Absolventii scolilor profesionale agricole, in mod similar cu cei ai liceelor agricole au cunoscut la randul lor o scadere numerica substantiala, de peste 5 ori in anul scolar 2001/2002 fata de 1989/1990.Prin urmare, scaderea accentuata a numarului absolventilor liceelor agricole si respectiv a scolilor profesionale a fost cea care si-a pus amprenta asupra scaderii nivelului de pregatire medie a fortei de munca.

Tot din tabelul 1. se constata acelasi fenomen referitor si la alte forme de pregatire medie, in sensul ca numarul absolventilor scolilor de ucenici a scazut drastic. Astfel, numarul absolventilor scolilor de ucenici s-a redus in anul scolar 2001/2002 cu aproape 81% fata de anul scolar 1989/1990. In ceea ce priveste absolventii scolilor de maistri se remarca faptul ca a existat o atractie fata de asemenea forma de pregatire, stiut fiind ca maistrul reprezinta o veriga importanta in dirijarea si indrumarea practica a proceselor de productie din agricultura. Astfel, in anul scolar 1993/1994 numarul absolventilor unor asemenea scoli a fost de 3,6 ori mai mare decat in anul scolar 1989/1990. In urmatorii ani numarul absolventilor a continuat sa fie mai mare fata de anul de referinta, dar a inceput sa se manifeste o tendinta de reducere.

Incepand din anul scolar 2002/2001 acest numar a fost sub cel din 1989/1990 (74 absolventi fata de 99) iar in anul scolar 2001/2002 au absolvit scolile de maistri un numar de 72 persoane. Fenomenul are doua cauze: pe de o parte dezinteresul fata de o asemenea forma de invatamant, absolventii gasindu-si cu greu loc de munca, iar pe de alta parte lipsa de preocupare a forurilor tutelare.

Un aspect pozitiv il reprezinta cresterea numarului absolventilor scolilor postliceale, care au inceput sa prezinte atractie pentru tinerii din mediul rural care au absolvit liceul, dar din pacate in ultimii doi ani ai perioadei analizate s-a manifestat acelasi fenomen ca la scolile de maistri.

Toate cele aratate scot in evidenta faptul ca in agricultura noastra in etapa actuala tot mai putine persoane beneficiaza de pregatire medie, desi desfasurarea activitatilor in exploatatiile agricole private necesita cadre pregatite, care sa-si aduca contributia la obtinerea de productii sporite in conditii de eficienta.

Cerintele de cadre cu pregatire medie sunt mai scazute, in fostele intreprinderi agricole de stat nu mai sunt locuri de munca, iar exploatatiile agricole mici nu-si pot permite sa retribuie asemenea cadre.

2. Cadrele de specialisti din agricultura

In noile conditii pe care le impune dezvoltarea si diversificarea productiei agricole, pe langa factorii clasici de productie : pamant si capitalul fix o deosebita importanta revine, asa dupa cum s-a aratat anterior, factorului uman si mai ales specialistilor agricoli.

In perioada comunista datorita industrializarii, fondul national de specialisti cu studii superioare tehnice a fost supradimensionat in defavoarea celorlalte categorii profesionale: medici, economisti, juristi etc. Spre exemplu in anul 1989/1990, din numarul total de absolventi din invatamantul superior 60% erau ingineri. Dupa anul 1989 aceasta proportie s-a atenuat simtitor, ajungand ca in anul 2002 proportia inginerilor sa fie numai de 15%.

Situatia numarului de specialisti in domeniul agriculturii din Romania in perioada 1960-1989 se prezinta in felul urmator ( tabelul 2.)

Numarul specialistilor agricoli cu studii medii si superioare

in Romania in perioada 1960-1989

Tabel nr.

Sursa : Anuarul Statistic al Romaniei 1990

In analiza efectuata au fost luati in considerare atat specialistii cu studii medii cat si specialistii cu studii superioare.

Din datele tabelului nr. 2. rezulta in primul rand ca intr-un interval de 3 decenii numarul specialistilor agricoli pe total s-a marit de aproape 6 ori.

Tot in acest interval de timp numarul specialistilor cu studii superioare a crescut tot de circa 6 ori pe total agricultura, iar numarul celor cu studii medii agricole de 5,4 ori.

Aceste date reflecta preocuparea organelor de stat pentru asigurarea agriculturii socialiste cu specialisti in contrast cu lipsa de atentie acordata locuitorilor satelor romanesti si nivelului lor de viata.

In ceea ce priveste specialistii cu studii superioare, datele din tabelul nr. 2. permit o serie de concluzii:

Inginerii agronomi, specialistii cu profilul cel mai larg, au cunoscut in perioada analizata o crestere numerica de 3,7 ori , care la prima vedere pare mai redusa decat cresterea pe ansamblu, dar trebuie tinut seama de faptul ca acestia erau cei mai numerosi dintre specialistii agricoli cu studii superioare cu o pondere de 73% in anul de referinta 1960. In toata perioada analizata numarul lor a fost in continua crestere fata de anul 1960: de 2,26 ori in anul 1970, de 3,25 ori in anul 1980, de 3,7 ori in anii 1985 si 1989. Sub aspectul ponderii insa fenomenul este invers. Inginerii agronomi au reprezentat in anul 1970 un procent de 55% din totalul specialistilor cu studii superioare agricole( fata de 73% in anul 1960); in anul 1980 un procent de 47,8%, in anul 1985 un procent de 45% iar in anul 1989 numai 42,7%. Departe de a fi un fenomen negativ ( dovada cresterea numarului de ingineri agronomi in toata perioada analizata) el reflecta o situatie pozitiva , legata de diversificarea profilului specialistilor din agricultura, de dezvoltarea multilaterala a agriculturii, de patrunderea progresului tehnic in agricultura.

Atentia acordata dezvoltarii cresterii animalelor a determinat aparitia, in afara de profesia de medic veterinar, si a profesiei de inginer zootehnist. Odata cu dezvoltarea importanta a cresterii taurinelor, ovinelor, suinelor, pasarilor majoritatea covarsitoare a cooperativelor agricole de productie si a intreprinderilor agricole de stat avand ferme zootehnice, la care se adaoga infiintarea noilor complexe de crestere in sistem industrial a animalelor, a complexelor zootehnice intercooperatiste a devenit necesara existenta unor specialisti care sa se ocupe de problemele ridicate de zootehnia romaneasca.

Asemenea probleme nu au mai putut fi cuprinse de inginerii agronomi care erau, asa cum s-a specificat, specialistii cu profilul cel mai larg, atentia lor fiind indreptata spre productia vegetala, unde trebuiau introduse tehnologii moderne.

In ceea ce priveste inginerii zootehnisti, numarul lor a crescut pe intreaga perioada. Pe ani cresterea a fost de 3,4 ori in anul 1970, de 6,9 ori in anul 1980, de 9,5 ori in anul 1985 si de 10,4 ori in anul 1989 - aceste cresteri fiind raportate la anul 1960. Corespunzator a crescut si ponderea inginerilor zootehnisti in totalul specialistilor cu studii superioare agricole. Astfel, de la 11,5 % in anul 1960, ponderea lor a crescut la 12,3% in anul 1970, la aproape 16 % in anul 1980, la 18% in anul 1985 si aproape 19 % in anul 1989.

Referitor la medicii veterinari , se observa de asemenea o crestere a numarului lor. Dezvoltarea cresterii animalelor a ridicat probleme complexe privind apararea si pastrarea sanatatii lor, ceea ce a impus prezenta medicilor veterinari. Cresterea lor numerica fata de anul de referinta 1960, se prezinta in felul urmator: de 2,7 ori in 1970, de aproape 7,8 ori in anul 1980, dupa care cresterea a fost putin mai lenta de 7,5 ori in 1985 si tot de 7,5 ori in 1989. Sub aspectul locului medicilor veterinari in totalul specialistilor cu studii superioare din agricultura , apreciat procentual, situatia se prezinta astfel :in anul 1960 medicii veterinari ocupau o pondere de 7,5 % ; in anul 1970 de cca 7%; in anul 1980 de 11,8%, in anul 1985 de 9,4 % iar in anul 1989 tot de aproape 9%.Impreuna, specialistii care se ocupau de exploatarea si de sanatatea animalelor (inginerii zootehnisti si medicii veterinari) reprezentau, din totalul specialistilor cu studii superioare agricole: 19 % in anul 1960; 19,3% in anul 1970; 27,8 % in anul 1980 (de mentionat ca in deceniul 70-80 a avut loc cea mai mare crestere sub aspect numeric a inginerilor zootehnisti si a medicilor veterinari); 27,4% in anul 1985 si 28 % in anul 1989.

Dezvoltarea industriei constructoare de tractoare si masini agricole a permis dotarea agriculturii cu utilajele necesare aplicarii tehnologiilor bazate pe mecanizare; au fost infiintate in intreaga tara statiuni pentru mecanizarea agriculturii. Exploatarea rationala a bazei tehnice a necesitat aparitia unei noi profesii, cea de inginer mecanic agricol . De la 434 specialisti cu asemenea profil existenti in anul 1960, numarul a crescut in continuu in perioada analizata : de aproape 4 ori in 1970, de 6 ori in 1980, de 9,4 ori in 1985, de 11,1 ori in 1989. Inginerii mecanici agricoli au reprezentat 8 % din totalul specialistilor cu studii superioare agricole in anul 1960; 10,5 % in anul 1970; 10,1 % in anul 1980; 12,7 % in anul 1985 si 14,3 % in anul 1989.

Din totalul specialistilor agricoli specialistii cu studii superioare au reprezentat 47,5 % in anul 1960; 56,2 % in anul 1970; 55,8 % in anul 1980; 54,1 % in anul 1985 si 51,3 % in anul 1989.

Specialistii agricoli cu studii medii au inregistrat la randul lor o crestere numerica asemanatoare cu specialistii cu studii superioare, pe total, numarul celor cu studii medii agricole s-a marit de 5,4 ori in anul 1989 fata de 1960;

Agronomii cu studii medii reprezentau in anul 1960 o pondere de 63% fata de ceilalti specialisti cu studii medii; aceasta pondere a oscilat pe ani astfel: 30,8% in anul 1970; 34,7% in 1980;34,2% in 1985 si aproape 36% in anul 1989. Ritmul de crestere al numarului de agronomi cu studii medii, comparativ cu anul 1960 se prezinta in felul urmator: 6,2% in anul 1970; 95% in anul 1980. In anul 1985 numarul lor a crescut de 2,5 ori, iar in anul 1989 de 3,1 ori. In perioada dupa anii 80 cresterea numerica a fost mai mare, fenomen asemanator cu cel care a caracterizat cresterea numarului inginerilor agronomi. Specialistii agronomi cu studii medii isi gaseau locul in cadrul marilor unitati socialiste ca sef de brigada, pe alocuri chiar sefi de ferma.

Numarul zootehnistilor si veterinarilor cu studii medii a crescut mult in 1989 fata de 1960, respectiv de aproape 8 ori si 8,7 ori. Ritmul de crestere a fost insa diferit, mai mare la veterinarii cu studii medii. La zootehnistii cu studii medii care , ca si inginerii zootehnisti, au constituit o profesie nou aparuta in peisajul agriculturii socialiste, cresterile - raportate la anul 1960, au fost de 57% in anul 1970. Incepand din anul 1980 numarul zootehnistilor a crescut mult ,de 3,9 ori(aproape 4 ori) in 1980, de 5,7 ori in 1985 si de 8,1 ori in 1989,, asa cum s-a aratat. Comparativ cu inginerii zootehnisti, cresterea numerica are un ritm ceva mai redus, mentinandu-se insa tot la niveluri ridicate, zootehnistii cu studii medii gasindu-si camp larg de activitate in femele si complexele zootehnice. In ceea ce priveste veterinarii cu studii medii , numarul lor a crescut de asemenea progresiv. De mentionat este faptul ca, fata de ceilalti specialisti cu studii medii (agronomi si zootehnisti) numarul de veterinari a inregistrat o crestere mai mare chiar din prima decada a perioadei analizate - de aproape 4,8 ori in 1970 fata de 1960 (fata de o crestere de numai 2,7 ori a numarului mediu de medici veterinari), de 6 ori in 1980, de 7 ori in 1985 si de 8,7 ori in 1989, ceea ce reflecta nevoia de cadre cu pregatire medie in domeniul apararii si pastrarii sanatatii animalelor.

Datele tabelului nr. 2 permit si unele concluzii de ansamblu. Astfel in anul 1989 in sectorul vegetal isi desfasurau activitatea 25843 specialisti cu studii superioare si medii, la care se adaoga si cei 4825 de ingineri mecanici agricoli.

Necesitatile sectorului animal erau acoperite de 11420 ingineri zootehnisti si cadre medii, la care se adaoga 7111 specialisti veterinari (medici si tehnicieni veterinari), in total 18531 specialisti.

Din toate cele aratate rezulta ca in anul 1989 agricultura romaneasca dispunea de un numeros corp de specialisti cu studii superioare si medii, de profesii variate, capabili sa cuprinda toate laturile activitatilor desfasurate in productia agricola.

In perioada care a urmat dupa decembrie 1989 au avut loc modificari insemnate in evolutia numerica si structura pe profesii a specialistilor din agricultura.

Privatizarea in agricultura, desfiintarea vechilor structuri agrare - cooperative agricole de productie ,complexe agricole etc., aparitia a milioane de gospodarii taranesti cu suprafata redusa pe de o parte, reglementarile legale prin care specialistii agricoli nu erau obligati sa activeze numai in agricultura si-au pus amprenta asupra asigurarii agriculturii cu specialisti. Ca urmare a aplicarii Legii fondului funciar (Legea 18/1991) si a schimbarii in structura de proprietate determinata de aceasta lege s-a creat un dezechilibru in privinta specialistilor agricoli. Astfel, multi specialisti care au fost pregatiti sa lucreze in agricultura nu mai au locuri de munca, iar numerosi proprietari de pamant agricol cu suprafete mici si putere economica scazuta nu pot beneficia de cunostintele de specialitate necesare pentru obtinerea unei productii agricole sporite.

O parte din specialistii agricoli au parasit agricultura si mediul rural pentru activitati din alte domenii unde nu-si folosesc cunostintele acumulate pentru promovarea tehnologiilor moderne, indrumarea profesionala a agricultorilor.

Recensamantul din anul 1992 furnizeaza date privind situatia specialistilor agricoli in perioada care a urmat dupa decembrie 1989. Comparand aceste date cu cele din 1989 se pot trage o serie de concluzii (tabelul nr. 3).

Numarul specialistilor agricoli in anul 1989 si la recensamantul

din 1992 in Romania

Tabel nr. 3

Sursa : Anuarul Statistic al Romaniei 1990 si Recensamantul populatiei din anul 1992

Prima concluzie care se desprinde din tabelul 3 este cea referitoare la scaderea numarului de specialisti agricoli in anul 1992 comparativ cu anul 1989, atat pe ansamblu cat si pe cele doua categorii : specialisti cu studii superioare, specialisti cu studii medii. Astfel, numarul total al specialistilor agricoli s-a redus cu 23,3% (cu 15877 persoane), cel al specialistilor cu studii superioare cu 35,2%, iar cel al cadrelor medii cu cca 11%.

Pe profesii, situatia se prezinta in felul urmator:

numarul inginerilor agronomi s-a redus cu 38,8% iar cel al agronomilor cu studii medii cu 45,2% (cu 5563 si respectiv 5180);

numarul inginerilor zootehnisti a suferit o reducere cu 43,4% iar al zootehnistilor cu pregatire medie cu 14,2% (cu 2761 si respectiv 759);

numarul medicilor veterinari s-a redus cu 17,1% iar cel al tehnicienilor veterinari cu 22,1% (cu 996 si respectiv 907);

in ceea ce priveste numarul inginerilor mecanici agricoli, acesta s-a redus cu 33,4% (cu 2825).

Din cele prezentate rezulta ca cele mai mari reduceri s-au produs la inginerii zootehnisti, iar cele mai mici la medicii veterinari, acestia preluand intr-o anumita masura problemele ce intrau in competenta inginerilor zootehnisti. Inginerii zootehnisti practic si-au pierdut majoritatea locurilor de munca prin desfiintarea fermelor zootehnice ca urmare a lichidarii C.A.P.; de asemenea multe foste intreprinderi agricole de stat au renuntat la fermele zootehnice. La aceasta se adaoga si desfiintarea majoritatii complexelor de crestere in sistem industrial a animalelor. O reducere importanta ,cu o treime ,s-a produs la inginerii mecanici, acestia datorita profilului lor gasindu-si mai usor de lucru in alte domenii decat agricultura. De asemenea a avut loc o reducere importanta si in ceea ce priveste numarul inginerilor agronomi.

Pentru a putea vedea mai clar importanta resurselor demoeconomice din agricultura este necesar sa se calculeze suprafata de teren agricol si arabil ce revine unui specialist agronom si numarul de animale ce revine pe un inginer zootehnist si medic veterinar(tabelele nr. 4 si 5), in medie pe tara.

Tabelul 4

Suprafata de teren agricol si arabil ce revine unui specialist agricol cu studii superioare si medii in anii 1989 si 1992

Sursa: Calculat dupa datele din Anuarele statistice ale Romaniei, I.N.S.

Din datele calculate si prezentate in tabelul nr. 4 rezulta ca suprafata agricola si respectiv arabila ce revine unui specialist agricol - inginer agronom cu studii superioare in anul 1992 este de 1.681 ha , respectiv 1.063 ha, cu 654 si respectiv 404 ha mai mult decat in anul 1989. Procentual, rezulta ca aceste suprafete au crescut cu 63,7% si respectiv 61,3%.

La un inginer mecanic revin 698 ha teren agricol si 2.339 ha teren arabil cu 639 si respectiv 379 ha mai mult decat in anul 1989, ceea ce procentual reprezinta o crestere cu aproape 21% si respectiv 19%.

La un specialist agronom cu studii medii revine o suprafata de 2348 ha teren agricol si 1485 ha teren arabil, cu 1062 ha si respectiv 661 ha mai mult fata de 1989, toate acestea ca o consecinta a reducerii numarului de specialisti.

In ceea ce priveste sectorul de crestere a animalelor, din datele tabelului nr. 5 rezulta ca, in comparatie cu situatia anului 1989, numarul de animale ce revine pe un specialist din zootehnie si medicina veterinara cu studii superioare s-a marit. Acest fenomen a aparut ca urmare a doua procese care au avut loc, ambele de scadere. Efectivele de bovine au scazut in 1992 cu 41,7%, cele de porcine cu 15,6% iar cele de ovine cu 21,8%, cele mai mari scaderi avand loc la bovine, iar numarul de specialisti a scazut si el, dar procentual mai putin. Ca urmare, numarul de animale ce revine pe un specialist din domeniul cresterii animalelor s-a marit, in afara de bovine unde, asa cum s-a aratat, reducerile au fost foarte mari. Aceste fenomene se refera la specialistii cu studii superioare. In ceea ce priveste specialistii cu studii medii (zootehnisti si veterinari), datorita faptului ca la acestia reducerea numerica a fost mai mica, numarul de animale ce revenea pe un specialist in anul 1992 a fost ceva mai mic decat in 1989.

Tabel nr. 5

Numarul de animale ce revine pe un specialist agricol cu studii superioare si medii in anii 1989 si 1992

Sursa : Calculat dupa Anuarele Statistice ale Romaniei

Folosirea in prezent a specialistilor agricoli este precara si exista tendinta de migratie a lor catre activitati neagricole amplasate mai mult in mediul urban. Un avantaj al agriculturii noastre este existenta unui numar semnificativ de specialisti cu studii superioare agricole al caror aport la dezvoltarea agriculturii private ar putea deveni de cea mai mare importanta. Acesti specialisti ar putea fi fermieri in sistem de exploatare in arenda, manageri in asociatiile si societatile agricole, consultanti in organismele agricole comunale sau cei cu studii medii agenti agricoli la primarii.

Referitor la situatia specialistilor cu studii superioare agricole, se constata un fenomen interesant: incepand din anul universitar 1996/1997 numarul absolventilor din unitatile de invatamant superior agricol este in crestere, ceea ce se poate urmari din datele tabelului 6.

Tabel nr. 6

Numarul absolventilor din unitatile de invatamant superior cu profil agricol in perioada 1989-2002 in Romania

Sursa: Anuarele Statistice ale Romaniei

In anul universitar 2001/2002 numarul absolventilor depasea cu peste jumatate (cca 55%) pe cel din anul universitar 1989/1990.

Cresterea interesului pentru invatamantul superior agricol se datoreaza nu atat dorintei tinerilor de a lucra nemijlocit in agricultura, ci aparitiei unor facultati atractive, cum ar fi Biotehnologie sau Management, Inginerie economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala sau Ingineria Mediului care le permite ca dupa absolvire sa-si gaseasca de lucru in domenii conexe agriculturii, precum infiintarea a numeroase universitati particulare cu profil agricol. Pregatirea specialistilor in universitatile de stat presupune eforturi financiare de la buget, de care insa agricultura nu beneficiaza in totalitate, deoarece nu se duc sa lucreze decat o parte din absolventi.

In ceea ce priveste numarul specialistilor care lucreaza direct in agricultura, cunoasterea exacta a numarului lor ridica o serie de probleme.

Din pacate, dupa datele cu privire la specialistii din agricultura furnizate de recensamantul populatiei din 1992 si prezentate in tabelul 3, nici organele Ministerului Agriculturii, nici ale Institutului National de Statistica nu s-au preocupat de elaborarea unui sistem statistic de cunoastere a numarului si structurii personalului de specialitate din agricultura.

Luand in considerare importanta acestei probleme pentru viitorul agriculturii romanesti, am efectuat unele calcule pe baza urmatoarelor informatii:

s-a pornit de la datele recensamantului populatiei din 1992, ca baza;

s-a luat in calcul numarul absolventilor din scolile medii agricole si din facultati, cu pierderile remarcate in anii anteriori;

s-a cerut parerea unor factori de raspundere din Ministerul Agriculturii si Padurilor.

In urma acestor investigatii si calcule s-a ajuns la concluzia ca in agricultura in anul 2002 au mai ramas sa functioneze un numar total de aproximativ 11.000 de specialisti, iar dintre acestia cca 5000 sunt cu studii medii.

In viitor va creste nevoia de specialisti, atat cu studii superioare cat si medii datorita fenomenelor care au loc in agricultura. Ne referim in special la procesul de concentrare, care are drept efect cresterea dimensiunilor exploatatiilor agricole. Concentrarea productiei se poate infaptui prin vanzarea cumpararea de terenuri, dar care este insa un proces lent. In conditiile deschiderii pietei funciare vanzarea terenurilor este privita cu unele rezerve deoarece sumele obtinute pierd repede din valoare datorita inflatiei.

Alta modalitate de concentrare a productiei o constituie arendarea de terenuri. Legislatia in vigoare permite cresterea dimensiunilor teritoriale prin arendare si prevede si posibilitatea exploatarii terenurilor de catre arendasi.

Promovarea unor forme asociative de exploatare a terenurilor constituie o alta modalitate de concentrare a productiei agricole posibila de realizat fara eforturi economice deosebite.

Economia si viata sociala au nevoie de exploatatii agricole de dimensiuni mari, viabile, care sa produca pentru piata.

Aceasta nu se poate realiza fara specialisti agricoli de diverse profile, care sa indrume sub aspect tehnico-tehnologic si economico-financiar activitatea exploatatiilor.

In legatura cu aceasta mentionam ca Ordonanta de Urgenta nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole comerciale prevede in mod expres ca ele nu pot fi conduse decat de specialisti agricoli.

CAPITOLUL 4

PREZENTAREA COLEGIULUI NATIONAL "ION MINULESCU' SLATINA

De-a lungul istoriei sale, Colegiul 'ION MINULESCU' a urmat o linie ascendenta si dinamica strabatand schimbari impuse de coordonarea scolii la viata cultural-artistica si economica a tarii, obtinand rezultate dintre cele mai bune in toate domeniile scolare. In 1963, la singura scoala medie de cultura generala existenta in orasul Slatina - actual liceul 'Radu Greceanu '-numarul de elevi crescuse mult datorita dezvoltarii orasului, ceea ce a dus la stanjenirea procesului de invatamant. Salile de clasa, biblioteca, laboratoarele, internatul au devenit neincapatoare. Devenise obligatorie infiintarea unei scoli cu acelasi profil, pe care-l avea Scoala Medie nr.1.

Rezolvarea acestei cerinte s-a facut prin infiintarea Scolii Medii nr.2. Odata cu infiintarea acestei scoli s-a evitat plecarea absolventilor clasei a VII - a (a VIII - a) care doreau sa-si continue studiile medii in alte orase. Constituita initial ca scoala generala, cladirea din cartierul Crisan l, in prezent scoala generala nr.5,a fost folosita timp de sapte ani ca Scoala Medie nr.2 cu trei cicluri de invatamant: ciclul l, ciclul II, ciclul mediu. Scoala gazda, cladirea cu doua etaje, avea 16 sali de clasa, doua laboratoare, unul de fizica, altul de chimie o sala de atelier, o biblioteca, o infirmerie cu doua locuri, o cancelarie pentru profesori, un cabinet pentru DIRECTOR si DIRECTOR ADJUNCT si un birou pentru SECRETARIAT.

Elevii Scolii Medii nr.2 de la cursul mediu, in primul an de functionare 1963-1964, au provenit, prin liber consimtamant, de la Scoala Medie nr.l.prin plecarea unor clase intregi dupa profesorii care s-au transferat la noua scoala si elevii veniti din alte localitati. Elevii ciclului l si II au provenit de la circumscriptia scolara respectiva: Crisan l si Crisan II, Progresu l si Progresu II si din alte circumscriptii, precum si din cei care au urmat profesorii lor la noua scoala.

O observatie demna de luat in considerare: masura dezvoltarii unei scoli, din punct de vedere numeric, o dau nu clasele de la scoala generala al caror numar si populatie scolara sunt limitate la circumscriptiile scolare respective, ci clasele medii (liceele) cu numarul si efectivele lor, care depind in mare masura de prestigiul de care se bucura acea scoala prin corpul ei profesoral.

Situatia este confirmata de una dintre scolile de prestigiu ale municipiului Slatina, Liceul 'ION MINULESCU', care pe parcursul acestor ani poate putini - isi inscrie realizari considerabile in pregatirea instructiv - educativa si morala a elevilor si a ridicarii prestigiului liceului. In aceasta perioada, Liceul 'ION MINULESCU' si-a urmat linia ascendenta si dinamica strabatand schimbari impuse de coordonarea scolii la viata cultural-artistica si economica a tarii, obtinand rezultate dintre cele mai bune in toate domeniile activitatii scolare.

Colegiul National "ION MINULESCU' se afla situat pe Strada Basarabilor, Nr. 33, in cartierul 'Progresul', localitatea Slatina, judetul Olt.

COLEGIUL NATIONAL ION MINULESCU ESTE ALCATUIT DIN:

o suta cincizeci de profesori;

trei zeci de persoane alcatuiesc personalul administrativ;

zece persoane constituie personalul auxiliar;

STRUCTURA COLEGIULUI NATIONAL ION MINULESCU:

39 sali de clasa

6 laboratoare

1 biblioteca

1 cabinet medical

1 cabinet stomatologic

1 amfiteatru

1 secretariat

1 cancelarie

1 sala de sport

1 teren de sport

1 internat

1 cantina

1 ferma anexa

garaje

1 parc

NUMARUL ELEVILOR DE-A LUNGUL TIMPULUI:

*1989/1990 -852 elevi

*1990/1991 -1393 elevi

*1991/1992-1423 elevi

*1993/1994 -1740 elevi

*1994/1995 -1694 elevi

*1995/1996 -1600 elevi

*1996/1997 -1700 elevi

*1997/2002 -1684 elevi

*2002/2001 -1800 elevi

*2001/2002 -1790 elevi

*2002/2001 -1809 elevi

*2001/2002-1731 elevi

*2002/2003 -1730 elevi

LABORATOARE:

2 laboratoare de informatica

1 laborator de fizica

1 laborator de chimie

1 laborator de biologie

ORGANIZAREA SISTEMULUI DE INVATAMANT

In colegiul nostru functioneaza in total 66 clase organizate astfel:

invatamantul primar: 10 clase;
-invatamantul gimnazial: 12 clase;

invatamantul liceal: 44 clase;

BAZA MATERIALA A SCOLII

In perioada ianuarie - septembrie 2003 de la bugetul local am beneficiat de 391.136 mii lei, cheltuiti dupa cum urmeaza:

Incalzit = 1.03170

Iluminat = 22873

Taxe comunale, salubritate = 678.232

Posta, telefon = 79.611

Furnituri birou = 21.340

Drepturi pentru elevi pe    = 2.420

perioada concursurilor si

campionatelor

Materiale intretinere si de = 67.031

curatenie

Reparatii mobilier scoala = 37.897

Obiecte de inventar = 1.209.414

Carti si publicatii    = 5.987

Asigurare patrimoniul = 62.161

liceului, alte obiecte de inventar, materiale sportive

Suma de 49.419 mii lei obtinuta din sponsorizari a fost cheltuita astfel:

Proiect Socrates = 5.000

Obiecte de inventar = 2.500

Masa olimpici chimie = 5.000

Instalare si configurare retea calculatoare = 10.000

Materiale de intretinere = 26.919

Din venituri proprii suma de 37217 mii lei s-a cheltuit astfel:

Posta, telefon    = 736

Materiale de curatenie = 37.046

Materiale de intretinere = 187.098

Obiecte de inventar    = 26.994

Alte materiale si prestari    = 46.521

Servicii (Minolta, Tandem, Trinet)

Plati comisie Bac si Admitere = 60.207

Capitolul 4. CONCLUZII

- In agricultura munca reprezinta elementul determinant pentru punerea in valoare a resurselor din aceasta ramura de importanta vitala , reprezentate de capitalul funciar si de capitalul de exploatare. Munca in agricultura are o serie de caracteristici si particularitati, determinate de particularitatile agriculturii, care influenteaza conditiile de efectuare a lucrarilor, efortul omului si randamentul sau .

Forta de munca constituie factorul activ in folosirea pamantului - resursa de baza a agriculturii, precum si in edificarea unei agriculturi durabile, armonizata cu pastrarea echilibrului ecologic .

- In cadrul strategiei generale de dezvoltare a agriculturii romanesti, problemele resurselor de munca si viitorul acestora prezinta o importanta deosebita. Cercetarile pe care le-am efectuat privind evolutiile si tendintele de manifestare a resurselor umane din agricultura mi-au permis o serie de concluzii.

Principalele particularitati evidentiate in literatura de specialitate sunt considerate urmatoarele:

Procesele de munca se desfasoara in majoritatea cazurilor prin deplasarea lucratorului, consumul de energie fiind mult mai mare decat in situatia efectuarii statice a lucrarilor;

Solul sub raportul texturii, umiditatii, pantei, influenteaza efortul fizic al omului si efortul mijloacelor mecanice, impune tipuri de masini specifice;

Plantele ca organisme vii au ritmuri si durate specifice de viata, determinand timpul si ordinea de executare a unor lucrari, de multe ori in conditii nefavorabile pentru om;

Agricultorii trebuie sa posede cunostinte privind biologia plantelor si animalelor, modul de cultivare a plantelor, de crestere si exploatare a animalelor, trebuie sa stie sa lucreze solul, dar in acelasi timp sa cunoasca si modul de functionare a diverselor tipuri de masini, instalatii, sa execute unele mici reparatii;

Capacitatea de munca a omului si rezultatele muncii lui depind in mare masura de starea timpului, de microclimatul din adaposturile pentru animale.

Motivatia muncii in agricultura este determinata in primul rand de faptul ca producatorii agricoli sunt acum si proprietari, rezultatele muncii revenindu-le lor;

Problemele de protectia muncii sunt mult mai complexe in agricultura decat in alte sectoare, avand in vedere factorii care pot actiona asupra omului: masini, instalatii, animale, surse de energie, substante chimice utilizate, radiatii, gaze nocive, temperaturi scazute sau ridicate etc.;

- Munca in agricultura este deci complexa, multilaterala, specializarea fiind mai scazuta decat in alte sectoare, toate acestea impunand organizarea specifica a proceselor de munca, norme de munca fundamentate in functie de conditiile de munca, facilitati pentru contracararea influentei negative a factorilor climatici.

Pentru o analiza cat mai completa a resurselor de munca din agricultura, pe langa cadrul general prezentat anterior, sunt necesare o serie de precizari care se refera la volumul, structura si calitatea resurselor respective. In acest fel, se va putea compara forta de munca din agricultura atat cu cea din alte ramuri ale economiei romanesti cat si cu situatia pe plan international.

Populatia din mediul rural poate fi impartita in doua mari categorii: populatia apta de munca si populatia inapta de munca.

Populatia apta de munca este populatia care se incadreaza in limitele legale de varsta si care este capabila sa presteze o munca utila. Potrivit legislatiei in vigoare populatia in varsta legala de munca este formata din barbati in varsta de 16-60(62) de ani si femei in varsta de 16-55(57) de ani.

Populatia inapta de munca reprezinta persoanele care, avand varsta legala de munca, nu dispun de capacitati fizice si intelectuale pentru a putea presta o activitate utila. De regula in aceasta categorie sunt cuprinsi invalizii de gradul I si II.

La randul ei, populatia apta de munca cuprinde doua mari categorii; populatia activa si populatia inactiva.

- Populatia activa din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care pot sa presteze o munca utila necesara producerii de bunuri si servicii, intr-o anumita perioada data, de exemplu, la momentul de referinta al unui recensamant sau al unei anchete statistice. In aceasta categorie se includ pe langa cei care lucreaza efectiv (populatia ocupata) si alte categorii, ca spre exemplu: militarii in termen, somerii, persoanele in cautarea primului lor loc de munca. Aceasta notiune de "populatie activa" se foloseste mai ales cu ocazia prelucrarii si prezentarii datelor recensamintelor de populatie.

- Populatia inactiva este acel segment de populatie care este cuprins in numarul total al locuitorilor unui teritoriu, dar care, din diverse motive, nu presteaza o munca utila, ca spre exemplu: copiii sub 16 ani, pensionarii care nu sunt si angajati, bolnavii irecuperabili etc.

- Populatia activa ocupata este segmentul de populatie cel mai semnificativ din punctul de vedere economic si reprezinta populatia apta de munca angajata efectiv in una din ramurile economiei nationale, indiferent de forma de proprietate si de sfera activitatii economice si sociale in care isi desfasoara activitatea fiecare persoana. Cu alte cuvinte, populatia activa ocupata cuprinde toate persoanele de peste 16 ani care desfasoara o activitate economica sau sociala, activitate producatoare de bunuri sau servicii in perioada de referinta, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.

Populatia neocupata reprezinta acea parte din populatie apta de munca ce nu este angajata in activitatea productiva in cadrul ramurilor economiei nationale, cum sunt spre exemplu, somerii sau persoanele "casnice".

- In urma analizelor efectuate au fost sesizate o serie de fenomene demografice caracteristice pentru tara noastra :

Populatia de sex feminin este superioara numeric celei de sex masculin atat in mediul urban cat si in cel rural ;

Structura pe varste a populatiei a relevat fenomenul imbatranirii demografice atat pe total tara , cat mai ales in mediul rural. O prima cauza a imbatranirii demografice a populatiei rurale o constituie diminuarea nasterilor.

- In ultimul deceniu a avut loc o schimbare a sensului fluxului migrator al mediului rural . Migratia de revenire a unui numar mare de persoane din urban in rural se datoreaza restructurarii industriei care a creat un surplus de forta de munca precum si Legii 18 / 1991 privind restituirea terenurilor agricole catre fostii proprietari sau mostenitorii lor.

Resursele de munca din agricultura reprezinta, in sens general, acea parte a populatiei rurale creatoare de valoare noua si care constituie factorul constient de productie .

Ponderea populatiei ocupate in agricultura romaneasca este inca deosebit de mare fata de cea din alte tari (de exemplu 5,4% in tarile UE fata de aproape 41% in Romania) .

- In tara noastra populatia ocupata in anul 1950 reprezenta 51% din totalul locuitorilor Romaniei, o proportie apropiata (47%) fata de anul 1989. Cu alte cuvinte, timp de 40 de ani, aproximativ jumatate din populatia tarii noastre a fost ocupata intr-una din ramurile economiei nationale.

Deosebirea fata de tarile europene dezvoltate din punct de vedere economic consta in faptul ca, desi in aceste tari proportia populatiei ocupate in agricultura este mai scazuta de 4-8 ori decat la noi, rezultatele obtinute in productia bunurilor alimentare sunt mult superioare fata de cele din tara noastra.

O caracteristica importanta a populatiei ocupate in agricultura este reprezentata de structura pe varste a popultiei respective . In agricultura persoanele tinere intre 15 si 24 ani reprezinta 12,3% , cele intre 25 si 49 ani reprezinta numai 36% din totalul agricultorilor ocupati. Persoanele trecute de 50 ani au ponderea cea mai ridicata , aproape 52% . Luand separat in considerare persoanele de varsta a treia , cele de 65 ani si peste , acestea reprezinta aproape un sfert din totalul celor ocupati in agricultura .

- Prin urmare forta de munca ce lucreaza in agricultura este imbatranita . Aceasta atrage dupa sine o serie de efecte negative : adaptabilitatea redusa la aplicarea de tehnologii avansate in productia agricola ; retinerea fata de recurgerea la credite bancare ; neincrederea fata de trecerea de la mica gospodarie individuala la exploatatia mare , faramitarea accentuata a proprietatii agricole prin mostenire ; in cazul gospodariilor fara mostenitori , dezinteres fata de productia agricola , de efectuarea anumitor investitii pentru productie .

- Eliminarea diferentelor existente in privinta fortei de munca din agricultura intre Romania si tarile dezvoltate economic se dovedeste a fi un proces dificil si de durata , pentru infaptuirea careia este necesar un complex de masuri.

Relansarea productiei agricole, dezvoltarea rapida si durabila a agriculturii necesita un capital uman valoros care sa poata duce la promovarea unei agriculturi eficiente, competitive .

- O cale sigura pentru ridicarea calitatii capitalului uman din agricultura romaneasca o poate constitui profesionalizarea fortei de munca din aceasta ramura.

In tara noastra a existat o preocupare sistematica pentru formarea cadrelor pentru agricultura . A fost extinsa reteaua de invatamant profesional , liceal si de maistrii precum si reteaua de invatamant agricol superior .

La sfarsitul anului 1989 situatia specialistilor cu studii superioare se prezenta in felul urmator : inginerii agronomi reprezentau 42,7% , inginerii zootehnisti aproape 19% , medicii veterinari aproape 9% , inginerii mecanici agricoli 14,3% (diferenta pana la 100% fiind reprezentata de alte specialitati) . O analiza asemanatoare a fost efectuata si pentru specialistii cu studii medii .

- In perioada ce a urmat dupa decembrie 1989 au avut loc modificari insemnate in evolutia numerica si structura pe profesii a specialistilor din agricultura . S-a redus numarul specialistilor de toate profilurile , in procente cuprinse intre 17,1% (la medicii veterinari) si 43,4% (la inginerii zootehnisti) .

- Reducerile au fost generate de schimbarile structurale intervenite in agricultura romaneasca in urma aplicarii Legii 18 / 1991 care a generat aparitia unei multitudini de exploatatii cu suprafete reduse.

- Situatia este confirmata de una dintre scolile de prestigiu ale municipiului Slatina, Liceul 'ION MINULESCU', care pe parcursul acestor ani poate putini - isi inscrie realizari considerabile in pregatirea instructiv - educativa si morala a elevilor si a ridicarii prestigiului liceului. In aceasta perioada, Liceul 'ION MINULESCU' si-a urmat linia ascendenta si dinamica strabatand schimbari impuse de coordonarea scolii la viata cultural-artistica si economica a tarii, obtinand rezultate dintre cele mai bune in toate domeniile activitatii scolare.

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu I., Draghici M. - Management general, USAMV, Bucuresti, 1996.

2. Bogdan M. - Marketing, Ed. Romedia Tech, Bucuresti ,1999.

Bogdan M. si colab. - Economie generala, Ed. Universitas, Bucuresti, 2000.

4. Bogdan M. Lepadat Virginia - Preturi si tarife, Ed. Universitas, Bucuresti 2000.

5. Mathis R., Nica P., Rusu C. - Managementul resurselor umane, Ed. Economica Bucuresti 1997.

6. Mihuleac D. - Management, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1996.

7. Moraru I. - Introducere in psihologia manageriala, Ed, Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.

8. Rusu C. - Management, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 199

9. Tanasescu R. si colab. - Managementul in unitatile agricole, Ed. Licorna, Bucuresti 1997.