Aspecte ale alinierii legislatiei nationale din domeniul instalatiilor frigorifice

ASPECTE ALE ALINIERII LEGISLATIEI NATIONALE DIN DOMENIUL INSTALATIILOR FRIGORIFICE, LA LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE

1. Introducere

Pornind de la acquis-ul comunitar in domeniul mediului inconjurator, lucrarea face referire la exigentele ridicate de Regulamentul 2037, ale carui prevederi ar urma sa se aplice odata cu integrarea Romaniei in UE precum si la implementarea Directivei 2002/96/EC privind deseurile de echipamente electrice si electronice - DEEE si a Directivei 2002/95/EC privind restrictii de de folosire a anumitor substante periculoase in EEE.

2. Regulamentul 2037 al UE

2.1 Domeniul de aplicare
Aceasta lege se aplica productiei, importului, exportului, comercializarii pe piata interna, utilizarii, recuperarii, reciclarii, regenerarii si distrugerii clorofluorocarburilor, altor clorofluorocarburi complet halogenate, halonilor, tetraclorurii de carbon, 1,1,1,-tricloretanului, bromurii de metil, hidrobromofluorocarburilor si hidroclorofluorcarburilor, raportarii de date cu privire la aceste substante si importului, exportului, comercializarii pe piata interna si utilizarii produselor si echipamentelor care contin astfel de substante. Suplimentar acest regulament al UE se aplica productiei, importului, comercializarii pe piata interna si utilizarii substantelor inscrise in anexa II (MMGA-Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor).

2.2. Continutul Regulamentului 2037
Pentru a avea o imagine reala a continutului acestei prevederi se prezinta mai jos traducerea integrala a textului:

" 32000R2037 PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special art. 175 alin. (1), avand in vedere propunerea inaintata de Comisie, avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social, dupa consultarea Comitetului Regiunilor, hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la art. 251 din Tratat , in temeiul textului comun aprobat de comitetul de conciliere la 5 mai 2000, intrucat:

• 1) se stie ca emisiile la nivelurile actuale de substante care epuizeaza stratul de ozon continua sa afecteze in mod serios stratul de ozon. Diminuarea stratului de ozon in emisfera sudica a ajuns in anul 1998 la cote nemaiintalnite. In trei din ultimele patru primaveri regiunea arctica a fost grav afectata de reducerea stratului de ozon. Radiatiile UV-B, crescute ca urmare a diminuarii stratului de ozon, reprezinta o amenintare serioasa pentru sanatatea umana si pentru mediu. Este prin urmare necesar sa se ia masuri suplimentare in scopul protejarii sanatatii oamenilor si a mediului impotriva efectelor negative ale acestor emisii.

2) date fiind responsabilitatile sale in materie de comert si mediu, Comunitatea, in temeiul Deciziei 88/540/CEE , a devenit parte la Conventia de la Viena privind protejarea stratului de ozon si la Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, modificat de partile la protocol cu ocazia celei de-a doua reuniuni, tinuta la Londra, si a celei de-a patra reuniuni, tinuta la Copenhaga.

• 3) masurile suplimentare pentru protejarea stratului de ozon au fost adoptate de catre partile la Protocolul de la Montreal in cursul celei de-a saptea reuniuni, tinuta la Viena in decembrie 1995, si a celei de-a noua reuniuni, tinuta la Montreal in septembrie 1997, reuniuni la care Comunitatea a participat.
• 4) se impune intreprinderea unor actiuni la nivelul Comunitatii pentru respectarea obligatiilor ce revin Comunitatii in temeiul Conventiei de la Viena si al ultimelor amendamente si modificari la Protocolul de la Montreal, in special cu privire la eliminarea producerii si plasarii pe piata comunitara a bromurii de metil si stabilirea unui sistem de acordare a licentelor nu numai pentru import, ci si pentru exportul de substante care epuizeaza stratul de ozon.
• 5) data fiind aparitia mai devreme decat se anticipa a unor tehnologii alternative la substantele care diminueaza stratul de ozon, este necesara in anumite cazuri introducerea de masuri de reglementare mai stricte decat cele stipulate in Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3093/94 din 15 decembrie 1994 privind substantele care epuizeaza stratul de ozon si mai stricte decat cele prevazute in Protocolul de la Montreal.
• 6) Regulamentul (CE) nr. 3093/94 trebuie substantial modificat. O revizuire completa a respectivului regulament este in interesul claritatii legale si a transparentei.
• 7) conform Regulamentului (CE) nr. 3094/94, productia de clorofluorocarburi, alte clorofluorocarburi complet halogenate, haloni, tetraclorura de carbon, 1,1,1,- tricloretan si hidrobromofluorocarburi a fost interzisa. Productia acestor substante reglementate este interzisa, cu exceptia derogarilor pentru utilizari esentiale si pentru a satisface nevoile interne fundamentale ale partilor, care actioneaza in baza art. 5 din Protocolul de la Montreal. Se considera in continuare necesara interzicerea treptata a plasarii pe piata si a utilizarii de substante si de produse si echipamente care contin astfel de substante.
• 8) dupa data eliminarii substantelor reglementate, in anumite conditii, Comisia poate stabili derogari pentru utilizari esentiale, in conditii specifice.
• 9) cresterea numarului de tehnologii alternative la bromura de metil ar trebui sa se reflecte in reducerea substantiala a productiei si consumului acestei substante, in sensul aplicarii in avans a prevederilor Protocolului de la Montreal. Productia si consumul de bromura de metil trebuie interzise, cu exceptia derogarilor pentru utilizari esentiale stabilite la nivelul Comunitatii in baza criteriilor stabilite de Protocolul de la Montreal. De asemenea, se va reglementa utilizarea bromurii de metil pentru aplicatii de carantina si pre-expeditie. Astfel de utilizari nu trebuie sa depaseasca nivelurile actuale si trebuie reduse ca urmare a progresului tehnologic si in conformitate cu evolutia Protocolului de la Montreal.
• 10) Regulamentul (CE) nr. 3093/94 prevede o serie de masuri de reglementare a productiei tuturor celorlalte substante care epuizeaza stratul de ozon, insa nu prevede masuri de reglementare a productiei de hidroclorofluorocarburi. Este necesara introducerea de astfel de dispozitii pentru ca hidroclorofluorocarburile sa nu continue sa fie utilizate acolo unde exista alternative care nu pun in pericol stratul de ozon. Toate partile la Protocolul de la Montreal trebuie sa introduca masuri de reglementare a productiei de hidroclorofluorocarburi. Inghetarea productiei de hidroclorofluorocarburi trebuie sa reflecte necesitatea si determinarea Comisiei de a juca un rol hotarator in respectarea prevederilor Protocolului. Cantitatile produse trebuie adaptate la reducerile avute in vedere la plasarea pe piata Comunitatii a hidroclorofluorocarburilor, precum si la scaderea cererii mondiale, ca o consecinta a reducerilor consumului de hidroclorofluorocarburi, asa cum stipuleaza Protocolul.

Art. 2F alin. (7) din Protocolul de la Montreal solicita partilor sa ia masuri pentru a se asigura ca utilizarea de hidroclorofluorocarburi este limitata la acele operatiuni pentru care nu exista substante sau tehnologii alternative care sa nu afecteze mediul. Avand in vedere existenta unor tehnologii alternative, plasarea pe piata si utilizarea hidroclorofluorocarburilor si a produselor care contin hidroclorofluorocarburi poate fi limitata si mai mult. Decizia VI/13 a reuniunii partilor la Protocolul de la Montreal prevede ca evaluarea alternativelor la hidroclorofluorocarburi trebuie sa ia in considerare factori cum ar fi potentialul de epuizare a ozonului, eficienta energetica, gradul de inflamabilitate, gradul de toxicitate, potentialul de incalzire generala a planetei, precum si impactul posibilelor efecte ale utilizarii si eliminarea treptata a clorofluorocarburilor si halonilor. Reglementarea hidroclorofluorocarburilor in temeiul Protocolului de la Montreal va trebui sporita, pentru a proteja stratul de ozon si pentru a reflecta existenta alternativelor.

• 11) cotele pentru punerea in circulatie pe piata Comunitatii a substantelor reglementate vor fi alocate doar pentru utilizari limitate ale substantelor reglementate. Se interzice importul substantelor reglementate si produse care contin substante reglementate provenind din state care nu sunt parte la Protocolul de la Montreal.
• 12) sistemul de acordare a licentei pentru substantele reglementate va fi extins pentru a include licentele de export pentru substante reglementate, in scopul monitorizarii comertului cu substante care epuizeaza stratul de ozon si pentru a permite schimbul de informatii intre parti.
• 13) sunt necesare dispozitii pentru substantele reglementate recuperate si pentru prevenirea emisiilor fugitive de substante reglementate.
• 14) Protocolul de la Montreal prevede obligativitatea raportarii datelor cu privire la comertul cu substante care epuizeaza stratul de ozon. In consecinta, producatorii, importatorii si exportatorii de substante controlate sunt obligati sa comunice rapoarte anuale.
• 15) masurile necesare punerii in aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate in conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999, care stabileste procedurile de exercitare a competentelor de punere in aplicare ale Comisiei .
• 16) Decizia X/8 adoptata la cea de-a zecea reuniune a partilor la Protocolul de la Montreal incurajeaza partile ca, in functie de caz, sa stabileasca masuri ferme de descurajare a productiei si plasarii pe piata de noi substante care epuizeaza stratul de ozon si in special pentru bromoclorometan. In acest scop, se impune stabilirea unui mecanism care sa aiba in vedere noile substante intrate sub incidenta prezentului regulament. Productia, importul, plasarea pe piata si utilizarea bromoclorometanului trebuie interzise.
• 17) trecerea la tehnologii noi sau la produse alternative, datorita eliminarii treptate a productiei si utilizarii de substante reglementate, ar putea crea o serie de probleme, mai ales intreprinderilor mici si mijlocii (IMM-uri). Ca urmare, statele membre trebuie sa ia in considerare forme adecvate de asistenta pentru a da posibilitatea IMM-urilor sa opereze schimbarile necesare.' (MMGA-Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor).

3. Implementarea Directivei 2002/96/EC privind deseurile de echipamente electrice si electronice

3.1 Prezentare generala
In Romania nu exista la ora actuala legislatie care sa prevada gestionarea deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE). Dat fiind importanta acestei probleme precum si necesitatea alinierii legislatiei nationale la legislatia UE, Directiva 2002/96/EC, va fi transpusa in legislatia nationala, pana la sfarsitul semestrului I 2005, printr-o Hotarare deGuvern.
Aceasta Hotarare de Guvern are ca obiectiv prioritar prevenirea producerii de deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE) precum si refolosirea, reciclarea si alte forme de valorificare a acestora, astfel incat sa se reduca volumul de deseuri produse si eliminate.

3.2 Domeniul de aplicare
Categoriilor de echipamente electrice si electronice sunt prevazute in in anexa I A si 1B ale HG mentionate. Principalele echipamente de acest gen aferente domeniului frigului si aerului conditionat sunt selectate mai jos, conform anexelor mentionate anterior:

1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni

• Aparate frigorifice mari
• Frigidere
• Congelatoare
• Alte aparate mari utilizate pentru refrigerarea, conservarea si pastrarea produselor alimentare
• Aparate de aer conditionat
• Alte echipamente de ventilare, de ventilare pentru evacuare si de climatizare

2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni

• Aparate frigorifice

Aceasta HG nu se aplica echipamentelor electrice care au legatura cu protectia intereselor securitatii nationale si cu productia armelor, munitiilor si a materialelor de razboi.

Principalele probleme in implementarea directivei:

• Organizarea unor sisteme individuale sau colective de colectare a DEEE, uniform raspandite pe teritoriu;
• Atingerea obiectivului de colectare 4kg DEEE/lociutor si an prevazut la articolul 5.5 al Directivei;
• Atingerea obiectivelor de reutilizare, reciclare si valorificare prevazut in articolul 7 aliniatul 2 al Directivei.

Pentru indeplinirea acestor obiective se are in vedere stimularea infiintarii si structurarii, pana in ianuarie 2007, a unui sistem comun de colectare, si tratare a DEEE in conformitate cu cerintele Directivei, la care sa participe, daca este posibil toti producatorii si importatorii de echipamente electrice si electronice.

Simbol pentru marcarea echipamentelor electrice si electronice

Simbolul care indica faptul ca echipamentele electrice si electronice fac obiectul unei colectari separate reprezinta o pubela cu roti barata cu doua linii in forma de X, ca in imaginea de mai jos. Simbolul trebuie sa fie tiparit vizibil, lizibil si de nesters (durabil).

4. Concluzii

• Protocolul de la Montreal si amendamentele lui ulterioare, referitoare la protectia stratului de ozon, Protocolul de la Kyoto referitor la efectul de sera dar si prevederile cuprinse in acquis-ul comunitar reglementeaza din ce in ce mai sever producerea, comercializarea si consumul de agenti frigorifici de tip CFC, HCFC si HFC.
• Instalatiile frigorifice si pompele de caldura prin agentii de lucru au efect negativ atat asupra stratului de ozon cat si asupra incalzirii atmosferei terestre prin efectul de sera.
• Implementarea Directivei 2002/96/EC privind deseurile de echipamente electrice si electronice se va face cu participarea atat a autoritatilor competente (Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor , Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Economiei si Comertului sa) cat si a producatorilor, importatorilor, distrubuitorilor, reciclatorilor si a asociatiilor profesionale ale acestora. Cu respectarea legii (Legii 465/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile sa)