Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Conceptul de sanatate - Educatia pentru sanatate


Conceptul de sanatate - Educatia pentru sanatate




PARTEA GENERALA

1.SANATATE

1.1  Conceptul de sanatate




Conforma Declaratiei de la Alma-Ata ( 12 septembrie 1978 ): “Sanatatea este o stare de completa bunastare fizica, mentala si sociala si  nu numai absenta unei boli sau infirmitati, este un drept fundamental al omului si atingerea celui mai inalt nivel posibil al sanatatii este unul dintre cele mai importante obiective sociale pe plan mondial, a carui realizare necesita actiunea multor altor sectoare economice si sociale inafara sectorului sanitar.”[1]

 Sanatatea este o exprimare subiectiva a individului care depinde de evolutia sacietatii in care traieste omul. La un moment dat, societatea se caracterizeaza printr-o calitate a vietii, un nivel al cunostintelor si posibilitatilor tehnologice de a investiga lumea si viata. Prin progresul socio-economic, starea de sanatate sufera o continua remaniere. Evolutia metodelor de diagnosticarea a starilor de sanatate pot inlocui conceptul de sanatate de ieri cu notiunea de preboala sau chiar boala in momentul actual.

Omul reprezinta o unitate biopsihosociala care se caracterizeaza printr-un camp propriu: biologic, psihoafectiv, familial, profesional si un camp comun: ecologic, socio-economic, cultural- educativ, politico-moral, axiologic, estetic. In evolutia sa, omul este influientat de variabile, fiecare determinand o multitudine de solutii ce formeaza diferite tipologii si individualitati.

Un alt criteriu de abordare a starii de sanatate este relatia dintre structura, functie, energie si informatie. Se pot stabili mai multe grade si forme de sanatate. Pentru a defini starea de sanatate se folosesc  criterii pozitive, negative si statistice.

1.2  Criteriile utilizate pentru definirea starii de sanatate

Criterii pozitive: caracterizate de unitate in constructie, vitalitate, vigoare, adaptare sociala si ecologica:

-          bunastarea fizica este exprimata de parametrii antropometrici care indica cea mai buna capacitate de functionare si cea mai mica morbiditate.

-          Bunastarea mintala este apreciata de OMS ca o dezvoltare optima a capacitatilor individului in anumite conditii. Aceasta ii permite individului adaptarea la schimbari, controlul instinctelor, armonia interioara. C. Enachescu sustine ca sanatatea mintala asigura satisfacerea individului, relaxarea placuta, intrebuintarea utila a timpului liber, viata de familie fericita, relatii interpersonale bune, atitudine cetateasca corecta si cinstita.

-          Bunastarea sociala este conditia care asigura indeplinirea nevoilor fundamentale:nutritionale, afective, sanitare, educative, sociale. Gr.Popescu sustine ca nevoile se pot ierarhiza in cinci trepte: nevoi organice, nevoi de securitate, nevoi de apartenenta, nevoia de stima, nevoia de actualizare a eu-lui.

Criterii negative: absenta semnelor de boala, deficiente sezoniere, infirmitati;

Criterii statistice: evaluarea diferitelor functii prin constante.

Profesorul Von Es sustine ca a fi sanatos reprezinta a fi total in propria istorie, in propria existenta, in lume. Omul sanatos aspira la o durata si la o calitate a vietii. Dorste sa evite lipsurile (alimentare, materiale), infectiile, efectele negative ale prosperitatii societatii ( supraalimentarea, fumat, alcool, alimentare gresita, accidente rutiere, birocratizarea, poluarea apei, aerului, solului, reducerea resurselor de materii si energie, amenintarea distrugerii atomice sau accidente ale centralelor atomice ).

Sanatatea este legata de valorile si normele ce dau sens existentei omului. Evidentierea propriilor limite si intelegerea proprie se realizeaza numai orin intelegerea si respectarea celui de langa sine. Legatura dintre sanatate si timp este reprezentata de necesitatea omului de a deveni fiinta umana. Omul are nevoie de timp pentru a ajunge la dragostea fata de lume si de sine si astfel sa devina increzator in sine.[2]

1.3  Sanatatea publica

Sanatatea publica este acea ramuta a medicinei si farmaciei care studiaza starea de sanatate a populatiei si legitatile acesteia, cerintele populatiei in asistenta medicala si cu medicamente, si in stransa corelatie cu ele elaboreaza  sisteme de masuri medico-sociale si metode de actiuni corespunzatoare, destinate sa asigure ridicarea continua a nivelului starii de sanatate a populatiei. Lapidar, definitia asupra sanatatii publice poate fi formulata astfel: sanatatea publica este stiinta octrotirii sanatatii populatiei.

Masurile de ocrotire a populatiei s-au modicat permanent in decursul timpului, o data cu dezvoltarea stiintei si tehnicii, in deosebi in functie de conditiile socio-economice care au favorizat sau, dimpotriva, au franat aplicarea cuceririlor medicinii si farmaciei in folosul intregului popor.

In decursul timpului s-au schimbat conceptiile despre sanatate si boala, desore interrelatiile organismului cu mediul sau ambiant  (in acceptiunea larga, stiintifica, a notiunii), precum si conceptiile privitoare la raspunderea societatii, a statului fata de sanatatea individuala si a colectivitatii. In acelasi timp, au suferit modificari actiunile si sistemele de ocrotire a sanatatii populatiei, corespunzator gradului de dezvoltare a unitatilor medicale si farmaceutice si, implicit, masura prin care prin mijloacele retelei de institutii medicale si farmaceutice, populatia a putut beneficia de asistenta sanitara.[3]

1.4 Educatia pentru sanatate

Educatia sanitara pe care o desfasoara absolventii faculatii de farmacie prin combaterea tendintelor de automedicatie, prin indicatiile ce se dau bolnavilor asupra pastrarii medicamentelor pana in momentul administrarii, evitarea excesului de medicamente la copii, este o activitate curenta deosebit de importanta in apararea sanatatii.

Aflata in plin proces de dezvolatere, medicina de astazi dispune de un numar bogat de medicamente ce constituie arma sigura impotriva celor mai grave maladii, dar daca acestea nu sunt folosite cu discernamant se pot transforma din aliat in dusman al omului. Este o problema careia tinerii farmacisti ii acorda atentia cuvenita.

Participarea farmacistilor la educatia sanitara a populatiei este un alt domeniu in care sunt rezerve ce merita sa fie luate in considerare.[4]

1.4.1 Definitie

 Educatia pentru sanatate  - este un sistem care include constiinta starii de sanatate, procesul de predare/ invatare, participare.

      Educatia pentru sanatate are urmatoarele scopuri:

·         Ridicarea nivelului de cunostinte medicale ale populatiei, in principal in domeniul sanogenezei, protectia mediului si preventiei bolilor;

·         Formarea si dezvoltarea unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea;

·         Crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele sanatatii publice, in sensul atragerii si capacitarii maselor la participarea activa in realizarea consolidarii sanatatii.

Educatia pentru sanatate este diferita de educatia sanitara care vizeaza igiena personala.

Elementul fundamental de educatie pentru sanatate este comunicarea, pe care il voi prezenta mai detaliat in capitolul (Rolul farmacistului in promovarea sanatatii).

1.4.2 Educatia pentru sanatate nonformala

Vizeaza acele componente din conduita individului care se formeaza prin experienta sau imitatie ( socializarea primara a individului ). Nu necesita efort cu caracter de educatie, de transmitere a cunostintelor.

1.4.3 Educatia pentru sanatate formala

Este rezulatul unui proces planificat de transmitere de experiente, cunostinte, ce vizeaza toata populatia ( socializarea secundara a individului, cu efort predare-invatare). Necesita educatori.

 In cadrul educatiei pentru sanatate comportamentala se disting:

·         O educatie pentru sanatate comportamentala conform normelor sociale, considerate ca valabile pentru sanatate;

·         O educatie pentru sanatate comportamentala care vizeaza dezvoltarea sanatatii, care sa influienteze sanatatea, defacorizand comportamentele defavorabile si promovand pe cele favorabile sanatatii;

1.4.4 Obiectivele educationale

·                     Dezvoltarea cunostintelor

·                     Dezvoltarea de aptitudini ( indemanari )

·                     Dezvoltarea atitudinilor, convingerilor ce vizeaza sanatatea.





1.4.5 Abordari posibile in educatia pentru sanatate

      1. medicala/farmaceutica
      2. educationala
      3. orientata spre individ ( personalizare )
      4. schimbare sociala

1.4.5.1 Abordarea medicala

Medicul este cel ce pune diagnosticul de boala sau incapacitate, deci el este cel care prescrie masuri cu caracter preventiv sau de control si le realizeaza prin persuasiune sau prin autoritate de care dispune fata de bolnav.

Medicul/farmacistul urmareste formarea la pacient a unor atitudini, comportamente conform cu principiile sale pentru sanatate.

Avantaje :

-          medicul/farmacistul are mai multe cunostinte decat bolnavul;

-          medicul/farmacistul raspunde de decizia luata atat in fata bolnavului cat si a legii;

-          bolnavul este liber sa aplice sau nu recomandarile;

 Limite :

-          pot exista mai multe opinii a specialistilor in aceeasi problema;

-          medicul/farmacistul isi impune pana la urma punctul de vedere pentru ca pacientul este ignorant, e pus sa aleaga intr-un domeniu in care nu se pricepe;

-          bolnavul este de vina?

-          pot sa a apara reactii adverse;

1.4.5.2 Abordarea educationala

Transmiterea cunostinelor asupra unor comportamente favorabile sanataii sau defavorabile sanatatii. Cel ce primeste informatiile este liber sa faca ceea ce doreste, sa aleaga. Faciliteaza adoptarea unor decizii comportamentale, nu impune un anumit comportament.

Aceasta abordare tine insa de conditiile socio-economice care favorizeaza un anumit comportament.

1.4.5.3 Abordarea orientata spre individ ( personalizare )

Rolul profesionistului ( educatorului ) este de a explica, de a transmite persoanei care doreste sa stie, pentru a adopta o anumita decizie.

1.4.5.4 Abordarea orientata spre schimbare sociala

Abordarea ce necesita o schimbare de mediu. Farmacistul transimte cunostinte, individul intelege, dar societatea nu-i favorizeaza schimbarea sau alegerea comportamentului.[5]

1.4.6 Metode de educatie pentru sanatate

Metodele de educatie pentru sanatate pot fi clasificate in functie de calea de transmitere a mesajului educativ astfel:

-          mijloace auditive ( sau orale ): convorbirea individuala, convorbirea de grup, lectia, conferinta, radioemisiunea;

-          mijloace vizuale:

·         cu rol dominant textul: lozinca, articolul, brosura, formele beletristice;

·         cu rol dominant imaginea: afisul, pliantul, plansa, diapozitivul, macheta, expozitia

-          mijloace audiovizuale: filmul, emisiunea TV

Clasificarea mijloacelor educativ-sanitare se poate face si in functie de adresabilitate. Se disting:

-          mijloace individuale: sfatul medical;

-          mijloace de grup: convorbirea de grup, lectia, instructajul

·         cu un grup omogen in raport cu pregatirea generala ( scolari, muncitori, militari )

·         cu un grup omogen in raport cu interesul fata de subiect ( bolnavi de o anumita boala, gravide sau mame )

-          mijloace de larga informare: cinferinta, filmul, emisiunea TV sau radiofonica, tipariturile.[6]

1.4.7 Promovarea sanatatii

Dupa cum am spus mai inainte  unul dintre scopuri a educatiei pentru sanatate este promovarea sanatatii. Promovarea sanatatii este o strategie de mediere intre persoane si mediul lor ( ecosistem ), care sintetizeaza alegerea personala si responsabilitatea societatii fata de sanatate.

Modoficarile sociale inregisrate in ultimul secol in tarile dezvoltate ( schimbari in domeniul nutritiei, in dimensiunea familiei, cresterea nivelului de educatie, asimilarea de catre populatie a unor cunostinte stiintifice in domeniul medicinii ) si aplicarea unor masuri preventive in practica au condus la inregistrarea unor succese importante in promovarea sanatatii, succese marcate prin scaderea mortalitatii la tineri ( sub 45 de ani ), ca de exemplu in Anglia unde ponderea deceselor inregistrate la varste mai mici de 45 de ani a scazut de la 48% la 4-6% sau prin excesul mortalitatii la varste mai mari de 75 de ani.

Ernest Winder defineste drept obiectiv principal al medicinei preventive:” sa faci populatia sa decedeze cat mai tarziu posibil, dar valida”.

R. Doll defineste doua obiective:

- prelungirea vietii prin cresterea longevitatii ( a duratei medii a vietii );

- scaderea incapacitatii;

O varianta a celor doua obiective enuntate mai sus o intalnim in strategia europeana privind „ Sanatatea pentru toti pana in anul 2000”  si anume sunt formulate trei obiective:

1. A da viata anilor ( prin masuri de control a mortalitatii si incapacitatii );

2. A da sanatate vietii ( prin promovarea sanatatii );

3. A da ani vietii ( prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea duratei medii a vietii ).[7] 




1.4.7.1 Principiile promovarii sanatatii

Principiile promovarii sanatatii sunt:

1.1  Impica populatia ca un intreg, ceea ce impune necesitatea ca populatia sa fie informata.

1.2  Este orientata asupra determinantilor sanatatii, adica asupra celor patru grupe de factori care influienteaza sanatatea: biologici, ambientali, mod de viata, servicii de sanatate.

1.3 Foloseste metode/abordari diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu poate singur sa promoveze sanatatea.

1.4 Urmareste asigurarea participarii publice, deoarece promovarea sanatatii este posibila numai daca indivizii isi transforma cunostintele dobandite in comportamente, contribuind astfel toti la promovarea sanatatii.

1.5 Implicarea cadrelor medico-sanitare in promovarea sanatatii, mai ales la nivelul serviciilor primare.

1.4.7.2 Domenii de interes

2.1  Accesul la sanatate;

2.2  Dezvoltarea unui mediu sanogenetic;

·   Tarile din vestul Europei au elaborat politici in care starea de sanatate este o componenta iar procesul general de dezvoltare economico-sociala include si sanatatea sau este subordonat intereselor care vizeaza sanatatea.

·   Acest model obliga ca atunci cand celelalte sectoare economico-sociale isi proiecteaza dezvoltarea, ele trebuie sa favorizeze sanatatea.

2.3    Intarirea retelelor sociale si a sprijinului social;

2.4    Promovarea comportamentelor favorabile sanatatii;

2.5    Dezvoltarea cunostintelor privind sanatatea;

1.4.7.3 Masuri posibile pentru promovarea sanatatii

   3.1 Dezvoltarea serviciilor personale: persoanele trebuie informate, convinse de eficacitatea anumitor metode de promovare a sanatatii.

     3.2  Dezvoltarea resurselor comunitatii: astfel incat celelalte resurse ale comunitatii sa sustina si sa potenteze un program de alimentatie rationala.[8]

1.4.7.4 Centrul National de Promovarea Sanatatii si Programe ( CNPSP )

Specialistii din acest centru mentioneaza: „activitatea noastra se bazeaza pe conceptul potrivit caruia Promovarea Sanatatii este o investitie pentru generatiile viitoare”.

Promovarea sanatatii este un proces care implica participare individuala, dar responsabilitate comuna. Aceasta incepe cu resursele fundamentale pentru sanatate: asigurarea hranei, locuintei si a unui venit minim de subzistenta.
Pentru a adopta un stil de viata sanatos si pentru a lua decizii favorabile in acest sens, oamenii trebuie sa aiba cunostinte bune despre valorile sanatatii si a mijloacelor de a o proteja. Aceste scopuri pot fi indeplinite daca sunt asigurate conditiile sociale, economice si culturale favorabile pentru sanatate.

1.4.7.4.1        Competente – atributii ale CNPSP

- informarea populatiei asupra prevenirii bolilor si asupra educatiei pentru sanatate;
       - sprijinirea activitatilor laboratoarelor judetene de Promovare a Sanatatii si Educatie pentru Sanatate;

- dezvoltarea unor programe de pregatire pentru personalul medical si alti specialisti in domeniul promovarii sanatatii si educatiei pentru sanatate;

- realizarea activitatilor de cercetare fundamentala;

- proiectarea si punerea in practica a programelor pilot de promovarea a sanatatii si educatie pentru sanatate;

- asistenta tehnica;

- consultanta pentru ministere, organizatii internationale si institutii nationale;

 - cooperare cu organizatii internationale, structuri guvernamentale si non-guvernamentale;

- pregatire profesionala pentru personalul ce lucreaza in retelele de promovare a sanatatii, medicale, educationale, mass-media;

- cercetare pentru gasirea unor metode noi de studiu al frecventei repetitiei si evolutiei factorilor care pot afecta starea de sanatate, a fenomenelor care pot avea influente asupra comportamentului si atitudinilor unor variate grupuri de persoane;

La nivel national au fost identificate urmatoarele domenii prioritare:
- Sanatatea reproducerii si educatia sexuala;
- Prevenirea infectiei HIV si SIDA;
- Prevenirea tuberculozei;
- Prevenirea fumatului, a consumului de alcool si droguri;
- Scoli care Promoveaza Sanatatea – Sanatate mentala si emotionala.[9]

1.5 Ce simt oamenii despre a fi bolnav

Un alt aspect important al bolii, pe care farmacistul trebuie sa il ia in considerare cand se afla in fata unui pacient este reprezentat de reactiile emotionale ale individului la boala. Desi oamenii cauta ajutor pentru simptome dintr-o varietate de motive, ei sunt cel mai adesea determinati de ingrijorarea  privind potentiala seriozitate a simptomelor sau de intreruperea functionarii normale ( sau de catre amandoua ). In unele cazuri simptomele si o serie de evenimente care duc la solicitarea si primirea de ajutor medical pot starni sentimente puternice. Daca farmacistul este capabil sa recunoasca si sa inteleaga aceste sentimente, el va fi capabil sa interactioneze si sa ajute pacientul efectiv. Raza de sentimente care pot fi experimentate de catre pacient poate include: frustrare, teama, anxietate, manie, sentimente de dependenta, vina, depresie, pierderea respectului de sine. Aceste sentimente pot surveni in grade variate la diferiti oameni si in situatii diferite si pot fi intampinate la pacienti care primesc medicamente si pentru cel mai putin importante stari cum ar fi hemoroizii sau acneea.

1.6 Ce simt oamenii despre a lua medicamente

Din perspectiva medicala, pacientii iau medicamente deoarece le-au fost prescrise si deoarece au fost sfatuiti de o autoritate medicala sa faca astfel. Din perspectiva ajutorarii pacientului, pacientii iau medicamente dintr-o varietate de motive. In scopul de a ajuta pacientul sa capete cele mai mari beneficii de pe urma tratamentului farmacistul trebuie sa invete sa priveasca administrarea de medicamente din punct de vedere al pacientului.

Acesta poate avea mai multe motive pentru a lua medicatia. Pacientii stiu ca medicatia este un fapt de viata. Un al doilea motiv este cel psihologic: sa reduca teama. Al treilea motiv este asigurarea normalitatii, in ideea de a duce o viata normala.

Totodata, pacientii iau in mod constant decizii independente despre, daca si cum vor lua medicamentele. Cand pacientii primesc informatii si sfaturi de la profesionisti ei iau decizia de a-si modifica atitudinea, luandu-le in considerare, alaturi de experientele, credintele si inclinatiile anterioare.

Inclinatia afecteaza modul in care pacientii primesc si proceseaza informatii pe parcursul procesului de luare a deciziilor. Spre exemplu, pacientii nu stang intotdeauna informatii din taote partile inainte de a lua o decizie, iar unii dentre ei considera ca nu toate informatiile pe care le-au primit se pot aplica neaparat si la cazul lor. In plus, pacientii au dificultati in procesarea unei cantitati mari de „date probabilistice” cum ar fi sansele de aparitie a efectelor secundare sau consecintele agravarii starii lor in cazul neconsultarii unui medic.

Cel mai important aspect este acela ca procesul de luare a deciziilor nu este intotdeauna logic. Farmacistul trebuie sa inteleaga acest proces si sa nu judece modurile ilogice in care oamenii iau decizii.[10]

Oamenii au dreptul si datoria sa participe atat individual cat si colectiv la planificarea si implimentarea ingrijirilor de sanatate”.[11]

1.7 Promovarea  starii de sanatate in farmacii

Asigurarea starii de sanatate se face conform unei strategii care are la baza cinci principii:

1.      Echitate in folosirea si distribuirea serviciilor farmaceutice;

2.      Implicarea activa a populatiei in mentinerea sanatatii;



3.      Sa se puna accent pe asistenta medicala preventiva;

4.      Tehnologie accesibila si fezabila;

5.      Implicarea tuturor sectoarelor sociale pentru promovarea sanatatii;

Obtinerea si mentinerea sanatatii se realizeaza prin imbinarea a zece principii (decalogul sanatatii):

1.              Disciplina muncii, cultivarea performantei pentru obtinerea satisfactiilor profesionale;

2.              Stiinta petrecerii timpului liber;

3.              Alimentatie echilibrata, cu predominarea produsilor naturali;

4.              Calirea organismului prin factori naturali:apa, aer, soare si miscare;

5.              Locuinta igienica si familie inchegata;

6.              Comportament social si constiinta ecologica;

7.              Receptivitate si consecventa fata de deprinderi axiologice si morale;

8.              Cultura sanitara si profilaxia factorilor de risc: sedentarism, alcool, fumat, automedicatie;

9.              Control medical periodic cu respectarea prescriptiilor medicale;

10.          Cunoasterea de sine si automedicatia;[12]

1.8 Organizarea si functionarea sistemului de sanatate

Sistemul de sanatate este constituit dintr-un ansamblu de componente independente dar care interactioneaza intre ele si contribuie la realizarea sanatatii in familii, grupuri si comunitate. Sistemul de sanatate, privit in contextul social, este o parte componenta a sistemului si functioneaza ca un subsistem, in relatii reciproce cu alte subsisteme, cum ar fi sistemul economic, subsistemul de educatie, de protectie sociala, componentele sistemului de sanatate neputandu-se  dezvolta inafara sistemului social. Analizand sistemul de sanatate, si componentele sale functioneaza ca subsisteme, care, firesc, sunt si ele in interrelatie, si pentru buna functionare a sistemului fiecare element se va dezvolta in concordanta cu celelalte.

Relatiile dintre furnizorii si consumatorii de servicii de sanatate au o dimensiune economica si cunosc o evolutie de la simplu la complex.

Un sistem de sanatate optim trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii:

-          accesibilitate financiara, geografica si temporala;

-          calitatea ingrijirilor sa fie standardizata;

-          continuitatea ingrijirilor;

-          eficacitate;

-          eficienta;

-          echitate.[13]



[1] Enachescu, D., Marcu, M., Gr., Sanatate publica si management sanitar, Bucuresti, Editura All, 1994

[2] Chiuldan, H., Voinea, M., (coord), Comunicarea- instrument managerial de baza in cresterea calitatii actului medical in asistenta medicala primara, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Bucuresti, 2005

[3] Farsirotu, Z., S., Organizarea si conducerea farmaceutica, Bucuresti, Editura Medicala. 1982, p.14

[4] Marinescu, C.,Gh., Integrarea socio-profesionala a tinerilor medici si farmacisti, Iasi, Junimea, 1980, p.294-295

[5] Enachescu, D., Marcu, M., Gr., Sanatate publica si management sanitar, Bucuresti, Editura All, 1994, p.80-83

[6] Enachescu, D., Marcu, M., Gr., Sanatate publica si managment sanitar, Bucuresti, Editura All, 1994, p.91

[7] Farsirotu, Z., S., Organizarea si conducerea farmaceutica, Bucuresti, Editura Medicala. 1982, p.77

[8] Enachescu, D., Marcu, M., Gr., Sanatate publica si management sanitar, Bucuresti, Editura All, 1994, p.79

[10]  Diaconu, C., E., Consilierea pacientului-componenta importanta a ingrijirii farmaceutice, UMF „Carol Davila”, Bucuresti, 1999, p. 21-22

[11] Enachescu, D., Marcu, M., Gr.,op. cit. p. 126

[12] Chiuldan, H., Voinea, M., (coord), Comunicarea- instrument managerial de baza in cresterea calitatii actului medical in asistenta medicala primara, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Bucuresti, 2005

[13] Nicodim, R., Vladescu, C., (coord), Managementul serviciilor de stomatologie, Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate, 2001







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




DIURETICE - TEST GRILA
PARTICULARITǍTI CLINICE ALE PIODERMITELOR CU Pseudomonas aeruginosa
TRAHEITA
Citoscheletul si unele miscari celulare
Toxoplasma
TRATAMENTUL SIDA ASOCIAT CU SARCOMUL KAPOSI
GIMNASTICA RESPIRATORIE
SUPURATIILE PULMONARE DIFUZE
Peniciline active fata de pseudomonas
Antivirale active pe virusuri herpetice și varicelo-zosterian