Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Boli ale glandelor accesorii mascule


Boli ale glandelor accesorii mascule




Boli ale glandelor accesorii mascule



Introducere

 

 

 

Organele accesorii mascule include canalele eferente, epididimii, canalele deferente si  ampulele lor, veziculele seminale, glanda prostata, glandele bulbouretrale, uretra, glandele uretrale, glandele preputiale, penis si scrot. Glandele accesorii sexuale sunt veziculele seminale, prostata, glandele bulbouretrale( glandele lui Cowper) si ampula la unele specii (taur). Producerea, structura si functia acestor glande variaza mult printre animalele domestice; de exemplu toate mamiferele au prostata. Unele (oposumul) au chiar trei glande prostate.  Toate animalele domestice cu exceptia pisicii si a cainelui,  au vezicule seminale si toate au glande bulbouretrale  cu exceptia cainelui. Doua functii largi sunt atribuite glandelor accesorii: 1). Secretiile lor dau volumul lichid al spermei; 2). Secretiile glandelor se presupune ca sustin mobilitatea si activitatea metabolica a spermei. Functiile spermei variaza foarte mult intre specii asa cum este evidentiat de diferentele largi ­in fondul chimic si electolitic al secretiilor din glandele a diferite animale.

I.      Activarea androgenilor

Structura si functia tuturor glandelor accesorii mascule depind de stimularea androgenica. Fara androgen (dupa castrare), organele sufera atrofieri. Mecanismul dupa care androgenii afecteaza aceste tesuturi in conditiile normale sau afectate a fost subiectul investigatiilor intense din ultimii 15 ani.

Testosteronul se crede ca actioneaza ca un pro-hormon. Testosteronul se crede ca difuzeaza pasiv dincolo de membrana plasmatica in celule in aceste tesuturi unde este transformat de actiunea 5α-reductazei in 5α-dihidrotestosteron (5α- DHT). Aceasta enzima este gasita in membrana externa nucleara, o continuare a reticului endoplasmatic rugos. Odata formata, 5α-DHT se leaga intr-un mod avid de o proteina receptoare care are o afinitate ridicata dar o capacitate scazuta pentru acest hormon. Legarea 5α-DHT de receptor face ca receptorul sa sufere schimbari conformationale  si complexul modificat este gasit in nucleu unde este potential legat de zonele acceptoare de AND, denumite elemente replicate ale androgenului (ARE). Aceste zone ARE reprezinta regiuni pe gene care sunt contrare cursuluui din regiunile promotoare. Dupa legarea complexelor de receptori steroizi cu zonele ARE, noul ARN mesager si proteine apar in citoplasma celulelor organelor stimulate androgen dependente.

Tractul extern include tractul extern, canalele eferente, epididimul, canalul deferent si uretra. Functiile majore ale acestei portiuni a tractuluui sunt pentru a:

1.     servi ca o conducta pentru ejaculat;

2.     asigura un mediu pentru maturarea spermei; si

3.     asigura o zona pentru depozitul spermal( la majoritatea speciilor, epididimul este portiunea tractului unde are loc depozitarea)

Spermatozoizii sunt eliberati in lumenul plin cu lichid al tubilor seminiferi. Sunt imobili la acest moment si se misca de-a lungul retelei testiculare si canalelor eferente in eididim. Calea exact in care ei ajung la epididim este inca necunoscuta. Unii cercetatori cred ca sunt maturati in timp de curentii lichizi  care rezulta din absorbtia de lichide in partea proximala a epididimului. Altii cred ca sperma imobila este propulsata de energia contractila generata de contractia celulelor muschiului neted, naturala ritmic care captusesc portiuni al tractului. In plus, unele celule care captusesc sistemul canalelor sunt ciliate si probabil participa la propulsarea continutului canalului. Odata ce sperma a intrat in sistemul canalicular epididimal,in mod surprinzator, se produc schimbari fiziologice, morfologice si biochimice. Acestea sunt asociate cu maturarea ca modificarile din corp, schimbari in coada organitelor (care par sa faca sperma mai putin flexibila si mai putin adecvata sa inoate in cercuri), si schimbari ale membranei plasmatice. Una dintre cele mai importante schimbari care se produc in epididim este aceea ca sperma dobandeste mobilitate lineara sau de inaintare. Mobilitatea de inaintare este asociata cu:

1.     o crestere in continutul C-AMP al spermei.





2.     prezenta unei glicoproteine specifice numita "proteina de mobilitate de inaintare" (FMP) care cauzeaza mobilitatea de inaintare a spermei doar cand concentratiile de C-AMP sunt ridicate.

Se crede ca FMP se leaga de membrana spermei si astfel "declanseaza" mobilitatea de inintare a spermei continand nivele ridicate de C-AMP. Mobili, spermatozoizii ejaculati la unelele specii sunt incapabili de fertilizare in momentul intrarii in tractul femelei. La aceste specii sperma devine capabila sa fertilizeze doar la expunerea la un tract femel estrogen-dominat. Procesul se numeste capacitate.

Epididimul serveste de asemenea ca o zona de depozitare pentru sperma inainte de ejaculare. Specii care copuleaza frecvent (berbecul) au de obicei un rezervor mare de sperma matura prezent in coada epididimului. Unele animale (liliecii) sunt capabile sa depoziteze sperma matura pentru cateva luni in epididim. In cele din urma, sperma depozitata sufera schimbari degenerative si celulele epididimale fagociteaza celulele deteriorate.

Lichidul epdidimal contine concentratii ridicate glicero-fosforilcolina. Initial s-a crezut ca sperma utiliza aceasta substanta ca o sursa de energie, dar din moment ce s-a aratat ca sperma nu poate metaboliza acest compus, acum se crede ca functioneaza in stabilizarea spermei sau in mentinerea presiunii lichidului osmotic a lichidului epididimal. Cantitati mari de glicoproteine bogate in acid de siliciu sunt prezente de asemenea si poate juca un rol in reducerea functiei in sperma.

Lichidul epididimal este bogat in lipide. Spermatozoizii in epididim par a fi dependenti de lipide si posibil de aminoacizi ca sursa de energie. Concentratii ridicate de carnitina sunt gasite in lichidele epididimale ale unor specii care se crede ca faciliteaza transferul acizilor grasi la mitocondria spermei.

Dupa cum s-a precizat anterior structura si functia epididimului este dependenta de stimularea androgenului. In plus se crede ca androgenii actioneaza asupra celulelor spermatice in maturare gazduite in interiorul epididimului. Concentratia androgenului din interiorul retelei testiculare, canalelor eferente si epididim se apropie de cea gasita in sangele venei spermatice. Aceasta concentratie ridicata de androgen este obtinuta de o proteina secretata de celulele testiculare Sertoli numita proteina de legare de  androgen (ABP). ABP are o afinitate de legatura mare pentru testosteron si 5α-DHT. Se presupune ca ABP leaga androgenul format in testicole si creaza concentratia locala ridicata de hormoni necesari pentru maturarea spermei in interiorul tubilor seminari eferenti. In plus, se presupune ca faciliteaza transportul testosteronului la epididim pentru a fi disponibil in concentratii ridicate pentru transformarea in 5α-DHT de celulele ce captusesc acest organ.

II.   Boli patologice majore ce implica epididimul si tubii eferenti

1.     Anomalii: Anomalii ale epididimului se intalnesc in special la taur, berbec si caine. Aplazia segmentala a sistemului canalului mezonefric (canalul Wolfian) la taur implica de obicei veziculele seminale si ampulele la fel ca epididimul de pe partea afectata. Corpul si coada epididimului sunt zonele implicate cel mai frecvent. Cand capul epididimului este implicat exista nereusita absorbtiei materialului secretor. Presiunea din spate care se dezvolta apoi ce rezulta in edem si degenerare testiculara. In contrast defecte ale portiunii joase a epididimului nu apar sa intervina in absortia materialului secretor. Anomalii ale epididimului pot fi diagnosticate frecvent la examinarea clinica. Daca exista vreun defect in capul epididimului nu vor fi pasaje de sperma si coada va fi mica. Clinic aceasta anomalie poate fi detectata fortand testicolul catre fundul scrotumului. O comparatie a dimensiunilor celor 2 epididime poate fi determinata mai apoi.

2.     Granuloamele spermatice neinfectioase: Acestea se dezvolta ocazional in epididim la toate speciile. La rumegatoare, granulomul spermatic este prezent de obicei in regiunea tubilor eferenti. Destul de frecvent, unul sau mai multe din tuburile eferente sfarsesc orbeste si spermatozoizii migreaza insegmentele oarbe unde sufera degenerari. Asta rezulta in dezvoltarea granuloamelor spermatice care pot fi unilaterale sau bilaterale. Granulomu lspermatic bilateral datorat dezvoltarii anormale a tubilor eferenti este o cauza frecventa de sterilitate la tap. Spematozoizii contin acid micolic care este responsabil aparent pentru leziunea granulomatoasa care se aseamana cu leziunile inflamatorii din tuberculoza. Astfel, mase de sperma care migraza in tesutul interstitial sunt inconjurate de histiocite, limfocite, celule plasmatice si celule gigant Langerhans. Leziunea timpurie din tubii eferenti orbi este una a staticului spermei. In unele cazuri leziunile nu inchid lumenul epididimului si de aceea nu pot interveni in trecerea spermatozoizilor prin  sistemul canalelor accesorii.




3.     Epididimita: Episisimita datorata organismelor bacteriene incepe de obicei in coada epididimului, producand o umflatura mare si ferma. Leziunile se extind progresiv spre corpul epididimului si pot afecta in cele din urma capul. Leziunile inflamatoare ale organelor reproductive sunt limitate de obicei la animalele mature sexual.

In multe parti ale lumii, epididimita datorata bacteriei Brucella ovis este o cauza semnificativa a infertilitatii la berbeci. A fost recunoscuta prima oara in Noua Zeelanda si a fost observata subsecvent in numeroase alte tari. Multe cazuri nu sunt diagnosticate clinic pana nu se afla in faza cronica a bolii. Aceasta leziune, ca multe alte infectii bacteriene ale epididimului, incepe in coada epididimului se extinde gradat in multe alte zone. Adeziuni numeroase si dense se dezvolta intre tunica si coada epididimului si a testiculului. Degenerari testiculare se produc in gonada afectata, probabil ca rezultat al presiunii din spate. Granuloamele spermei se produc adesea ca efect  secundar infectiei bacteriene. In aceste cazuri, mase masticoase de spermatozoizi pot de obicei fi observate la examinarea macroscopica. Procesul inflamator distruge aparent epiteliul epididimului, permitandu-le spermatozoizilor sa migreze in tesutul interstitial, ceea ce cauzeaza o reactie granulomatoasa foarte incrcata.

Actinobacillus seminis produce de asemenea o epididimita si o infectie acuta, care se intalneste mai mult la berbecii tineri, acestea pot fi asociate cu o periorhita grava difuza. Leziunea histologica este similara cu cea gasita la epididimita cu Brucella ovis.

Epididimita este vazuta frecvent la caine dar au fost facute foarte putine studii pentru a determina etiologia sa. Epididimita acuta supurativa se datoreaza de obicei organismelor bacteriene. Epididimita la caine este de obicei o leziune, cronic activa care progreseaza lent, care rezulta in largirea gradata a epididimului, producand o masa ferma, solida.

S-a raportat ca rapciuga cauzeaza epididimita la caini maturi sexual. Daca cainele isi revine din boala acuta, o leziune progresiva, fibroasa a epididimului se va dezvolta adesea. Incluzii intranucleare si intracitoplasmatice sunt prezente frecvent in epiteliul epididimal, care deosebeste aceasta leziune de cele formate doar de bacterii. Atat testiculele cat si epididimul sunt implicate, dar reactia inflamatorie este de obicei mult mai severa in epididim. Durata de persistenta a virusului in organele reproductive nu a fost stabilita. Masculii infectati pot raspandi infectia femelelor susceptibile in timpul coitusului.

Un organism clasificat ca Brucella canis a fost recunoscut ca o cauza severa de epididimita la caini. Boala s-a intalnit prima data la coloniile de beagle, dar nu este specifica rasei. Catelele pot avorta in orice etapa a sarcinii, dar majoritatea avorturilor au fost observate la aproximativ 50 de zile de gestatie. La mascul, cauzeaza epididimita granumomatoasa, prostatita, degenerare testiculara si ulceratii ale scrotului. Este posibil ca boala sa fie raspandita veneric, dar ingestia de materiale contaminate pare a fi metoda cea mai obisnuita de transmitere. Organismele au fost recuperate din sangele cainilor infectati pe perioade de 10 luni. Boala poate fi diagnosticata prin izolarea organismelor din materialele avortate si din alte tesuturi infectate , sau prin testul de aglutinare a serului.

4.     Spermatocelii: Spermatocelii, dilatatii chistice ale epididimului cu acumulari de sperma, se intalnesc la toate speciile. Dezvoltarea unui spermatocel se produce in urma unei ocluzii congenitale sau dobandite a canalului.Incluzia si concentrarea  spermei intr-o dilatatie chistica este urmata de o atrofierea epiteliului cu fragmentarea membranei bazale. Extravazarea spermei se produce apoi, ceea ce initiaza un raspuns granulomatos in stroma inconjuratoare.

5.     Adenomioza epididimului bovin si canin: Adenomioza epididimului este caracterizata de invazia straturilor musculare a tubilor epididimali de catre captuseala epiteliala. Intr-un studiu, adenomioza epididimului a fost gasita la 43,6% din 695 de tauri cu o varsta medie de 9 ani. Intr-o serie de caini cu tumori celulare Sertoli secretoare de estrogen, 13 animale aveau adenomioza a epididimului. Am observat adenomioza epididimului la cainii tratati cu estrogen. Adenomioza a fost produsa in canalul deferent al iepurelui tratat cu estrogen. Asadar se pare ca adenomioza epididimului la iepure si caine se datoreaza stimularii estrogenice care ar putea fi de asemenea cauza bolii la boii mai batrani.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




HOMEOPATIE SI BIOTIPOLOGIE
RELATIA MEDIC-PACIENT - PSIHOLOGIA MEDICULUI
Traumatismele toracopulmonare
VOMITOXICOZA (Intoxicatia cu factorul emetizant si de refuz al hranei)
TOXICOLOGIA
Luesul tertiar
LUCRARE DE LICENTA ASISTENTI MEDICALI - ECHILIBRUL FLUIDO-COAGULANT POLITRAUMA VERSUS SEPSA
ANALIZA SI CONTROLUL MEDICAMENTELOR - TEST GRILA
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR MEDICAL
ATEROMATOZA, ATEROSCLEROZA ARTERIOSCLEROZA