Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Executarea silita a bunurilor mobile


Executarea silita a bunurilor mobile


Executarea silita a bunurilor mobile

1. Clasificarea bunurilor

Codul civil intrbuinteaza termenul "bun" intr-un dublu sens.

In sens larg, prin bunuri se desemneaza atat lucrurile, cat si drepturile privitoare la acestea. Spre exemplu, cuvantul "bun" este folosit cu acest sens in art. 475 alin. (1) C. Civ. , care dispune ca "oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui", in art. 462, art. 471 C. CIV., la care ne vom referi atunci cand vom vorbi despre clasificarea bunurilor in imobile si mobile. In sens restrans, prin bunuri se desemneaza numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi patrimoniale. De exemplu, acest inteles este utilizat de Codul Civil in art. 470, potrivit caruia "poate avea cineva drept asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute".



Avind in vedere cele sus mentionate, putem defini bunul, in sens restrans, ca fiind valoarea economica ce este utila pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului si care este susceptibila de apropiere (insusire) sub forma drepturilor patrimoniale.

Clasificarea bunurilor prezinta, in dreptul civil, o semnificatie deosebita atat din punct de vedere teoretic, cat si mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea determina natura raporturilor juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri si pe de alta parte, regimul juridic al diferitelor categorii de bunuri.

In literatura de specialitate sunt oferite mai multe clasificari ale bunurilor: bunuri imobile si bunuri mobile; bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil; bunuri determinate individual si bunuri determinate generic; bunuri fungibile si bunuri nefungibile; bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile; bunuri frugifere si bunuri nefrugifere; bunuri corporale si bunuri necorporale; bunuri divizibile si bunuri indivizibile; bunuri principale si bunuri accesorii; bunuri din domeniul public si bunuri din domeniul privat.

Clasificarea bunurilor in bunuri imobile si bunuri mobile se face in functie de natura bunurilor si de calificarea data de lege.

In dreptul nostru civil, bunurile imobile (numite si nemiscatoare) sunt de trei feluri: imobile prin natura lor (fondurile de pamant si cladirile, morile de vant sau de apa, recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori neculese), imobile prin destinatie (obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea fondului), imobile prin obiectul la care se aplica sunt potrivit art. 471 C.civ. "uzufructul lucrurilor imobile, servitutiile, actiunile care tind a revendica un imobil".

Bunurile mobile (numite si miscatoare) sunt si ele de trei feluri: mobile prin natura lor, mobile prin determinarea legii si mobile prin anticipatie.

Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 473 C. Civ. "corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat cele care se misca de sine precum sunt animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat prin o putere straina, precum sunt lucrurile neinsufletite".

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt, potrivit art. 474 C. Civ. "obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul acestor companii consta in imobile. Aceste actiuni sau interese se socotesc ca mobile numai in privinta fiecaruia din asociati si pe cat timp tine asociatia. Sunt asemenea mobile prin determinarea legii veniturile perpetue sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor".

Desi Codul Civil nu se refera si la bunurile mobile prin anticipatie, in doctrina se admite ca acestea sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le privesc ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni in viitor. Sunt bunuri mobile prin anticipatie, spre exemplu, fructele si recoltele neculese inca, arborii, materialele ce vor rezulta din demolarea unei constructii, piatra din cariera, desigur pentru toate aceste bunuri numai daca sunt instrainate cu anticipatie prin act juridic.

Dupa cum s-a subliniat, mobilele prin anticipatie au un caracter mobiliar relativ, in sensul ca aceste bunuri sunt mobile numai in raporturile dintre partile actului juridic respectiv. Fata de terti insa, ele devin mobile numai dupa desprinderea efectiva de fond.

Clasificarea bunurilor in imobile si mobile prezinta importanta datorita regimului juridic diferit al celor doua categorii. Astfel:

in ceea ce priveste efectele posesiei, pentru bunurile imobile posesia poate conduce la uzucapiune, iar pentru bunurile mobile posesia de buna-credinta valoreaza proprietate; de asemenea, numai bunurile imobile pot fi aparate prin intermediul actiunilor posesorii;

in privinta drepturilor reale accesorii, ipoteca poate purta numai asupra unui imobil, iar gajul poate privi numai un bun mobil;

pulicitatea instrainarilor se aplica in materia bunurilor imobile;

instrainarea imobilelor este supusa, uneori, unor cerinte mai riguroase;

in cazul bunurilor comune ale sotilor, instrainarea sau grevarea unui imobil nu poate fi facuta de catre unul din soti, decat cu consimtamantul expres al celuilalt sot, in schimb, pentru instrainarea bunurilor mobile, legea prezuma existenta consimtamantului celuilalt sot;

competenta teritoriala in pricinile privitoare la imobile apartine instantei in a carei circumscriptie teritoriala se afla situat imobilul, insa, in pricinile referitoare la bunuri mobile este competenta, in principiu instanta de la domiciliul paratului;

executarea silita este supusa unor reguli diferite, dupa cum se urmareste un bun mobil sau un bun imobil.

2. Procedura executarii silite mobiliare

Urmarirea bunurilor mobile ale debitorului reprezinta un mijloc de executare silita indirecta care asigura valorificarea unor bunuri mobile ale debitorului, transformarea acestora in bani si acoperirea drepturilor de creanta stabilite prin titlul de creanta bugetara. Bunurile mobile ale debitorului sunt sunt valorificate prin vinzarea la licitatie sau prin alte modalitati, suma de bani astfel obtinuta fiind destinata a acoperi obligatia de plata ce revine contribuabilului urmarit. Pentru aplicarea acestei modalitati de executare silita sunt de retinut, in primul rand, dispozitiile legale privind bunurile mobile urmaribile si cele exceptate de la executarea silita.

Potrivit prevederilor art. 146 din Codul de Procedura Fiscala sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege, fiind exceptate de la urmarire bunurile mobile apartinand persoanelor fizice, bunuri necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale. In acest sens sunt exceptate bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru.

Urmeaza ca exceptate conform art. 146, alin. (2), C. Proc. Fiscala, bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel; alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta; combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave; bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale. Bunurile debitorului, persoana fizica, necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.

Procedura urmaririi bunurilor mobile cuprinde dupa instiintarea sau somarea debitorului identificarea bunurilor urmaribile, aplicarea sechestrului asupra bunurilor selectionate, valorificarea bunurilor sechestrate si recuperarea creantei bugetare.

2.1. Somatia de plata

Organele financiare urmaritoare vor declansa procedura executarii silite mobiliare prin somatia de plata adresata debitorului in sensul indeplinirii obligatiei bugetare. Astfel somatia este primul act de executare silita si este obligatorie.

Prin somatie i se aduce la cunostinta debitorului ca are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate, iar daca in termen de 15 zile de la comunicare nu face dovada stingerii obligatiei bugetare, se vor continua modalitatile de executare silita prevazute de lege. Pentru ca somatia sa fie legala aceasta trebuie sa fie insotita de un exemplar al titlului executoriu si de asemenea aceasta va cuprinde: organul de executare emitent; datele de identificare ale debitorului; data emiterii; numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca obligatia prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia; semnatura si stampila organului de executare. Completarea somatiei de plata se va face in baza titlului executoriu.

Somatia se poate comunica debitorului prin urmatoarele modalitati: prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupa caz, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire; prin executorii bugetari, potrivit dispozitiilor Codului de Procedura Civila privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura, care se aplica in mod corespunzator; prin prezentarea celui somat si primirea somatiei de catre acesta sub semnatura, ca urmare a instiintarii prin alte mijloace, cum ar fi telefon, fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. In cazul in care debitorii refuza primirea somatiei sau se constata lipsa oricarei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somatiei se face prin publicarea unui anunt in cotidiene locale ori centrale sau in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care se mentioneaza ca a fost emisa somatia pe numele debitorului si ca acesta este invitat sa plateasca in termen de 15 zile suma datorata.

Dupa publicarea anuntului toate actele intocmite in cadrul procedurii de executare silita sunt opozabile debitorului.

Dovada comunicarii somatiei urmeaza a se inscrie de indata in evidentele organului de executare si va fi pastrata la dosarul de executare.

2.2. Identificarea bunurilor mobile urmaribile.

Prin identificare, organele financiare vor selectiona bunurile asupra carora se va aplica sechestrul, in functie de valoarea necesara acoperirii obligatiei bugetare.

Pentru identificarea bunurilor mobile urmaribile, organele de executare, functionarii acestora, au dreptul sa intre in orice incinta a persoanelor juridice debitoare, in orice locuinte sau incaperi ale persoanelor fizice urmarite, sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material cu valoare probanta in determinarea bunurilor mobile proprietate ale debitorului. Daca debitorul refuza oricare dintre aceste actiuni, organul de executare cere autorizatia instantei de judecata competenta si patrunde in incaperile in care i s-a refuzat accesul, in prezenta unui reprezentant al politiei si a doi martori majori.

Dupa identificare, organul executor, va selectiona bunurile mobile asupra carora se va aplica sechestrul, tinand seama de valoarea necesara acoperirii obligatiei bugetare. Daca bunurile mobile personale ale debitorului casatorit nu sunt suficiente pentru a acoperi creanta bugetara, pot fi urmarite si bunurile comune ale sotilor, pentru a se asigura recuperarea integrala a creantei din aceste bunuri.

In acest sens, reglementarea actuala prevede ca sechestrul nu poate fi extins mai mult decat este necesar pentru recuperarea creantei bugetare.



Aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile.

Bunurile mobile urmaribile ale debitorului, aflate la domiciliul, resedinta sau sediul acestuia ori in alt loc, sunt indisponibilizate prin aplicarea sechestrului, de indata, in masura necesara acoperirii creantei si pentru a se evita anstrainarea acestora pana la momentul valorificarii. Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare. Bunurile mobile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.

Aplicarea sechestrului de catre organul de executare pretinde intocmirea unui proces-verbal de sechestru, care trebuie sa cuprinda:

a)      Elemente de identificare ale partilor si tertilor:

denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;

numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;

semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare;

numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieste cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului si datele de identificare ale acestora;

numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;

b)      Elemente referitoare la obligatia fiscala:

numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei si a titlului executoriu in baza caruia se face executarea silita;

temeiul legal al executaarii silite;

sumele datorate, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere, cota acestora, actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;

c)      Elemente referitoare la bunurile sechestrate si la procedura apicata:

descrierea bunurilor sechestrate si valoarea estimativa a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, in vederea identificarii si individualizarii acestora, precum si daca s-au luat masuri de neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla;

mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare;

mentiunea facuta de debitor cu privire la un drept de gaj, de ipoteca sau privilegiu constituit in favoarea altei persoane pentru bunurile sechestrate;

eventualele obiectii formulate de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;

mentiunea ca bunurile vor fi valorificate daca debitorul nu achita debitul in termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului;

d)      Posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul la care se depune contestatia.

In cazul in care vreuna din persoanele aflate de fata la aplicarea sechestrului nu vrea sau nu poate sa semneze procesul-verbal, executorul fiscal trebuie sa faca mentiune despre acest lucru.

Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare. Prin aplicarea sechestrului bunurile sunt indisponibilizate, debitorul neputand dispune de ele decat cu aprobarea organului de executare.

Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul bunurilor.

In ipoteza in care custode este numita o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili o indemnizatie in functie de activitatea depusa.

In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.

Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru. Masura sechestrului poate fi aplicata si odata cu somatia de plata, care reprezinta actul incepator al executarii silite. In situatia in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei bugetare si odata cu inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instainare, substituire sau de sustragere de la urmarire a bunurilor debitorului, organul urmaritor va dispune ridicarea bunurilor si incredintarea unui custode.

In situatia in care se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

Bunurile debitorului pot face obiectul mai multor urmariri silite, asupra lor putand fi instituite mai multe masuri de sechestru. Astfel, daca organul de executare, cu acazia aplicarii masurii sechestrului, constata ca bunurile respective fac obiectul unui sechestru, la care va anexa cate o copie a proceselor-verbale de sechestru respective.

Prin urmare, bunurile vor fi sechestrate si in cadrul noii proceduri de executare.

In situatia in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit infractiuni, va consemna aceasta in procesul-verbal si va sesiza organele de urmarire penala. In acelasi timp cu aplicarea sechestrului organul de executare va face si evaluarea bunurilor ce fac obiectul acestei masuri, prin intermediul unor organe sau persoane specializate.

Astfel inaintea valorificarii, bunurile trebuie sa fie evaluate, organul de executare urmand a apela la organe si persoane de specialitate. In acest sens, in procesul-verbal de sechestru trebuie mentionat ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare, intrucat executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece aceasta procedura necesita cunostinte de specialitate.

Cheltuielile de expertiza se recupereaza de la debitor cu prioritate, in momentul vanzarii bunurilor sechestrate. Documentul de evaluare constituie anexa la procesul-verbal de sechestru, iar o copie a acestuia se transmite debitorului. Organul de exeutare va actualiza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei, iar atunci cand se considera necesar va proceda la o noua evaluare. Situatiile care impun o noua evaluare sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor sau cand valoarea bunurilor s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari.

Valorificarea bunurilor.

Inainte de a trece la valorificarea bunurilor, organul de executare va vea obligatia de a verifica daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate. Daca in termen de 15 zile de la indisponibilizarea bunurilor, prin instituirea sechestrului, debitorul nu isi acopera creanta bugetara, organul de executare va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor mobile si imobile, conform procedurii instituite de dispozitiile Codului de Procedura Civila.

Valorificarea bunurilor mobile sechestrate, conform normelor in vigoare, este admisa prin modalitatea care se dovedeste cea mai eficienta, avand an vedere atat interesul legitim si imediat al creditorului, cat si drepturile si obligatiile debitorului urmarit.

In aceste conditii se poate trece la valorificarea bunurilor mobile prin:

a)      intelegerea partilor;

b)      vanzarea directa;



c)      vanzare la licitatie;

d)      vanzare in regim de consignatie;

e)      alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.

A)    Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor. Daca se realizeaza o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale, la cererea debitorului, organul fiscal poate aproba valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor, astfel ofera posibilitatea debitorului sa procedeze el insusi la vanzarea bunurilor sechestrate. Debitorul este obligat sa prezinte, in scris, organului de executare ofertele de cumparare primite si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma se decide sa achite pretul propus. Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare. Organul de executare, dupa analiza propunerilor va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator. Indisponibilizarea bunurilor mobile ce au fost sechestrate se ridica dupa creditarea contului bugetar.

B)     Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri: - pentru bunurile perisabile sau supuse degradarii; - inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala; - pe parcursul procedurii de valorificare prin licitatie sau dupa finalizarea ei, daca bunul nu a fost vandut si o persoana ofera cel putin pretul de evaluare. Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate. In cazul in care organul de executare inregistreaza mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

C)    Valorificarea bunurilor mobile sechestrate se face si pe calea vanzarii prin licitatie. Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare este obligat sa efecueze publicitate vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

Anuntul de vanzare va fi facut public prin afisarea acestuia la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de Internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.

Debitorul, custodele (daca a fost desemnat unul), administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit vor fi instiintati cu privire la data, ora si locul vanzarii.

Anuntul privind vanzarea cuprinde: a) denumirea si sediul organului de executare; b) numarul dosarului de executare silita; c)numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul debitorului; d) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara; e) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare; f) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile; g) data, ora si locul vanzarii; h) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare; i) invitatia catre toti cei intersati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa se prezinte oferte de cumparare; j) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, in cazul vanzarii prin licitatie, pana la termenul de vanzare, o taxa de participare reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei; k) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de creditorii bugetari ca nu au obligatii fiscale restante; l) data afisarii publicatiei de vanzare; m) semnatura executorului bugetar si stampila organului de executare.

Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz. Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente: oferta de cumparare; dovada platii taxei de participare; imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant; pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comertului; pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana; pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate; pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport; dovada emisa de organele fiscale ca nu are obligatii fiscale restante.

Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie. Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui de pornire, iar in caz contrar va incepe de la acest din urma pret.

Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. In cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul de executare va dispune in scris restituirea taxei de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul, retinandu-se in contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare silita. Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie formata din trei persoane, desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar, si este condusa de un presedinte.

Potrivit prevederilor art. 158 alin. (3) din Codul de Procedura Fiscala, comisia de licitatie trebuie sa verifice si sa analizeze documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cu ofertantii care au depus documentatia de participare completa.

In situatia in care la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire al licitatiei, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii, la care pretul de pornire va fi micsorat cu 25%. Exista posibilitatea ca nici la cea de a doua licitatie sa nu se prezinte ofertanti sau sa nu se obtina pretul de pornire, situatie in care se va fixa un termen in cel mult 30 de zile, pentru cea de a treia licitatie, la care creditorii sau intervenientii nu pot sa adjudece bunurile mobile la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

Dupa licitarea fiecarui bun mobil se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei, in care se vor mentiona urmatoarele date: denumirea si sediul organului de executare de executare; numele si prenumele sau denumirea debitorului si a cumparatorului, precum si domiciliul sau sediul acestora; numarul dosarului de executare; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.

Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.

Procedura vanzarii prin licitatie va fi reluata in termen de 10 zile daca adjudecatarul nu plateste pretul.

In cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile descrise anterior, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie. In cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.

In cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunurile nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate, ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea unui termen de 6 luni de la data comunicarii respective, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.

D) Vanzarea in regim de consignatie a bunurilor mobile. Dupa sechestrarea bunurilor mobile, organul de executare le va preda unitatii care se ocupa cu vanzarea in regim de consignatie pe baza unui proces-verbal. Acest proces-verbal de predare-primire trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu: - numele si prenumele, datele de identificare si semnatura persoanelor intre care are loc predarea-primirea bunurilor mobile, - denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale; - valoarea fiecarui bun mobil; - data si locul predarii-primirii bunurilor mobile.

Debitorul poate achita suma reprezentand obligatia fiscala in perioada in care bunurile sunt expuse spre vanzare, caz in care organul de executare va comunica de indata unitatii sa inceteze vanzarea si va ridica bunurile pe baza procesului-verbal de predare-primire.

Cheltuielile de executare.

Cheltuielile ce au fost necesare desfasurarii procedurii de executare silita a bunurilor mobile vor cadea in sarcina debitorului urmarit. Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare - care a avansat cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale -, prin proces-verbal intocmit pe baza documentelor ce dovedesc cheltuielile facute. Acest proces-verbal va reprezenta titlu executoriu.

Cheltuielile de executare silita ce nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu cad in sarcina debitorului urmarit.

Conform art. 164 din CAP. 9 al Codului de Procedura Fiscala sumele recuperatein contul cheltuieilor de executare silita se fac venit la buget din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita.

Eliberarea si distribuirea sumelor realizate in urma aplicarii mecanismului pe care executarea silita il instituie reprezinta o noua etapa in procedura acesteia.

In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori titlurile lor, trebuie sa se cunoasca modul de repartizare a sumelor realizate in cursul procedurii de executare silita, respectiv totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei. Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.



Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

In cazul vanzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditori in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

Organul de executare trebuie sa verifice valabilitatea juridica a titlurilor depuse de creditori, precum si valabilitatea juridica a procedurilor privind publicitatea garantiilor si privilegiilor, si daca legea nu prevede altfel, va face distribuirea sumei realizate din executare silita potrivit urmatoarei ordini de preferinta: 1) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie; 2) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparae a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii; 3) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; 4) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale; 5) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat; 6) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite; 7) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi; 8) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; 9) alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vanzare, fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv, avand in vedre faptul ca de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de exeutare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

Daca sumele incasate in urma masurilor de executare silita depasesc datoriile fiscale ale contribuabilului - reprezentand cheltuielile de executare, creantele principale si accesoriile - diferenta se restituie sau se compenseaza, dupa caz.

Executorul fiscal va consemna intr-un proces-verbal, semnat de toti cei indreptatiti, eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita. Dupa intocmirea procesului-verbal nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze obiectiunile sale in procesul-verbal si poate face contestatie la executare.

Contestatia la executare silita.

Un rol deosebit de important in asigurarea legalitatii procedurilor de executare silita revine instantei judecatoresti chemate sa realizeze cenzura actelor executionale, care au o grevitate exceptionala pentru patrimoniul debitorului, ducand in final, la pierderea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile supuse executarii. Mijlocul procesual pus la dispozitia subiectului debitor sau tertilor interesati este contestatia la executare.

Aceasta a fost definita in literatura de specialitate drept plangerea specifica executarii silite prin care se obtine, in fata instantei de judecata, anularea sau indreptarea unor acte de executare sau, uneori, chiar si anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu. General privita, contestatia la executare ar putea fi definita ca fiind acel mijloc procedural prin care persoana interesata - debitorul, creditorul sau o terta persoana - solicita instantei desfiintarea actelor de executare nelegale sau clarificarea intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului titlului executoriu.

Contestatia la executarea silita are natura juridica a unei cai de atac specifice executarii silite, prin care se declanseaza controlul instantei cu privire la actele de executare silita.

Subiectele contestatiei la executare.

Contestatia la executare poate fi introdusa de catre cel care se considera vatamat prin aplicarea procedurilor de executare silita. Titular al contestatiei la executare poate fi debitorul, creditorii care participa la executare ori care si-au depus titlurile in vederea distribuirii sumelor realizate prin executare silita, procurorul, persoanele care detin in coproprietate cu debitorul bunurile mobile supuse executarii silite care pretind ca au drept de proprietate sau un alt drept asupra acestor bunuri, precum si orice alta persoana interesata. Subiectele contestatiei la executarea silita, indiferent de forma pe care o imbraca aceasta, pot fi subiecte participante in procesul executional care justifica un interes implicit si subiecte din afara procesului executional (terti), dar care, fiind vatamate prin executarea silita, au motive sa exercite contestatia.

Obiectul contestatiei la executare este circumscris de prevederile art. 168 alin. (1) si (2) din Codul de Procedura Fiscala. Din interpretarea acestor texte rezulta ca poate constitui obiect al contestatiei la executare orice act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor Codului de Procedura Fiscala, refuzul organelor de executare de a indeplini un act de executare in conditiile legii si titlul executoriu.

Astfel, persoanele interesate pot face contestatie:

a)      impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor Codului de Procedura Fiscala de catre organele de executare;

b)      impotriva refuzului organelor de executare de a indeplini un act de executare in conditiile legii;

c)      impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

Nu poate fi asmisa in instanta o contestatie la executare in cadrul careia se ataca insusi titlul executoriu cand acesta este un act administrativ fiscal ce ofera posibilitatea atacarii sale pe cale administrativa in conformitate cu art. 174-187 din Codul de Procedura Fiscala.

Termenul de formulare a contestatiei la executare este de 15 zile - fiind un termen imperativ prevazut de lege sub sanctiunea decaderii - si curge de la data la care:

a)      contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de exeutare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;

b)      contestatorul a luat cunostinta, din comunicarea somatiei, din alta instiintare sau in alta modalitate de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;

c)      persoana interesata a luat cunostinta prin aceleasi modalitati mentionate mai sus de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

O situatie speciala este cea a persoanei ce pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit. In acest caz contestatia poate fi introdusa cel tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii. Neintroducerea contestatiei de catre acesta in termenul mentionat ii lasa insa posibilitatea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Judecarea si solutiile asupra contestatiei.

Contestatia la executare silita este de competenta judecatoriei aflta in raza teritoriala a organului de executare si se judeca in procedura de urgenta.

In cadrul judecarii contestatiei la executare este posibila si formularea unei cereri de suspendare a executarii silite, avand in vedere ca introducerea unei contestatii la executare nu suspenda de drept executarea. La judecarea contestatiei se va cita si organul de executare in a carei raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile sau, in cazul executarii silite prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit. La cererea partii interesate instanta poate decide asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.Deliberand, instanta poate admite contestatia, caz in care poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata. In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorifivarea bunurilor sau din retinerile prin poprire. In caz de respingere a contestatiei se reia executarea silita daca a fost suspendata si o noua contestatie pentru aceleasi motive nu este admisibila, intrucat exista putere de lucru judecat. In aceasta situatie contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagube cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei ron la 1000 lei ron.

Hotararea pronuntata in contestatia la executare silita poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare la instanta ierarhic superioara.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate