Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Inflatia in Romania - Studiu de caz : Inflatia in perioada 2007-2008


Inflatia in Romania - Studiu de caz : Inflatia in perioada 2007-2008




UNIVERSITATEA "Stefan Cel Mare" SUCEAVA

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica - Specializarea Management

Inflatia in Romania




Studiu de caz : Inflatia in perioada 2007-2008

Cuprins

1.1.Definirea inflatiei

1.2.Inflatia-permanenta a vietii economice

1.3.Cauzele inflatiei

1.3.1.Inflatia prin cerere

1.3.2.Inflatia prin costuri

1.3.3.Inflatia structurala

1.4. Formele inflatiei

1.5.Masurarea inflatiei

1.6.Masuri antiinflationiste

1.7.Consecintele inflatiei

1.8.Alte concepte

1.9.Politici antiinflationiste

2.Studiu de caz

2.1.Rata inflatiei 1991-2006

2.2.Inflatia in Romania in perioada 2007,2008,2009

1.1.Definirea inflatiei

Inflatia este un dezechilibru major prezent in economia oricarei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale.

Inflatia este un indicator final, care arata la sfarsit de an fiscal daca politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alaturi de politicile Bancii Centrale, se coordoneaza si conduc la o stabilitate a preturilor de consum.

1.2.Inflatia-permanenta a vietii economice

La nivelul perceptiei, ca fenomen economic, inflatia este receptata ca o crestere generalizata (si de durata) a preturilor si de reducera a puterii de cumparare a unitatii monetare. Chiar daca preturile nu cresc la absolute toate sortimentele si categoriile de bunuri, totusi procesul este prezent la marea majoritate a acestora: bunuri de consum si de capital, salarii, preturi ale activelor financiare si monetare, pretul banilor, etc. Sunt si unele cresteri de preturi care nu sunt expresia inflatiei: daca creste calitatea intrinseca a unor bunuri economice marfare pe care cumparatorii o percep; intervin socuri vremelnice asupra cererii si/sau ofertei aggregate; apare un accident de aprovizionare pe o piata sau cateva etc. preturile cresc, iar apoi revin la nivelul anterior etc.

Inflatia s-a manifestat mai intens sau intermitent din cele mai vechi timpuri; dupa cel de-al doilea razboi mondial, inflatia a devenit o realitate persistenta,durabila, dar de intensitate diferita, in toate economiile: rebela in economiile slab dezvoltate si in cele aflate in tranzitie de la sistemul de conducere planificat - centralizata la cel de economie cu piata concurentiala, lenta, aflata sub control, in economiile capitaliste dezvoltate.

Inflatia este un dezechilibru macroeconomic monetaro-marfar, un fenomen economic care a insotit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea a avut o evolutie modesta atata timp cat a functionat sistemul monetar aur (practice, secolul al XVIII-lea - jumatatea secolului al XX-lea). Dupa ce-l de-al doilea razboi mondial, inflatia a fost continua, pemanenta si de durata, fara perioade deflationiste. Banii contemporani, banii simbol, sunt mai usor de multiplicat decat banii care-si aveau suportul material intr-o cantitate determinate de metal pretios sau in bunuri marfare supuse tranzactiilor pe piata.

In Romania, potentialul inflationist s-a acumulat treptat in anii economiei de comanda, dar el a "explodat" odata cu trecerea la liberalizarea preturilor din 1990. Este de mentionat ca la potentialul "mostenit" de la economia de comanda, inflatia galopanta din Romania a fost alimentata atat de procesele de autointretinere care o genereaza cat si de modul in care a fost proiectata si promovata Reforma economica intr-un context economic international nefavorabil.

Desi, in ultimii ani, se observa fenomenul dezinflationist, un procent de crestere a preturilor au o semnificatie economica tot mai ampla, iar efectele asupra agentilor economici sunt inca de mare intindere.

1.3.Cauzele inflatiei

Inflatia a generat o ampla dezbatere intre specialisti, preocupari pentru practicieni si in randul populatiei privind cauzele ce o genereaza si mecanismele care o intretin pentru ca astfel sa se identifice si solutiile viabile pentru stapanirea si incorsetarea fenomenului.

In present nu exista o teorie general-acceptata a inflatieie: cauzele procesului inflationist sunt numeroase - de ordin economic, psihologic, social-politic, intern si extern, induse prin mecanismul relatiilor economice internationale si al cresterii interdependentelor dintre economiile nationale etc.

O caracteristica esentiala a inflatiilor moderne este ca au o dinamica interna si sunt greu de oprit dupa ce s-au declansat. Este ceea ce specialistii numesc inflatia inertiala, anticipate sau fundamentala, adica acea rata a inflatiei pe care agentii economici o anticipeaza si o iau in calcul la incheierea contractelor private si acordurilor oficiale; inflatia anticipate fiind un punct de reper pentru cea efectiva in viitor care are tendinta sa dureze atata timp cat un soc n-o face sa creasca sau sa se diminueze.

Principalele cauze ale inflatiei sunt:

Ø      inflatie prin cerere ;

Ø      inflatie prin costuri ;

Ø      inflatia prin structuri.

1.3.1.Inflatia prin cerere

Inflatia prin cerere are la baza cresterea cererii globale (brusc, sub forma de soc sau treptat) in fata careia oferta este inelastica sau indiferenta.

Acest tip de inflatie a fost pus in evidenta inca de clasici si are la baza teoria cantitativa a banilor, un baza careia variatia procentuala a masei monetare (M) este egala cu suma variatiilor procentuale a cantitatilor oferite (Q sau PIB, PNB) si a preturilor (P) dupa relatia :

M=Q(sau PNB, PIB) + P

Premisa inflatiei prin cerere este ca masa monetara sa creasca mai repede decat PNB-ul (PIB) sau, oferta de moneda (respective, veniturile agentilor economici) creste mai intens decat oferta de bunuri economice (respectiv, decat productivitatea).

In acest sens, M. Friedman apreciaza ca inflatia este totdeauna si pretutindeni un fenomen monetar, excesul de moneda reprezentand radacinile acesteia. El isi gaseste expresie in ecartul inflationist- absolut si relativ.

Ecartul inflationist absolut se determina ca diferenta, la nivelul economiei nationale, intre cererea solvabila nominala- conferita de masa monetara aflata la dispozitia agentilor economici nonbancari,- si oferta reala de bunuri economice marfare. El reflecta excesul de moneda neacoperit cu bunuri aflate pe piata.

Ecartul inflationist relativ se masoara prin raportul procentual dintre ecartul inflationist absolut si oferta reala de bunuri marfare. El indica cate unitati monetare sunt in plus la 100 de unitati de oferta reala.

Importanta pentru declansarea sau nu a procesului inflationist este si categoria de agenti economici in a caror posesie ajunge excesul de masa monetara pusa in circulatie. Daca sporul de masa monetara ajunge in special la producatori, investitiile sunt stimulate, creste produsul global, iar posibilitatile procesului inflationist sunt reduse.

1.3.2.Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri se fundamenteaza pe legaturile care exista intre nivelul costurilor, comportamentul intreprinzatorilor si eficienta utilizarii factorilor de productie, a resurselor in general.

Ipoteza de lucru este ca nivelul costurilor unitare (medii si marginale) primeste un impuls de crestere. Ipoteza este plauzibila si imprejurarile posibile sunt foarte numeroase:

deprecierea cursului de schimb al monedei nationale, scumpeste importurile;

pierderea sau restrangerea unor piete de desfacere, ceea ce conduce la cresterea costului mediu fix;

atragerea in circuitul economic a unor factori de productie mai rari ale caror preturi sunt superioare in raport cu productivitatea marginala in valoare ca urmare a unei alocari inadecvate a resurselor;

existenta deja a unui proces inflationist care determina revendicari din partea sindicatelor si patronatului pentru a-si conserva veniturile reale, ceea ce necesita cresterea veniturilor nominale (salarii, rente, dobanzi, impozite si taxe, chirii etc.), soldate cu majorarea costurilor unitare.

Pe pietele concurentiale sau neconcurentiale majorarea costului mediu si marginal conduce la restrangerea ofertei si reduicerea PNB-ului efectiv sub cel potential, si aparitia unui echilibru nou, E caracterizat printr-un PNB efectiv mai mic si preturi de piata generalizate la un nivel superior.

Inflatia prin costuri poate aparea si ca urmare a politicilor guvernamentale, cand guvernarea este interesata sa mentina o cerere inalta, promovand politici monetare si fiscale expansive.

In felul acesta se poate ivi situatia ca cererea globala sustinuta artificial de catre autoritati(de pilda in preajma incheierii ciclului electora) sa sporeasca productia potentiala, ceea ce conduce la reactii inflationiste ale intreprinzatorilor care in conditii de deplina ocupare a factorilor, in special a fortei de munca, se soldeaza cu cresteri salariale, cresteri de costuri, apoi de preturi s.a.m.d

1.3.3.Inflatia structurala

Inflatia structurala reflecta o situatie grava din economie in care cererea si oferta agregate se modifica in sens contrar, cererea agregata creste, iar oferta agregata scade. Este atat o combinatie intre inflatia prin cerere si cea prin costuri, dar are si comportamente specifice: existenta unor puternice structuri monopoliste, de oligopol si administrativ birocratice, care au capacitatea de a stimula unele comportamente ale cererii globale concomitent cu reducerea altor elemente ale ofertei globale.

Inflatia structurala poate sa provina si din anticiparile incorecte asupra structurii viitoare a cererii, ceea ce genereaza neconcordante intre structura materiala a cererii si a ofertei. La bunurile la care cererea agregata este mai mare decat oferta se va declansa o tendinta de crestere a preturilor care, prin mecanismele de autointretinere, se generalizeaza in intreaga economie. Cererea excedenta poate proveni de la factori guvernamentali, agenti particulari si externi.

Cand nu intervin socuri asupra cererii si ofertei globale, inflatia tinde sa ramana constanta (inflatia de inrtie).

Pe termen scurt evolutia inflatiei este influentata de relatia dintre dinamica cererii globale si cea a ofertei globale. Ca regula generala, cererea este mai sensibila la cresteri (elastica la factorii cresterii) si inelastica la scadere, in timp ce oferta este elastica la scadere si inelastica in fata majoritatii factorilor de crestere. Din aceasta cauza, cand cresterea globala are loc atat cresterea ofertei, cat si a ratei inflatiei (pentru ca oferta creste mai incet decat cererea).

1.4. Formele inflatiei

Formele inflatiei sunt:

Ø      inflatia taratoare (sau linistita) presupune cresterea preturilor pana la max. 3%;

Ø      inflatia moderata -- reprezinta cresterea anuala a preturilor cu 15-30%. Definitia inflatiei moderate a fost propusa de catre Rudiger Dornbusch, profesor la MIT si Stanley Fischer, primul vice-director executiv al FMI, in 1993;

Ø      criza inflationista -- reprezinta acea perioada de timp, de cel putin doi ani, pe parcursul careia rata anuala a inflatiei depaseste 40%. Definitia crizei inflationiste a fost propusa de catre Michael Bruno si William Easterly, economisti la Banca Mondiala, in 1998;

Ø      inflatia rapida, cand ritmul anual de crestere a preturilor se apropie de 10%;

Ø      inflatia galopanta, cand cresterea preturilor depaseste 10% anual;

Ø      hiperinflatia -- reprezinta cresterea preturilor de peste 50% pe luna. Definitia hiperinflatiei a fost formulata pentru prima data de catre Phillip Cagan, professor la Columbia University, in 1956. Hiperinflatia incepe in luna in care cresterea preturilor depaseste 50% si se termina, daca rata cresterii preturilor scade sub 50% si timp de un an se mentine sub acest nivel . Dupa alti autori, hiperinflatia presupune o rata medie anuala de 1.000% si peste acest nivel.

1.5.Masurarea inflatiei

Ø      in marime absoluta - Excedentul de masa monetara peste oferta reala de marfuri, care da nastere la un surplus de cerere absoluta nominala ce se traduce prin majorari ale preturilor efective;

Ø      in expresie relativa - Este raportul intre excedentul sau surplusul de moneda (respectiv, de cerere)si oferta reala de bunuri si servicii, in economie, caruia ii corespunde o anumita majorare a preturilor.

Ø      Indicele general al preturilor IGP;

Ø      Indicele preturilor de consum IPC;

Ø      Indicele puterii de cumparare a banilor IPCB.

1.6.Masuri antiinflationiste

A) Masuri de reducere a excesului de cerere agregata:

- politica monetara riguroasa, de natura sa evite excedentul de moneda in economie;

- politica bugetara a statului, orientata spre reducerea deficitului bugetar, spre mentinerea la un nivel a cheltuielilor publice, in perioada respectiva, si spre ridicarea, in anumite limite, a nivelului impozitelor si taxelor, care sa franeze cresterea cererii si a preturilor;

- politica dobanzilor la creditele acordate, prin care sa nu se ajunga la o micsorare artificiala a ratei dobanzii si la ieftinirea creditului;

B) Masuri de stimulare a cresterii ofertei:

- o politica de salarizare corelata cu rezultatele economice obtinute prin munca, prin care sa se evite cresterea costurilor medii;

- cresterea capacitatii de adaptare a aparatului de productie la cerintele pietii;

- stimularea extinderii potentialului de productie, prin investitii de capital in mijloacele de productie performante, prin forta de munca intr-o structura de calificare noua, inovatii, prin cresterea productivitatii factorilor de productie.

1.7.Consecintele inflatiei

Consecintele inflatiei sunt: scaderea puterii de cumparare a populatiei; redistribuirea veniturilor si avutiei; este stimulata inclinatia spre consum si este descurajata inclinatia spre economisire; inflatia avantajeaza debitorii (in moneda nationala); rata dobanzii este influentata de rata inflatiei.

Consecintele inflatiei pe care le suporta populatia, viata social-economica in ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflatiei.

1.8.Alte concepte

Deflatia caracterizeaza situatia in care pe termen lung, oferta de bunuri si servicii este mai mare decat cererea, avand loc scaderea preturilor.Este opusul inflatiei.

Inflatia caracterizeaza situatia in care pe termen lung, cererea de bunuri si servicii este mai mare decat oferta, ceea ce determina cresterea preturilor.

Stagflatia este caracterizata de stagnarea productiei, fara ca masa monetara sa se micsoreze, accentuandu-se dezechilibrul dintre cerere si oferta si fenomenul inflatie.

Slumpflatia se caracterizeaza prin declinul economiei, timp in care productia nationala scade iar inflatia se manifesta cu intensitate ridicata.

1.9.Politici antiinflationiste

Generalizata in economiile contemporane, inflatia a impus ample dezbateri teoretice si experiente practice pentru a fi redusa si pusa sub control in vederea mentinerii in limite considerate normale: sa favorizeze cresterea economica reala cu sacrificii minime din partea agentilor economici.

Avand in vedere dimensiunile diferite ale inflatiei, conditiile concrete ale diferitelor tari si economii nationale si politicile antiinflationiste pot fi abordate sub numeroase unghiuri: dupa scoala (doctrina) economica, ce reprezinta fundamentul programelor antiinflationiste, dupa obiectivele imediate urmarite, dupa instrumentele (parghiile) folosite prioritar in vederea reducerii si stapanirii sale.

Dupa obiectivele imediate urmarite putem distinge:

A.     programe pentru prevenirea sau reducerea efectelor negative pe care le suporta anumiti agenti economici de pe urma inflatiei;

B.     programe si masuri pentru reducerea inflatiei prin minimizarea costurilor sociale ale acesteia.

A.         Din randul primei categorii de masuri se detaseaza prin importanta indexarea totala sau partiala a salariilor si altor categorii de venituri.

Indexarea reprezinta o componenta antiinflationista, avand ca obiectiv compensarea puterii de cumparare pe care au pierdut-o salariatii si alte categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea (salariilor, pensiilor, burselor, alocatiilor de somaj, numite generic venituri fixe) reprezinta o tehnica ce permite evolutia veniturilor in functie de cresterea preturilor pentru a influenta puterea de cumparare a veniturilor.

S-a constatat ca in tarile care au practicat indexarea totala (100%), asa cum a fost cazul Italiei si a Braziliei, spirala inflationista are tendinta de cumparare a veniturilor.

Indexarea partiala inseamna indexarea veniturilor cu o anumita cota procentuala din rata inflatiei, daca sunt indeplinite mai multe conditii. Se practica mai multe forme de indexare partiala.

Indexarea este, in consecinta, o masura de protectie sociala.

B.         Strategiile antiinflationiste pentru reducerea inflatiei au ca obiectiv stoparea inflatiei sau cel putin micsorarea acesteia, cu cele mai mici costuri sociale posibile.

Reducerea ratei inflatiei vizeaza actiuni de politica economica diferite in functie de optiunile doctrinare si conditiile concrete din economie: reducerea cererii agregate, prin micsorarea masei monetare si cresterea costului banilor, stimularea ofertei agregate, un mixt intre cele doua tipuri de politica economica.

Strategia standard promovata de FMI s-a bazat si se bazeaza pe reducerea carerii agregate prin cooperarea politicilor fiscale si monetare restrictive pentru a determina o redimensionare a masei monetare aflate la dispozitia agentilor economici pentru cumparari, corelata cu oferta de bunuri marfare. In fond, ea vizeaza reducerea ecartului inflationist absolut si relativ.

Acestea se bazeaza pe masuri clasice de reducere a masei monetare (cresterea rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a restrictiilor in acordarea creditelor, politici de open-market promovate de banca centrala, actiuni pe piata schimburilor).

Masurile de politica bugetara si fiscala vizeaza: reducerea cheltuielilor bugetare reale sau mentinerea celor nominale la niveluri strict controlate, cresterea obligatiilor fiscale pentru firme si a fiscalitatii, pentru menaje, in special pe seama impozitarii indirecte.

Masurile de politica monetara si fiscala restrictiva poi fi:

lente, de mici proportii, graduale

bruste, dure, rapide si de mari proportii.

Prima optiune va duce la restrangerea cresterii economice, cresterea lenta a ratei somajului peste cea naturala, iar inflatia se poate reduce lent, in timp.

Ce-a de-a doua optiune duce le reducerea brusca si substantiala a inflatiei (strategia cold turkey-"curcanul rece"), o recesiune de mari proportii, sporirea rapida, dar pentru o perioada scurta a ratei somajului, urmand ca, dupa o perioada de timp, productia si ocuparea sa revina la niveluri anterioare, dar inflatia sa ramana restransa.

Ambele solutii au fost experimentate in diferite tari. Ca regula, in tarile dezvoltate au dat rezultate mai bune masurile din cea de-a doua categorie.

Pe langa masurile incluse in strategia standard a FMI sunt posibile si alte masuri care sa completeze solutiile de politica monetara si bugetara.

Politica veniturilor care presupune actiuni directe asupra salariilor si preturilor, mergand, in situatii extreme, pana la inghetarea acestora (practicata in SUA pentru o perioada de trei luni in intervalul 1973-1974). Politica veniturilor poate da rezultate partiale doar daca este conjugata cu masuri care vizeaza stimularea ofertei totale (dar lasa neschimbata alocarea resurselor si preturilor relative) si reducerea cererii totale, mai ales reducerea sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De regula, ea presupune incheierea unui pact social guvern-sindicate-patronate.

Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei care realizeaza sporuri de productivitate si nu maresc preturile si salariile peste un anumit procent (desi controlul aplicarii unei asemenea masuri este foarte dificil).

Esentiale si definitorii sunt acele masuri si parghii economico-financiare care stimuleaza cresterea productivitatii factorilor de productie si reducerea costurilor, care conciliaza aspiratia fireasca de crestere a cererii agregate, insotita de majorarea productiei si a ofertei pe cale intensiva. In economiile puternic racordate la schimburile internationale si la care in mod inevitabil inflatia importata ar genera sporirea costurilor de productie singura solutie de fond pentru reducerea sau prevenirea procesului inflationist este obtinerea unei dinamici a productivitatii factorilor de productie care sa devanseze potentialul de crestere a costurilor, ceea ce inseamna consolidarea economiei reale, printr-o crestere a ofertei si imbunatatirea ei, calitativa si structurala.

2.Studiu de caz

2.1.Rata inflatiei 1991-2006

 1.

Luna

 2.

Ianuarie





 3.

Februarie

 4.

Martie

 5.

Aprilie

 6.

Mai

 7.

Iunie

 8.

Iulie

 9.

August



 10.

Septembrie

 Xx

 11.

Octombrie

 Xx

 12.

Noiembrie

 Xx

 13.

Decembrie

 Xx

Inflatia- indicii preturilor de consum

Tabelul nr. 2

 1.

ANUL

INDICII PRETURILOR DE CONSUM  -%-

RATA INFLATIEI - %

 2.

 3.

 4.

 5.

 6.

 7.

 8.

 9.

 10.

 11.

 12.

 13.

 14.

 15.

 16.

Sursa: Institutul Nastional de Statistica

Reprezentarea grafica a indicelui pretului de consum

Sursa :Institutul National de Statistica

Conform graficului, indicele preturilor de consum este in scadere; prezinta un trend hiperbolic.

Trend hiperbolic: ;

Tabelul nr.3

Anii

yi

ti

1/ti

1/t²i

Yi*1/ti

Yti



1991

170.2

1

1

1

170.2

1992

210.4

2

0.5

0.25

105.2

1993

256.1

3

0.33

0.111

84.513

1994

136.8

4

0.25

0.062

34.2

1995

32.3

5

0.20

0.04

6.46

1996

38.8

6

0.166

0.027

6.4408

1997

154.8

7

0.142

0.020

21.9816

1998

59.1

8

0.125

0.015

6.4875

1999

45.8

9

0.111

0.012

5.0838

2000

45.7

10

0.1

0.01

4.57

2001

34.5

11

0.090

0.008

3.105

2002

22.5

12

0.083

0.007

1.8675

2003

15.3

13

0.076

0.006

1.1628

2004

11.9

14

0.071

0.005

0.8449

2005

9

15

0.066

0.004

0.594

49.5155

Total

1243.2

3.31

1.577

452.7109

a=35.28

b=215.69

Tabelul nr.4

Anul

Yti=a+b*1/ti

ti

1/ti

2006

48.76

16

0.0625

2007

47.96

17

0.0588

2008

47.25

18

0.0555

2009

46.62

19

0.0526

Conform datelor analizate mai sus, rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum in anul 2006 este in scadere fata de anul 2005.

In anii 2007, 2008 si 2009 rata inflatiei calculata pe baza indicelui preturilor de consum este in scadere fata de anul precedent.

2.2.Inflatia in Romania in perioada 2007,2008,2009

Romania, locul sase in UE la inflatie in anul 2007

Tara noastra ocupa a sasea pozitie in Uniunea Europeana, dupa valoarea inflatiei pe anul 2007,potrivit Eurostat, institutul european de statistica.

Inflatia de la finele anului 2007 a urcat la 6,57%, cu 1,5 puncte peste intervalul tintit de Banca Nationala a Romaniei, dupa ce preturile de consum au crescut cu 0,64% in dec.2007, potrivit datelor Institutului National de Statistica (INS).

Cele mai importante cresteri de preturi s-au inregistrat, in 2007, la marfurile alimentare, care s-au scumpit cu 9,14%, se arata intr-un comunicat al INS.

Preturile serviciilor au urcat cu 8,55%, iar cele ale marfurilor nealimentare cu 3,6%.

Painea s-a scumpit cu 13,27%, avansul preturilor grupei de produse de morarit si panificatie fiind de 12,2%.

Cea mai accelerata crestere din grupa produselor alimentare a fost consemnata de uleiul comestibil, preturile urcand cu 44,1%.

Singura grupa de produse care a inregistrat reduceri de pret a fost cea a carnii de porcine, preturile coborand cu 2,52%.

Din categoria serviciilor, chiriile au consemnat cel mai important avans in 2007, de peste 100%.

De asemenea, din grupa marfurilor nealimentare, cele mai importante scumpiri, de 12,64%, au fost consemnate de tutun si tigari.

Cresterea medie a preturilor pe total din ianuarie 2007 - decembrie 2007 fata de precedentele ianuarie 2006 - decembrie 2006 determinata pe baza IPC este de 4,8%, iar cea determinata pe baza indicelui armonizat al preturilor de consum (IAPC) este de 4,9%.

In luna decembrie 2007 fata de luna anterioara, preturile marfurilor alimentare au crescut cu 0,9%, cele ale marfurilor nealimentare cu 0,4%, iar tarifele serviciilor cu 0,7%.

Romania pe locul cinci in UE la inflatia din 2008

Romania ocupa locul cinci in Uniunea Europeana (UE) in functie de rata inflatiei din 2008, de 6,4%. Potrivit datelor biroului european de statistica, Eurostat, valori mai mari fiind inregistrate in Letonia, Lituania, Estonia si Bulgaria, transmite Mediafax.

Publicitate Cele mai reduse rate ale inflatiei anuale au fost inregistrate in Luxemburg (0,7%), Portugalia (0,8%) si Germania (1,1%).

Preturile de consum din Romania au crescut in decembrie cu 0,2% comparativ cu luna precedenta, nivel similar celui inregistrat in Malta. Astfel, Romania s-a situat in ultima luna a anului trecut pe locul doi in UE, dupa Germania. Preturile de consum au crescut in Germania cu 0,4% in decembrie.

Preturile de consum au crescut in decembrie fata de noiembrie 2008 doar in Germania, Romania si Malta, s-au mentinut la acelasi nivel in Portugalia si au scazut in restul statelor membre ale blocului comunitar.

Inflatia anuala a scazut la nivelul UE de la 3,2% in 2007 la 2,2% anul trecut, in timp ce in zona euro a coborat de la 3,1% la 1,6%.

Potrivit Institutului National de Statistica, cresterea preturilor de consum s-a redus de la 0,32% in noiembrie la 0,23% in decembrie , iar rata anuala a inflatiei a inregistrat o usoara scadere de la 6,57% in 2007 la 6,3% anul trecut.

Rata inflatiei din 2008 s-a situat sub asteptarile analistilor si ale bancii centrale, pe fondul performantei bune din luna decembrie. In Romania, rata medie anuala a inflatiei a urcat la 7,9% in 2008, cu trei puncte peste nivelul din 2007.

Romania pe locul trei in UE la inflatia din 2009

Inflatia anuala inregistrata de Romania in ianuarie 2009, de 6,8%, a depasit de patru ori media din Uniunea Europeana (UE), Romania fiind pe pozitia a treia in cadrul statelor membre cu cea mai ridicata inflatie anuala.
In prima luna a acestui an, statele membre ale UE cu cea mai pronuntata inflatie anuala au fost Letonia, cu 9,7%, Lituania, cu 9,5%, si Romania, cu 6,8%, potrivit datelor comunicate de biroul european de statistica.
In schimb, cele mai scazute rate ale inflatiei anuale au fost inregistrate, in ianuarie, in Luxemburg, de 0%, Portugalia, de 0,1%, Spania si Franta, cu cate 0,8% fiecare.
Inflatia anuala s-a temperat, in ianuarie, pana la 1,7% in UE, de la 2,2% in luna anterioara, si pana la 1,1% in zona euro, de la 1,6% in decembrie.
Din datele Eurostat a reiesit ca, fata de decembrie 2008, inflatia anuala s-a temperat in 24 de state membre, s-a mentinut stabila in unul si a crescut in doua.
Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica (INS), Romania a avut in ianuarie 2009 o inflatie anuala de 6,71%, peste asteptarile economistilor

BIBLIOGRAFIE

Ø    https://ro.wikipedia.org

Ø    https://www.preferatele.com

Ø    www.evenimentul.ro

Ø    www.cotidianul.ro

Ø    www.libertatea.ro




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate