Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
DESTINUL ISTORIC AL DOCTRINEI ECONOMICE MARXISTE


DESTINUL ISTORIC AL DOCTRINEI ECONOMICE MARXISTE




DESTINUL ISTORIC AL DOCTRINEI ECONOMICE MARXISTE

Doctrina economica marxista a avut un destin dramatic. Ignorat mult timp de cercurile academice ale gandirii dominante din tarile dezvoltate (liberalismul neoclasic), economia politica marxista cunoaste o raspandire rapida si o apreciere entuziasta in sanul miscarii muncitoresti din tot mai multe tari inca in timpul vietii autorului ei. Metodologia si teoria economica marxista au influentat multi economisti nonconformisti din tarile dezvoltate, in sensul apropierii lor de problemele economice spinoase ale timpului, evitate de gandirea economica liberala conventionala (dezechilibre, contradictii, inegalitati din economia de piata, etc.) si al radicalizarii concluziilor teoretice si al propunerilor practice formulate de acesti autori (de ex. Th. Veblen, J.A. Schumpeter, Joan Robison, W. Leontief, A. Emmanuel etc.).

In acelasi timp, pe masura raspandirii ei, doctrina economica marxista a fost una dintre cele mai controversate creatii intelectuale din epoca moderna si contemporana. Ea a suscitat aprinse discutii atat in randul militantilor din miscarea muncitoreasca (revizionistii, centristii, stangistii, etc.), cat si intre economistii care aparau capitalismul si proprietatea privata capitalista: reprezentantii gandirii economice "ortodoxe" sau conventionale respingeau "in principiu" teoria economica marxista, pe motiv ca nu puteau accepta convingerile politice ale lui K. Marx si activitatea lui de militant revolutionar, cautand si exploatand unele fisuri sau insuficiente reale sau presupuse in opera lui (de ex.: contradictia dintre vol. I si vol. III ale "Capitalului", respectiv dintre teoria valorii bazata pe munca si teoria preturilor de productie); ganditorii occidentali eterodocsi sau cel putin unii dintre ei recunosc o serie de elemente meritorii in teoria economica a lui K. Marx (de pilda, abordarea istorica a proceselor economice, teoria si schemele reproductiei capitalului social etc.) fara sa fie insa de acord cu concluziile lui Marx. Este semnificativa, in acest sens, aprecierea lui J.A. Schumpeter (1883‑l950) care considera ca viziunea de ansamblu a lui K. Marx despre miscarea economiei moderne de piata este "izvorul unei incantari intelectuale pe care o poate incerca oricine ii studiaza opera, fie ca prieten, fie ca dusman" (pag. 384/1967).




Dupa cel de al doilea razboi mondial se extinde influenta marxismului in gandirea economica, atat in tarile care au experimentat "construirea socialismului", cat si in celelalte tari prin preocuparea ganditorilor de stanga de a combate dogmatizarea marxismului si de a-1 adapta la noile realitati (neomarxismul) si prin adeziunea unor ganditori radicali din tarile dezvoltate (de ex.: A. Gunder Frank, A. Emmanuel etc.) si din tarile in curs de dezvoltare (Samir Amin) la ideile lui Marx cu privire la valoare si preturi, respectiv la caracterul neechivalent al schimburilor de pe piata mondiala.

Au existat, din pacate, atat in perioada interbelica, precum si in cea postbelica, destule atitudini extremiste si discriminatorii fata de gandirea marxista: unii (ultraliberalii) au facut din Marx si din marxism un obiect de glume ieftine, iar altii (dogmaticii de stanga) au incercat fetisizarea lui Marx pentru a masca propria lor neputinta teoretica, incercand sa transforme marxismul intr‑o noua religie.

In ambele cazuri s‑a pierdut in mod inutil un timp pretios, intarziind procesul de maturizare a gandirii economice contemporane.

Dincolo de aceste vicisitudini istorice, K. Marx ramane unul dintre cei mai mari economisti ai lumii prin metoda si eruditia lui, prin spiritul sau analitic deosebit, prin minutiozitatea investigatiilor economice si pasiunea autentica de cercetator, prin numeroase concluzii de certa valoare stiintifica.



Opera economica a lui K. Marx nu trebuie insa fetisizata, ci examinata in mod riguros, delimitand adevarurile formulate de autor de ipotezele si concluziile care nu s‑au verificat.

Procedand in acest fel se va constata ca parti importante din doctrina economica marxista intra in fondul de aur al stiintei economice, iar celelalte elemente (ipotetice, iluzorii si pasionale) prezinta interes istoric deoarece se pot trage insemnate invataminte si din greselile autorilor studiati.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate