Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Asistenta sociala


Index » sanatate » Asistenta sociala
» Abordari conceptuale privind serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala


Abordari conceptuale privind serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala




Abordari conceptuale privind serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala

1.1. Cateva consideratii privind relatia dintre dezvoltarea sociala si serviciile de sanatate

Starea de sanatatea a unei natiuni coreleaza cu multiple dimensiuni ale calitatii vietii: venit, loc de munca, locuire si utilitati, echitate si calitate a serviciilor de sanatate si educatie si nu numai. Conform definitiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, adoptate in ultimii 30 de ani, sanatatea unui om nu ar trebui sa se rezume doar la o lipsa a bolii, ci la o stare de prosperitate atat fizica, cat si mentala si sociala. Prin aceasta definire moderna, sanatatea individului este strans legata de conceptul de calitate a vietii, mai mult ca niciodata. Pornind de la aceasta viziune, in tarile dezvoltate oferta de servicii de sanatate este combinata cu succes, in prezent, cu servicii de consiliere psihologica sau de asistare sociala, cu servicii la domiciliul pacientului sau servicii eficiente medico-sociale, pentru persoane cu dizabilitati sau persoane cu alte tipuri de probleme medicale si sociale, in acelasi timp. Politicile sociale in domeniul sanitar se combina, eficient, cu alte tipuri de




politica sociala, pentru o investire cat mai adecvata in recuperarea capitalului uman al respectivei comunitati.

Modelul lui Lalonde demonstreaza ca factorii care influenteaza sanatatea au diverse ponderi in aceasta corelatie. Astfel, dezvoltarea economica a societatii (standardul de viata al individului) are cea mai mare influenta, de peste 50% asupra sanatatii acestuia, urmeaza materialul genetic mostenit, stilul de viata adoptat si factorii de mediu (obiceiuri de alimentatie, exercitiu fizic, stres, conditii de munca, comportament de prevenirea si tratare a problemelor de sanatate, consumul de tutun, alcool, droguri etc.), nivelul de educatie al individului, in cele din urma, serviciile medicale intervenind doar cu o pondere de 15–20%. Este necesara o analiza pertinenta realizata de catre factorii de decizie asupra dimensiunilor sociale care coreleaza in acest model pentru a se putea face

previziuni pe termen lung si a se stii in ce punct trebuie actionat, pentru a se obtine rezultatele dorite.

Omenirea a facut progrese remarcabile in secolul al XX-lea (foarte evidente, pentru tarile dezvoltate) in privinta dezvoltarii economice, in primul rand, dar si a dezvoltarii tehnologiei (inclusiv medicale), a descoperirii fara precedent de noi medicamente, a eradicarii unor boli, inainte, mortale, a informarii populatiei cu privire la preventie/tratament, ceea ce a dus, pe parcursul ultimelor sase decenii, la o crestere spectaculoasa a sperantei de viata si a calitatii vietii in tarile dezvoltate.

In ciuda acestor progrese in partea dezvoltata al lumii, in cazul tarilor sarace, dezvoltarea economica este prima stavila care determina o sanatate precara a populatiei si o speranta de viata scazuta. In tarile sarace exista inca oameni care sufera de inanitie sau care mor din cauza unor boli, eradicate de mult in tarile  dezvoltate. Tarile dezvoltate au si ele probleme nerezolvate, legate de existenta unor grupuri dezavantajate economic si sociosanitar, de disparitati in oferta de servicii medicale intre regiuni, de unele boli raspandite, pentru care nu exista inca tratament la nivel global (printre care cele mai cunoscute: infectia HIV si cancerul), legate de poluarea mediului, de consumul de droguri etc. Acestea au demonstrat ca unele probleme nu isi au rezolvarea doar in cresterea economica si au incitat discutii despre ce anume ar insemna o dezvoltare sociala eficienta si prin ce mecanisme sociale ar putea fi rezolvate aceste probleme. Dezvoltarea economica rezolva multe dintre problemele societatilor sarace: aduce o imbunatatire a sanatatii populatiei si a calitatii serviciilor de sanatate oferite, insa, pe de alta parte, experiente de succes ale unor tari au demonstrat ca si unele tipuri de politica sociala, precum o strategie de investitie in educatie, in general si in educatie pentru preventie si comportament sanogen, in particular, duce, pe termen lung, la un impact pozitiv asupra sanatatii populatiei. Tari in curs de dezvoltare care au facut investitii crescute in educatie, asa numitii tigrii asiatici (Malaezia, Singapore etc) au demonstrat, deja, prin indicatorii obtinuti in decurs de 20 de ani, progrese in starea de sanatate a populatiei, prin influenta educatiei asupra mortalitatii infantile si materne, asupra imbunatatirii cunostintelor legate de igiena si preventie.

Se poate spune ca, in cazul societatilor mai sarace, exista un cerc vicios intre starea de sanatate si resursele disponibile pentru investirea in sanatate, cerc care poate fi rupt printr-un efort bugetar accentuat de a investi in sanatate pe termen lung. O societate saraca este mai bolnava decat una bogata si ar avea nevoie de o investire in servicii medicale mai accentuata. Pe de alta parte, o societate saraca nu are resurse suficiente de a investi in sanatatea populatiei ei, iar impartirea putinelor resurse o face sa le centreze pe ceea ce decidentii considera urgent. In acelasi timp, o societate bolnava este mai putin productiva, ceea ce este o stavila in dezvoltarea economica si impune costuri ridicate pentru tratare, costuri suportate tot de beneficiari, finalmente. O societate bolnava poate costa bugetul mai mult, prin consecintele pe termen lung, decat rezolvarea unor probleme de sanatate in punctele-tinta, in prezent. Tari cu o dezvoltare economica asemanatoare aloca, totusi, sanatatii sau educatiei un procent diferit fata de Romania, din buget sau PIB. O astfel de investitie in sanatatea populatiei este amanata de unele state sarace, pentru ca ea aduce roade pe termen lung si nu rezultate pe termen scurt, cu impact electoral. Astfel, domenii precum sanatatea sau educatia au ajuns sa fie considerate in Romania domenii mai putin prioritare, carora li se aloca resurse financiare publice mai reduse decat altor domenii. Alte probleme au contribuit, de asemenea, la deficitul financiar al sistemului sanitar in Romania, precum promisa independenta financiara a fondului de asigurari sociale. Desi statuata legislativ, ea nu exista, in fapt, (asa cum vom discuta in capitolul despre finantarea serviciilor de sanatate publica in Romania), astfel ca o crestere a resurselor sistemului de sanatate prin trecerea la asigurari nu a fost decat un succes partial.

1.2.Directii de dezvoltare a serviciilor de sanatate

In epoca moderna, sanatatea unei comunitati a devenit mult mai vulnerabila si dependenta de sanatatea altor comunitati, datorita deschiderii granitelor si posibilitatilor de transport rapide catre oricare colt al lumii. Transportul oamenilor si marfurilor ca si migrarea intensificata prezinta un risc care poate fi doar partial controlat de catre autoritatile sanitare, in ciuda eficientei politicilor nationale adoptate in domeniu. Astfel, problemele de dezvoltare si sanatate ale unor societati mai putin dezvoltate pot afecta indirect si societatile dezvoltate.

Aceste tipuri de probleme au generat strategii comune de cooperare regionala, intre tari, cu sprijinul unor organizatii globale, precum Organizatia Mondiala a Sanatatii sau regionale, precum foruri ale Uniunii Europene, cu obiectivul de a gasi solutii pentru ameliorarea problemelor globale sau comunitare de sanatate si standard de viata. Natiunile Unite au stabilit, pentru perioada 1990–2015, un plan de actiune pe plan mondial, pentru a imbunatati unii indicatori globali implicati in dezvoltarea sociala. Ma voi referi, in continuare, la obiective propuse, legate de imbunatatirea indicatorilor de sanatate:

– Obiectivul nr. 4: se refera la reducerea mortalitatii infantile, la nivel global (tinta este reducerea cu doua treimi, intre 1990 si 2015, a numarului de decese sub 5 ani);

– Obiectivul nr. 5: imbunatatirea sanatatii mamelor (reducerea cu trei patrimi, intre 1990 si 2015, a ratei mortalitatii materne);

– Obiectivul nr. 6: combaterea HIV, a malariei si a altor boli, precum tuberculoza, spre exemplu.

1.3.Probleme ale sistemului sanitar din Romania

1.3.1.Necesitatea cresterii nivelului de finantare a sistemului de sanatate

din Romania

1.3.2.Disparitati in oferta de servicii si probleme de acces la serviciile de sanatate

Dincolo de problemele legate de nivelul de finantare redus al sistemului, alte distorsiuni din sistem limiteaza calitatea, echitatea si accesibilitatea serviciilor, cu efect asupra intarzierii rezolvarii problemelor de sanatate ale populatiei. In Romania, in perioada de tranzitie, au aparut segmente de populatie defavorizate social si economic, cu dificultati de accesibilitate la servicii medicale (conform unui studiu realizat de catre ICCV si Facultatea de sociologie, Polarizarea serviciilor de sanatate si de educatie ca sursa a saracirii in viitor, coord. Ioan Marginean, 2003–2005):



1. un segment din populatie este neasigurat din cauza neplatii contributiei la asigurarile de sanatate sau are un acces limitat, din cauza veniturilor insuficiente pentru costurile din buzunar ale actului medical;

2. un segment din populatie, desi este asigurat, acceseaza insuficient serviciile medicale, in special cele preventive, datorita unei instructii/educatii insuficiente;

3. un segment din populatie, desi asigurat prin plata contributiei, nu poate beneficia de serviciile medicale necesare, datorita inexistentei/insuficientei furnizorilor in aria geografica de domiciliu.

In prezent, accesul la serviciile publice de sanatate se realizeaza pe principii contributive, prin plata cotizatiei lunare. Conditionarea accesului la servicii prin introducerea asigurarii de sanatate a dus la aparitia de segmente ale populatiei care, prin neasigurare, nu mai pot beneficia decit de serviciul de urgenta. Persoanele neasigurate se selecteaza din randul urmatoarelor segmente: persoane neincadrate pe piata formala a muncii, liber profesionisti, familii sarace din mediul urban neacoperite de catre ajutorul social, familii (sarace) din mediul rural (o mare parte a taranilor care obtin venituri din agricultura de subzistenta), o parte a populatiei de romi. Populatia neasigurata se ridica, dupa estimarile CNAS, doar la 5–6% din totalul populatiei.

Un numar mare de persoane, desi sunt asigurate, au acces limitat la asistenta medicala pe fondul bugetului foarte redus al gospodariei. Familiile sarace nu isi pot permite co-platile implicate de solicitarea serviciilor medicale si achizitionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport si extra-plata pentru medic si personalul auxiliar.

Conform datelor din 2003, pentru 40% din populatia din rural, existenta mijlocului de transport si costul acestuia reprezinta o problema de acces la serviciile medicale in afara localitatii. De asemenea, co-plata adresata personalului medical si timpul de asteptare sunt vazute ca obstacole, atat de catre cei din rural,cat si de catre cei din urban.

Slaba informare in randurile populatiei asupra necesitatii asigurarii medicale si a conditiilor de acces la serviciile medicale mentine unii beneficiari in afara sistemului public de asigurare. Conform datelor din barometrul pentru serviciile de sanatate pe 2003, mai mult de jumatate dintre romani nu isi cunosc drepturile si obligatiile privind asigurarea medicala, iar peste 80% dintre cei asigurati nu cunosc deloc sau au doar vagi informatii despre serviciile medicale la care sunt indreptatiti.

Perceptia negativa a populatiei asupra calitatii serviciilor si a relatiei medic – pacient se poate constitui intr-un factor demotivator al apelului la medic. Nemultumirea populatiei fata de calitatea prestatiilor sistemului public de sanatate scade increderea populatiei si duce la scaderea adresabilitatii.Cumularea acestui aspect cu lipsa veniturilor necesare pentru procurarea medicamentelor prescrise sau extra-platile pretinse de personalul medical pot explica preferinta unor grupuri sarace sau cu nivel scazut de educatie pentru autoaplicarea unor tratamente, fara consultarea medicului.

Diferentele urban–rural sunt serioase, in ceea ce priveste infrastructura. Exista zone izolate in rural, in care populatia nu are acces la dispensare, pentru servicii medicale primare, sau aceste dispensare exista, dar nu au medici permanenti si prezinta o dotare foarte rudimentara. Ceea ce este mai grav este ca tocmai zonele cu populatie saraca mai multa, deci si cu cerinte crescute de ingrijiri medicale, au aceste probleme. Nu exista politici sanitare eficiente de atragere a medicilor in aceste zone defavorizate, problema acoperirii cu medici de familie fiind foarte presanta, in mediul rural si in zonele pungi de saracie. Diferentele intre judetele sarace si cele bogate sunt semnificative in ceea ce priveste personalul medical si dotarea si ele se perpetueaza, avind in vedere fondurile mai putine colectate de catre casele de asigurari judetene, in zonele sarace.

Problemele de sanatate ale populatiei ca si dificultatile sistemului medical romanesc sunt probleme aparute pe termen lung si ale caror consecinte se vor resimti inca in viitor, neputand fi rezolvate pe termen scurt. Standardul de viata scazut al populatiei si resursele scazute ale sistemului medical sunt primele cause ale situatiei actuale a starii de sanatate a populatiei din Romania: fata de celelalte tari europene, unele rate inalte ale morbiditatii, cat si o rata mai ridicata a mortalitatii materne si infantile.

Toate mecanismele distorsionante de care am vorbit mai sus au creat tensiuni financiare, in unele parti ale sistemului sanitar dezavantajate fata de altele si au redus controlul eficient si transparent al resurselor si asa insuficiente. Pe parcursul tranzitie s-a constatat perpetuarea marii majoritati a problemelor vechiului system in ceea ce priveste calitatea slaba a unora dintre serviciilor acordate de serviciile publice, cauza fiind dotarea redusa cu utilitati si tehnologie moderna a multora dintre unitatile sanitare, deteriorate in prezent (excluzand aici centrele universitare, care au avut un statut privilegiat).

De asemenea, a existat lipsa unei politici eficiente de investire in diminuarea disparitatilor urban–rural, in oferta de servicii publice (pentru a fi rezolvata problema accesului la asistenta primara in spatiul rural) cat si implicarea financiara redusa in initierea unor programe eficiente de sanatate publica/prevenire. Disparitatile financiare dintre regiunile bogate si sarace explica deficientele de investitie in zonele sarace. Nu a existat o politica eficienta de atragere, prin stimulente financiare serioase, a personalului medical, in zonele rurale. Imbunatatirea sistemului de sanatate in Romania este corelata cu dezvoltarea economica a tarii, fiind, deci, o problema de lung termen. In acest context, trebuie avute in vedere o serie de politici care sa tinteasca prin implicare financiara crescuta rezolvarea principalelor puncte slabe ale starii de sanatate in Romania: imbolnavirile cu TBC, ingrijirea mai eficienta a mamei si nou-nascutului, investirea in copii si in educarea pentru prevenire, asistenta primara in mediul rural. De asemenea, pentru grupurile sarace, gasirea de solutii de crestere a accesului la servicii prin alocatii suplimentare de ajutor pentru cumpararea medicamentelor sau in cazul celor saraci din mediul rural s-ar putea discuta punerea la dispozitie a unor mijloace de transport gratuit, pentru a putea ajunge la ambulatoriu in orasele apropiate.

Alocarea resurselor in sistem trebuie regandita, in sensul investirii mai mult in asistenta primara rurala, asa cum si-a propus reformarea sistemului, la inceputului anului 1996, o data cu trecerea la asigurari. De asemenea, trebuie regandite alte dimensiuni ale sistemului, pentru a creste calitatea actului medical si accesul populatiei la el.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Asistenta-sociala




Propuneri de masuri pentru reducerea abandonului
Medierea familiala in vederea aplanarii conflictelor generate de comportamentul infractional al tinerilor membri
SERVICIUL DE REINTEGRARE SOCIALA DIN CADRUL PENITENCIARULUI
Asistenta sociala la nivelul comunitatii
Abordari conceptuale privind serviciile publice de sanatate si dezvoltarea sociala
METODE UTILIZATE IN ASISTENTA SOCIALA
Studiu de caz privind serviciile de sanatate din Romania
PROTECTIE SI ASISTENTA SOCIALA IN GRECIA SI ROMA ANTICA
DIMENSIUNI ALE ASISTENTEI FAMILIEI SI COPILULUI
FACTORI AI INSTITUTIONALIZARII