Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR


SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR




SEMIOLOGIA APARATULUI URINAR

In aceasta lectie veti invata:

·        Simptome si semne ale ap urinar: Anuria, Disuria, Hematuria, Poliuria, Nicturia, Durerea colicativa.

  • Sdr urinare

Durerea

Durerea in patologia renourinara este un simptom destul  de frecvent, manifestandu-se cu caracter acut sau cronic la nivel lombar, uni- sau bilateral sau la nivelul aparatului urinar distal.




Tulburarile de mictiune.

Polachiuria reprezinta cresterea emisiilor de urina fara cresterea diurezei, cantitatea de urina pe fiecare mictiune fiind in general redusa. In polachiurie reflexul de mictiune se declanseaza la volume de umplere vezicala mai mici, chiar de cativa ml. de urina, datorita urmatoarelor cauze:

Retentia de urina reprezinta imposibilitatea de a urina, de a elimina urina acumulata in vezica. Se poate instala acut, fiind in acest caz de obicei completa sau treptat, cronic, situatie cand este incompleta, dar in ambele variante apare globul vezical.

Retentia acuta de urina instalata rapid se manifesta prin senzatia imperioasa de Retentia cronica incompleta se instaleaza treptat, dupa o perioada de disurie si polachiurie in care se constituie un rezidiu vezical postmictional din ce in ce mai mare. Cand retentia ajunge la un volum considerabil, presiunea intravazicala forteaza sfincterul vezical aparand falsa incontinenta de urina sau 'mictiunea involuntara prin supraplin'.

Cauzele care produc retentia de urina sunt:

·        obstacole uretrale prin calculi sau stricturi

·        afectiuni prostatice ca adenomul, cancerul sau prostatitele

b)      reflexe:

·        postoperator

·        peritonite acute

c)      neurologice:

Diureza

Poliuria se produce ca urmare fie a eliminarii prin rinichi a unor substante osmotic active, care necesita cresterea volumului de apa eliminata, fie datorita incapacitatii de concentrare a rinichiului. Poliuria osmotica, realizata prin prezenta in sange a unor concentratii mari de substante osmotic active si eliminarea in exces a lor prin urina, apare in:

·        diabetul zaharat cu glicemii mari

·        hiperazotemii extrarenale sau in fazele initiale ale insuficientei renale cronice

·        introducerea in plasma a unor diuretice osmotice (exemplu: manitolul)

·        Incapacitatea de concentrare a rinichiului este regasita in: diabetul insipid neurohipofizar;

·        faza de reluare a diurezei din insuficienta renala acuta;




·        faza de eliminare a edemelor generalizate;

·        unele cazuri de rinichi polichistic;

Aspectul urinii la emisie la individul normal este limpede, transparenta, de culoare galben deschis sau galben-portocaliu. Urina este decolorata in poliurii si in stadiile tardive ale insuficientei renale cronice si mai inchisa la culoare in cazul pierderilor lichidiene extrarenale prin diaree, varsaturi, transpiratii sau lipsa de aport lichidian corespunzator. Urina poate prezenta variatii de culoare si anume:

  • cafenie-verzuie in icterele mecanice si hepatocelulare;
  • rosie-caramizie, tulbure, sedimentand un depozit cu aceeasi culoare, in eliminarile mari de acid uric si urati;
  • alb-laptoasa in eliminarile de fosfati, clarificandu-se prin adaugarea de acid acetic;
  • bruna de la emisia de melamina din melanoamele maligne
  • visinie prin prezenta uro- sau / si coproporfirinelor, mai ales dupa expunerea la lumina solara;
  • portocaliu-roscata dupa medicamente cu nucleu pirazolonic (amidopirina, nitrofurantoin, furazolidon etc);
  • albastru-verzuie dupa albastru de metilen;
  • lactescenta in chilurie si lipidurie;
  • roscata pana la rosu-inchis in hemoglobinurie si hematurie;
  • alb-galbuie si tulbure in piurie.

SINDROAME GLOMERULARE.

Evolutiv, afectarile glomerulare pot fi acute, subacute (forme rapide progresive sau 'maligne') si cronice, fiecare avand o semiologie clinica si biologica caracteristica, de la care pornim de fapt in practica cu diagnosticul .

Sindromul de glomerulonefrita acuta

Etiologia afectarilor glomerulare acute este dominata de infectia cu streptococ
beta-hemolitic din grupa A, cel mai frecvent fiind tipul 12. Focarul de infectie poate
fi regiunea faringoamigdaliana, cutanat sau dentar, scarlatina furnizand in prezent foarte putine cazuri. Izolarea germenului in momentul declansarii bolii este dificila, deoarece au trecut 7-21 zile de cand a fost activ focarul de infectie initiator, la nivelul caruia era cantonat streptococul.

Uneori glomerulonefritele acute pot fi produse si de alti germeni (pneumococ, stafilococ), virusuri (mononucleoza infectioasa), sau dupa administrarea repetata de seruri sau
vaccinuri.

Debutul este brusc, de multe ori cu febra si vagi dureri lombare bilaterale, pe fondul carora in cateva ore apare edemul, localizat facial, mai ales la pleoape, laba piciorului, retromaleolar si pretibial. Este un edem moale, moderat ca amploare, in producerea lui nefiind implicata hipoproteinemia. Faciesul acestor bolnavi este destul de sugestiv, pielea palida, intinsa, cu edemul predominant la pleoape si ingustarea fantei palpebrale, aminteste de fizionomia mongoloida.

Oliguria de aproximativ 500 ml/zi este remarcata si de bolnav, urinile fiind rosii, ca 'apa in care s-a spalat came'. Hematuria macroscopica nu constituie regula, existand multe cazuri la care este descoperita la examenul de urina.

Hipertensiunea arteriala este moderata, gasita la toate cazurile. In absenta ei trebuie chiar reconsiderat diagnosticul. Cazurile cu valori tensionale mari pot prezenta manifestari de encefalopatie hipertensiva, cu cefalee, varsaturi, somnolenta, crize convulsive, avand si modificari EEG. Cordul este de dimensiuni normale, hipertensiunea arteriala fiind de data recenta si cu existenta tranzitorie.

Elementul semiologic esential il constituie edemul nefrotic care devine evident clinic dupa ce s-a produs o retentie hidrica de 5-6 l. Initial discret, periorbitar. lombosacrat si la membrele inferioare, pe fata dorsala a labei piciorului, retromaleolar si pretibial, este si va ramane un edem moale, lasand un godeu profund, indiferent cat de mare ajunge. Ajunge la dimensiuni impresionante, aparand anasarca. Colectiile lichidiene pleurale, peritoneale si pericardice au caractere biochimice de transudat. Edemele viscerale sunt prezente, dar singurul care capata expresie clinica este cel cerebral, manifestat prin cefalee, varsaturi, tulburari vizuale si chiar crize convulsive.

O manifestare clinica frecventa sunt trombozele venoase in teritoriul cav inferior si pulmonar. Localizarile din teritoriul mezenteric explica crizele dureroase abdominale, cu meteorism, greturi, varsaturi, scaune diareice, febra si leucocitoza tranzitorie.

Incidenta infectiilor pulmonare, intestinale sau peritoneale este semnificativa, justificate prin scaderea rezistentei datorita pierderilor urinare de proteine.



Din punct de vedere etiologic sindroamele nefrotice, produse de orice proces patologic care creste permeabilitatea capilarului glomerular pentru proteine, pot fi clasificate astfel:

- Primare, datorate unor nefropatii definite.

- Secundare altor boli.

A.  Infectioase: glomerulonefrite poststreptococice, endocardite, sifilis secundar, hepatita B, HIV, mononucleoza infectioasa, malaria.

B.  Medicamente: saruri de aur, preparate de mercur, penicilamina, captopril, substante de contrast, seruri si vaccinuri.

C.   Neoplazii: Boala Hodgkin, limfoame, leucemia, carcinoame, melanom.

D. Boli autoimune (sistemice): lupus eritematos diseminat, purpura Henoch-Schönlein, vasculite sistemice, sindrom Goodpasture, dermatomiozita, amiloidoza, sarcoidoza, sindromul Sjögreen, poliartrita reumatoida, sindromul Sharp.

E. Boli heredofamiliale: diabetul zaharat cu nefropatie, unele anemii hemolitice intracorpusculare, sindroame nefrotice congenitale.

F.  Diverse: eclampsia, tiroidite, mixedem, hipertensiunea renovasculara, rejetul cronic al transplantului renal.

Nefropatii interstitiale infectioase (pielonefrite)

Sindromul cistitic

Se manifesta prin polachiurie, disurie, dureri retro- si suprapubiene, tenesme vezicale si urini tulburi chiar hematurie. Durerile si usturimile apar predominant postmictional, frecventa mictiunilor fiind mare, cu cantitatea de urina pe fiecare din ele mult redusa. Examenul de urina evidentiaza leucocituria predominanta, hematurie, uroculturile fiind des pozitive.

Pielonefrita acuta

O infectie bacteriana acuta uni - sau bilaterala a tesutului interstitial renal si a bazinetului adiacent, infectia propagandu-se cel mai des pe calea ascendenta sau hematogena, de la focare din vecinatate sau de la distanta.

Debutul acut este dominat de febra mare, cu frisoane repetate, cefalee, transpiratii, varsaturi, starea generala alterandu-se rapid. Inca de, la inceput apar dureri lombare mari, uni - sau bilaterale, sindromul cistitic fiind prezent inconstant. Durerea lombara iradiaza descendent prin flancuri, spre fosele iliace, dar aceasta nu este o caracteristica a pielonefritei acute. Anamnestic se gasesc frecvent in antecedentele apropiate episoade de cistita, suferinte intestinale, biliare sau ale micului bazin.

La examenul obiectiv gasim un bolnav febril, cu stare generala alterata, transpirat, cu tegumentele si mucoasele frecvent deshidratate, polipneic, tahicardic, cu tendinta la scaderea tensiunii arteriale. Palparea profunda a rinichilor uni - sau bilateral este foarte dureroasa, manevra Giordano prezenta si punctele ureterale superioare si mijlocii sensibile. Daca se reuseste paloarea rinichiului, acesta este moderat marit. In formele usoare diureza este conservata, dar in cele severe apare oligoanuria si chiar insuficienta renala acuta.

La examenul de urina proteinuria este redusa cantitativ, de la urme, pana la maxim 1g%o. Daca infectia este cu un germen care produce ureaza (in special Proteus si Klebsiella), care descompune ureea si produce amoniac, reactia urinii devine alcalina. Sedimentul urinar este dominat de leucociturie, leucocitele fiind izolate sau grupate, integre sau alterate, cu sau fara cilindri leucocitari. Hematuria. desi prezenta, are valori cu mult inferioare leucocituriei. In urina proaspata, recoltata intr-un vas steril, la examenul de urina intre lama si lamela, se constata o flora microbiana abundenta, dar urocultura este cea care permite identificarea precisa a germenilor si efectuarea antibiogramei. Pe hemograma apare o leucocitoza cu neutrofilie si deviere la stanga a formulei leucocitare, fara anemie sau modificari trombocitare. VSH este foarte mare, pozitivandu-se chiar si alte probe de inflamatie (proteina C, fibrinogen etc). Functional rinichiul se comporta norma! in formele usoare, insuficienta renala acuta aparand doar in cele severe.

Litiaza urinara

Litiaza urinara reprezinta prezenta unor calculi in caile excretorii urinare. Oricare ar fi natura calculului, litiaza urinara se manifesta prin dureri de tip colicativ, hematurie, complicatii mecanice date de obstructia calculoasa, complicatii infectioase si insuficienta renala cronica prin pielonefrita cronica. Uneori este asimptomatica, fiind descoperita ecografic sau radiologie.

Cea mai frecventa manifestare ramane colica nefretica. La anamneza se va insista asupra vechimii manifestarilor, frecventa cu care acestea s-au repetat in timp, daca au fost uni - sau bilaterale si daca au fost insotite de manifestari infectioase. Se va cerceta alimentatia, consumul de lichide si de asemenea antecedentele de guta sau litiaza familiala.

Foarte frecvent litiaza determina aparitia unor complicatii care completeaza tabloul clinic al colicii renale. Complicatiile mecanice sunt date de migrarea unui calcul cu diametrul mai mic sau egal cu aproximativ 8 mm, care daca intr-un anumit loc devine obstructiv induce uretero-hidronefroza. Anuria calculoasa constituie o mare urgenta daca apare pe rinichi unic chirurgical sau celalalt mult deteriorat prin pielonefrita cronica. Complicatiile infectioase se traduc fie printr-o piurie latenta, asimptomatica, fie prin accidente infectioase acute sau pionefroza. Complicatiile renale sunt date de pielonefrita cronica ce insoteste frecvent litiaza renala, finalizand insuficienta renala cronica.

Explorarea paraclinica se bazeaza pe urmatoarele metode:

Examenul de urina atesta prezenta hematuriei micro- sau macroscopica, insotita de o proteinurie mica. pH-ul urinar se coreleaza cu tipul de litiaza existent. Uroculturile sunt obligatorii pentru depistarea infectiei, tinand insa cont ca in formele cu obstructie completa urina din acel rinichi nu poate ajunge in vezica. Explorarea minima functionala renala (uree, creatinina si acid uric in sange) este recomandata la orice caz. Evidentierea unui eventual factor metabolic responsabil de producerea litiazei "litiaza de organism' se realizeaza prin determinarea calcemiei si calciuriei pe 24 ore, a acidului uric in sange si urina, fosfatemia si fosfaturia si cistinuria. Solicitand bolnavului sa urineze de fiecare data intr-un vas, putem surprinde eliminarea calculului, analiza mineralogica a lui orientand conduita terapeutica si dietetica. Examenul ecografic la aceste cazuri are valoare orientativa, urografia fiind cea care pune cu siguranta in evidenta calculii, indiferent daca sunt radiotransparenti sau radioopaci, precum si consecintele acestora asupra rinichiului si sistemului pielocaliceal. Prin urografie se pun in evidenta si eventuale cauze locale capabile sa determine, formarea unor calculi, aspect cunoscut sub numele de 'litiaza de organ'.

Principalele varietati de litiaza:

Litiaza calcica este cea mai frecventa, aparand atat in hiperparatiroidia primitiva si hipercalciuria idiopatica, cat si sub forme asociate de oxalat de calciu sau fosfat de calciu (ultimul impreuna cu fosfatul amoniacomagnezian).

Litiaza urica se poate asocia cu hiperuricemie si hiperuricozurie, urina avand un pH anormal de acid. Uneori litiaza urica apare in cadrul gutei, insa in aceasta anomalie metabolica depunerea de acid uric se poate face si difuz in rinichi realizand o nefropatie asimptomatica ce duce cu timpul la insuficienta renala cronica. Calculii de acid uric sunt radiotransparenti. Calculii coraliformi sunt formati din fosfat de calciu si fosfat amoniacomagnezian, fiind gasiti in infectiile cronice, mai ales cu proteus.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




TABAGISMUL
OCLUZIILE INTESTINALE
TRATAMENTUL PIODERMITELOR
FIBROMUL UTERIN
CLAVACITOXICOZA
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR MEDICAL
Glicogenozele
Spalarea mainilor
Sindromul pseudohermafrodit XY la Schnauzerul pitic
CHISTURI MAXILARE - CONSIDERATII CLINICE SI RADIOGRAFICE












loading...