Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
» MODALITATI DE PLATA UTILIZATE IN PLATILE INTERNATIONALE


MODALITATI DE PLATA UTILIZATE IN PLATILE INTERNATIONALE


MODALITATI DE PLATA UTILIZATE IN PLATILE INTERNATIONALE

Continut si clasificare

Spre deosebire de mijloacele si instrumentele de plata, care asa cum am constatat, cuprind posibilitatile prin care se poate stinge sau reglementa lichidarea unor obligatii cu caracter international, modalitatile de plata reprezinta mecanismele si tehnicile bancare care pot fi utilizate pentru a se realiza transmiterea de platitor (importator) la beneficiar (exportator) a pretului marfurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Continutul modalitatilor de plata consta in organizarea tehnica a circulatiei documentelor comerciale, care confirma aparitia relatiei de plata internationale si a instrumentelor de plata implicate, precum si in organizarea raporturilor intre partenerii relatiilor economice internationale, prin intermediul organelor bancare care ii deservesc.

Daca, pe plan intern, mecanismul platilor si decontarilor este strict reglementat si se realizeaza in conditii relativ sigure, prin virarea sumei din contul debitorului in cel al creditorului, cu totul altfel se pune problema in cazul platilor internationale.



In cadrul platilor internationale, mecanismul se complica, datorita urmatorilor trei factori: una din parti, creditor sau debitor este straina; in toate cazurile intervine si o banca straina, de regula corespondenta; plata se face intr-o valuta liber convertibila ceea ce impune pentru debitor, obligatia de a-si procura din timp valuta necesara de pe pietele valutare, in conditiile cele mai avantajoase.

Modalitatile de plata folosite pe plan international cunosc o mare diversitate, iar in practica comerciala si bancara internationala au intervenit, in timp, o serie de modificari sa inbunatateasca activitatea desfasurata, in special in directia cresterii operativitatii si a sigurantei operatiunilor si a valorilor transferate.

Folosirea uneia sau alteia dintre modalitatile de plata este conditionata de o serie de factori, cum ar fi: gradul de incredere existent intre parteneri; gradul de solvabilitate si de lichiditate al firmei platitoare; necesitatea recuperarii integrale si in cel mai scurt timp a contravalorii marfurilor livrate; marimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia din modalitati, in raport cu altele.

Acesti factori determina alegerea acelor modalitati de plata care prezinta un grad ridicat de garantie a incasarii pretului si formularea unor cauze adecvate, cu un grad ridicat de siguranta.

In functie de modul de realizare, platile internationale pot fi: - Plati efective; - Plati realizate prin anumite modalitati de plata; - Plati prin compensatie.

Tehnica platilor internationale

Platile efective

Aceasta tehnica consta in procurarea de pe piata valutara a valutei necesare si remiterea ei creditorului strain.

Ordinul de plata

Tehnica acestei modalitati de plata consta, in esenta, intr-o dispozitie de plata pe care importatorul sau beneficiarul unor servicii o da bancii la care isi are disponibilitatile banesti, de a plati o anumita suma in favoarea unei persoane determinate.

Prin natura lui, ordinul de plata este revocabil, adica poate fi anulat de ordonator inainte ca suma sa poata fi incasata de beneficiar. Suma de plata se afla la dispozitia ordonatorului pana in momentul platii efective.

In raport cu documentele si explicatiile ce se solicita la incasarea sumei, ordinul de plata poate fi: neconditionat, deci fara nici un fel de explicatii la incasarea sumei; conditionat de prezentarea unor documente expres convenite in contractul de vanzare - cumparare internationala.

Un ordin de plata trebuie sa aiba in continutul sau o serie de date si elemente esentiale: numele si adresa celui care da ordin de plata; ziua, luna si anul emiterii dispozitiei de plata; numele si adresa firmei beneficiare; suma exprimata in valuta etc. Aceste elemente se regasesc pe formulare tip folosite de catre banci.

Incaso documentar

Alaturi de creditul documentar dar cu o pondere, in totalul platilor, mai redusa, se foloseste incaso documentar.

In esenta, incasoul documentar consta in totalitatea operatiunilor prin care creditorul (exportatorul) transmite bancii sale documentele care dovedesc onorarea obligatiilor asumate pe baza unui contract, documente pe care banca primitoare le remite spre incasare unei banci corespondente din strainatate, banca care, la randul ei, le pune la dispozitia debitorului, dupa ce acesta achita contravaloarea marfurilor.

Plata prin incaso documentar sau "plata contra documente", expresie folosita in mod curent in practica comerciala si bancara, ofera posibilitatea incasarii contravalorii marfurilor in baza raportului de plata constituit de documentele intocmite de exportator, documente care atesta expedierea.

Aceasta modalitate de plata implica un grad mai ridicat de incertitudine si risc, fata de creditul documentar, deoarece exportatorul livreaza marfa pe adresa cumparatorului fara o garantie de plata.

Principalul factor care determina acceptarea acestei modalitati de plata il reprezinta increderea exportator - importator, ca acesta din urma va proceda la plata pretului atunci cand va fi avizat de banca sa in legatura cu primirea documentelor de expeditie.

In plus trebuie sa avem in vedere si faptul ca poate exista un grad redus de intensitate a cererii pe piata externa pentru marfurile ofertate de exportator. In acest caz piata este in favoarea importatorului si acceptarea acestei modalitati de plata este si un mod de a veni in intampinarea unor solicitari ale clientului in acest sens, deoarece si alti ofertanti ii ofera o asemenea modalitate de plata.

Comparativ cu acreditivul documentar, plata prin incaso este mai simpla si mai rapida pentru participanti: exportator, importator si cele doua banci. In schimb, nu exista asigurarea din partea unei banci ca va plati documentele de export prezentate la ghiseele sale. Acceptarea platii apartine in mod decisiv importatorului.

In aceste conditii pentru atenuarea riscului de neplata, se poate conveni intre cele doua parti, includerea in mecanism ca instrument de plata, a unei cambii. Cambia va fi trasa de creditor asupra debitorului si urmarita de banca spre incasare. In felul acesta, incaso creeaza si o relatie de credit intre exportator si importator, in sensul ca exportatorul va acorda partenerului sau un credit din momentul expedierii marfii pana la data stabilita ca scadenta a cambiei, sau, in general, ca termen de plata al importului.

Avand in vedere mecanismul derularii platilor prin incaso se impune sa retinem ca acestea pot fi:

Incaso simplu, care are ca obiect incasarea de catre o banca a unei cambii, introduse in mecanism, si care poate sa circule ca o hartie de valoare prin negocierea ei pe piata. Ordinul de incasare va purta mentiunea "documente contra acceptare".

- Incaso documentar, caz in care baza raportului de plata este conditionata de documentele intocmite si depuse de exportator. In acest caz se considera ca plata se face contra "documente" si nu contra "acceptare". Importatorul primeste de la banca cu care lucreaza, documentele remise de exportator si cu ajutorul acestora intra in posesia marfii. El imbraca doua forme: * Incaso documentar cu plata imediata, numit si incaso documentar cu acceptare ulterioara, se caracterizeaza prin posibilitatea pe care o are exportatorul de a incasa suma direct de la banca sa in momentul depunerii documentelor.

* Incaso documentar reglementat are in vedere in principal domicilierea in strainatate a incasoului. Aceasta modalitate intarzie efectuarea platii, prin durata pe care o implica circuitul documentelor. In perioada respectiva exportatorul a livrat marfurile, dar nu a incasat pretul ei, si deci se poate aprecia ca el acorda importatorului un credit fara dobanda.

Inscrierea in contract a acestei clauze, privind modalitatea de plata, reprezinta acordul de vointa a celor doua parti exprimat in procesul de negociere. Fiecare parte isi evalueaza avantajele si dezavantajele.

Acestea trebuie judecate in corelatie cu celelalte clauze contractuale, si cu faptul ca pentru importator costurile sunt foarte reduse, iar pentru exportator riscul de neplata nu este de neglijat.

Din toate aceste motive in procesul de negociere trebuie aduse in discutie toate masurile asiguratorii posibile pentru armonizarea intereselor celor doi parteneri de afaceri.

Creditul documentar

Punctele de vedere exprimate in literatura de specialitate din diverse perspective: natura economica; juridica etc. au si puncte de convergenta, dar si divergente. Incercand o sistematizare retinem urmatoarele aspecte:

Documentele care se incadreaza in aceasta categorie sunt realizabile in practica, prin acceptul dat de o banca de a garanta creditul consimtit de vanzator acordat cumparatorului, pe durata circuitului bancar al documentelor.

Raportul contractual intre importator si banca, care accepta sa garanteze in nume propriu, poate fi asimilat contractului de reprezentanta sau mandat, intrucat:

* In baza acestui raport, ordonatorul (importatorul) deleaga banca emitenta a creditului documentar, sa-si asume si sa execute obligatii de plata care, de fapt, cad in sarcina sa. Aceasta nu constituie o dublare a angajamentului de plata, ci numai o dubla posibilitate pentru beneficiar.

* Banca, prin mecanismul specific, in exercitarea acestei atributii este autonoma sa decida, in limita instructiunilor primite asupra modului de executare a mandatului, deci este investita cu increderea clientului sau, din insarcinarea caruia actioneaza;

* Prin autonomia proprie, a reputatiei sale, si a instructiunilor primite, banca se substituie temporar in drepturile beneficiarului, pentru a asigura cat mai multa certitudine impotriva riscurilor.

Trasatura distinctiva a creditului documentar o reprezinta implicarea activa si directa a unei banci in acest mecanism.

Aceasta implicare, la cererea importatorului, vine in sprijinul exportatorului, ca daca-si respecta conditiile contractuale si cele derivate privind deschiderea unui credit documentar, va putea incasa pretul, iar in sprijinul importatorului, ca plata nu va fi facuta decat in aceleasi conditii.

Creditele documentare cuprind doua mari categorii:

Acreditivul documentar;

Scrisoarea de credit comercial.

Acreditivul documentar

Acreditivul documentar reprezinta o modalitate de plata, constand intr-un angajament asumat de o banca (emitenta) care, la cererea si in conformitate cu instructiunile clientului sau (ordonatorul), se obliga sa efectueze o plata catre o alta persoana (beneficiarul) sau sa plateasca ori sa accepte ca urmare a orinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de catre beneficiar, sau sa autorizeze o alta banca sa efectueze o plata catre beneficiar, sa negocieze sau sa accepte cambii.

Aceasta este modalitatea de plata cea mai utilizata, mai sigura, atat pentru exportator, cat si pentru importator, dar si cea mai costisitoare pentru importator.

Natura angajamentului asumat

Acreditiv documentar revocabil, care poate fi modificat sau anulat in intervalul de timp de la deschidere si pana la prezentarea documentelor convenite la banca la care se va efectua plata. Se utilizeaza foarte rar si numai cu includerea unei cambii.

Acreditiv documentar irevocabil. Nu poate fi anulat sau modificat. Poarta aceasta caracteristica numai in masura in care in continutul acesteia se stipuleaza expres acest lucru. Trebuie sa stipuleze o data limita de valabilitate pentru prezentarea documentelor necesare platii, acceptarii sau negocierii, indiferent de modalitatea practica de precizare a datei limita de expediere.

Modul de implicare al bancilor

Acreditiv documentar neconfirmat. Se deschide de catre o banca si este avizat beneficiarului printr-o banca intermediara; banca ce nu-si asuma vreo obligatie in executarea acreditivului. Raportul juridic este stabilit direct intre banca emitenta si beneficiarul acreditivului.

Acreditiv documentar confirmat. Se caracterizeaza prin faptul ca, beneficiarul sau banca sa nu au incredere suficienta in banca straina ordonatoare, care l-a deschis, si in acest caz se solicita interventia unei alte banci care sa-l confirme. In baza acestei confirmari banca beneficiarului se angajeaza fata de acesta sa execute clauzele cu privire la plata. Banca ce confirma isi asuma un angajament care se adauga la angajamentul bancii ordonatoare, cu conditia ca termenii si conditiile acreditivului sa fie indeplinite.

Domicilierea acreditivului

Prin domicilierea unui acreditiv se intelege locul unde se va efectua plata definitiva a contavalorii din documentele prezentate sau locul unde va avea loc achitarea unei cambii. Nu trebuie confundat locul unde urmeaza a se efectua plata cu locul unde expira valabilitatea acreditivului, respectiv termenul si locul de prezentare a documentelor de plata. Distingem:

Acreditive domiciliate in tara importatorului - apare rambursul telegrafic;

Acreditive domiciliate in tara exportatorului;

Acreditive domiciliate intr-o alta tara - trebuie confirmate de o banca de prim ordin.

Natura unor clauze speciale

Acreditiv documentar transferabil. In acest caz trebuie sa cuprinda in mod expres in continut clauza de transferabilitate, beneficiarul acestuia are dreptul de a da bancii platitoare sau orcarei banci imputernicite sa poarte negocieri, respectiv sa faca acreditivul disponibil si transferabil in totalitate sau partial, in favoarea unei terte persoane. Distingem astfel:

Acreditiv transferabil in favoarea unui alt beneficiar. Beneficiarul initial (exportatorul) poate sa-si substituie un alt furnizor (exportator). Substituirea poate avea loc numai o singura data si pentru intreaga cantitate de marfa. Se practica in situatiile in care furnizorul initial nu are certitudinea ca va putea livra marfa ce constituie obiectul acreditivului. Acreditivul poate fi transferat numai in termenii si conditiile acreditivului initial, cu exceptia pretului total si a valorii totale, care poate fi mai mic, precum si a datei la care expira valabilitatea acreditivului si termenul de incasare. Daca nu s-a convenit altfel, cheltuielile de transfer ale acreditivului se suporta de catre beneficiarul initial.

Acreditiv transferabil de la o banca la alta. Beneficiarul acreditivului poate sa ceara ca sa fie platit de o alta banca decat aceea la care el a fost deschis initial. Si acest gen de acreditiv poate fi utilizat o singura data.

Acreditiv documentar netransferabil. Este folosit numai de beneficiarul initial in favoarea caruia s-a deschis si platibil de catre banca s-a angajat la acest lucru.

Acreditiv documentar de tip revolving (care se reinoieste). Prezinta caracteristica esentiala de a-si reintregi valoarea pana la limita valorii la care a fost decchis, pe masura utilizarii lui.

Acreditiv documentar cu utilizarea "clauzei rosii" - red clauze. Reprezinta o favoare speciala acordata exporatorului, permitand bancii ordonatoare sa-i avanseze beneficiarului, in contul viitoarei livrari, o parte din valoarea tranzactiei. Avansul se acorda pe riscul si raspunderea bancii ordonatoare si se practica si se practica in comertul cu produse originale. In practica bancara internationala, clauza se inscrie cu culoare rosie, de unde si denumirea.

Posibilitatea de folosire combinata a acreditivelor

Acreditivul documentar "back-to-back" (denumit si acreditivul "ajutator" sau sprijinit "spate in spate") este un acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export. Se utilizeaza in operatiunile de reexport. Desfasurarea normala a platilor necesita o corelatie stransa intre termenele de livrare, de plata si cele de valabilitate ale acreditivului.

Acreditivul documentar subsidiar consta in aceea ca pe baza unui acreditiv extern pe care l-a primit un exportator, acesta urmeaza sa deschida pe piata sa nationala un acreditiv intern in favoarea producatorului de marfuri. Se foloseste in situatiile in care exportatorul nu este el insusi producatorul marfurilor ce urmeaza sa se exporte. Daca o banca locala primeste un acreditiv deschis la un exportator in favoarea furnizorului local, il va plati pe acesta din urma ca urmare a livrarii marfii si depunerii documentelor conforme cu acreditivul.

Acreditivul documentar de rambursare reprezinta ordinul scris emis de catre banca ordonatoare dat unei banci corespondente din strainatate, la care are cont si disponibil valutar pentru ca aceasta sa tina la dispozitia unei terte banci o suma determinata. Din aceasta suma, banca terta va rambursa o suma ca urmare a executarii unui acreditiv sau a unui ordin de plata pe care l-a primit de la banca ordonatoare. Banca terta, in calitatea ei de banca acreditata este avizata de deschiderea in favoarea ei a acreditivului de rambursare.

Mecanismul platii unui acreditiv

Dupa avizarea despre deschiderea unui acreditiv, in favoarea sa, exportatorul va trece la realizarea operatiunilor legate de logistica internationala (aspecte tratate la modul privind derularea unei operatiuni de export).

Mecanismul platii efective a unui acreditiv documentar, in conditii de siguranta, implica, pe langa elementele de baza, subliniate deja, pe care trebuie sa le contina etapa deschiderii acreditivului, si pe cele care privesc documentele bine recizate, pe care exportatorul trebuie sa le prezinte si prin care sa faca dovada certa a indeplinirii obligatiilor asumate in conditiile acreditivului.

Facem mentiunea ca plata unui acreditiv nu se face contra marfurilor livrate, ci contra documentelor care atesta livrarea acestor marfuri. Lipsa unor documente din setul convenit, completarea lor gresita sau depunerea cu intarziere conduc la situatii in care nu numai ca nu permit incasarea contravalorii marfii, dar antreneaza si penalitati legate de incapacitatea deovedirii obligatiilor contractuale asumate.

Prin urmare, atat sub aspetcul formei, cat si al continutului exportatorul trebuie sa depuna la banca un set de documente atat in redactare proprie, cat si provenind de la tertii participanti la derularea exportului, documente prin care sa dovedeasca executarea propriilor obigatii.

Documente ce pot fi cerute la un acreditiv documentar:

Factura comerciala;

Document de transport;

Specificatia marfii;

Certificat de calitate (buletin de analiza);

Certificat ecologic;

Certificat de origine;

Certificat fito-sanitar;

Certificat de sanatate (pentru animale vii);

Certificat de climatizare (pentru prelucrari specializate la produse ce se exporta in tari cu climat specific);

Certificat tip SGPC (pentru produse exportate in tari SGPC si P16);

Certificat tip EUR 1 (pentru produse exportate in UE, AELS, CEFTA);

Certificat preferential (pentru produse exportate in tari cu acorduri comerciale cu clauza natiunii celei mai favorizate);

Factura consulara;

Factura vamala;

Certificat de boicot.

Scrisoarea de credit comercial

Reprezinta o alta modalitate de plata, care se incadreaza in tehnica creditului documentar, care se aseamana, dar se si deosebeste de acreditivul documentar. Se practica, cu deosebire in relatiile cu Marea Britanie, SUA si cu tarile anglo-saxone.

Scrisoarea de credit comercial este modalitatea de plata prin care o banca emitenta, la ordinul clientului sau si care se adreseaza direct exportatorului, se angajaza in mod irevocabil fata de exportator sa efectueze plata, cu respectarea conditiilor in textul scrisorii.

Angajamentul rezultat din continutul acestei scrisori este sa onoreze cambiile trase asupra bancii, cu conditia ca odata cu cambiile sa fie prezentate si documentele mentionate in scrisoarea de credit prin care se atesta expedierea marfii.

Scrisoarea de credit, spre deosebire de acreditiv, este domiciliata intotdeauna in strainatate, la sediul bancii emitente din tara importatorului sau intr-o tara terta.

Cele de mai sus trebuie interpretate in sensul ca, exportatorul poate sa traga combii in contul creditului aferent deschis, avand garantarea platii daca sunt respectate conditiile din aceasta scrisoare.

O situatie apeciala o constituie scrisoarea de credit stand - by, care este o garantie emisa de banca importatorului in favoarea exportatorului, pentru o anumita suma convenita in contractul comercial international, la care exportatorul poate apela in cazul nerespectarii obligatiei de plata de catre debitor. Acest mecanism nu poate fi utilizat decat daca plata nu s-a efectuat de catre importator.

Vinculatia

Spre deosebire de modalitatile de plata incadrate in categoria creditului documentar in care plata se face contra documente, in cadrul vinculatiei plata se realizeaza contra marfa. Aceasta posibilitate se creeaza prin vincularea marfii expediate de exportator, adica prin trimiterea ei nu pe adresa importatorului, ci a unei banci sau case de expeditie, cu dispozitia de a nu le elibera importatorului decat contra plata.

Vinculatia se aseamana din anumite puncte de vedere cu acreditivul documentar, iar din altele cu incaso documentar.

Desi conditioneaza primirea marfurilor de catre importator numai contra plata, vinculatia fiind initiata de catre exportator, cheltuielile, destul de ridicate, sunt suportate de acesta.

Riscul de nepreluare a marfurilor de catre importator se mentin, atunci cand importatorul nu mai este interesat de marfa, ca si in cazul incasoului. Este vorba de o plata dupa acceptare, cu deosebirea ca marfa nu este livrata direct importatorului, ci bancii acestuia sau unei case de expeditii.

In vinculatie nu exista un depozit creat anterior spre deosebire de acreditiv cand plata marfurilor se face la prezentarea documentelor pe baza unui depozit constituit in prealabil, la deschiderea acreditivului, fie prin blocarea sumei, fie prin acordarea unui credit de catre banca.

La acreditivul documentar se pot face plati "cu rezerva", in timp ce la vinculatie nu exista aceasta posibilitate.

Tehnica platilor pentru operatiunile in compensatie

Operatiunile in compensatie, asa cum am prezentat intr-o parte separata a demersului nostru, se realizeaza intr-o mare diversitate de forme si combinatii tehnice si financiare. Din punct de vedere al tehnicilor de plata, in forma lor cea mai simpla, retinem ca intre firmele din tarile care au incheiate acorduri de compensatie, circula doar marfurile sau serviciile, iar platile se fac in interiorul economiilor nationale prin moneda proprie, exportatorii fiind platiti din sumele platite, in moneda nationala de catre importatori.

Tehnici de finantare pe termen scurt, mediu si lung

Consideratii generale

Conceptul de finantare este destinat sa surprinda multiplele acticitati adiacente creditarii, datorita faptului ca presupune in plus fata de aceasta din urma utilizarea anumitor tehnici si mecanisme. In cazul in care in activitatea de finantare este implicat un element de extraneitate, se poate vorbi de finantare internationala.

Finantarea tranzactiilor internationale reprezinta o categorie economica care desemneaza ansamblul posibilitatilor de care pot dispune si la care pot accede exportatorii si importatorii dintr-o anumita tara, in legatura cu primirea, acordarea, asigurarea si garantarea creditelor in vederea derularii operatiunilor de import-export si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala. Elementele care diferentiaza finantarea tranzactiilor internationale de creditare sunt urmatoarele:

spre deosebire de creditare, finantarea tranzactiilor internationale presupune o participare cu fonduri proprii a celui finantat, care variaza in general, intre 15%-30% din valoarea tranzactiei;

in contextul finantarii, creditele sunt acordate de obicei in conditii mai avantajoase sub aspectul dobanzilor, termenelor si perioadei de gratie, decat cele practicate la alte tipuri de credite;

schemele de creditare se constituie in parti integrante ale programelor de finantare elaborate de diferitele state, in vederea promovarii propriilor exporturi;

finantarea tranzactiilor internationale presupune intotdeauna asigurarea impotriva diferitelor tipuri de riscuri la o institutie de asigurare specializata.

Din punct de vedere al duratei, finantarea tranzactiilor internationale poate fi pe termen scurt (12-18 luni) si pe termen lung (peste 7 ani).

Tehnici de finantare pe termen scurt

Finantarea pe tremen scurt urmareste asigurarea de mijloace de plata pentru exportatorii care au vandut marfuri pe credit, urmand sa recupereze de la importator contravaloarea marfurilor intr-un interval de timp cuprins intre 12-18 luni. In cazul in care sunt legate de activitatea de productie a marfurilor destinate exportului, creditele pe termen scurt au un caracter de prefinantare. Alte asemenea credite sunt strict legate de operatiunile de export, fiind acordate fie exportatorilor fie firmelor comerciale de import-export.

Creditele de prefinantare specializate se acorda intreprinderilor exportatoare de catre banci, in scopul acoperirii necesitatilor de resurse financiare, rezultate ca urmare a fabricarii si pregatirii pentru export a unui produs strict determinat

Creditele de prospectare sunt destinate sustinerii activitatii de identificare a unor noi piete e desfacere de catre producatorii-exportatori. De regula, aceste credite sunt asigurate de organisme specializate, ca de exemplu Hermes in Germania, COFACE in Franta sau Banca de Export-Import in SUA.

Creditele de mobilizare a creantelor comerciale nu presupun limite minime sau maxime, insa scadenta acestora trebuie sa coincida cu cea a creantelor comerciale, majorata cu un termen de repatriere a fondurilor (de regula, 15 zile pentru Europa si 30 de zile pentru alte continente). Durata creantelor comerciale este de circa 3 luni, perioade mai lungi putand fi convenite cu acordul beneficiarilor de credite si a bancilor.

Creditele pentru finantarea stocurilor detinute in strainatate permit producatorilor-exportatori sa obtina resursele financiare necesare finantarii stocurilor de produse care urmeaza sa fie vandute. Durata acestor credite este de un an, iar volumul creditului este stabilit in functie de necesitatile financiare ale producatorilor-exportatori si de valoarea stocurilor finantate. Aceste credite pot fi utilizate doar in conditiile in care stocurile raman in proprietatea directa a exportatorilor iar posibilitatile de vanzare a acestora sunt reale.

Avansul in valuta presupune acordarea de catre o banca a unui imprumut in valuta exportatorului in baza creantei acestuia fata de importator, creanta nevalorificata de moneda nationala. Acest tip de avans reprezinta atat o tehnica de finantare cat si o metoda de protectie impotriva riscului de curs valutar. Pentru a se constitui intr-o metoda de protectie importiva riscului valutar, avansul trebuie efectuat in moneda creantei asupra importatorului.

Avansul pe documente de marfuri. Deseori, in tranzactiile comerciale internationale, plata nu se efectueaza contra marfuri ci pe baza de documente care atesta dreptul de proprietate asupra acestora. In virtutea acestei situatii, in multe tari, bancile acorda exportatorilor credite pe baza de documente care probeaza existenta marfurilor pregatite pentru export. Valoarea avansului acordat este proportionala cu cea a marfurilor gajate, dar nu depaseste 80% din valoarea acestora.

Avansul bancar prin cesiunea de creante. In general, sintagma cesiune de creante desemneaza un contract prin care creditorul (cedent) transmite unei alte persoane (cesionar) dreptul sau de creanta asupra unui debitor (cedant sau cesionat). Cedentul garanteaza existenta creantei la data cesiunii si valabilitatea sa, dar nu si solvabilitatea debitorului. Atunci cand se acorda avansuri contra cesiunii de creante din livrari de marfuri si care se valorifica in raport cu debitori straini, se poate vorbi de finantarea exporturilor.

Creditul de scont reprezinta tehnica clasica de finantare pe termen scurt a exporturilor. De obicei, vanzarea pe credit este insotita de emiterea unui titlu de credit (cambii sau bilet la ordin), prin care importatorul este obligat sa plateasca exportatorului la scadenta, contravaloarea marfurilor. Titlul de credit trebuie acceptat de catre importator, fapt care echivaleaza cu un angajament ferm de plata.

Factoring-ul de export reprezinta o tehnica de finantare de sorginte anglo-saxona care se bazeaza pe un contract prin care factorul isi asuma obligatia ca in schimbul unui comision sa realizeze creantele, sub forma de factori pe care aderentul (exportatorul) i le transmite contra plata. Aceste creante reprezinta dovada efectuarii tranzactiei care are ca obiect bunuri sau servicii livrate pe credit. In functie de momentul in care se efectueaza plata, deosebim:

factoring clasic (old line factoring), in cazul in care institutia specializata de factoring (factorul) plateste facturile in momentul preluarii acestora; astfel, factorul acorda un credit aderentului (exportatorului) pana in momentul scadentei-furnizor acordat de exportator importatorului.

factoring la scadenta (maturity factoring) in situatia in care factorul plateste creantele aderentului in momentul exigibilitatii acestora, retinand un comision corespunzator intermedierii operatiunilor de decontare.

Tehnici de finantare pe termen mediu si lung

In general, exporturile de bunuri de echipament necesita obtinerea unor credite pe termene mai lungi de 18 luni. Obtinerea finantarii respective constituie o necesitate pentru a putea exporta uzine la cheie, nave, avioane, echipament petrolier etc. Intrucat aceste exporturi cauzeaza producatorilor serioase probleme de trezorerie, autoritatile din numeroase tari au pus la punct mecanisme de finantare pe termen mediu si lung, in care intervin atat bancile comerciale cat si institutiile financiare specializate in finantarea si asigurarea creditelor de export. Prin urmare, finantarea pe termen mediu si lung este specifica exporturilor de mare valoare, exporturilor complexe precum si unor forme de cooperare industriala.

Creditul furnizor este acordat de catre exportator importatorului prin livrare de marfuri, exportatorul acceptand ca importatorul sa achite contravaloarea marfurilor la o data convenita de comun acord de catre parti. In urma acordarii acestui credit, exportatorul isi diminueaza resursele financiare proprii, situatie care poate fi remediata prin scontarea efectelor de comert (cambii, bilete la ordin) primite de la importator.

Creditul cumparator este o tehnica de finantare a exporturilor care presupune un credit bancar acordat de o banca din tara exportatorului direct importatorului, pentru ca acesta sa poata plati contravaloarea marfurilor importate. Marimea creditului cumparator trebuie sa acopere atat suma cuvenita exportatorului, cat si resursele financiare necesare pentru transport, texe vamale, impozite etc.

Creditul mixt reprezinta o tehnica de finantare a exporturilor bazata pe o combinatie de credite comerciale clasice si credite guvernamentale subventionale. Creditele guvernamentale pot fi adeseori donatii sau imprumuturi pe termen lung (peste 20 de ani), cu rate ale dobanzii de sub 5% si perioade de gratie de cel putin 5 ani.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate