiile economico-financiare desfasurate de aceasta intr-o perioada de gestiune.

Acest cont de profit si pierdere prezinta un interes dublu :

permite determinarea unui rezultat global si formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economico financiare ale perioadei .

permite recapitularea exhaustive a elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la realizarea rezultatului si la identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influentat.

Intr-o maniera generala contul de profit si pierdere ofera informatiile necesare pentru intelegerea si explicarea profitului sau pierderii inregistrate de un agent economic. Contul de profit si pierdere cuprinde :

- toate veniturile generate de activitatea intreprinderii pe parcursul exercitiului

- toate cheltuielile aferente pe parcursul aceleeasi perioade .

Veniturile corespund resurselor obtinute prin realizarea operatiunilor industriale, comerciale, financiare extraordinare, iar cheltuielile corespund resurselor consummate cu ocazia realizarii acestor operatiuni. In consecinta conpensarea veniturilor obtinute cu cheltuielile aferente permite obtinerea unui rezultat global .

Reglementarile aprobate prin OMF nr.94/2001 prevad un model de cont de profit si pierdere structurat dupa natura economica a cheltuielilor si veniturilor.

Toate prezentarile contului de profit sau rezultate, adoptate in tarile cu economie de piata au in comun modul de stabilire a surplusului global folosindu-se o formula de tipul :

Rezultat = Venituri reale - Cheltuieli reale

Veniturile si cheltuielile sunt definite in cadrul pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare elaborate IASC astfel:

veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri ale

datoriilor care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor

cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresterii ale datoriilor care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente cresterii unui activ sau diminuarii unei datorii, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil .

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuarii unui activ sau cresterii unei datori, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil.

Formatul contului de profit si pierdere este urmatorul

1. Cifra de afaceri neta

Variatia stocurilor de produse finite si a productiei in curs de executie

3. Productia realizata de entitate pentru scopurile sale proprii si capitalizata

4. Alte venituri din exploatare

5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli cu personalul

a) Salarii si indemnizatii

b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distincta a celor referitoare la pensii

7. a) Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si imobilizarile necorporale

b) Ajustari de valoare privind activele circulante, in cazul in care acestea depasesc suma

ajustarilor de valoare care sunt normale in entitatea in cauza

8. Alte cheltuieli de exploatare

9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate

10. Venituri din alte investitii si imprumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea

distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate

11. Alte dobanzi de incasat si venituri similare, cu indicarea distincta a celor obtinute de la entitatile afiliate

1 Ajustari de valoare privind imobilizarile financiare si investitiile detinute ca active circulante

13. Dobanzi de platit si cheltuieli similare, cu indicarea distincta a celor privind entitatile afiliate

14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinara

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. Profitul sau pierderea exercitiului financiar

Structurarea elementelor de venituri si cheltuieli in contul de profit si pierdere are la baza activitatea intreprinderii care se identifica de fapt cu operatiile economico-financiare desfasurate de aceasta intr-o perioada de gestiune. Astfel veniturile si cheltuielile exercitiului sunt structurate in 2 mari categori: care rezulta din activitatea ordinara a intreprinderii si elementele extraordinare .

Activitatea ordinara se refera la activitatea desfasurata de intreprindere potrivit obiectului sau de activitate, inclusiv activitatile derivate din realizarea acestora . Ea cuprinde activitatea de exploatare si activitatea financiara .

Veniturile din exploatare provin din:

- venituri din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor prestate. Veniturile din vanzari de bunuri se inregistreaza in contabilitate in momentul predari bunurilor catre cumparatori, al livrarii acestora pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective catre clienti. Veniturile din prestarea serviciilor se inregistreaza pe masura efectuarii acestora,

- venituri din variatia stocurilor, reprezetand variatia in plus (crestere) sau in minus (reducere) dintre valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productie in curs de executie de la sfarsitul perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei in curs, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite,

- venituri din productia de imobilizari, reprezetand costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitate pentru ea insasi, se inregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale

- venituri din subventii de exploatare

- venituri din reluarea provizioanelor privind activitatea de exploatare



- alte venituri din exploatare curenta, care cuprinde veniturile din creante recuperate si alte venituri din exploatare.

Cheltuielile din exploatare sunt clasificate dupa natura lor:

- cheltuieli cu materiale prime si materialele consumabile

- cheltieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, revedente, locatii de gestiune si chirii, prime de asigurare, studii si cercetari

- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurariile si protectia sociala)

- cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele

Veniturile financiare provin :

- venituri din imobilizari finaciare

- venituri de investiti finaciare pe termen scurt (dividente)

- venituri din creante imobilizate (dobanda aferenta creantelor imobilizate)

- venituri din investitii financiare cedate

- venituri din diferente de curs valutar

- venituri din sconturi obtinute

- venituri financiare din provizioane

- alte venituri financiare

Cheltuieli financiare cuprind :

- pierderi din creante legate de participatii

- cheltuieli privind investitiile finaciare cedate

- sconturile acordate clientilor, debitorilor sau bancilor

- dobanzile privind exercitiul financiar in curs

- pierderi din creante de natura finaciara

Activitatea extraordinara se refera la evenimente sau tranzactii diferite de activitatea curenta a intreprinderii, care nu apar in mod frecvent sau cu regularitate in cadrul activitatii intreprinderii avand un caracter nerepetitiv, accidental. Veniturile extraordinare cuprind subventiile pentru evenimente extraordinare iar cheltuielile extraordinare provin din exproprierea unor active, cutremure sau alte calamitati naturale.

ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati (exploatare, financiare si extraordinare) permite degajarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate remunerarii factorilor de productie si finantarii activitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune sau solduri in cascada.

Soldurile intermediare de gestiune (SIG) permit analiza activitatii si rentabilitatii interprinderii, contribuind la caracterizarea comportamentului economic al acesteia. Ele se prezinta sub forma unor marje de acumulare baneasca ce pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului, pe baza elementelor de venituri si cheltuieli aferente fiecarei categorii de activitati, prezetand de fapt contul de profit si pierdere intr-o alta forma, mai apropiata de cerintele analizei financiare.

Constructia in trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + adaosul comercial) si incheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului), a sugerat denumirea seriei lor de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectiva de acumulare .

Relatiile care stau la baza constituirii "Tabloului SIG" sunt urmatoarele:

1. Marja comerciala = venituri din vanzarea marfurilor - cheltuieli privind marfurile

vandute.

Productia exercitiului = productia vanduta + varatia productiei stocate + productia

imobilizata.

3. Valoarea adaugata = (productia exercitiului + marja comerciala) - consumuri

intermediare (cheltuieli cu materii prime,materiale si cheltuieli

cu lucrari si servicii executate de terti)

4. Rezultatul brut din exploatare (excedent sau deficit)

EBE = valoarea adaugata + subventii de exploatare - impozite, taxe si varsaminte asimilate - cheltuieli cu personalul

5. Rezultatul exploatarii = excedent brut din exploatare + alte venituri din exploatare + alte venituri din provizioane - cheltuieli cu amortizarile si provizioanele - alte cheltuieli de exploatare

6. Rezultatul curent = rezultatul exploatarii + venituri financiare - cheltuieli financiare

7. Rezultaul extraordinar = venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare

8. Rezultatul brut al exercitiului = rezultatul curent + rezultatul extraordinar

9. Rezultatul net al exercitiului = rezultatul brut al exercitiului - impozitul pe profit

Activitatea  Activitatea

comerciala  industriala

Vanzari de marfuri

 

Venituri

financiare

 

Cheltuieli 

finaciare

 


 

Venituri

extraordinare

 


Sursa: Ion Stancu - Finante.Teoria Pietelor Financiare.Finantele Interprinderilor.Analiza Si Gestiunea Financiara ;Editura Economica,1997.

Figura. nr.   Prezentarea cascadei soldurilor intermediare de gestiune.

1. Marja comerciala

Marja comerciala (Mc) sau adaosul comercial este specifica interprinderilor comerciale dar se regaseste si la interprinderile cu activitate mixta, industriala si comerciala si reprezinta excedentul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al acestora.

Marja comerciala = venituri din vanzarea marfurilor - costul de cumparare a marfurilor vandute

Marja comerciala este principalul indicator de apreciere a performantelor unei activitati comerciale.

Aceasta marja comerciala descompusa pe produse sau evidentiata pe ramuri de activitate si analizata in functie de rotatia stocurilor permite aprecierea politicii comerciale promovate de interprindere.

De asemenea marja comerciala se constituie ca un indicator de baza pentru elaborarea previziunilor, permitand determinarea pragului de rentabilitate sau punctului critic al activiatii comerciale a interprinderii.

Se exprima adesea ca procent din cifra de afaceri (volumul vanzarilor).

Productia exercitiului

Productia exercitiului (Qex) reflecta volumul total al activitatii industriale desfasurate intr-o interprindere in cursul unui exercitiu financiar, cuprizand valoarea bunurilor fabricate si a serviciilor prestate pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoii proprii .

Este un indicator constituit din elemente eterogene, unele fiind la pret de vanzare, iar altele la cost de productie.

Aceste elemente eterogene sunt :

a)      productia vanduta - (produse, servicii, lucrari, activitati anexe) evaluate la pretul de vanzare (exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturarii)

b)      productia stocata - ca diferenta intre stocurile finale si stocul initial, evaluata la cost de productie

c)      productia imobilizata - respectiv productia de imobilizari destinate nevoilor propri, evaluata la cost de productie.

Relatia de calcul a productiei exercitiului este urmatoare :

Productia exercitiului = Productia vanduta (ct 70 - ct 707) +/- productia stocata (ct 711) +

venituri din productia de imobilizarii (ct 72)

Analiza productiei exerctiului presupune analiza nivelului si evolutia acesteia precum

si a structurii sale pe elemente componente.

Veniturile din vanzarea marfurilor impreuna cu productia vanduta formeaza cifra de afaceri (Ca), indicator ce exprima volumul total al afacerilor firmei, evaluate la pretul pietei.

Chiar daca nu apare distinc ca sold intermediar de gestiune, consideram ca cifra de afaceri trebuie analizata impreuna cu productia exercitiului si valoarea adaugata ca principali indicatori de volum, alaturi de indicatorii de rentabilitate.



Cifra de afaceri trebuie sa indeplineasca cateva conditii :

nivelul sau sa acopere cheltuielile de exploatare si sa permita obtinerea de profit acest lucru constituind validarea de care piata a activitatii interprinderii

in dinamica sa prezinte o tendinta de crestere reala (in preturi comparabile), pentru a asigura cresterea reala a afacerilor firmei

- sa fie realizata in structura corespunzator cu specificul activitatii, pentru a corespunde obiectului principal de activitate al firmei

- evolutia cifrei de afaceri sa genereze efecte pozitive asupra celorlalti indicatori importanti de apreciere a activitatii interprinderii.

3. Valoarea adaugata

Valoarea adaugata (VA) exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi munca si capital, peste valoarea materialelor si serviciilor cumparate de interprindere de la terti. Cu alte cuvinte acest lucru mai poate fi numit si consumatia exercitiului provenind de la terti corespunde cu notiune macroeconomica de consum intermediar si include toate consumurile din exterior, oricare ar fi destinatia lor functionala (interna) .

Valoarea adaugata prezinta o semnificatie deosebita in perspectiva distribuirii veniturilor intreprinderii, ea reprezentand sursa de acumulari banesti pe care intreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea participantilor directi la activitatea sa.

Valoarea adaugata asigura remunerarea :

personalului, prin salarii si alte cheltuieli aferente acestora

statului, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate

capitalului imprumutat, prin dobanzi

capitalului propriu, prin dividente pentru actionari si autofinantarea neta pentru intreprindere.

Valoarea adaugata permite masurarea puterii economice a intreprinderii. Acest indicator reprezinta o valoare adaugata bruta deoarece cheltuielile cu amortizarea nu sunt consumatii din exterior si, deci deprecierea capitalului economic (imobilizarilor) nu e luata in considerare .

Diminuarea valorii brute cu amortizarea imobilizarilor aferente exploatarii permite obtinerea valorii adaugate nete .

In valoarea adaugata se transmit caracteristicile eterogenitatii valorice a notiunii de productie. In consecinta o parte din acest sold de gestiune este o valoare adaugata vanduta, deoarece corespunde productiei vandute, confirmata de piata.

In schimb valoarea adaugata aferenta productiei stocate si productiei de imobilizari, este o valoarea adaugata produsa, neconfirmata de piata .

Valoarea adaugata se determina pe baza relatiei :

Valoarea adaugata = Marja comerciala + productia exercitiului - consumatia exercitiului 

provenit de la terti (din conturile 600 - 608, exclusiv 607, conturile 61

si 62)

Acumularea bruta din exploatare

Acumularea bruta din exploatare (excedent sau deficit) caracterizeaza functionarea curenta a interprinderii sau performantele sale tehnice si comerciale, reflectand contributia eploatarii la formarea rezultatelor si este primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termeni de rentabilitate, un rezultat partial deoarece nu tine seama de toate cheltuielile suportate de intreprindere in activitatea de exploatare.

Acumularea bruta din exploatare exprima resursa de acumulare bruta rezultata din activitatea de exploatare destinata mentinerii si dezvoltarii potentialului productiv al intreprinderii, remunerarii capitalurilor utilizate si a statului, in acest caz vorbind de excedent brut de exploatare (EBE).

In alte cuvinte excedentul brut din exploatare (EBE) masoara surplusul monetar potential furnizat de activitatea curenta si se mai numeste "cash - flow din exploatare". In acelasi timp ofera o evaluare mai concludenta a rezultatului exploatarii si o estimare a contributiei aduse de activitatea curenta la finantarea intreprinderii si a trezoreriei sale.

Veniturile monetare corespund vanzarilor si altor venituri susceptibile de a fi incasari cu excluderea totala a acelor venituri care nu apar ca incasari viitoare ale intreprinderii. Astfel amortizarile si provizioanele in exces, care din ratiuni fiscale sunt reintegrate in profitul impozabil nu corespund unor incasari pentru interprindere si nu trebuie deci sa intre in calculul surplusului monetar.

De asemenea, numai cheltuielile monetare sunt cuprinse in calculul EBE. Ele corespund tuturor consumurilor care dau loc la plati viitoare, cu excluderea tuturor acelor cheltuieli ale intreprinderii care nu necesita plati de tipul amortizarilor si provizioanelor.

Surplusul monetar degajat din exploatare (cash-flow-ul din exploatare sau EBE) este total independent de marimea amortizarilor si provizioanelor.

Analiza EBE se poate face in marimi absolute si in marimi relative .

In marimi absolute, analiza are la baza metode de calcul ale EBE .

Ø      Metoda substactiva

prin deducerea remunerarii statului si personalului din suma valorii adaugate si a

subventilor pentru exploatare.

EBE = (VA + subventii pentru exploatare) - (impozite si taxe + cheltuieli de personal)

prin deducerea cheltuielilor de exploatare platibile din veniturile din exploatare incasabile.

EBE = venituri din exploatare incasabile - cheltuieli de exploatare platibile .

Ø       Metoda aditiva :

EBE = rezultatul exploatarii + cheltuieli cu amortizarea si provizioanele aferente exploatarii+alte cheltuieli de exploatare - venituri din provizioane privind exploatarea - alte venituri din exploatare

5. Rezultatul exploatarii

Rezultatul exploatarii caracterizeaza performantele activitatii de exploatare independent de politica financiara si fiscala.

Exprima in marimi absolute rentabilitatea aferenta activitatii de exploatare, dupa deducerea cheltuielilor de exploatare totale din veniturile aferente acestei activitati. Spre deosebire de excedentul brut de exploatare, acest sold tine cont de politica de amortizare si de constituire a provizioanelor.

Exprimarea in marimi relative a rentabilitatii activitatii de exploatare, prin raportul intre rezultatul exploatarii si activele de exploatare, serveste la realizarea de comparatii intre diverse intreprinderi care promoveaza politici de amortizare diferite.

Rezultatul din exploatare se poate obtine corectand excedentul brut din exploatare cu cheltuielile calculate de exploatare si cu alte venituri si cheltuieli ce nu se iau in calculul excedentului brut din exploatare :

Excedentul brut din exploatare - cheltuieli de exploatare privind amortizarea si provizioanele pentu deprecierea imobilizarilor + venituri de exploatare din reluarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor + alte venituri din exploatare - alte cheltuieli din exploatare = REZULTATUL DIN EXPLOATARE

Rezultatul financiar chiar daca nu apare ca si sold intermediar distinct, intra in componenta rezultatului curent, alaturi de rezultatul exploatarii si se calculeaza ca diferenta intre veniturile si cheltuielile financiare.

El poate fi analizat separat, prin evidentierea principalelor operatiuni din care pot deriva veniturile si cheltuielile financiare, respectiv :

- cheltuieli determinate de finantarea nevoilor legate de exploatare

- cheltuieli legate de finantarea nevoilor stabile

- venituri si cheltuieli legate de gestiunea trezoreriei

- venituri si cheltuieli determinate de detinerea portofoliilor de participatii

- venituri si cheltuieli determinate de incidenta favorabila sau nefavorabila a modificarii cursului de schimb care afecteaza creantele si datoriile in devize.

Rezultatul financiar evidentiaza atat calitatea gestiunii financiare a intreprinderii, cat si efectele activitatii de exploatare, strategiei de dezvoltare a intreprinderii sau ale unor evenimente intamplatoare determinate de instabilitatea mediului monetar.

6. Rezultatul curent

Rezultatul curent (ordinar) reprezinta rezultatul tuturor operatiilor curente, obisnuite ale intreprinderii, fiind determinat atat de rezultatul exploatarii curente, cat si de cel al activitatii financiare, permitand si aprecierea impactului politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii.

Nefiind influentat de elemente extraordinare, acest sold permite analiza dinamicii rezultatului curent al intreprinderii pe mai multe exercitii financiare.

Rezultatul curent = rezultatul de exploatare - cheltuieli financiare nete.

7. Rezultatul brut al exercitiului

Rezultatul brut al exercitiului exprima in marimi absolute rentabilitatea aferenta activitatii intreprinderii, dupa deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exercitiu financiar.

Analiza rezultatului brut se poate realiza tinand seama de structura acestuia :

Rezultatul brut = venituri totale - cheltuileli totale =

= (venituri din exploatare + venituri financiare + venituri extraordinare) -(cheltuieli de exploatare + cheltuieli financiare+cheltuieli

extraordinare)

= rezultatul exploatarii + rezultatul financiar + rezultatul extraordinar

8. Rezultatul net al exercitiului

Rezultatul net al exercitiului (Rn) exprima in marimi absolute rentabilitatea neta sau pierderile aferente activitatii intreprinderii, dupa deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale si a impozitului de profit .

Analiza rezultatului net in marimi absolute are la baza metodelor de calcul ale acestuia:

Ø       Metoda substractiva

Rezultatul net al exercitiului = rezultatul brut al exercitiului - impozit pe profit

Ø      Metoda aditiva :

Rezultatul net = profit reinvestit + dividente + remunerarea suplimentara a

personalului + acoperiri de pierderi



Vacarel I. si colectiv - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 200, pag. 99.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Management


Resurse umane


UN POSIBIL DEMERS PENTRU A DEVENI O INTREPRINDERE DUARBILA
ANALIZA DIAGNOSTIC A VIABILITATII FIRMEI
Tipuri de decizii
Proces de productie . Tipuri de productie
Managerii
ANALIZA PRINCIPALELOR CAI DE CRESTERE A PROFITULUI LA S.C. UTILAJE DACIA S.A.
REFERAT LA MANAGEMENTUL APROVIZIONARII SI DESFACERII - MARCA PRODUSELOR IN PROMOVAREA VANZARILOR
Caracteristicile postului de munca
Recrutarea, promovarea managerilor si particularitatile acestora in Europa
Intensitatea functiilor procesului de management in faza previzionala, de operationalizare si faza finala