Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» PROIECT - Organizarea Comuna a Pietei cerealelor


PROIECT - Organizarea Comuna a Pietei cerealelor




ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

PROIECT LA POLITICI AGRICOLE COMUNE

Organizarea Comuna a Pietei cerealelor




BUCURESTI

CUPRINS:

1 Stabilirea preturilor institutionale

2 Suprafetele de baza regionale

3 Platile compensatorii

4 Retragerea din cultura a suprafetelor

5 Sustinerea pietei interne

6 Regimul frontierelor si protectia pietei interne

7 Rezultatele aplicarii noilor mecanisme de gestiune a pietei cerealelor

8 Armonizarea legislativa si institutionala

9 Obiectivele Organizarii Comune de Piata aculturilor in arabil

10 Cotele negociate si potentialul de productie

11 Scenarii privind sprijinul comunitar pentru culturile in arabil

Sectorul de cereale a fost primul care a facut obiectul Politicii Agricole Comunitare. Din 1967 pana in 1992 mecanismele de functionare a Organizarii Comune a Pietei au fost perfectionate continuu.

Organizarea comuna a pietei se extinde asupra cerealelor boabe (grau, orz, secara, porumb, ovaz, sorg etc.), precum si a produselor rezultate din prima transformare (faina, arpacas, gris, amidon, produse pe baza de cereale). OCP a intrat in vigoare in 1967 si functioneaza pe baza Regulamentului nr. 1766/1992 al Consiliului Comunitatii Europene. Acesta a fost completat de Regulamentul nr.

Reglementarea comunitara

Stabilirea preturilor institutionale

Pana in anul agricol 1995-1996 s-au folosit preturi indicative si preturi prag. In prezent se folosesc “preturi de interventie”.

Sustinerea pietei interne are loc prin cumparari directe practicate in anumite conditiuni, de catre organisme de interventie publica.

S-a instituit un regim special de export-import. La export, se practica sistemul de restituiri care compenseaza exportatorilor diferenta intre pretul de piata comunitara si pretul de vanzare al pietei mondiale. La import, in urma acordului de la Marrakech, intervenit in cadrul GATT, s-au inlocuit prelevarile variabile cu un procent de 155% calculat la pretul de interventie, care se adauga la pretul produsului importat pentru a proteja producatorii comunitari.

Campania de comercializare a cerealelor este cuprinsa intre 1 iulie anul current si 30 iunie a anului urmator.

Preturile de interventie sunt stabilite de Consiliul de Ministrii al Uniunii Europene pentru graul panificabil, orz, sorg, secara, grau tare etc.. Nu sunt prevazute interventii la graul furajer. Preturile de interventie servesc drept baza de calcul determinata de organismele de interventie pentru cumparatori. Dar preturile reale sunt determinate de conditiile pietei.

Reforma PAC din 1992, intra in vigoare la 1 iulie 1993, a adus modificari in sectorul cerealier, atat in ceea ce priveste faptul ca sprijinul acordat nu mai este asigurat in mod essential de catre preturi, cat si in sensul altor modificari, in urmatoarele directii:

S-a stabilit o scadere a preturilor de interventie cu 35% in mod esalonat pe o perioada de trei ani.

Se asigura o compensare a pierderilor de venituri pentru producatori printr-un ajutor direct la hectar, numit „plata compensatorie”, diferentiata pe regiuni. Acest ajutor este independent de cantitatile produse. Suna acordata la hectar rezulta din partea corespunzatoare reducerii pretului de interventie inmultita cu un randament la hectar stabilit dupa o anumita metodologie.

Se acorda si un ajutor financiar producatorilor, conditionat de retragerea din cultura (inghetarea sau parloaga)a unor suprafete de teren arabil. Acest ajutor (indemnizatie) se acorda producatorilor care au depasit un anumit nivel de porductie si in mod facultativ micilor agricultori care obtin sub 92 tone cereale si care nu sunt obligati sa reduca suprafetele cultivate.

Sumele acordate sub forma de plati compensatorii si indemnizatii pentru retragerea din cultura a unor suprafete, precum si procentul de retragere din cultura pot fi modificate de Consiliul de Ministrii in functie de evolutia productiei, a productivitatii si a pietelor.

Preturile de interventie si platile compensatorii se stabilesc de catre fiecare stat membru al Uniunii Europene pentru anumite suprafete.

Orice depasire a acestor suprafete duce la reducerea proportionala a ajutoareleor in campania agricola respectiva si pntru anul urmator.

Suprafetele de baza regionale

Stabilirea suprafetelor de baza pe regiuni pentru care se asigura plati compensatorii se face dupa urmatoarea metodologie:

Platile compensatorii se acorda numai pentru o „suprafata de baza regionala”(oregiune se poate ntinde pe teritoriul diferitelor tari).

Fiecare stat membru stabileste suprafata regionala, care se poate intinde pe intreg cuprinsul unui stat (Franta, Danemarca, Austria) sau numai pe o parte a acestuia (Germania, Anglia).

Statele membre pot alege asemenea suprafete ca medie a hectarelor unor regiuni si ca suprafete medii pe producatori.

Statele membre determina suprafetele de baza, iar Comisia Europeana propune masurile necesare stabilirii si gestionarii acestor suprafete.

Se stabilesc apoi suprafetele eligibile pentru platile compensatorii si repartitia acestora.

Pentru urmarirea proceselor, statele membre au obigatia de a comunica informatiile necesare (cereri de ajutoare, repartizarea suprafetelor etc) cu titlu provizoriu inaintea campaniei agricole in curs si cu titlu definitiv, cel tarziu la 15 ianuarie anul urmator.

In cazul in care totalul suprafetelor pentru care sunt cerute platile compensatorii, inclusiv ajutoarele ce revin pentru retragere din cultura a unor suprafete, este superioara suprafetei de baza regionala stabilita, se procedeaza la reducerea acestora proportional cu depasirea pe regiuni.

Pentru a tine seama de diversitatea structurilor de productie agricola in cadrul Comunitatii s-au stabilit „planuri de regionalizare” care permit diferentierea platilor compensatorii. Aceste diferentieri se fac in functie de:
a) Regiunile de productie (zone de productie);

b) Evolutia randamentelor la hectar in anii precedenti.

Fiecare stat membru isi stabileste un plan de regionalizare, care justifica criteriile de delimitare a regiunilor de productie si a randamentelor lor.

Criteriile stabilite trebuie sa permita recunoasterea zonelor omogene si factorii care influenteaza nivelul randamentelor (irigatii, alte lucrari ameliorative).

Randamentele medii se determina pentru fiecare regiune (zona) de productie, calculandu-se la o medie a anilor cu recolte normale. Randamentul mediu national se caculeaza ca o medie a randamentelor statului mediu. Randamentele medii pot fi modelate pentru a tine seama de anumite diferente structurale intreregiunile de productie. Randamentele medii nu se determina pe total cereale. Astfel, la proumb, care face exceptie, fiecare stat membru care-l cultiva trebuie sa stabileasca o suprafata de baza separata, in cadrul aceleasi regiuni, pentru culturi irigate si culturi neirigate. Aceste exceptii nu pot insa sa duca la depasirea randamentului constant pe ansamlul productiei de cereale a regiunii.

Statele membre trebuie sa-si prezinte planurile lor de regionalizare Comisiei Europene. Acestea sunt ajustate de comun acord, daca nu sunt compatibile cu criteriile care au fost stabilite.

Suprafetele de baza acceptate de Uniunea Europeana pentru a fi cultivate de diferite tari sunt urmatoarele (tabelul 1):

Suprafetele de baza pentru culturile agricole

pe tari ale Uniunii Europene (mii ha):

Tabelul 1

Statul membru

Toate culturile

Din care: porumb

Belgia

Danemarca

Germania

Grecia

Spania

Franta

Irlanda

Italia

Luxemburg

Olanda

Austria

Portugalia

Finlanda

Suedia

Anglia

Total

Platile compensatorii

Platile compensatorii la hectarul de cereale se obtin prin inmultirea sumei de baza pe tona cu randamentul mediu la cereale in regiunea respectiva, astfel:

Suma de baza a fost fizata diferita pe ani:

25 EURO/t in 1993/1994

35 EURO/t in 1994/1995

54,42 EURO/t incepand cu 1995/1996

Randamentul la ha cultivat cu cereale serveste dreot baza de calcul pentru toate ajutoarele, inclusiv cele acordate pentru retragerea din cultura a unor suprafete.

Randamentele la proumb si celelalte culturi, neirigate si irigate, pot fi diferentiate.

Se practica doua modalitati de plati compensatorii:

plati in regim general, cu scoaterea din cultura a unor suprafete

plati in regim simplificat, fara scoaterea din cultura a suprafetelor care se aplica „micilor producatori” care produc 92 tone total cereale.





Pot beneficia de plati compensatorii producatorii individuali, grupurile de persoane fizice, indiferent de statutul juridic, ale caror exploatatii se afla pe teritoriul Comunitatii.

Pentru atribuirea platilor compensatorii sunt eligibile doar:

Suprafetele de teren situate pe teritoriul Comunitatii din categoria arabil la 31 decembrie 1991.

Suprafata nu poate fi obiectul decat al unei cereri pentru acceasi campanie agricola.

Porumblul pentru insolizare, la alegerea producatorilor, poate fi inclus integral sau partial in suprafata cerealiera.

Nu sunt acceptate pentru plati terenurile care, la 31 decembrie 1991, erau ocupate cu pajisti naturale, paduri sau alte destinatuu neagricole.

In anumite conditii este posibil schimbul de terenuri neeligibile cu terenuri eligibile in interiorul aceleiasi exploatatii, cu conditia ca suprafata eligibila sa ramana constanta.

Pentru a primi plati compensatorii producatorul trebuie s indeplineasca urmatoarele conditii:

  • Sa fi semanat suprafetele respective
  • Sa fi depus o cerere pe langa autoritatile nationale competente, cel tarziu pana in 15 iunie, insotita de documente ce permit identificarea terenurilor insamantate si inghtate (parloaga).
  • Sa intretina cullturile cel putin pana la inceputul infloririi si conform regulilor tehnologice locale.

Dar agricultorul are si posibilitatea de a nu declara nimic si de a produce fara prima sau retragerea din cultura a unor suprafete. El poate, deasemenea, sa nu declare decat o parte din suprafetele cultivate cu cereale, oleaginoase etc. Si sa produca fara subventii pe restul suprafetelor.

Platile compensatorii sunt varsate intre 16 octombrie si 31 decembrie, dupa recoltare.

Un stat membru poate defini regiunea de productie a carei delimitare nu corespunde celeilalte suprafete de baza regionale. Dar daca randamentul mediu ce rezulta din planul de regionalizare este depasit, toate platile compensatorii pentru campania urmatoare sunt reduse proportional, cu exceptia cantitatii inferioare suprafetei de baza a statului membru inmultita cu randamentul mediu regional.

Declaratiile falese, intarzierile in depunerea declaratiei si erorile fac obiectul sanctiunilor financiare care pot merge pana la excluderea din regimul de subventii.

4. Retragerea din cultura a suprafetelor

Orice producator care cere o plata compensatorie are obligatia de a retrage din cultura un anumit procent din terenurile sale intre 15 ianuarie si 31 august a aceluiasi an, cu exceptia celor care au ales regimul micilor producatori.

Din 1996 procentul de retragere din cultura a fost unic, fixat la 17,5%

Pentru toata Uniunea Europeana, cu exceptia unor hotarari anuale ale Consiliului de Ministrii, care fixeaza in fiecare an procentul de retragere, in functie de piata.

Pentru campania 1997/1998 acest procent a fost de 5%, iar pentru campania 1998/1999 de 10%.

Procentul suprafetei retrase se calculeaza pe toata suprafata pentru care sunt cerute platile compensatorii la cereale, eleaginoase, culturi leguminoase.

In prezent, exista o singura modalitate de retragere libera (facultativa). Initial, se impunea o obligatie de rotatie si nu se putea practica parloaga doi ani consecutivi pe aceeasi suprafata. Apoi s-a introdus sistemul de mentinere ca parloaga mai multi ani a aceleiasi suprafete. In acest caz procentul de retragere se majoreaza cu 50%. In anul 1996 s-au unificat cele doua procente de retragere si s-a eliminat obligatia de rotatie.

Compensatia financiara la hectarul retras din cultura este egala cu o despagubire gloabala de 68,83 EURO/t, inmultita cu randamentul reginal la hectarul cultivat cu cereale.

Pentru a putea fi retras din cultura un teren trebuie:

sa fie eligibil la platile compensatorii

sa fie cultivat anul precedent in vederea obtinerii unei recolte sau retras cu titulul de regim compensatoriu

sa aiba o suprafata superioara sau egala cu 0,3 ha cultivabile intr-o singura si o latime mai mare de 20m.

Obligatia de retragere din cultura este specifica fiecarei zone de productie. Nu este posibil sa-ti amplasezi cultura intr-o anumita regiune si s-o retragi din cultura in alta regiune.

Fiecarei suprafete retrasa din cultura dintr-o regiune ii corespunde o cerere de plata compensatorie pentru numarul de hectare cultivate in aceeasi regiune.

5. Sustinerea pietei interne

Exista doua masuri de interventie pentru a stabiliza preturile in interiorul Uniunii Europene sia evita caderea acestor preturi.

Cumparari si operatii de formare a stocurilor publice, astfel:

Intr-o anumita perioada, organismele de interventie au obligatia de a cumpara cereale care le sunt oferite si a caror calitate corespunde anumitor caracteristici calitative si cantitative. Cumpararile se fac la pretul de interventie diminuat sau marit in funstie de calitatea produsului.

Pretul de interventie se majoreaza lunar in functie de nivelul compensarii costurilor de stacare si facilitatii desfacerii regulate a acestor stocuri pe toata durata campaniei agricole.

Numarul majorarilor lunare este fixat la sapte.

Masurile deosebite de interventie sunt:

a)               Stocarea privata, care are ca menire sa evite cumparari mari de catre organismele de interventie cand preturile pietei risca sa scada in raport cu pretul de interventie. Aplicarea acestor masuri este supusa hotararii Comisiei.

b)               Se fac si alte interventii, in special restituirea la productie, de exemplu, in cazul amidonului obtinut din grau, cartofi, precum si la anumite produse derivate. La acesta se adauga un ajutor special producatorilor portughezi pentru orz, hibridul de grau, secara, sorg, porumb, grau de consum.

6. Regimul frontierelor si protectia pietei interne

Ocrotirea pietei interne la import nu se mai abzeaza pe un sistem de prelevari. Acesta a fost eliminat incepand din campania agricola 1995/1996, ca urmare a acordului de la Marrakech, si inlocuit cu un sistem de taxe vamale fixe, astfel:

La cereale, dreptul de import este egal cu pretul de interventie majorat cu 55% si scazut din pretul mondial (cu care s-a facut importul). Acest drept poate varia in functie de evolutia pietei mondiale. In acets scop au fost stabilite cantitati standard pentru calculul pretului mondial.

In cadrul acordului GATT au fost consimtite cantitati pentru import astfel:

2000 t porumb si 300 mii tone sorg pentru utilizarea in Spania. Din aceste cantitati sunt deduse produsele de substitutie a cerealelor importam=te in Spania.

500 mii t proumb pentru utilizarea in Portugalia

300 mii t grau panificabil de calitate superioara

475 mii t tarate de grau

22 mii t ovaz boabe

10 mii t ovaz prelucrat

Uniunea Europeana trebuie sa asigure un acces minimal la pietele sale. De asemenea, in urma negocierilor bilaterale, pot intra in Comunitate importuri importuri contingentate cu drepturi preferentiale pentru anumite tari ale Europei Centrale si de Est.

La export pot fi acordate restituiri pentru acoperirea diferentei dintre preturile comunitare si preturile mondiale, astfel:

Retituirea se aplica pe ansamblul UE si sunt fixate periodic de Comisia Europeana. Aceste restituiri pot fi diferentiate dupa destinatia sau specificul cerealelor.

De regula, restituirea este fixata prin adjudecarea pe piata . in cazul in care pretul comun depaseste pretul mondial, exporturile pot face obiectul unei taxe pentru aisgurarea aprovizionarii UE si mentinerea stabilitatii cursurilor.

Se acorda, de asemenea, restituiri pentru exportul cantitatiloe cumparate de catre organismele de interventie care nu au gasit desfacere pe piata interna.

7. Rezultatele aplicarii noilor mecanisme de gestiune a pietei cerealelor

In perioada 1992-1998 rezultatele principale ale reformei Politicii Agricole Comunitare in sectorul cerealier se concretizeaza in :

v     Restabilirea unui nou echilibru al pietelor: stocurile comunitare au scazut de la 33 milioane tone la inceputul reformei, la 10 milioane tone in toamna anului 1998.

v     A fost recucerita piata interna (comunitara) si au scazut preturile institutionalizate.

v     Au crescut veniturile agricultorilor, dupa scaderi regulate in anii `80.

v     S-au diminuat cheltuielile FEOGA – garantii pentru desfacerea stocurilorde cereale.

In baza prevederilor Agendei 2000, in perioada 2000-2006, au fost luate urmatoarele hotarari:

Diminuarea cu 20% a pretului de interventie la cereale, in cursul anului 2000, intr-o sigura etapa.

Redefinirea rolului mecanismelor de interventie

Fixarea procentului de parloaga obligatorie la zero, respectiv, scoaterea din cultura a terenurilor este optionala.

8. Armonizarea legislativa si institutionala

Pentru armonizarea legislativa si institutionala privind pietele produselor agricole si alimentare au fost adoptate peste 83 de acte normative, pana in prezent.Principalele reglementari vizeaza: comercializarea produselor si serviciilor de piata; procedurile de eliberare a certificatelor de producatori; organizarea si functionarea bursei de marfuri; organizarea si functionarea pietelor agricole si alimentare; constituirea structurilor institutionale de functionare a pietelor produselor agricole si alimentare; conditiile de stabilire a preturilor; controlul, certificarea si comertul cu seminte etc.

Un pas important pentru conventia si armonizarea cu legislatia UE s-a facut prin adoptarea Legii nr.73/2002 privind organizarea si functionarea pietelor produselor agricole si alimentare in romania, modificata si completata de OG nr.16/2002, lege prin care s-au introdus instrumente de reglare a pietei apropiate de cele existente pe piata comunitara. Cea mai mare parte din prevederi nu sunt inca implementate, astfel incat sa poata contribui la organizarea pietei. Unele prevederi ale legii trebuie modificate pentru ca aceasta sa fie in pas cu reforma accelerata a politicilor de piata    in UE.

Politica de sustinere a culturilor in arabil s-a concretizat in Legea nr.166/2002 privind sprijinirea producatorilor agricoli, Legea nr.150/2003 privind creditul agricol pentru productie si in numeroase alte reglementari menite sa grabeasca procesul de reforma a structurilor agricole si functionarea pietei, in consens cu cerintele comunitare. Pana la aderare sunt insa necesare noi reglementari, implementarea ansamblului de masuri legislative si institutionale, precum si amendari la unele acte legislative deja elaborate care s-au dovedit inadecvate.

Politica comerciala privind produsele agricole vegetale s-a concretizat intr-o serie de legi si acte normative care vizeaza schimbari radicale privind receptionarea, depozitarea, standardizarea semintelor de consum, precum si masuri de monitorizare a reziduurilor de pesticide de grau, legume, cartofi si a altor produse agricole.

Protectia consumatorilor este un obiectiv important al politicii pentru produsele agricole vegetale si s-a materializat printr-o serie de reglementari privind produsele agroalimentare ecologice, igiena produselor alimentare, etichetarea nutritionala a alimentelor si combaterea efectelor consumului produselor din tutun etc. O parte din aceste reglementari si norme au avut ca obiectiv principal transpunerea acquis-ului comunitar pe teritoriul romaniei.

O importanta reglementare este introdusa de Legea din 14 aprilie 2003 pentru aprobarea OUG nr.141/2002 privind reglementarea depozitarii semintelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea si constituirea fondului de garantare pentru certificatele de depozit.

Pentru depozitarea semintelor de consum, licentierea depozitelor si sortarea semintelor de consum s-a stabilit mecanismul de organizare si efectuare a gradarii semintelor cu scopul eliminarii distorsiunilor pietei care permite stabilirea unor preturi in functie de calitatea produselor. In acest scop a fost constituita si functioneaza comisia Nationala de Gradare a Semintelor de Consum, care coordoneaza activitatea de gradare a cerelalelor. Stabilirea referintelor de calitate da posibilitatea introducerii certificatelor de depozit, instrumente directe de finantare a productiei agricole, care promoveaza calitatea, prin bazele sigurantei alimentare pe filiera de produs si asigura conservarea calitatii produselor depozitate.

Pana in prezent s-au adoptate 17 acte normative care reglementeaza depozitarea semintelor de consum, licentierea depozitelor si sortarea semintelor. Se asteapta ca in curand sistemul certificatelor de depozit sa functioneze.

In baza acestei legi, in organizarea pietei semintelor de consum-cerealele si oleaginoasele-vor interveni noi institutii si instrumente, concepute cu scopul de a conecta productia agricola cu piata financiara, de a stimula producatorii agricoli in obtinerea unor randamente ridicate si a unor produse de calitate, precum si de a monitoriza miscarea acestora la nivel national. Obiectivele acestea vor fi materializate prin instituirea regimului certificatelor de depozit, care va functiona in stransa legatura cu sistemul national de gradare a semintelor de consum.

Acordarea licentei de depozit se face in functie de capacitatea de depozitare (minim 1000 tone), de calitatea de proprietar, de caracteristicile tehnice ale depozitului, de existenta licentei si a autorizatiilor sanitare, de protectia muncii, de paza contra incendiilor si de mediu. Depozitarul trebuie sa faca dovada bonitatii bancare si a achitarii obligatiilor catre bugetul de stat.

Certificatul de depozit este un document de valoare cu regim special, care este pus la dispozitia depozitarilor licentiati, iar acestia il acorda celui care depune semintele.

Certificatul de depozit este transmisibil fara limite de restrictii, poate fi tranzactionat prin bursele de marfuri sau prin alte modalitati prevazute de lege, reprezinta titlu ececutoriu si are valabilitate pana la restituirea marfii, dar nu mai mult de 12 luni.

Fondul de garantare pentru certificatele de depozit se constituie ca persoana juridica, cu finantare extrabugetara, acoperind minimum 10% si maximum 20% din valoarea totala a certificatelor. Acest fond are ca unica utilizare despagubirea proprietarilor de seminte, in cazul in care depozitarul nu-si poate indeplini obligatiile inscrise in contractul de prestare de servicii. Contravaloarea semintelor se va calcula la pretul pitei, la data solicitrii restituirii semintelor.

Comisia Nationala de Gradare Semintelor de Consum este o organizatie cu personalitate juridica, fara scop lucrativ, cu conducere si finantare proprie.

Comisia are urmatoarea componenta:

Reprezentanti ai producatorilor de seminte, asociatiilor acestora si organizatiilor profesionale pe produs sau pe grupe de produse

Reprezentanti ai patronatelor si organizatiilor profesionale pe produs sau pe grupe de produse, ai procesatorilor (20%), depozitarilor (20%), comerciantilor si intermediarilor (20%), ai ministerului de resort (8%), si ai Asociatiei de Standardizare din Romania (4%).

Cadrul institutional creat vine in sprijinul producatorilor agricoli pentru practicarea unor preturi corect negociabile si competitive, care sa-i integreze intr-o piata reala a semintelor de consum. In acest fel va fi facilitata obtinerea de lichiditati, prin sistemul de credite pentru reluarea procesului de productie.

Regimul certificatelor de depocit va reprezenta o garantie pentru participarea la comertul mondial cu cerale si oleaginoase. Acest model functioneaza in SUA si canada si, mai nou, in Bulgaria, Polonia, cehia, Ungaria, Slovacia.

Reglementarea pietei cerealelor este concretizata in Hotararea Guvernului nr.1006/2004.

Piata cerealelor este reglementata prin mecanisme de interventie pe piata interna si externa pentru diferite produse. Conform Hotararii de Guvern nr.1006/25.06.2004, lista produselor agricole care fac obiectul organizarii pietei cerealelor sunt:

Porumb dulce, proaspat sau refrigerat;

Porumb dulce uscat, intreg, felrii, bucati sau sfaramat, dar nepreparat altfel, altul in afara hibrizilor pentru insamantare;

Secara;

Orz;

Ovaz;

Porumb pentru insamantare, altul decat hibrid;

Porumb, altul decat pentru insamantare;

Boabe de sorg, altele decat hibrizii pentru insamantare;

Hrisca, mei, seminte de iarba canarasului, alte cereale;

Grau dur;

Faina de grau sau de meslin;

Faina de secara;

Crupe, gris si aglomerate sub forma de plete din grau;



Malt, chiar prajit.

Conform reglementarilor, anul de piata incepe la data de 1 iulie si se sfarseste la data de 30 iunie a anului urmator. Pentru stabilizarea pietei cerealelor se vor folosi doua mecanisme de interventie: pretul de interventie si stocul public de interventie.

Pretul de interventie este pretul cu care organismul de interventie autorizat achizitioneaza un produs agricol in limita si in conditiile cotei stabilite, atunci cand pretul pe piata al acestui produs scade sub nivelul de interventie.

Stocul public de interventie este cantitatea de cereale care indeplineste criteriile de eligibilitate privind interventia si este achizitionata de pe piata interna de catre Agentia de Plati si Interventie prin serviciile judetene infiintate pentru executarea functiilor tehnice.

In functie de conjunctura pietei cerealelor, pentru fiecare an de piata se stabilesc prin hotarari guvernamentale, la propunerea MAPDR, produsele agricole, cotele aferente fiecarui produs care se constituie in stocuri publice de interventie valabile pentru anul de piata. Pretul de interventie valabil in luna mai ramane valabil pentru porumb si sorg si in luna iulie, august si septembrie ale aceluiasi an. Pretul de interventie se aplica cantitatilor de cereale care se livreaza en gros la depozite, inainte de descarcarea din mijloacele de transport si are aceeasi valoare pentru toate cetrele de interventie desemnate. Pe parcursul unui an de piata, pretul de interventie se modifica luna, prin aplicarea unor coeficienti de corectie9 coef 1 pentru lunile august, septembrie, octombrie, 1,01 pentru noiembrie, 1,02 pentru decembrie, 1,03 pentru ianuarie, 1,04 pentru februariei, 1,05 pentru martie, 1,06 pentru aprilie, 1,07 pentru mai si iunie).

Agentia de Plati si Interventie, ca institutie publica constituita prin lege, va achisitiona prin serviciile judetene infiintate, cerealele oferite din productia interna care indeplinesc conditiile prevazute, in special cele referitoare la cantitatea si calittatea privind interventia. Perioada in care se face achizitionarea este cuprinsa intre 1 august si 30 aprilie.

Normele metodologice privind procedurile de aplicare a sistemului de interventie pe piata cerealelor se aproba prin ordin al ministrului agriculturii si contin:

Definirea, modalitati de desemnare si stabilirea centrelor de interventie;

Conditiile minime privind cantitatea si calitatea pe fiecare produs agricol;

Criteriile de stabilire a indicilor de corectie ai pretului de interventie;

Mecanismele economico-financiare de preluare a cerealelor de catre centrele de interventie si de punere in vanzare pe piata a cerealelor detinute in stocurile publice de interventie.

Opertinulie de import si export cu state terte pentru produsele cerealiere se desfasoara pe baza de certificat de import sau certificat de export, a caror eliberare este conditionata de constituirea unor garantii in favoarea autoritatii competente. Atunci cand piata cerealelor inregistreaza tendinte de aparitie a unor dezechilibre majore in comertul cu state terte la produsele agricole ceraliere se deschid contingente tarifare in cadrul carora se aloca cote, cu respectarea angajamentelor internationale la care romania este parte. Cotele tarifare se administreaza prin aplicarea uneia dintre urmatoarele metode:

Metoda bazata pe ordinea cronologica a depunreii cererilor;

Metoda distributiei proportionale in functie de cantitatile aolicitate la data depunerii cererilor;

Metoda care tine cont de partenerii comerciali traditionali. Actele normative in baza carora se deschid contingentele tarifare contin prevederi exprese referitoare la modalitatile de gestionare a contingentelor tarifare in cauza, cuantumul garantiei care trebuie constituita pentru eliberarea certificatului de import sau a certificatului de export, astfel:

Stabilirea cotelor de baza anuale, pentru intregul an de piata, iar acolo unde este cazul, distribuirea acestora in mod corespunzator pe parcursul anului;

Garantiile care acopera natura, provenienta si originea produsului.

Organizarea Comuna de Piata privind culturile in arabil vizeaza cresterea capacitatii administrative prin:

Dezvoltarea sistemului asociativ si a grupurilor de producatori in vederea comercializarii produselor agricole vegetale;

Organizarea agriculturilor in vederea achizitionarii materiilor prime si a serviciilor necesare desfasurarii activitatilor agricole.

Pana in prezent, cadrul legal este orientat mai mult spre inegrarea orizontala, respectiv catre asociatiile de producatori cu acelasi profil, decat spre integrarea partiala sau toatala. Integrarea verticala a avut in vedere administrarea anumitor produse, de la stadiul de materie prima la produsul alimentar final.

Armonizarea legislativa si institutionala este completata cu importante prevederi privind organizatiile profesionale, interprofesionale si grupurile de producatori.

Prin Legea nr.778/29.12.2001 si Legea nr.277/23.06.2004 privind organizatiile interprofesionale pe produs si constituirea grupurilor de producatori se urmareste sustinerea producatorilor agricoli privati, corelarea productiei si a nivelului calitativ al produselor cu cerintele pietei, stimularea produselor biologice, asigurarea unor drepturi si indatoriri egale pentru toti operatorii economici din sistemul agroalimentar, promovarea programelor de sustinere financiara si obtinerea facilitatilor de orice fel.

9.Obiectivele Organizarii Comune de Piata aculturilor in arabil

Organizarea Comuna de Piata a culturilor in arabil are rolul de:

Stabilizare a pietei produselor cerealiere, a produselor oleaginoase, dar si a altor culturi cum ar fi: plantele textile, sfecla de zahar, leguminoasele, plantele medicinale, tutunul etc;

Asigurarea uni venit echitabil agriculturilor, care se afla in prima veriga a filieriei agroalimentare (productia agricola);

Garantarea unor preturi rezonabile consumatorilor interni (dar si a celor de pe piata comunitara) la produsele cerealiere, oleaginoase, legumicole, medicinale etc.

Principiile si instrumentele Oraganizarii Comune de Piata privind culturile in arabil s-au regasit in toate reglementarile romanesti care vizeaza productia, comercializarea si comertul exterior cu produse rezultate din culturile in teren arabil.

Pentru stabilizarea ofertei principalelelor produse vegetale, in Strategia de dezvoltare durabila a agriculturii si alimentatiei pentru perioada 2004-2005 se stabilesc urmatoarele masuri:

Reducerea suprafetei cultivate cu cereale, cu 3% anual. Aceasta inseamna ca circa 180 de mii de hectare vor fi disponibilizate pentru alte culturi care vor avea o mai mare cerere pe piata interna sau externa.

Realizarea unei productii totale de peste 20 de milioane tone de cerealel pentru consumul intern uman si export.

Intarirea capacitatii de administrare in sectorul cerealieri, ceea ce presupune implementarea noilor reglementari din domeniu si sprijinirea infiintarii si functionarii institutiilor interprofesiunilor specifice acestei piete si anume:

Autoritatea Nationala a Pietelor agricole si Alimentare;

Consiliul pentru produse cerealiere, oleaginoase, leguminoase, plante textile si medicinale, sfecla de zahar, cartof si produse procesate din aceste produse;

Comisia Nationala de Gradare a Semintelor de Consum;

Comisia de Acordare a Lincentelor de Depozit.

Cresterea suprafetei cultivate cu plante oleaginoase ( cu prioritate soia) cu 21% si a productiei cu 48% ( pana in anul 2007).

Cresterea suprafetelor cultivate cu leguminoase,cu 94% si a productiei cu 155% ( orizont 2007).

Dezvoltarea structurilor asociative in sfera aprovizionarii, desfacerii si serviciilor.

Crearea cadrului legislativ si logistic pentru introducerea mecanismelor de piata care vor functiona dupa aderare si implicarea organizatiilor profesionale si interprofesionale specifice produselor cerealiere, oleaginoase, leguminoase si textile in elaborarea actelor normative privitoare la aceste culturi in concordanta cu legislatia UE.

Cererea de produse cerealiere, oleaginoase si zaharoase pentru consumul uman este posibil sa se reduca, pe masura imbunatatirii structurii calitative si a influentarii modelului de consum traditional dupa aderare.

Printre obiectivele majore ale politicii economice si sociale din romania se afla si acela al apropierii veniturilor populatiei romanesti de cele ale tarilor Cumunitatii Europene. Cresterea veniturilor ar putea avea ca efect si scaderea consumului de paine, cartofi si grasimi, produse agroalimentare cu o pondere ridicata in prezent in consumul populatiei si in mod special al populatiei rurale.

Comercializarea produselor cerealiere si oleaginoase va fi imbunatatita deorece se tot mai mult accent pe calitatea si functionalitatea filierelor, incepand cu productia agricola, aontinuand cu receptionarea si depozitarea pe categorii de calitate a semintelor de consum.

10. Cotele negociate si potentialul de productie

In Documentul de Pozitie, capitolul 7- Agricultura, transmis comisiei Europene in aprilie 2004, Romania a solicitat 6,891 mii hectare pentru culturi in teren arabil, suprafata de referinta pentru platile directe.

Prin negociere, romania a primit 101 % din solicitarea inaintata comisiei, foarte aproape de procentul obtinut de Polonia, mai mult decat Ungaria si Republica Ceha.

Oferta comisiei Europene privind suprafata de referinta la culturile in arabil pentru care romania va putea beneficia de plati directe este de 7.012.666 hectare.

Randamentul de referinta pentru calculul platilor directe este de 2 tone/ha,iar plata este de 63 euro/tona pentru toate culturile in arabil.

La aceste prevederi ale Acordului de negociere se adauga un sprijin pentru unele suprafete cultivate cu orez(500 ha), hamei(198 ha) si pentru unele cantitati nationale garantate ( in si canepa 963 tone, tutun brut 12312 tone), precum si un ajutor de productie pentru tomate procesate(50,30 mii tone).

Calculul suprafetei si a randamentelor de referinta s-a facut pe baza Reglemntarii nr. 1783/2003 si s-a avut in vedere suprafata medie cultivata in perioada de referinta 2000-2002 si productia medie obtinuta la hectar in perioada 2000-2002(s-a facut o medie a randamentelor principalelor culturi in arabil).

Suprafata solicitata este unica, nediferentiata pe regiuni in functie de randamentul mediu, suprafata irigata avand o pondere redusa.

Suprafata de baza negociata a fost repartizata orientativ la nivelul MAPDR pe culturi, astfel: cereale, oleaginoase, leguminoase, in si canepa pentru fibra si o suprafata destinata altor culturi.

Cotele negociate de Romania cu Comisia Europeana pentru culturile in arabil

Cote negociate

UM

Anul 2007

Suprafete culturi arabile-referinta pentru plati directe

ha

Randamentul de referinta

tone/ha

Suprafete plantate cu:

Orez

ha

Hamei

ha

Cantitati nationale garantate pentru:

In si canepa

tone

Tutun brut

tone

Productie de tomate pentru procesare

tone

Productie de piersici pentru procesare

tone

Nuci

ha

Seminte de orez



tone

Alte seminte

tone

Sursa: MAPDR Negocieri cu UE-iunie 2004.

Repartizarea pe culturi a suprafetelor de referinta si a productiilor negociate

Cultura

Suprafata cultivata in 2002(mii ha)

Suprafata de referinta

(mii ha)

Randament

(t/ha)

Productia de referinta

(mii/t)

Plati directe

(euro/t)

Grau si secara

Orz si orzoaica

Porumb

Sorg

Floarea-soarelui

Soia

Plante textile

Alte culturi

Total

Sursa: Prevederile din Negocierile Romania-UE si estimari ale MAPDR.

Avand in vedere ca suprafata cultivata in Romania a variat in perioada 1995-2002, intre 7299 mii ha (in1995) si 6745.3 mii ha (in 1999), se poate afirma ca suprafata arabila negociata cu Uninunea Europeana pentru plati directe este deosebit de satisfacatoare.

Pentru a nu avea loc o crestere spectaculoasa a suprafetei cultivate cu cereale, politica agricola romaneasca trebuie sa gaseasca modalitati de extindere a altor culturi, cum ar fi: plantele textile, culturile semincere, soia, sfecla de zahar etc. Aceste culturi, desi ocupa suprafete reduse, asigura venituri ridicate la hectar si diversifica structura productiei. In perspectiva este previzibila cresterea suprafetelor cultivate cu plante textile (in si canepa), soia, plante medicinale, legume si alte produse cultivate in sistem ecologic.

Estimarea productiei si consumului intern la principalele produse obtinute de la culturile in arabil, la nivelul anului 2007, releva faptul ca Romania va putea deveni un important producator de cereale si floarea-soarelui, dar va avea deficit la soia, tutun si chiar la unele legume (tabelul de mai jos).

Estimarea productiei si a consumului intern la principalele produse vegetale in anul 2007

cultura

Productia

(mii tone)

Necesarul de

consum intern

(mii tone)

Deficit/excedent

Grau si secara

Orz si orzoaica

Porumb

Floarea-soarelui

Soia

Tutun

Legume

Cartof

Sursa: estimari MAPDR.

In conditiile cresterii competitivitatii la produsele cerealiere, excedentul peste necesarul intern preconizat a se inregistra la cereale si floarea-soarelui isi poate gasi finalitatea pe pietele externe europene sau pe alte piete. La cartof pietele eurpoene sunt saturate, dar poate fi folosit pentru indistrializare.

In privinta deficitelor inregistrate la soia, tutun, legume si fructe, acestea vor putea fi usor recuperate prin cresterea suprafetelor alocate si a randamentelor la hectar, prin practicarea unor tehnologii performante si implementarea masurilor de dezvoltare rurala.

11. Scenarii privind sprijinul comunitar pentru culturile in arabil

Reforma PAC prevede ca, in perioada 2004-2007, sa se aplice noi masuri privind reducerea preturilor de interventie si o noua abordare a sprijinului direct acordat producatorilor agricoli. Aceste masuri vizeaza si Romania dupa aderare.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate