MACRISUL. Rumex acetosa, Fam.
Polygonaceae.
Importanta
culturii. Macrisul se cultiva
pentru frunzele sale bogate in fier, vitamine sI acid oxalic care se utiliz la
prepararea ciorbelor, pireurilor sau chiar in salate impreuna cu alte legume.
Frunzele se pot recolta incepand de primavara devreme, cand sortimentul de
legume este mai putin diversificat. Are continutul eel
mai ridicat in acid oxalic, dintre legumele verdeturi, 5 %
din substanta uscata, comparativ cu spanacul care contine 3,63%. Originea si raspandirea culturii. Provine din
macrisul salbatec, care creste spontan in locuri mai umede si pe fanete, in
majoritatea regiunilor de pe glob. Cultura are o
extindere redusa, in gradinile familiale, cu posibilitatii de extindere in
perspectiva. Particularitati
biologice. Este o specie
perena, care in sol, formeaza o radacina pivotanta, iar la suprafata solului, o
rozeta de frunze.
Frunzele sunt petiolate, lanceolate, glabre, crestate la
baza. Tulpinile florale sunt striate, uneori cu nuante rosietice, cu
inaltime de 50-100 cm. Este o planta dioica, cu flori unisexuate, mici, dispuse
in inflores de tip panicul. Inflorirea are loc in mai-iunie. Fructul este o nucula. Relatiile cu factorii de vegetatie. Are cerinte
moderate fata de conditiile de mediu. Rezista la temp scazute din timpul iernii iar pt cresterea frz prefera
temp moderate. Este o planta putin pretentioasa fata de
lumina, suportand bine si locurile umbrite. Nu are cerinte mari fata de umiditate dar in conditii de seceta, productia
de frunze este
mult diminuata si acestea sunt mai putin fragede. Prefera
soiurile adanci, fertile, cu reactie usor acida sau neutra.
TEHNOLOGIA DE CULTURA. Despartirea tufelor se poate face
toamna sau primavara devreme. Tufele mari sunt
sectionate in asa fel incat fiecare portiune sa aiba cateva radacini si muguri vegetativi. Acestea
se planteaza pe un teren pregatit corespunzator si
apoi se uda. Cultura prin semanat direct se infiinteaza primavara devreme, pe un teren
pregatit din toamna, ca pentru celelalte specii perene sau in sept. Semanatul
are loc, dupa ce aratura a fost bine maruntita, la distante
de 25-30 cm intre randuri, cate trei randuri pe un strat. Adancimea de semanat este de 1-2 cm si se folosesc 2-3 kg samanta/ha. Dupa rasarire, plantele
se raresc la 10-15 cm. Cultura se intretine curata de buruieni, prin prasile
mecanice si manuale iar in perioadele secetoase se uda. In timpul verii se indeparteaza tulpinile florifere, pentru a stimula
formarea de frunze
noi. Recoltarea frunzelor se face manual, esalonat, incepand din luna martie-aprilie sau in primul an de vegetatie dupa
aproximativ 3 luni dupa semanat. In primul an productia de frunze este de 5-6
t/ha iar in anii urmatori poate sa ajunga pana la 15-20 t/ha. Producerea
sernintelor are loc in culturile obisnuite, incepand din
anul doi de vegetatie. In acest scop se aleg tufe viguroase, de la care nu se recolteaza frunze
si la care se lasa tulpinile florale. Acestea se recolteaza
in august-sept, dupa brunificarea semintelor. Se taie de la baza, se
lasa sa se usuce, apoi se batozeaza.
