Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Cererea si oferta de moneda


Cererea si oferta de moneda




Cererea si oferta de moneda

1. Introducere

Oferta si cererea de moneda sunt cele fatete procesuale ale monedei in miscare, doua forme, adesea contradictorii ale circulatiei monetare, confrutarea pe piata a celor doua genereaza o diversitate de forme de manifestare a monedei, diferentiate in special prin gradul de participare a acestora la schimbul marfurilor, in functie de aceasta definindu-se lichiditatea formelor monetare, care reprezinta criteriul de diferentiere a cantitatii de moneda in agregate monetare, a caror coagulare genereaza sfera de cuprindere a masei monetare, a ofertei de moneda disponibila pentru satisfacerea cererii de moneda. Ajustarea ofertei la cerere prin creatia monetara reprezinta de fapt ratiunea existentei sistemului bancar, viteza de circulatie a monedei acomodandu-se atat cantitatii de moneda existenta, cat si mecanismelor financiare de substituire a monedei.




2. Obiectivul capitolului

Explicarea mecanismului de creatie monetara, de formare continua a cantitatii de moneda din economie, prin confruntarea cererii si ofertei de moneda si realizarea echilibrului monetar dinamic.

Concepte cheie

Cerere de moneda, echilibru monetar, masa monetara, oferta de moneda, viteza de circulatie a monedei.

4. Rezumatul capitolului

Delimitarea monedei de alte active financiare se face conform gradului de lichiditate si randamentului (venitului). Moneda este activul cel mai lichid, dar cu randament zero.

Ansamblul de mijloace de plata, de lichiditati existente in economie reprezinta masa monetara, concept care are o compozitie eterogena de active financiare.

Masa monetara este constituita din cantitatea de moneda detinuta de subiectii economici nonfinanciari, in cadrul acesteia delimitandu-se agregatele monetare, conform unor criterii care permit utilizarea acestora ca indicatori de masurare monetara si ca obiective ale politicii monetare.

Structura standard a masei monetare este urmatoarea: moneda efectiva sau numerarul; moneda de cont, depuneri la termen in scopul economisirii; alte active.

Complexitatea structurii financiare a economiilor de piata permite clasificarea agregatelor monetare, conform unor caracteristici comune, in trei grupe:

moneda primara, care constituie baza monetara, moneda centrala;

masa mijloacelor de plata (masa monetara in sens restrans);

masa mijloacelor de detinere a averii, cuprinzand si instrumente financiare care se pot transforma in mijloace de plata.

Agregatele monetare se constituie din active financiare, delimitate compozitional in functie de gradul de lichiditate, active cuprinse in cele trei grupe ale masei monetare, agregatul cel mai lichid fiind reprezentat de Mo(moneda primara), celelalte simbolizandu-se cu M1, M2, M3, L.

Lichiditatea, criteriul de delimitare a agregatelor monetare, vizeaza: lichiditatea sistemului bancar, lichiditatea primara, lichiditatea secundara.

Conceptul de lichiditate poate fi privit din urmatoarele perspective: a instrumentului financiar; a agentului economic; a economiei.

Piramida agregatelor monetare se constituie pe conceptul de baza monetara, multiplicatorul monetar evidentiind raportul intre masa monetara si baza monetara.

Masa monetara exprima angajamente de plata ale sistemului bancar, fiind cuprinsa in pasivul bilantier, avand corespondenta (contraparti) in activul bilantier al Bancii Centrale (aur, devize, creante asupra Tezaurului, bancilor) si al bancilor (indeosebi creditul intern si creante externe). Creditul intern cuprinde atat finantarea monetara, cat si finantarea nemonetara a economiei.

Creatia monetara reprezinta cresterea cantitatii de moneda detinuta de catre subiectii economici nefinanciari.

Intr-un sistem financiar ierarhizat si diferentiat creatia monetara se realizeaza prin doua canale:

o       prin operatiunile cu exteriorul, masa monetara modificandu-se datorita intrarilor sau iesirilor de valuta, determinate de relatiile cu exteriorul, creandu-se si distrugandu-se moneda nationala;

o       prin operatiunile institutiilor financiare, si anume:

Banci si alte institutii de credit, care prin activitatea de creditare creaza moneda in conditiile unor limite exogene generate, in principal, prin interventia Bancii Centrale, a monedei centrale care constituie lichiditatea bancara;

Trezoreria publica, prin cresterea pasivului acesteia (bonuri negociabile, depozite la termen) sau prin contul Trezoreriei alimentat cu moneda de catre Banca Centrala sau de catre celelalte banci pentru acoperirea nevoilor temporare de lichiditati (goluri de casa);

Banca Centrala, care creaza moneda bancara prin emisiunea monetara si moneda centrala, detinuta de catre institutiile financiare, moneda centrala generand, prin institutiile bancare, moneda bancara furnizata subiectilor nefinanciari.

Banca Centrala creaza moneda centrala prin urmatoarele operatiuni:

comercializarea de aur si devize;





acoperirea nevoilor temporare ale Trezoreriei Publice;

refinantarea institutiilor financiare;

cesiunea sau recuperarea titlurilor institutiilor financiare.

In procesul creatiei monetare BC este implicata deci direct si indirect:

o       direct, prin emisiunea monetara si constituirea rezervelor valutare (in vederea sustinerii cursului);

o       indirect prin politica rezervelor minime obligatorii, multiplicatorul bazei monetare, refinantarea bancilor.

Banca Centrala reprezinta sursa primara a furnizarii lichiditatii bancare si a lichiditatii economiei.

Variatiile monedei influenteaza activitatea economica, si de aici necesitatea de a intelege originea nevoilor de moneda (cererea) si a mecanismelor creatiei monetare (oferta).

Cererea de moneda presupune analiza motivelor subiectilor economice de a detine moneda:

a1) analiza clasica si neoclasica: moneda ceruta pentru nevoi de tranzactionare, nu pentru ea insasi, ci pentru functia sa de mijloc de schimb, formula propusa:

unde

M = cantitatea de moneda;

V = viteza de circulatie a monedei;

Q = productia (tranzactiile) in exprimare fizica;

P = preturile.

a2) analiza keynesista: moneda detinuta pentru nevoi (motive) de tranzactii, dar si de precautie si de speculatie, precum si moneda ca mijloc de consolidare a averii.

M  = f1 (VM) + f2 (I),

unde

VM = venituri monetare curente;

I  rata dobanzii (implicata in precautie si speculatie).

a3) analiza monetarista: moneda ca activ financiar, cererea de moneda depinzand de bogatia individului, de preturile si randamentele componentelor bogatiei, de gusturi si preferinte. Rolul patrimoniului in cererea de moneda explicat prin venitul permanent (viitor);

a4) analizele recente: accentueaza fie tranzactiile, fie patrimoniul in explicarea cererii de moneda. Internationalizarea economica a generat cresterea cererii externe de moneda si cererea interna de moneda internationala.

Oferta de moneda reprezinta cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, de mijloace de plata, in acest sens structurandu-se agregatele monetare. Oferta de moneda influenteaza activitatea economica prin volum, ritm de modificare, compozitie.

Masurarea cantitatii de moneda se realizeaza prin doua abordari:

b1) abordarea prin tranzactii, delimiteaza moneda de celelalte active, evidentiindu-i functia de mijloc de schimb a acesteia;

b2) abordarea prin lichiditate, afirma ca moneda este un activ cu o lichiditate mare, evidentiindu-i functia de rezerva a valorii.

Cantitatea de moneda, oferta de moneda sunt rezultatul creatiei monetare.

Moneda, agregatele monetare sunt o creatie a sistemului bancar (Banca Centrala si banci), moneda legala avand curs fortat (moneda bancara), fiind rezultatul procesului de transformare bancara a monedei inactive (din pasiv) in moneda activa.

Creatia monetara, prin cererea de monetara este influentata de: soldul bugetar, soldul balantei de plati (comercial si de capital), cererea de credite, caracteristicile subiectilor economici (perspectiva microeconomica), etc.

Banca Centrala determina volumul maxim, potential, al creatiei monetare, in timp ce bancile determina gradul de utilizare a acesteia, cadrul maximal.

Viteza este definita ca numarul de plati la care participa moneda intr-o perioada sau frecventa cu care unitatea monetara isi schimba detinatorul.

Se pot cunosc bine P (preturile) si M (cantitatea de moneda), dar greu de masurat este volumul tranzactiilor (T).

Analiza lui M se poate face prin cererea de moneda si prin viteza.



In ambele cazuri se incearca explicarea intensitatii substituirii monedei cu alte active si elucidarea relatiei intre M si celelalte variabile economice.

Analiza variatiile lui V, luand in considerare determinantii cererii (patrimoniul, costurile de oportunitate, preferintele) face apel la elemente structurale, precum organizarea productiei si a schimburilor; organizarea platilor; inovatiile in sistemul financiar; periodicitatea remunerarii factorilor de productie; creditele intre agentii economici etc.

Echilibrul economic semnifica interdependenta dintre variabilele economice si tendinta de modificare solitara a acestora.

Echilibrul static evidentiaza conditiile existentei echilibrului, pe cand cel dinamic, luand in considerare variabila temporala, releva procesul de restabilire a echilibrului perturbat.

Echilibrul economic este numai o tendinta, economia fiind intr-un permanent dezechilibru, capacitatea de autoreglare a economiei fiind imperfecta.

Echilibrul financiar, ca o componenta a celui economic, semnifica egalizarea cererii si ofertei de instrumente financiare, in timp ce echilibrul monetar semnifica starea de identitate intre oferta si cererea de bani.

Echilibrul monetar nu presupune echilibrul economic, in timp ce un dezechilibru monetar poate presupune un dezechilibru financiar sau economic de sens opus.

Asigurarea echilibrului este conditionata de raportul dintre numerar si moneda scripturala, de proportia intre capitalul propriu si cel imprumutat la agentii economici, de emisiunea monetara, de formarea si repartizarea veniturilor si cheltuielilor bugetare, de celelalte forme de echilibru din cadrul economiei, de politica monetara.

Politica monetara are ca obiectiv stabilitatea preturilor, stapanirea inflatiei, definita ca o crestere cumulativa si autointretinuta a nivelului general al preturilor.

Formele inflatiei sunt: prin cerere; prin costuri; importata; structurala.

Interpretarea procesului inflationist evidentiaza doua abordari: inflatia ca fenomen monetar si inflatia ca fenomen economic, global.

Cresterea preturilor este consecinta inflatiei, si nu inflatia insasi, aceasta constand intr-un dezechilibru dintre oferta si cererea de bunuri.

Dezechilibrele monetare nu sunt deci cauza inflatiei, ci insotitor al acesteia.

5. Concluzii

Satisfacerea nevoilor de moneda ale economiei, declansarea procesului de creatie monetara depind de mecanismele confruntarii cererii si ofertei de moneda, mecanisme generate atat de procesul autoreglativ al pietei, cat si prin reglare de catre autoritatea publica, prin politica monetara, teoriile explicative ale formarii cererii si ofertei de moneda evidentiind aspecte importante ale determinarii relatiilor comportamentale ale subiectilor economici, inclusiv bancile, referitoare la cererea si crearea monedei. In acest sens, analiza echilibrului monetar, ca o componenta a celui financiar, evidentiaza conditiile si factorii generatori de dezechilibre monetare, impactul acestora in generarea si accentuarea inflatiei, factorii monetari ai inflatiei reprezentand manifestari ai dezechilibrelor din economia reala intre cererea si oferta de bunuri si servicii.

6. Subiecte model pentru pregatire

a. cantitatea de moneda si agregatele monetare.

b. creatia monetara.

c. cererea si oferta de moneda.

d. viteza de circulatie a monedei si echilibrul monetar.

7. Teste de autoevaluare

Utilizand datele prezentate in continuare, calculati numerarul in circulatie si agregatul monetar M1: baza monetara = 1.000; rezerve ale bancilor = 250; depozite la vedere = 700; cecuri de calatorie = 30; alte depozite operabile prin cecuri = 850;

Specificati din care agregat monetar fac parte cecurile la purtator, numerarul in circulatie si depozitele tranzactionabile.;

Aratati care este diferenta dintre moneda primara, moneda centrala si baza monetara;

Determinati valoarea multiplicatorului monetar stiind ca: numerarul in circulatie = 450; depozitele de referinta pentru constituirea rezervelor = 1. 800; rezervele bancare excedentere = 35; rata rezervelor obligatorii = 0,14;

Explicati cum tranzactiile cu exteriorul afecteaza lichiditatea economiei. Care este efectul cresterii exporturilor asupra lichiditatii?

Inflatia importata este un fenomen monetar? Daca nu, explicati de ce.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate