Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
Ameliorarea triticalelor


Ameliorarea triticalelor




AMELIORAREA TRITICALELOR

Triticalele sunt unele dintre cele mai recente specii introduse in cultura, fiind o specie artificiala, un amphiploid intre grau si secara, creat intr-un lung proces de ameliorare.

1. Originea si sistematica

Triticalele au fost incadrate, alaturi de celelalte cereale, in familia Gramineae sub denumirea Triticum triticale.




2. Genetica triticalelor

In functie de tipul de grau folosit la obtinerea triticalelor, acestea pot fi: primare, avand la baza graul tetraploid si secundare, create cu participarea graului hexaploid. Astfel, daca se are in vedere gradul de ploidie, triticalele sunt hexaploide sau octoploide.

Primele incrucisari pentru crearea triticalelor au fost efectuate in anul 1875 (WILSON), iar primul amphiploid a fost creat in anul 1888 (RIMPAU). Primele soiuri au fost create mult mai tarziu, dupa un asiduu proces de ameliorare. Aceasta s-a intamplat in Canada, in anul 1970.

In aceasta perioada au fost lansate programe de ameliorare cuprinzatoare in mai multe tari: Canada, SUA, Spania, Ungaria, Mexic, fosta URSS si Romania.

3. Germoplasma.

Germoplasma la triticale este alcatuita din soiurile de triticale existente, romanesti sau straine. Un loc foarte important il ocupa soiurile de grau si cele de secara. Pot fi utilizate si unele specii inrudite cu graul si secara. Dintre acestea cele mai importante sunt speciile tetraploide de grau, acestea utilizandu-se la crearea triticalelor hexaploide.

4. Obiective de ameliorare

Ameliorarea capacitatii de productie. Potentialul productiv al triticalelor este foarte mare, dar greu de realizat. O fructificare la nivelul potentialului este impiedicata de multe cauze.

Una dintre aceste cauze, este umplerea deficitara a boabelor. Aspectul boabelor este incretit datorita sistavirii. Structura afanata a boabelor duce la realizarea unei mase hectolitrice reduse, cu 10-30% mai mica decat cea a graului. Imbunatatirea acestei deficiente se poate face prin utilizarea in hibridari a liniei Armadillo sau prin infuzie de gene de la graul hexaploid.

O alta cauza a productiilor sub potentialul plantelor este gradul destul de ridicat de sterilitate care duce la aparitia spicelor 'stirbe'. Aceasta se datoreaza instabilitatii cromozomiale. In urma meiozei apar in jur de 20% aneuploizi, din cauza neformarii de bivalenti. Aceste dereglari par datorita cromozomilor de la secara, care fiind mai mari, migreaza cu un ritm mai lent. Aceasta deficienta este mai pregnanta la formele octoploide. procentul poate creste sub influenta temperaturilor scazute in timpul meiozei la plantele care au provenit din boabe mai mici. Eliminarea acestui defect se poate realiza printr-o selectie foarte riguroasa sau prin analize citologice ale plantelor elita. (BERNARD si GUEDES-PINTO, 1983)

Ameliorarea calitatii. Aspectele legate de calitate depind de modul de utilizare a productiei.

Soiurile destinate cultivarii pentru masa verde trebuie sa prezinte vigoare mare, sa fie foarte rezistente la iernare si cu ritm rapid de crestere la temperaturi scazute. Fata de celelalte cereale paioase (grau, secara, orz si ovaz), triticalele sunt superioare din aceste puncte de vedere.

Productia de boabe are doua destinatii: furajarea animalelor sau alimentatia umana. Din punct de vedere biochimic bobul contine 12-21% proteina, cu un procent mare de lizina in comparatie cu celelalte cereale ( 2,1- 3,8%). Proteina din boabele de triticale are un indice de eficacitate foarte bun, o medie de 1,72-2,90, fata de cel al porumbului, care este 1,80. Pentru animale, in special pentru pasari, boabele de triticale constituie un furaj concentrat foarte bun.

Cu toate acestea, utilizarea boabelor de triticale trebuie facuta cu atentie din cauza unor toxine pe care le contin. Acestea pot fi produse de sclerotii de Claviceps, care sunt prezenti datorita sensibilitatii la acest agent patogen. Alte toxine se datoreaza atacului unor ciuperci ce paraziteaza boabele la maturitate. Nu trebuie lasat la o parte continutul boabelor in recorcinol, o substanta preluata de la secara. Avand in vederea aceste particularitati, boabele de triticale nu se vor folosi in furajare in cantitati mari, ci numai in combinatie cu alte ingrediente.

In alimentatia umana boabele de triticale nu sunt foarte valoroase din aceleasi motive, in plus, pentru om nu asigura o proteina echilibrata. Modul de utilizare in alimentatie este sub forma de paine. pentru folosirea cu succes a boabelor in panificatie, tehnologia de prelucrare trebuie imbunatatita. Painea are calitate inferioara, fiind cu un volum redus si inchisa la culoare, asemanatoare painii de secara. Aceasta se datoreaza lipsei genomului D de la grau (mare parte a soiurilor de triticale sunt tetraploide), genom in care sunt situate majoritatea genelor implicate in realizarea calitatii glutenului. Imbunatatirea insusirilor de panificatie se poate realiza prin infuzie de gene de la grau, sau prin utilizarea ca genitor a soiului Tetraprelude, soi ce contine o parte din genomul D al graului, chiar daca este un soi tetraploid. (BERNARD, 1992)



Un alt mod de folosire a boabelor de triticale in alimentatie, ar putea fi sub forma de fulgi, preparate obtinute fara dospire sau industrializare in scopul obtinerii de alcool.

Ameliorarea rezistentei al cadere. Fata de grau, triticalele sunt slab rezistente la cadere, desi paiul este gros, elasticitatea este redusa. mai rezistente sunt formele cu paiul scurt, dar acestea prezinta un grad mai mare de sterilitate.

Reducerea taliei nu se poate realiza prin utilizarea genelor de piticire de la grau, deoarece acestea nu sunt dominante asupra genelor pentru talia inalta de la secara. Pot ti utilizate genele de piticire de la secara, care imprima si o rezistenta mai buna la frangere a tulpinii si o ancorare superioara a sistemului radicular. Genitorul cel mai recomandat este soiul de secara Snoopy.

Ameliorarea rezistentei la boli. Triticalele sunt sensibile la bolile specifice ale secarei, din acest motiv, pentru rezistenta la boli, directiile de ameliorare sunt identice cu cele ale secarei.

Triticalele sunt foarte sensibile la atacul de cornul secarei datorita sterilitatii si polenizarii cu floarea deschisa. Nu se cunosc surse precise de gene de rezistenta la aceasta boala. Sunt cunoscute unele soiuri tolerante care au reluat acest caracter de la secara (exemplu: soiul Kenya Farmer).

O alta boala la care triticalele sunt foarte sensibile, nefiind cunoscute gene de rezistenta, este cea provocata de Xanthomonas tranluscens.

Nu sunt cunoscute surse de rezistenta nici pentru fuzarioza, foarte frecvent fiind atacul la spic.

Pentru bolile foliare (rugini, fainare) rezistenta este foarte buna. Pot aparea atacuri in cazul aparitiei de noi rase fiziologice, insa gradul atacului nu atinge limite semnificative.

Ameliorarea adaptabilitatii ecologice. Raspunsul la cultivarea in conditii ecologice nefavorabile este cresterea gradului de sterilitate si de sistavire. Pentru imbunatatirea acestor deficienta nu se cunosc forme valoroase. Din aceste motive, triticalele nu inlocuiesc graul in zonele de cultura favorabile pentru acesta. Soiurile de triticale sunt destinate cultivarii la marginea arealului de cultura a graului, in special pe saraturi, nisipuri sau terenuri acide. Utilizarea cea mai frecventa a culturii triticalelor este ca furaj masa verde, dar pe suprafete restranse sunt cultivate si pentru productia de boabe, in zonele cu terenuri mai putin fertile. (LAFARGE si BENARD, 1987)

5. Metode de ameliorare

Hibridarea indepartata este principala metoda de obtinere a triticalelor. Aceasta metoda se poate realiza pe mai multe cai.

Una dintre aceste cai este hibridarea intre grau si secara, urmata de incrucisarea hibrizilor F1 cu triticale hexaploide.

O alta posibilitate este cea de hibridare a triticalelor cu graul urmata de incrucisarea hibrizilor F1 cu triticalele heaxaploide.

Ultima posibilitate este cea de incrucisare a graului hexaploid cu graul tetraploid, urmand ca hibrizii F1 sa se incruciseze cu triticalele.

Existenta multor soiuri de triticale face posibila incrucisarea acestora intre ele urmata de o selectie specifica plantelor alogame.

Se pot utiliza si alte metode de creare a variabilitatii, cum sunt mutageneza sau metodele biotehnologiilor.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate