Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
Tipuri de grupuri utilizate in asistenta sociala


Tipuri de grupuri utilizate in asistenta sociala




Tipuri de grupuri utilizate in asistenta sociala

        Grupuri recreative

        Grupuri educative si de formare a abilitatilor

        Grupuri de decizie si rezolvare de probleme




        Grupuri de auto-ajutorare

        Grupuri de socializare

        Grupuri terapeutice

        Grupuri "de intalnire"

Grupuri recreative

Obiectivele acestor grupuri se realizeaza prin intermediul activitatilor care sunt efectuate cu placere si au efecte recreative.

Cel mai adesea, astfel de activatati se initiaza spontan, fara interventia vreunui lider din afara grupului de participanti. Ceea ce ar putea oferi o organizatie cu profil social, ca raspuns la diveresele initiative ale clientilor, ar fi de, exemplu, un spatiu adecvat, diverse echipamente, sau mijloac de transport, daca este vorba de o iesire in natura.

Pe de alta parte, unele organizatii se pot specializa tocmai in a oferi astfel de mijloace logistice pentru a stimula participarea anumitor categorii de clienti la activitati recreative, ca alternativa la petrecerea timpului pe strada sau ca mijloc de preventie a comportamentelor delincvente.

Alte grupuri cu caracter recreativ, pot fi conduse de profesionisti, mai ales atunci cand este vorba de organizarea competitiilor sportive, a expozitiilor de arta si artizanat, sau alte activitati similare.

Grupuri educative si de formare a abilitatilor

Astfel de grupuri au ca scop achizitionarea de cunostintie si deprinderi. Ele sunt conduse de un lider cu competente si experienta in domeniu si se desfasoara cel mai adesea intr-o maniera didactica, grupul semanand destul de bine cu o clasa de elevi care sunt incurajati sa interactioneze si sa-si exprime opiniile. Exemple de astfel de grupuri pot fi numeroase si diverse: grupuri educative pentru tinerele mame, grupuri pregatitoare pentru asistentii maternali sau parintii adoptivi, grupuri de pregatire pentru voluntari, grupuri pentru insusirea tehnicilor de comunicare ca si a asertivitatii, etc.

Grupuri de decizie si rezolvare de probleme

Atat ofertantii cat si beneficiarii serviciilor sociale devin la un moment dat implicati in procese decizionale sau sunt pusi in situatia de a rezolva probleme de interes comun.

Ofertantii sunt interesati sa organizeze intalniri cu grupuri de potentiali beneficiari pentru a defini si orienta misiunea si politica organizatiei, ca si pentru a initia sau dezvolta servicii sociale si in acest caz au nevoie sa stie care ar putea fi cele mai convenabile pachete de servicii, cum sa se realizeze optim distribuirea acestora, ce ar presupune o coordonare eficienta a organizatiei din punctul de vedere al "consumatorului" (de servicii sociale).

Potentialii beneficiari (clienti) ai serviciilor sociale pot, la randul lor, sa innitieze intalniri pentru a putea identifica nevoile comunitatii. Datele astfel colectate, ca si grupul insusi pot influenta dezvoltarea de noi programe in cadrul organizatiilor deja existente sau pot demonstra oportunitatea si utilitatea infiintarii unora noi.

Asistentii sociali vor juca in astfel de situatii rolul de agenti ai schimbarii, de promotori ai initiativelor comunitare.

In cazul grupurilor in discutie, fiecare participant aduce spre dezbatere atat probleme de interes personal cat si de interes comun. Prin aceasta grupul se confrunta cu trei tipuri de probleme care rezulta din:

        raportul grup-individ (decizia grupului este inferioara sau superioara celei individuale?);

        calitatea gandirii in grup (deciziile sunt acceptate fara a fi luate in considerare toate altrnativele pro si contra, fiind resimtita o anumita "presiune sociala");

        modul in care se ia decizia: prin consens sau prin vot majoritar (decizia prin consens este sustinuta de toti membrii, in timp ce decizia prin vot majoritar genereaza frustrari "minoritatii", mai ales daca raportul procentual este de 51-49).

Exemplificam, in cele ce urmeaza, doua dintre cele mai des utilizate tehnici de luare a deciziilor si rezolvare de probleme.

"Brainstorming"

"Brainstorming"-ul (in continuare BS), (Maier, 1970; Osborn,1963) este o foarte buna tehnica de grup pentru gasirea unor modalitati de realizare a scopurilor propuse. Intr-o prima aproximatie, definirea BS poate fi generarea de idei pentru solutionare unor probleme. Totusi termenul desemneaza si anumite tehnici specifice pentru generarea ideilor, inventarierea posibilitatilor sau a alternativelor de actiune. Utilizarea BS inseamna de fapt, identificarea a cat mai multor posibilitatide solutionare de probleme. De obicei, BS se desfasoara in cadrul unui grup condus de un moderator care are si sarcina de a facilita producerea ideilor.

Egan, (1982), a identificat cateva tehnici care faciliteaza procesul de producere a ideilor:

1.      Renuntarea la "a judeca". Pentru a ajuta un grup sa produca idei se impune renuntarea la critica ideilor produse de membri. Daca ideile sunt criticate, fluxul producerii ideilor se va reduce sau stopa deoarece oamenii vor inceta sa mai produca idei noi.

2.      "Descatusarea eului". Participantii vor fi incurajati sa mentioneze cele mai traznite idei. Chiar daca produc ilaritate, unele idei "nebunesti" se pot dovedi utile in timp.

3.      "Incurajarea productiei de idei". Cu cat sunt mai multe idei, cu atat creste posibilitatea ca unele dintre ele sa fie utilizabile. Moderatorul va incuraja fiecare participant in parte sa produca cat mai multe idei.

4.      Combinarea - ajuta participantii sa reuneasca sau sa combine ideile generate si in urma acestui proces sa gaseasca noi posibilitati. Acest proces, care solicita imaginatia participantilor, este stimulat de vederea listei pe care au fost inscrise ideile.

Dupa procesul de generare a ideilor grupul va incepe sa le ordoneze pe categorii, ceea ce va oferi prilejul de a comenta anumite idei sau aspecte ale acestora.

Tehnica grupurilor nominale

(identificarea problemelor si luarea deciziilor)

Grupurile nominale au fost studiate si dezvoltate de Andre Delbecq si Andrew Van de Ven (1971). Acest tip de grup se foloseste pentru identificarea problemelor si luarea deciziilor. Specificul acestui tip de grup este ca indivizii lucreaza in prezenta celorlalti dar nu interactioneaza verbal. Identificarea nevoilor este un proces complex in cadrul caruia este foarte important ca populatia tinta (potentiala beneficiara a unui serviciu social) sa-si exprime, inteleaga si articuleze problemele, nevoile si scopurile.

Anumite cercetari sustin ca grupurile nominale sunt superioare "Brainstormingului" ca si altor tipuri de interactiuni in grup, pentru generarea de informatii relevante pentru problema a carei solutie trebuie gasita. Cantitatea dar si calitatea, caracterizeaza productiile din cadrul grupurilor nominale. Elementele care confera superioritate acestui tip de grupuri sunt:

Ø      abordarea nominala se aseamana, intr-o oarecare masura, cu un "joc mistic" care stimuleaza interesul participantilor;

Ø      tensiunea creatoare este stimulata de sarcinile care trebuiesc rezolvate individual;

Ø      evaluarea diferitilor itemi este interzisa, ceea ce reduce substantial presiunea asupra exprimarii ideilor "minore", neconventionale.





Ø      abordarea nominala inseamna si economie de timp.

Pasii in conducerea unui astfel de grup sunt:

1.      Adunarea / formarea unui grup de orice marime (putand merge pana la 100 de persoane) si explicarea situatiei. Se va sublinia importanta ideilor legate de subiectul discutiei.

2.      Impartirea grupului mare in subgrupuri mai mici (5-8 persoane fiecare) Fiecare grup se va aseza in jurul unei mese separate sau in scaune / banci aranjate in cerc.

3.      Distribuirea unor foi care contin intrebari la care participantii trebuie sa raspunda. ( de ex: ce subiecte v-ar interesa sa fie tratate in cadrul acestui curs?)

4.      Timp de 15-20 min. participantii alcatuiesc individual liste cu raspunsurile pe care le considera potrivite.

5.      Un "tour de table" sau "roud robin" va avea loc in fiecare grup, pentru fiecare item in parte. Un membru al grupului inregistreaza pe tabla raspunsurile si procesul continua pana cand nu mai sunt idei. Pana la terminarea acestei etape nu sunt permise discutiile sau evaluarile.

6.      "Flip-chart"-urile provenite de la fiecare grup vor fi expuse / afisate. Exista doua modalitati de abordare:

a)      fiecare item este citit tuturor participantilor;

b)      fiecare grup face o trecere in revista a ideilor produse in grupul respectiv.

Ambele modalitati functioneaza: prima pentru grupuri mai mici, a doua pentru grupuri mai mari.

7.      Dupa ce fiecare participant se familiarizeaza cu toate ideile listate i se cere sa le mentioneze pe cele 5 care i se par mai importante (pe o foaie, individual)

8.      Aceste selectii sunt apoi inregistrate, tabelate si afisate. Problemele si ideile care au fost alese de cele mai multe ori, sunt considerate de catre membri grupurilor, ca fiind cele mai importante.

Grupuri de auto-ajutorare

Grupurile de auto-ajutorare au devenit, in timp, extrem de populare si se bucura de mult succes, fiind, intr-adevar, eficace pentru anumite tipuri de probleme personale si /sau sociale. Definitia comprehensiva a acestor grupuri, formulata de A. Katz si E. Bender, (1976), ne permite sa intelegem atat popularitatea de care se bucura cat si eficacitatea lor.

Grupurile de auto-ajutorare sunt structuri grupale, de dimensiuni relativ mici, organizate volutar, pentru ca participantii sa-si ofere sprijin mutual si pentru atingerea anumitor scopuri. Aceste grupuri sunt, de regula, formate pe criterii de similaritate, si reunesc persoane care convin sa-si acorde sprijin mutual, raspunzand astfel unor nevoi comune, precum:

        nevoia de a schima anumite practici, comportamente, atitudini, personale sau sociale;

        nevoia de a depasi anumite situatii de viata,

        nevoia de a sti cum sa faca fata unor boli si / sau handicapuri.

Initiatorii si participantii la astfel de grupuri considera ca rezolvarea situatiei lor nu incumba autoritatilor, institutiilor publice sau organizatiilor, considerandu-se ei insisi responsabili si competenti pentru gasirea solutiilor, prin intermediul interactiunilor sociale.

In cadrul grupurilor de auto-ajutorare membrii isi acorda reciproc atat sustinere emotionala cat si materiala. In mod frecvent ele sunt orientate de o cauza comuna si au ca scop promovarea unei anumite ideologii, a anumitor valori, prin intermediul carora membrii considera ca isi pot defini si afirma mai clar identitatea.

Clasificarea grupurilor de auto-ajutorare

1.      Grupurile ce au ca scop dezvoltarea sau schimbarea personala. Cel mai reprezentativ exemplu pentru acest tip de grup este cel al "Alcoolicilor Anonimi". Raspandite sunt insa si grupurile de recuperare a persoanelor cu handicap mintal, grupurile de persoane supraponderale ("Weight Watchers" - "Pazicii Greutatii"), si alte asemenea.

2.      In SUA sunt foarte raspandite grupurile care militeaza pentru o cauza, fie ca aceasta este in beneficiu personal, al familiilor, al grupurilor restranse sau al unor categorii largi ale populatiei. Scopurile unor astfel de grupuri pot fi: de a schimba legislatia, de a crea noi servicii, de a influenta o anumita politica. Exemple pot fi organizatiile pentru apararea drepturilor diferitelor categorii de persoane.

3.      Grupuri al caror scop este de a promova modalitati alternative de viata (grupuri ale homosexualilor).

4.      Grupuri care ofera protectie si chiar adapost persoanelor aflate in declin fizic sau psihic, sau celor care se tem de presiuni din partea familiilor sau a unor grupari sociale, ca reactie la anumite fapte, atitudini sau comportamente asumate public (ex-consumatorii de droguri, persoanele infectate cu virusul HIV, femeile care avorteaza sau sunt adeptele liberalizarii avortului).

5.      Grupuri mixte, care intrunesc caractersticile a doua sau mai multe dintre categoriile mai sus mentionate.

Grupurile de auto-ajutorare se bazeaza pe:

        increderea si libertatea participantilor de a face confesiuni, de a dezvalui aspecte ale vietii personale care constituie o problema de rezolvat;

        povestirea experientelor trecute in legatura cu respectiva problema, ca si expunerea modului in care intentioneaza sa ii faca fata in viitor;

        apelul la ajutor si aceeptarea ajutorului din partea celorlalti membri, in cazuri de urgenta (de exemplu, nevoia de a consuma alcool sau alte droguri).




Exista si alte motive care contribuie la succesul grupurilor de auto-ajutorare:

        Membrii acestor grupuri se pot raporta la problema respectiva "din interior", ceea ce le perminte sa-i inteleaga si sa-i ajute pe ceilalti in cunostinta de cauza.

        Pentru ca au trecut prin experiente similare, sunt sensibili si motivati sa-si ajute semenii in suferinta.

        Participantii la astfel de grupuri beneficiaza si de ceea ce se poate numi "terapia celui care ajuta": cel care ofera ajutorul dobandeste nu numai o stare de bine, (multumirea de a putea fi de ajutor), ci si o alta perspectiva asupra propriilor probleme (problemele sale sunt similare cu ale altora sau, ale acelora sunt chiar mai grave decat ale sale).

        Unele grupuri de auto-ajutor strang fonduri si dezvolta programe comunitare (de exemplu parintii copiilor cu handicap mintal).

        Un alt avantaj al acestor grupuri este ca reusesc sa-si realizeze scopurile cu fonduri relativ reduse.

Grupuri de socializare

Numerosi autori considera ca socializarea reprezinta obiectivul fundamental al oricarui tip de grup, deoarece prin activitatile de grup se urmareste, in general, schimbarea atitudinilor si comportementelor participantilor astfel incat acestea sa devina acceptabile social. Nota distinctiva a grupurilor de socializare este aceea ca, prin intermediul lor se urmareste explicit dezvoltarea abilitatilor sociale, cresterea increderii in sine ca si planificarea unor scopuri emergente.

Grupurile de socializare pot fi organizate:

        cu tineri ce au manifestari predelincvente, cu scopul de a reduce propensiunea spre astfel de comportamente,

        cu persoane apartinand unor etnii diferite, pentru reducerea tensiunilor interetnice,

        cu varstnici, cu scopul de a-i remotiva pentru o viata activa ca si pentru a-i implica in diferite activitati,

        cu delincventi aflati in detentie, cu scopul de a-i pregati pentru reintegrarea in familie si comunitate dupa liberare,

        cu viitoarele tinere mame, in perioada de sarcina, pentru a planifica viitoarele roluri,

. si evident lista ar putea continua.

Conducerea grupurilor de socializare reclama cunostinte si abilitati substantiale in domeniile dezvoltarii personale, a pregatirii pentru schimbare si a stimularii schimbarii, a dinamicii de grup.

Grupuri terapeutice

Grupurile terapeutice reunesc membri care se confrunta cu probleme de viata dificile, ca si membri cu tulburari emotionale si de personalitate.

Conducerea grupurilor terapeutice presupune stapanirea in cel mai inalt grad:

        a cunostintelor despre dezvoltarea personalitatii, comportamentul uman, dinamica de grup;

        a capacitatilor de empatizare, receptare, reactivitate si disponibilitate vis a vis de problemele celorlalti;

        a competentelor de consiliere ca si a tehnicilor de grup menite sa creeze un climat protectiv, de incredere, optim pentru recuperarea si dezvoltarea personala, propice schimbarii.

Grupurile terapeutice au multe elemente comune cu consilierea individuala, deoarece scopurile lor vizeaza prelucrarea in profunzime a temelor personale ca si elaborarea unor strategii de rezolvare a acestora. Liderii grupurilor terapeutice opteaza de regula pentru o modalitate de abordare specifica:

        Psihanaliza

        Terapia cognitiva

        Terapia experentiala

        Analiza tranzactionala

        Terapia centrata pe client

        Psihodrama

Desi grupurile terapeutice au inceput prin a fi conduse de psihologi si psihiatri, formarile in psihoterapiile de grup includ in prezent si asistentii sociali. Este din ce in ce mai raspandita, in prezent, in lume, utilizarea grupurilor terapeutice in practica asistentei sociale si aceasta deoarece, fata de interventia individuala abordarile de grup prezinta unele avantaje:

        in grupuri este functional pentru participanti principiul "terapiei terapeutului": membrii grupului au posibilitatea de a experimenta roluri diverse, inclusiv acela de a oferi ajutor celorlalti (prin impartasirea experientei proprii, prin distribuirea in roluri de "persoana care ajuta", etc);

        grupul faciliteaza perceperea propriei probleme si din perspectiva celorlalti, sesizarea faptului ca exista alternative de a trai, intelege si rezolva o problema de viata;

        grupul reprezinta un mediu propice de experimentare si exersare a abilitatilor de relationare pentru cei care intampina dificultati;

        practica a demonstrat ca schimbarile de atitudine, comportament si chiar personalitate se produc mai repede in cadrul grupurilor decat in interventiile individuale;

        desi efortul profesional al liderului este considerabil in cadrul grupurilor, un avantaj este ca de acesta (de efortul profesonal), beneficiaza simultan mai multe persoane.



In concluzie, liderul grupurilor terapeutice va utiliza cunostintele si abilitatile proprii consilierii individuale si dinamicii de grup cu scopul de a ameliora disfunctiile atitudinale si comportamentale.

Grupuri "de intalnire"

Aceasta denumire desemneaza generic grupuri al caror scop este acela de a favoriza cunoasterea si increderea interpersonala prin:

        constientizarea elementelor comune ca si a diferentelor,

        sensibilizarea participantilor fata de o tema sau problema

        faclitarea comunicarii directe.

Denumiri intr-o oarecare masura sinonime celei de "grup de intalnire", sunt "grup de sensibilizare" si "grup T" (Training = antrenament).

Aceste grupuri presupun relationarea membrilor de o maniera interpersonala foarte apropiata, bazata pe incredere, sinceritate, deschidere si chiar dezvaluire personala. Participantii la astfel de grupuri sunt dispusi sa se exprime, sa "isi deschida sufletele", lasa sa transpara sentimentele, sunt motivati pentru a experimenta "aici si acum", intr-o atmosfera informala, calda, modele de atitudini si comportamente pe care doresc sa le insuseasca si care, au constituit miza schimbarii anticipate, odata cu intrarea in grup.

In vederea realizarii schimbarilor scontate grupurile parcurg un proces in trei etape (care sunt in aclasi timp si sarcini de grup), si anume:

1.      "dezghetarea"

2.      schimbarea

3.      "reinghetarea"

1. Prima etapa, "dezghetarea", consta in intalnirea grupului cu scopul de a interactiona, utilizand modele atitudinal - comortamentale diferite de cele obisnuite, care in ani si ani de exersare au devenit automatisme, rutina.

Stilul personal de interactiune, indelung exersat, s-a transformat treptat intr-un fel de "a doua natura" si chiar mai mult, s-a dovedit a fi functional. Participantii la grup sunt constienti de aceasta situatie (care constituie si o sursa importanta de rezistenta la schimbare), dar pe de alta parte simt nevoia unei transformari, a unei "cresteri" personale, pe care singuri nu au reusit sa o realizeze atat datorita efortului pe care il necesita o astfel de initiativa cat si datorita disconfortului de a renunta la ceva obisnuit, cunoscut, pentru ceva nou, incert, nevalidat. "Dezghetul" survine atunci cand este luata decizia de a renunta la pattern-urile comportamentale si cand participantii sunt pregatiti psihologic sa exploreze noi cai de relationare in vederea schimbarii. In acesta etapa sunt recomandate exercitiile structurate "de incredere", de "aducere" a participantilor "aici si acum", de familiarizare cu locul si cu grupul.

2. Cea de-a doua etapa, cea a schimbarii, este de obicei, facilitata de reactiile spontane ale membrilor grupului, de feed-back-urile primite. Aceasta deoarece, in mod obisnuit, noi nu primim feed-back-uri explicite la atitudinile si actiunile noastre, nu stim ce efecte au acestea asupra celorlalti. Prin contrast, in grupuri, tocmai feed-back-urile si sharing-urile (impartasirea experientelor si trairilor similare) sunt incurajate, deoarece sunt relevante pentru constientizarea modului in care suntem perceputi sau ii influentam pe ceilalti. Odata identificat un comportament ce trebuie schimbat, noi forme de raspuns, de interactiune pot fi experimentate in climatul securizant al grupului.

3. Cea de-a treia etapa este destul de nefericit numita "reinghetarea", deoarece nu reflecta corect procesul de referinta si are o conotatie ce trimite mai curand la regiditate decat la procesele de schimbare si dezvoltare care ii sunt proprii. In aceasta etapa sunt caracteristice procesele de "intarire" si "fixare" a noilor modele comportamental - atitudinale achizitionate, astfel incat ele sa-si probeze eficacitatea. Daca noile modele nu sunt "fixate" in aceasta etapa, participantii la grup se vor confrunta cu o puternica tendinta de revenire a vechilor pattern-uri. De altfel, liderul are si misiunea de a preveni membrii, ca odata cu terminarea grupului nu se incheie si procesul de schimbare in care au intrat, ci, ca acesta este unul continuu, care trebuie supravegheat si in afara grupului, iar efectele schimbarii se vor traduce si prin procese de crestere si dezvoltare personala, de asemenea, continue.

Se impune, credem, o comparatie cu grupurile terapeutice pentru a sublinia principala diferenta:

        grupurile terapeutice au ca principal scop explorarea in profunzime a problemelor personale si/sau emotionale ale fiecarui membru si apoi dezvoltarea unei strategii personale de rezolvare;

        in grupurile de sensibilizare, de exemplu, se urmareste, in primul rand, cresterea nivelului de constientizare in legatura cu problemele personale si de relatie, pentru ca ulterior membrii sa se simta liberi sa experimenteze noile modele comportamentale.

Grupurile de intalnire sunt utilizate foarte frecvent in domenii precum:

        formarea abilitatilor in profesiile de ajutor,

        formarea abilitatior manageriale,

        antrenarea clientilor pentru dobandirea abilitatilor interpersonale,

        dezvoltarea responsabilitatii civice,

        pregatirea actiunilor comunitare.

Grupurile de intalnire sunt destul de controversate datorita riscurilor pe care le comporta:

        insuficient pregatite prin intermediul catorva sedinte de grup, anumite persoane se pot declara lideri si pot conduce grupurile la actiuni si procese periculoase, pe care nu le pot controla;

        grupurile de intalnire pot avea ca efect amplificarea sau acutizarea unor probleme personale, care raman nerezolvate datorita duratei relativ scurte de desfasurare a grupurilor (de exemplu, cineva poate renunta la mecanismele de aparare obisnuite fara a fi invatat alte modele de interactiune);

        unii indivizi pot avea manifestari psihotice pe parcursul sedintelor de grup, ceea ce inseamna ca nu pentru toate persoanele grupurile constituie o modalitate favorabila de lucru;

        participantii sunt expusi abuzurilor celorlati membri daca liderul nu impune si nu controleaza respectarea standardelor etice;

        in cadrul grupurilor de intalnire nu se pot produce schimbari spectaculoase, dar daca exista astfel de asteptari din partea membrilor, si astfel de ambitii din partea liderilor si unii si altii vor fi deceptionati.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Propuneri de masuri pentru reducerea abandonului
METODE UTILIZATE IN ASISTENTA SOCIALA
Tipuri de grupuri utilizate in asistenta sociala
Evaluarea programelor sociale
FACTORI AI INSTITUTIONALIZARII
ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL ROMANESC
MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE ASISTENTA SOCIALA
Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Resita, judetul Caras-Severin
Abordari conceptuale privind serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala
Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Romania