Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Legislatie


Index » legal » Legislatie
» Impactul legislatiei U.E. asupra producatorului in conditiile integrarii Romaniei in U. E.


Impactul legislatiei U.E. asupra producatorului in conditiile integrarii Romaniei in U. E.




Impactul legislatiei U.E. asupra producatorului in conditiile integrarii Romaniei in U. E.

1- Intensificarea concurentei pe piata romaneasca

In conditiile trecerii tarii noastre la Piata unica europeana, competitia capata alte valente  si dimensiuni. Piata unica ofera intreprinzatorilor stimulente puternice pentru a cauta noi cai de a spori exporturile sau de a concura cu importurile pe piata interna si de a alege locurile cele mai favorabile pentru a efectua noi investitii. In raport cu pietele fragmentate si protejate, piata unica, pe de o parte, ofera noi oportunitati de afaceri, iar pe de alta parte, forteaza de a invata si inova activitatile pentru a spori profitul si a rezista la concurenta, prin cresterea productivitatii, reducerea costurilor si in consecinta a preturilor.




Piata unica inseamna, miscarea libera, fara restrictii a fluxurilor de marfuri, servicii, capital si forta de munca pentru a satisface o cerere in expansiune si tot mai sofisticata  si la care toti producatorii, inclusiv cei din Romania au posibilitatea sa participe. Insa, nu toti au sansa, de a ramane in cursa competitionala, mai ales, in conditiile cand concurenta, nu se atenueaza, ci, dimpotriva, devine mai aspra, iar castigatori raman producatorii puternici, cu vocatie internationala  si cu preturi relativ competitionale. [1]

Abordarea specifica pretului relativ competitional descrie dinamica competitivitatii prin analiza modificarilor relative de pret si a evolutiei cotelor de piata. Astfel, intr-o matrice dinamica de competitivitate un produs este considerat a fi competitiv daca poate sa:

- conduca la o crestere a cotei sale de piata;

- asigure o crestere a pretului relativ la export pe parcursul unei anumite perioade de timp.

Ideea de baza in spatele matricii de competitivitate este de a clasifica produsele exportate la diferite categorii de competitivitate bazata pe pret. In functie de acest criteriu pot fi evidentiate cotele de piata, valoarea unitara a exporturilor fata de importuri, volumul exporturilor nete. Daca, luam in analiza nivelul posibil de competitivitate al unitatior din agricultura vom constata ca ele nu raspund, in marea lor majoritate, la criteriile de competitivitate.

Marimea fermelor agricole si modul de organizare sunt doi factori importanti cu impact asupra productivitatii utilizarii inputurilor si nivelului costului de productie. Valorificarea avantajelor oferite de resursele naturale este actualmente restrictionata de: structura deformata a exploatatiilor (intreprinderilor) agricole sub raportul dimensiunii; insuficienta capitalului de exploatare si, in egala masura, a posibilitatilor de capitalizare intr-un segment al unitatilor agricole; criza de identitate a subiectilor economici din unitatile de stat / capital majoritar de stat si numeroase asociatii agricole de productie (consecinta directa a structurii difuze a drepturilor de proprietate) in raport cu cerintele unei economii de piata deschise; inexistenta unui sistem functional de servicii pentru producatorii agricoli (inclusiv in plan financiar – bancar si al sistemului de extensie a rezultatelor cercetarii stiintifice); slaba dezvoltare a pietelor (factorilor de productie  si a bunurilor agroalimentare)  si a institutiilor pietei. Sub raportul localizarii, factorii relevati se situeaza in trei mari zone: structuri; asigurarea cu resurse; comportamentul intreprinderii ca subiect economic (in speta capacitatea de mobilizare si alocare a resurselor).[2] Totusi, in ultimul timp, se observa faptul ca, avantajul competitiv poate fi detinut si de ferme mai mici, care opereaza intr-un mediu concurential si in cadrul unor filiere de produs sau grupe de produse prin integrarea pe orizontala, verticala si combinata.

Este interesant studilu realizat de M. Gordon si D. Deaconescu (Conferinta finala a proiectului UE-PHARE-RO- 9595-2000) care folosind metodologia internationala a incercat sa evalueze capacitatea producatorilor romani de a opera rentabil la preturi economice dati fiind coeficientii tehnici actuali.

Nivelurile preturilor relative externe ale produselor agricole din tarile dezvoltate sunt in mod sistematic mai mari decat cele din tarile slab dezvoltate. Ipoteza conform careia tarile cu o productivitate mai mare a produselor comercializabile au niveluri de preturi relative externe mai ridicate, masurate in aceeasi moneda, este cunoscuta ca „Efectul Balassa-Samuelson” dupa numele profesorilor americani Bela Balassa si Paul Samuelson. [3]

Efectul Balassa – Samuelson se aplica economiilor in care cresterile de productivitate difera semnificativ intre sectoarele produselor agricole comercializabile (engl. tradeables – deschise competitiei externe) si cele necomercializabile (engl. non-tradeables, la care preturile se stabilesc local) – ultimele cunoscand cresteri de productivitate mai lente. Pentru o economie deschisa mica, pentru care preturile se stabilesc pe piata internationala, acest efect implica o rata mai mare de crestere a preturilor, deoarece cresterile de productivitate nu se reflecta in scaderea preturilor interne. 

Instabilitatea cursurilor de schimb determinata de cauze economice si extraeconomice influenteaza nivelurile preturilor relative si, mai departe deciziile politice privind domeniul preturilor agricole. Pentru convertirea preturilor mondiale in preturi interne echivalente este necesar sa se utilizeze un nivel relativ stabil al cursului de schimb.

In perioada cu inflatie mare, tarile tind sa aiba cursuri de schimb supraevaluate. In plus, majoritatea tarilor care exporta produse ale sectoarelor primare si importa bunuri de capital au politici de crestere economica care se bazeaza, printre altele, pe supraevaluarea cursului de schimb. Sustinerea unui curs de schimb supraevaluat presupune o rationalizare a cantitatii de valuta ceruta prin restrictionarea importurilor. In absenta masurilor de interventie directa pe piata, ele conduc la deficite comerciale apreciabile.

Efectul devierii cursului de schimb de la valoarea sa de echilibru este extrem de puternic. Un curs de schimb supraevaluat face importurile mai ieftine  si exporturile relativ mai scumpe.

In cazul unui produs exportabil, efectul supraevaluarii cursului de schimb este un transfer de bunastare de la producatori la consumatori. In plus, aria II reprezinta o pierdere neta de bunastare sociala. Consumatorii pot achizitiona cu acelasi venit un volum mai mare de alte produse din tara. Productia scade, consumul creste, iar scaderea de productie si cresterea cererii este acoperita prin reducerea exporturilor. [4]

In ambele cazuri, supraevaluarea cursului de schimb este in beneficiul consumatorilor de bunuri comercializabile si reprezinta un impozit implicit pentru producatorii autohtoni ai acestor bunuri. Ea conduce la deteriorarea balantei comerciale prin reducerea exporturilor si cresterea importurilor. Pe termen lung o astfel de politica poate fi sustinuta numai in masura in care deficitul comercial poate fi finantat prin imprumuturi externe, vanzarea catre nerezidenti a stocului de active nationale, sau prin masuri de restrictionare a accesului la valuta.

Efectul subevaluarii cursului de schimb este opus, stimuland exporturile  si inhiband importurile. Ca si masurile precedente insa, el este generator de pierdere de bunastare nationala.

Distorsionarea cursului de schimb induce incertitudine in ceea ce priveste preturile viitoare ale produselor agricole. Fermierii isi fundamenteaza deciziile privind productia, investitiile si consumul folosind informatiile care le sunt asigurate de nivelul preturilor. Daca aceste preturi devin mai incerte, calitatea deciziilor scade. In acest sens, sistemul preturilor, care transmite producatorilor agricoli semnale pe baza carora ei decid ce sa produca si (sau) unde si cat sa investeasca, nu mai contribuie in mod adecvat la alocarea eficienta a resurselor. Reducerea incertitudinii cursului nominal de schimb poate fi realizata prin utilizarea cursului real de schimb, curs calculat pe baza puterii de cumparare echivalente.

Astfel, sistemul preturilor devine un ghid mai bun pentru agentii economici. Desi castigurile de eficienta nu pot fi cuantificate usor, nu inseamna ca ele ar fi mai putin relevante. Importanta acestor castiguri poate fi intuita din experienta  tarilor care s-au confruntat cu hiperinflatie. In aceste tari predomina deciziile gresite in ceea ce priveste productia si investitiile. In cazul tarilor cu hiperinflatie frecventa foarte mare a perioadelor de expansiune si recesiune este explicata de alocarea ineficienta a resurselor.

Dupa ce au loc investitii majore in anumite domenii, acestea se dovedesc nerentabile si sunt abandonate. Incertitudinea cursului de schimb reduce calitatea informatiilor furnizate de preturile relative.

Distorsiunile existente in cursul de schimb influenteaza intr-un mod mai subtil stimulentele la nivelul producatorilor si consumatorilor. Un curs de schimb supraevaluat face ca suma primita in moneda nationala pe o unitate monetara straina sa fie mai mica decat cea care ar reveni in cazul unui curs de schimb nedistorsionat. In acest caz echivalentul in lei primit de un exportator in schimbul produselor vandute pe piata mondiala va fi mai mic decat cel primit in cazul unui curs de schimb corect evaluat. [5]

Producatorii vor fi, in consecinta, descurajati sa produca pentru export. In contextul pregatirii de aderare la UE, legislatia in domeniul mecanismelor comerciale a fost aliniata in totalitate. A fost introdusa o versiune simplificata a certificatelor de import si export, precum si a sistemelor de garantii pentru produsele agricole comercializabile. In martie 2006, Agentia de plati a preluat responsabilitatea emiterii licentelor de import si export. De asemenea, a fost semnat un protocol de cooperare cu Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA).

Noua politica de dezvoltare rurala, cu finantare pe perioada 2007-2013, are ca prioritate:

- imbunatatirea competitivitatii agriculturii;

- managementul terenurilor agricole;

- diversificarea economiei rurale si calitatea vietii in zonele rurale.

Politica de dezvoltare rurala a UE are ca reguli esentiale finantarea dintr-un singur fond, un sistem unic de programare, un singur set de reguli financiare si un sistem integrat de control. Politica Agricola Comuna are ca obiectiv principal mai buna orientare a fermierilor spre piata pentru ca acestia sa devina competitivi, sa produca alimente de calitate ridicata, sa-si dezvolte activitati diversificate in diferite regiuni ale Uniunii Europene. [6]

Principalul obiectiv al societatii este maximizarea bunastarii sale si aceasta depinde de doi factori:

  - a) modul in care societatea utilizeaza resursele sale limitate;

  - b) distribuirea venitului national intre membrii societatii.

Primul factor se refera la eficienta economica, care este atinsa cand societatea realizeaza cea mai buna alocare si utilizare a resurselor limitate, in sensul ca se obtine o bunastare sociala maxim posibila. Acest aspect apartine domeniului economiei pozitive, care considera ca puterea de predictie a unui model economic nu are de-a face cu validitatea presupunerilor facute in construirea modelului respectiv.

Pornind de la diversitatea punctelor de vedere, economistii au elaborat o metodologie de cercetare a formarii preturilor, ca punte de legatura intre teoria economica, care opereaza cu modele si practica economica, constand din actiunile agregate ale actorilor economici si din politicile economice promovate de factorii avand competente in domeniu la diferite nivele ale realitatii economice.

Economiile de piata moderne nu intrunesc decat partial trasaturile caracteristice ale concurentei pure. In viata economica reala multe din pietele bunurilor economice si factorilor de productie functioneazta diferit de modelul concurentei perfecte. Pe unele piete concurenta nu este perfecta pentru ca:

- numarul ofertantilor si (sau) al consumatorilor este redus, nefiind intrunita ipoteza de atomicitate;

- bunurile tranzactionate pe aceste piete nu sunt perfect substituibile si nu se respecta ipoteza de omogenitate;

- accesul la informatie privind caracteristicile bunului cu un anumit pret  este ingradit sau este conditionat de o plata (cost);

- consumul unor bunuri nu poate fi restrictionat numai la cei ce achita pretul (imposibilitatea excluziunii).

  In economiile care functioneaza pe baza mecanismului pietei, preturile au o puternica incarcatura informationala. Ele informeaza consumatorii cu privire la raritatea bunurilor pe care acestia le cer, raritate ce depinde de volumul ofertei. In acelasi timp, preturile informeaza producatorii cu privire la marja de profit economic pe care acestia o pot obtine prin producerea bunurilor pe care le ofera, marja ce depinde de nivelul cererii de bunuri oferite. Date fiind preturile, consumatorii isi vor ajusta cererea la acea cantitate pentru care utilitatea marginala este egala cu pretul, iar producatorii isi vor ajusta oferta la care costul marginal este egal cu pretul bunului.

Pietele concurentiale pe care sunt tranzactionate bunuri private conduc la acest rezultat. Un sistem economic alcatuit din piete cu concurenta perfecta conduce, in anumite conditii, la alocarea optima a resurselor. [7]

Cu toate ca o parte importanta din bunurile economice si serviciile destinate consumului intermediar sau final, precum si factorii de productie, sunt tranzactionate pe piete cu concurenta imperfecta, exista piete apropiate modelului concurentei perfecte. Un exemplu este piata produselor agricole.

Pe piata bunurilor de consum final, majoritatea produselor agricole sunt tranzactionate pe piete apropiate de trasaturile modelului concurentei pure si perfecte. De exemplu, piata taraneasca din tarile in care micii producatori agricoli detin o pondere insemnata atat in cadrul populaiiei cat si in totalul productiei agricole. De asemenea, pozitia  tarilor cu dimensiuni mici in comertul international poate fi aproximata prin acelasi model.

In concluzie, modelul concurentei perfecte este important atat pentru teoria cat si pentru practica economica. [8]

Modelul genereaza o situatie de echilibru, diferita in functie de perioada economica analizata, respectiv pe termen scurt sau pe termen lung. Pe termen scurt, intrarea noilor firme pe piata este blocata de existenta unor factori ficsi; in aceste conditii firmele de pe piata pot castiga profituri mai mari decat cele economice. Pe termen lung, totusi, orice supra-profit dispare ca urmare a concurentei noilor firme care patrund in ramura, atrase de acesta. Fiecare firma va produce acea cantitate pentru care costul marginal devine egal cu pretul pietei, determinat de cererea si oferta de pe respectiva piata. La acest nivel al productiei firma va obtine profitul maxim. Curba ofertei pe termen scurt a firmei aflata in concurenta perfecta este identica cu portiunea crescatoare a curbei costului marginal, situata deasupra curbei costului unitar variabil.

Pe termen lung, productia de echilibru a firmei va fi cea pentru care pretul pietei va fi egal cu nivelul minim al costului mediu (pe termen lung).

Curba ofertei pe termen lung a respectivei ramuri va depinde de evolutia costului unitar pe masura cresterii productiei. Cand curbele costurilor medii pe termen lung ale firmelor au o panta crescatoare, curba ofertei ramurii respective va avea o panta crescatoare. Atunci cand curbele costurilor unitare ale firmelor vor fi descrescatoare, curba ofertei pe termen lung a ramurii respective va avea o panta negativa. Persistenta concurentei pure si perfecte este incompatibila cu prezenta economiilor de scara. Daca acestea pot fi obtinute, atunci ramura respectiva ar inceta sa mai fie perfect concurentiala pe masura ce firmele mai mari, cu costuri mai reduse, ar elimina de pe piata concurentii de dimensiuni mai mici.

In noua economie a bunastarii, productia optima este considerata a fi acea combinatie de bunuri aleasa de consumatorii individuali, in conditiile concurentei perfecte, ca replica la pretul care reflecta costurile reale de productie. Combinatia eficienta a inputurilor este aceea care genereaza productia cu cel mai mic cost al oportunitatii. Utilizarea in acest fel a factorilor de productie mai este intalnita in literatura economica sub forma modelelor de eficienta tehnica sau de eficienta alocarii.

Comportamentul rational presupune sporirea volumului acelor activitati al caror beneficiu marginal (BM) este mai mare decat costul marginal (CM) si reducerea volumului acelor activitati al caror CM < BM. Nivelul optim al consumului sau productiei pentru consumatorul individual si, respectiv, pentru un anumit producator va fi cel dat de egalitatea CM = BM.

Pe pietele bunurilor cu concurenta pura si perfecta, consumatorul va atinge eficienta privata pentru niveluri ale consumului la care utilitatea marginala (UM) este egala cu pretul (P), iar producatorul, pentru niveluri ale productiei pentru care P = CM. Asadar, utilitatea marginala este egala cu costul marginal (UM = CM). In absenta externalitatilor, beneficiile private si costurile private vor fi identice cu beneficiile si costurile sociale (obtinute ca suma a celor private). Atunci cand beneficiul marginal social este egal cu costul marginal social (BMS = CMS) sistemul economic cunoaste o situatie de eficienta sociala in sens Pareto.

In cazul pietelor factorilor de productie cu concurenta pura si perfecta, intreprinzatorul utilizeaza eficient un factor de productie, atunci cand venitul marginal produs de factorul respectiv (VMf) este egal cu pretul factorului (Pf). In absenta externalitatilor: VMf = Pf reflecta o stare de eficienta sociala pe piata factorilor.

Preturile constituie baza sistemului de informatii dintre producator  si consumator. Ele semnalizeaza consumatorilor schimburile intervenite in cheltuielile de productie, precum si pozitia producatorilor pe piata. Totodata, ele directioneaza alocarea factorilor de productie in conformitate cu dezideratele, mereu evolutive, ale consumatorilor. La baza mecanismelor de autoreglare specifice unei economii functionale de piata este sistemul preturilor.

Preturile primite de fermieri si achitate de cumparatorii produselor agricole indeplinesc trei functii principale: a) alocarea resurselor; b) distribuirea veniturilor; c) impulsionarea investitiilor  si acumularea de capital.

Functia de alocare a resurselor decurge din optimizarea comportamentului producatorilor agricoli in cadrul sistemului economiei de piata. O crestere in nivelul general al preturilor agricole, ceteris paribus, determina o crestere a veniturilor fermierilor, incurajeaza utilizarea inputurilor variabile, asigura venituri corespunzatoare inputurilor fixe - pamant si capital. O schimbare intervenita in pretul relativ al unui produs agricol determina, prin efectul de substitutie, o ajustare a profitabilitatii relative a diferitelor produse. Aceasta ajustare poate influenta securitatea alimentara, in special in tarile sarace unde autoconsumul are o pondere ridicata. [9]

Functia de impulsionare (intarziere) a investitiilor deriva din efectele cumulative pe termen indelungat ale preturilor agricole. Astfel, nivelul inalt al preturilor la produsele agricole contribuie la cresterea veniturilor si a economiilor care pot fi transformate in bunuri de capital. Totodata, veniturile inalte incurajeaza fluxul creditului catre activitatile agricole. Afirmatia frecvent utilizata ca pretul este determinat de cerere si oferta este, in cazul cel mai bun, un raspuns de circumstanta care spune foarte putin. Se poate spune ca pretul unui produs agricol este influentat de raportul cerere-oferta. Insa, cererea la randul ei depinde de nivelul pretului produsului agricol respectiv, de nivelurile preturilor celorlalte bunuri necesare producatorului agricol, precum si de alte conditii. De asemenea, oferta de pe piata unui produs agricol depinde de nivelul pretului, de preturile inputurilor si a celorlalte produse agricole, precum si de alte conditii.

Asadar, preturile produselor reprezinta o componenta a sistemului agregat de preturi. Teoria economica a pretului sintetizeaza aspectele micro si macroeconomice legate de determinarea pretului in cadrul diferitelor structuri de piata. Cercetarea formarii pretului unui produs agricol presupune, mai intai, analiza proportiilor intre preturile existente ale produselor  si inputurilor care sunt intr-un grad inalt de interdependenta complementara si substituibila. Principiile formarii preturilor produselor si inputurilor agricole se reduc, in ultima instanta, la costul oportunitatii, valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere.

Dupa cum se stie, bunastarea economica este influentata de eficienta schimbului, eficienta tehnica  si eficienta economica. Totodata, ea este influentata de distributia venitului care, in conditiile pietelor libere si concurentiale (piete care nu sunt afectate de interventiile unor factori exogeni) se realizeaza prin sistemul preturilor corelative. [10]

Pretul relativ al unui produs agricol poate fi masurat cu ajutorul raportului dintre pretul de piata al produsului respectiv si pretul de piata al unui bun industrial. In conditiile concurentei perfecte exista un singur pret relativ la care un produs agricol poate fi schimbat contra unui bun industrial. Nivelul acestui pret relativ este dat de panta liniei bugetului pe care un consumator intentioneaza sa-l cheltuiasca pentru achizitionarea celor doua bunuri.

Consumatorul isi poate maximiza bunastarea economica cand linia bugetului este tangenta la cea mai inalta curba a izoutilitatii. La punctul respectiv rata marginala de substitutie a produsului agricol pentru bunul industrial este egal cu raportul de schimb dintre cele doua preturi. Daca avem in vedere ca rata marginala a schimbului este egala cu raportul dintre utilitatile marginale ale bunurilor, atunci pentru atingerea eficientei schimbului, acesta trebuie sa fie identica cu raportul dintre preturile produselor agricole si a celor industriale.

  Un argument similar poate fi aplicat la combinarea factorilor de productie – eficienta tehnica. Producatorii agricoli individuali combina factorul natural (pamantul) cu factorul capital, urmarind obtinerea unei productii maxime cu un buget limitat. Cererea si oferta de pe piata factorilor de productie determina raportul de schimb dintre preturile celor doi factori. Cererea pentru fiecare factor depinde insa de pretul produselor agricole, deoarece este o cerere derivata (indusa). De aceea, producatorii agricoli angajeaza acele cantitati de factori (capital si pamant) unde rata marginala a substitutiei tehnice devine egala cu raportul de schimb (pretul relativ) al factorilor. Dar exista un singur pret la care are loc substitutia tehnica pamant – capital.[11]

Deoarece industriasii au acelasi obiectiv ca si agricultorii – maximizarea profitului – rezulta ca rata marginala a substitutiei tehnice din industrie are acelasi nivel cu cea din agricultura. In acest caz, conditia combinarii eficiente a factorilor de catre utilizatori si producatori este data de egalitatea dintre productivitatile marginale ale factorilor si preturile relative ale celor doua bunuri.

In conditiile concurentei perfecte fiecare fermier va urmari sa produca o cantitate corespunzatoare egalitatii dintre pretul de piata al unui produs agricol si costul marginal al acestuia. Similar, industriasii cauta sa-si maximizeze profitul alegand acel nivel de productie la care pretul fiecarui produs manufacturat este egal cu costul marginal. Din analiza comparativa a tipurilor de eficienta rezulta conditia optimului paretian la nivel microeconomic.

Programe de sprijinire a tarilor in perioada de preaderare

Uniunea Europeana aplica in mod consecvent principiul de a acorda asistenta sarilor candidate la aderare pentru ca integrarea sa aiba loc cu efecte cat mai mici asupra mediului economico-social. Scopul minimizarea socului nu numai pentru sarile din centrul si estul Europei, ci si pentru tarile membre actuale. Sprijinul este menit sa faciliteze pe de o parte, preluarea si aplicarea in practica a cuceririlor comunitare (acquis-ul), iar, pe de alta parte, sa intareasca verigile cele mai slabe ale vietii economice si sociale. Acestui scop ii este destinat, in prezent, fondul ede preaderare, pe care UE l-a infiintat pentru cele zece tari candidate din centrul si estul Europei pe perioada 2000-2006. Sursa anuala a fondului este de 3 milioane de euro la presurile din 1999, iar aceasta suma este oferita, sub forma de asistenta nerambursabila, tarilor din centrul si estul Europei care vor sa adere, in cadrul a trei programe:

Ø      ISPA (Instrument for Structural Policies for Preaccession-Instrument pentru Politica structurala de Preaderare )-1000 de milioane de euro.

Ø      PHARE 2000 (Poland and Hungary Assistance for restructuring the Economy-Asistensa Poloniei si Ungariei pentru Restructurarea Economiei) -1500 de milioane de euro.

SAPARD sprijina dezvoltarea agriculturii si dezvoltarea rurala, in vederea acomodarii la preluarea si administrarea politicii agricole commune si de dezvoltare rurala UE.

ISPA finanteaza dezvoltarea infrastructurii si ocrotirea mediului.

PHARE 2000 asigura baza materiala a programelor care faciliteaza adaptarea cuceririlor comunitare, a acquis-ului. Toate acestea au urmarit sa pregateasca integrarea tarilor candidate in Uniunea Europeana si, totodata, fac cunoscut sistemul de asistenta si in tarile aflate in faza de pre-aderare.

PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana pentru a sprijini Europa Centrala si de Est in evolutia catre o societate democrata si o economie de piata.

Infiintat la inceputul anului 1989 pentru Polonia si Ungaria(primele doua tari in care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democratie, de unde acronimul), programul s-a extins treptat, incluzand in 1996 13 tari partenere din regiune. Prin hotararea Consiliului European de la Essen din decembrie 1994, Phare a devenit instrumentul financiar al strategiei de pre-aderare, principalul obiectiv fiind aderarea la Uniunea Europeana a celor 10 tari asociate din Europa Centrala si de Est: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia si Ungaria. Phare ofera asistenta si altor tari din regiune (Albania, Bosnia-Hertegovina, Macedonia) in tranzitia catre democratie si catre economia de piata.

Programul se concentreaza asupra a doua aspecte:

-                 dezvoltarea institutionala, sprijinirea guvernelor tarilor candidate in implementarea acquis-ului comunitar

-                 investitiile, sprijinire tarilor candidate in efortul de a-si alinia activitatile industriale

Pe data de 16 aprilie 2003, la Atena, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana inca 10 tari : Cipru, Estonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria, care au devenit state membre U.E. de la data de 1 mai 2004. Bulgaria si Romania sunt parte a aceluiasi proces ireversibil de extindere. Concuziile Consiliului European din data de 17 decembrie 2004 au reafirmat continuarea procesului de extindere, in cadrul careia Bulgaria si Romania erau asteptate sa semneze Tratatele de aderare la U.E. in luna aprilie 2005, urmand ca ele sa devina state membre ale U.E. incepaand cu ianuarie 2007.





Intre 1990-2000, Romania a beneficiat de peste 1,5 miliarde Euro prin programul PHARE. Pentru perioada 2000-2006, Romania a primit prin PHARE aproximativ 250 de milioane Euro anual, fiind a doua tara candidata, dupa Polonia, din punct de vedere al marimii fondurilor alocate. In prezent, PHARE se concentreaza in Romania asupra a trei mari sectoare: dezvoltare reginala, dezvoltare institutionala si sprijinirea investitiilor in vederea implementarii acquis-ului.

Comisia Europeana, dupa negocieri cu sarile candidate, elaboreza un program national PHARE pentru fiecare tara, precum si programe multi-anuale si orizontale care includ proiectele ce vor fi realizate, supuse in prealabil aprobarii comitetului de gestiune a programului, compus din reprezentanti ai Statelor Membre.

Regulamentul nr. 1268/ 1999 al Consiliului U.E. prevede ca sprijinul SAPARD se refera cu prioritate la:

·         dezvoltarea durabila a agriculturii si a spatiilor rurale ale tarilor candidate

·         preluarea cuceririlor comunitare, a acquis-ului, an special privind Politica Agricola Comuna si politica regionala

In planurile de dezvoltare care au in vedere prioritatile SAPARD figureaza ca o cerinta generala, pe langa scopurile mai sus amintite, ca realizarea programului in tara candidata sa asigure totodata:

·         imbunatatirea eficientei functionarii pietei

·         pastrarea vechilor locuri de munca si crearea altora noi

·         respectarea normelor de calitate si de igiena a alimentelor

Analiza utilizarii fondurilor a scos in evidenta ca, ele nu au fost, intotdeauna, utilizate in scopul prevazut si nici eficienta nu a fost cea asteptata. O pare a fondurilor a fost utilizata in alte scopuri, ceea ce a trebuit sa fie recuperate si retrase.

Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR) – care in cele ce urmeaza va  fi denumit programul  SAPARD – a avut  ca obiectiv  general crearea conditiilor pentru aderarea Romaniei  la Uniunea Europeana.  Asistenta  financiara  acordata de Comunitate este menita sa faciliteze implementarea aquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola  Comuna (PAC)  si politicile asociate,  precum si rezolvarea  problemelor specifice pentru adaptarea durabila a sectorului agricol si a spatiilor rurale din Romania.

Avand in vedere analiza situatiei agriculturii si a spatiului rural romanesc, strategia generala a planului SAPARD se bazeaza pe urmatoarele prioritati:

- Imbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole prelucrate.

- Imbunatatirea infrastructurilor pentru dezvoltarea rurala si a agriculturii.

- Dezvoltarea economiei rurale.

- Dezvoltarea resurselor umane.

Aceste prioritati sunt in concordanta cu principiile de dezvoltare rurala a Uniunii Europene.

Strategia  pentru asistenta SAPARD  are ca scop  atingerea obiectivelor Planului  National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, tinand cont in acelasi timp de urmatoarele restrictii:

- Prioritatile sustinute  in Art.4.3 al  Reglementarii  Consiliului 1268/1999, in special  „ In planurile  lor tarile candidate  vor acorda prioritate  masurilor  de imbunatatire  a eficientei pietelor,  a standardelor de  calitate si sanatate  si a metodelor de  creare de noi locuri  de munca in  spatiul  rural tinand  cont   de prevederile privind protectia mediului inconjurator”.

Pentru  realizarea prioritatilor, Programul  SAPARD a indicat  si masurile adecvate, regrupate in patru axe prioritare.

1)  Axa prioritara 1   – Imbunatatirea competitivitatii in  prelucrarea produselor agricole si piscicole:

Obiective:

- Orientarea  productiei  in concordanta cu  tendintele  pietei, incurajarea dezvoltarii de noi piete;

- Imbunatatirea calitatii procesarii, controlului  si calitatii produselor alimentare cu  respectarea cerintelor minime   de securitate alimentara impuse de U.E.

- Imbunatatirea si controlul conditiilor sanitare;

- Infiintarea si intarirea procesatorilor privati de produse agro-alimentare si piscicole.

Masuri :

-  prelucrarea si marketingul produselor agricole si piscicole;

- Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar si pentru protectia consumatorilor;

Pentru realizarea acestor masuri sunt necesare investitii importante pentru implementarea acquis-ului comunitar  (cereale, oleaginoase, lapte,  carne, fructe si  legume, vin si  peste), contribuind astfel la cresterea competitivitatii si a valorii adaugate pentru aceste produse pe de o parte, iar pe de alta parte, investitii destinate sa imbunatateasca accesul locuitorilor spatiului rural la serviciile  publice. In cadrul  acestui   program vor putea  fi finantate proiecte  a caror valoare totala eligibila este cuprinsa intre 30.000 de mii de Euro si 4.000.000 milioane de Euro, echivalent in RON la data intocmirii Studiului de Fezabilitate, conform cursului comunicat de Banca Centrala Europeana. Beneficiarul poate sa primeasca de doua ori un sprijin, pe perioada de implementare a masurii, cu conditia ca valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar in cadrul acestei masuri sanu  fie mai mare de 4.000.000 milioane de Euro(contributie privata+publica), pentru intreaga perioada de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o alta asistenta financiara pentru un nou proiect  in cadrul Masurii  1.1 numai dupa  incheierea proiectului precedent  (data ultimei plati efectuata  de catre Agentia  SAPARD).

2) Axa  prioritara  2, SAPARD – Imbuntatirea infrastructurii  pentru agricultura si dezvoltare rurala:

Obiectivele acestei axe se refera la:

  - Imbunatatirea accesului   locuitorilor din spatiul  rural la exploatatii, imbunatatirea  comunicatiilor  intre zonele rurale  si accesul la  reteaua nationala;

- Imbunatatirea conditiilor de  igiena si  sanitare ale locuintelor  si ale activitatilor productive executate conform standardelor in vigoare;

- Asigurarea  consumului necesar de  apa pentru culturile  agricole si pentru animale in zonele cu deficit de umiditate, in termenii eficientei economice,  prin cresterea capacitatilor de  folosire a sistemelor  de irigatii  existente si prin   reducerea pierderilor de  apa din reteaua  de irigatii. Realizarea acestor obiective sunt insotite de masuri cum sunt:

  - Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;

- Managementul resurselor de apa pentru agricultura;

In conformitate cu Reglementarile Consiliului (CE) nr.1268/1999 directiile generale au ca scop imbunatatirea infrastructurii  rurale, cresterea  standardelor de viata si  munca, fiind  necesar ca proiectele  propuse sa  prezinte o evaluare  a impactului asupra  mediului in conformitate cu Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului. Proiectele publice sunt proiecte de infrastructura, care nu genereaza venituri substantiale, in consecinta, aportul dat fiind de 100% din costul eligibil total. Proiectele de infrastructura care  nu sunt de natura sa genereze venituri substantiale, sunt acele  proiecte la care valoarea neta  curenta   a fluxului venituri viitoare, mai putin  costurile de exploatare, au ca rezultat o valoare mai mica decat 25% din costul total al investitiei respective.

Costurile  de exploatare sunt  costuri survenite pentru  functionarea  investitiei,  inclusiv costurile de intretinere, dar excluzand amortizarea sau costurile de capital. Pentru aceste proiecte contributia publica este de 100% din costul total eligibil.

3) Axa prioritara 3 - Dezvoltarea economiei  rurale are urmatoarele obiective:

  - Scaderea costurilor de productie;

- Imbunatatirea si diversificarea productiei;

- Imbunatatirea calitatii

- Promovarea si diversificarea activitatilor agricole;

- Stabilirea regulilor unitare referitoare la informatii despre productie in special in recoltare si distributia pietei, recunoscute in special in tarile candidate;

- Conservarea mediului natural agricol care este amenintat;

- Protectia si imbunatatirea resurselor forestiere.

In vederea realizarii obiectivelor se prevad urmatoarele masuri:

- Investitii in exploatatiile agricole;

- Constituirea grupurilor de producatori;

- Masuri de agro-mediu;

- Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative;

- Investitii in silvicultura;

Este important de subliniat ca, finantarea se acorda numai acelor proiecte care indeplinesc conditiile minime de viabilitate  pentru fiecare sector de  productie, in ceea  ce priveste suprafata minima agricola sau numarul minim de animale crescute, precum si conditiile tehnice minime de crestere si furajare si  de folosire a  dejectiilor. Totodata, se  urmareste  cresterea  veniturilor producatorilor  care sunt membrii ai grupurilor de producatori si care mentin si creeaza locuri de munca in mediul rural. In concordanta  cu prevederile  art.22 al Reglementarii  Consiliului (CE) nr.  1257/1999 sprijinul pentru masurile de  productie  agricola destinate amenajarii  mediului si mentinerii  specificului rural (agro  – mediu) au contribuit la multiplicarea actiunilor pentru  indeplinirea obiectivelor  in concordanta cu politicile comunitare referitoare la agricultura si mediu. De regula, sunt admise si sprijinite numai acele proiecte care faciliteaza  conversia la o  agricultura  organica,  de protejare  a zonelor cu o biodiversitate  speciala / importanta  naturala si  imbunatatirea  peisajului rural. De  asemenea, se urmareste modernizarea unitatilor  existente in turismul  rural dar si  crearea de noi  unitati,  in conditiile  justificarii  investitiei  printr-un studiu privind  piata potentiala a  amplasamentului. In cadrul  masurii vor  putea fi finantate  proiecte a caror  valoare totala eligibila  este cuprinsa intre 5.000   - 500.000 EURO,  echivalent in RON la data  intocmirii Studiului  de Fezabilitate – Memoriu justificativ, conform cursului comunicat de Banca Centrala Europeana. Valoarea totala eligibila poate  sa ajunga la  000.000 Euro numai  pentru proiectele al  caror obiectiv este implementarea  acquis-lui comunitar in  fermele de crestere  a animalelor si  pasarilor,  dupa realizarea  investitiei.  Beneficiarul poate sa  primeasca  de doua ori  un sprijin, pe  perioada de implementare a masurii cu conditia ca valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar in cadrul acestei masuri sa  nu fie mai mare de 000.000 Euro (contributie privata + publica),  pentru intreaga perioada  de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o alta asistenta financiara  pentru un nou  proiect in cadrul  masurii 3.1 numai  dupa incheierea proiectului   precedent (data ultimei  plati  efectuata  de catre APDRP).  In cadrul masurii 3.4  vor putea fi finantate  proiecte a caror  valoare totala eligibila  este cuprinsa intre  5.000 - 200.000 Euro  si pana la  500.000 Euro pentru  submasura  Acvacultura,  echivalent in RON  la data intocmirii Studiului de Fezabilitate – Memoriu justificativ, conform cursului comunicat de Banca Centrala   Europeana.  Beneficiarul poate sa  primeasca  de doua ori  un sprijin, pe  perioada de implementare a masurii cu conditia ca valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar  in cadrul acestei  masuri sa nu  fie mai mare de  200.000 Euro (contributie privata + publica),  pentru intreaga perioada  de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o alta asistenta financiara pentru  un nou  proiect in cadrul  Masurii 3.4 numai  dupa incheierea proiectului precedent (data ultimei plati efectuata de catre APDRP).

4) Axa prioritara 4 - Dezvoltarea resurselor umane

Aceasta anexa este centrata pe asigurarea capitalului uman, care prin o pregatire corespunzatoare sa raspunda provocarilor modernizarii si eficientizarii agriculturii. In acest scop se prevad:

-          Pregatirea fermierilor pentru reorientarea calitativa a productiei

-          aplicarea acestor  metode de tehnologii de productie care sunt  consecvente cu protejarea si  imbunatatirea  peisajului si a  protectiei  mediului, a normelor care  sunt aplicate in  domeniul cresterii si  sanatatii animalelor

-          atingerea  unui nivel de  pregatire profesionala  care este necesar  pentru managementul unor  exploatari viabile




-   Sa  asigure ca programul  va fi cunoscut  atat de beneficiari  cat si   de responsabili cu implementarea lui (prin promovare, selectie, verificare si monitorizare)

- Sa  asigure pregatirea si  formarea diferitelor autoritati si  organizatii responsabile pentru indeplinirea programului;

-   elaborarea studiilor necesare pentru implementarea proiectelor

Atingerea acestor obiective nu se poate face doar prin o enumerare teoretica ci, prin promovarea de masuri concrete ce tin de institutiile din fiecare stat membru coroborate cu cele ale diferitelor institutii comunitare.

Masuri :

-          Imbunatatirea pregatirii profesionale;

-          Asistenta tehnica pentru derularea programului SAPARD

Astfel este necesara oferirea de  asistenta  pentru pregatirea  profesionala,  pentru   a contribui la  imbunatatirea  cunostintelor  si a competentei profesionale ale fermierilor si a altor persoane implicate in activitatile agricole si silvice; in unele situatii chiar reconversia  acestora spre activitati  neagricole care dau  posibilitatea cresterii substantiale  a veniturilor.

- Elaborarea  prioritatilor  in cadrul strategiei  de dezvoltare rurala  se bazeaza pe urmatoarele doua principii importante:

- o corelare puternica intre prioritati, ceea ce presupune o coordonare a masurilor corespunzatoare fiecarei prioritati, mai ales in vederea obtinerii unor rezultate cumulate care sa asigure dezvoltarea  lantului de productie;

- stabilizarea  pietei agroalimentare si implicit o dezvoltare integrata a spatiului rural;

- promovarea  prealabila  a unor prioritati,  care sa asigure  dezvoltarea unor   resurse in zonele  cu potential; 

-   o buna orientare   si administrare a fondurilor programului.

In cadrul primului principiu , prioritatea nr.1 nu poate fi pe deplin dezvoltata  fara o  furnizare de materii  prime agricole, stabile din punct de vedere cantitativ si superioare calitativ avand preturi competitive – obiective stabilite in cadrul celei de-a treia prioritati.

Implementarea  unui flux regulat  de aprovizionare a  unitatilor  de prelucrare si comercializare este conditionata  de existenta unei  retele de infrastructura  suficiente si, mai ales, de existenta unei retele de axe rurale dense, ceea ce va permite deservirea unitatilor de furnizare. In final functionarea eficienta a unitatilor de productie sau prelucrare sunt conditionate  de instruirea agentilor  economici,   necesari functionarii lor.

Masurile  formulate   in programul SAPARD  au urmatoarele obiective  specifice: cresterea  eficientei  pe piata, prin  orientarea productiei conform  tendintelor  previzibile ale pietei sau stimularea dezvoltarii de noi piete; crearea conditiilor pentru respectarea cerintelor de securitate alimentara, sanitara si de protectie a mediului; crearea unor noi locuri de munca si pastrarea celor  existente in spatiul  rural; aparitia si  consolidarea unor agenti  economici privati  competitivi; imbunatatirea infrastructurii  de transport si  edilitare; imbunatatirea si diversificarea productiei si  scaderea costurilor de productie;  pastrarea  mediului cu valoare agricola  ridicata;  protejarea si imbunatatirea  resurselor forestiere; cresterea  nivelului de calificare profesionala; facilitarea implementarii Planului SAPARD  etc. La nivelul fiecarei masuri au fost formulate si obiectivele operative. De exemplu, obiectivele operative ale masurii (3.1.) “ Investitii in exploatatii agricole, asa cum figureaza acestea in programul SAPARD national sunt:

- dezvoltarea, diversificarea si modernizarea proceselor de productie, atat in sectorul vegetal cat si in cel de crestere a animalelor, in acord cu prevederile fitosanitare si sanitary-veterinare, asigurand astfel conditiile pentru dezvoltarea durabila a agriculturii;

- Imbunatatirea calitatii produselor agricole de baza, creand conditiile introducerii standardelor minime ale UE, precum si a mai bunei valorificari a produselor;

-             Cresterea veniturilor beneficiarilor asistentei, ceea ce va avea effect benefic asupra volumului de economii, asupra capacitasii de reluare a ciclului de productie, asupra consolidarii comunitasilor rurale;

-               Cresterea puterii economice a explotatiei agricole si consolidarea proprietatii private;

-               Crearea unor ferme moderne, eficinete, in productie vegetala si animala, cu un potential genetic ridicat;

-               Activizarea potentialului agricol si turistic prin mai buna folosire a resurselor locale din zona;

-               Stimularea si favorizarea stbilirii tinerilor in spatiul rural si/sau atragerea acestora in desfasurarea unor activitati agricole

Cele  sase masuri avute  in   vedere pentru anul  2007 in cadrul  Programul SAPARD pentru Romania au fost:

- Imbunatatirea procesului de prelucrare  si comercializare a  produselor agricolesi piscicole  – masura care  urmareste  in principal  rentabilizarea  prelucrarii   si comercializarii  produselor agricole si  piscicole, cu scopul  de a contribui  la implementarea acquis-ului comunitar, cresterea productivitatii si valorii adaugate a produselor si crearea a noi locuri de munca. Bugetul total destinat acestei masuri a fost de 255,86 milioane de euro (191,9 milioane euro contributie UE). Pot solicita finantare asociatiile si  grupurile de producatori  (cu personalitate juridica), societatile comerciale cu capital integral privat, asociatii, grupuri de producatori si societati comerciale private  din sectorul viticol, care prelucreaza  exclusiv soiuri superioare de  struguri. Proiectele propuse  vor fi obligatoriu localizate  in mediul rural, cu  exceptia celor destinate  modernizarii  capacitatilor  de productie deja existente, care pot fi amplasate in mediul urban. Finantarea se va da in sume intre 30.000  si 2 milioane  de euro, iar  pentru lapte si  produse lactate, carne,   fructe, legume, vinificatie, peste, cartofi contributia trebuie sa fie 50% de la UE, iar 50% de la beneficiar. Pentru cereale, seminte, oleaginoase, zahar co-finantarea este de 30% SAPARD si 70% beneficiarul. [12]Aceste cofinantari, pentru multi fermieri, sunt greu de asigurat si, in consecinta, fondurile nu pot fi utilizate.

Dezvoltarea  si imbunatatirea infrastructurii rurale  – prin aceasta  masura  se urmareste  imbunatatirea  accesului locuitorilor din  asezarile  rurale la reteaua rutiera si feroviara,  sporirea activitatilor economice, comerciale,  turistice, etc.

Bugetul destinat acestei masuri este de 438,77 milioane de euro (329,08 milioane euro  – contributie UE).  Pot solicita finantare  consiliile locale comunale  si asociatiile  consiliilor comunale cu  personalitate juridica. Activitatile care  pot primi finantare sunt: construirea de drumuri noi si modernizarea  celor existente, construirea  de noi retele de alimentare cu apa si extinderea si/sau  modernizarea celor  existente, construirea de  retele de canalizare  noi si extinderea  si/sau modernizarea  celor existente, etc. Proiectul se va desfasura  obligatoriu in mediul rural, iar limitele de buget sunt intre 100.000 si 1 milion euro. Pentru proiectele care nu genereaza beneficii nete substantiale, contributia din fondurile SAPARD poate  fi pana la  100% din costul  total eligibil. Un beneficiar are  dreptul la finantarea a  maximum 2 proiecte pe  toata durata programului  SAPARD (2000-2006), a caror valoare totala nu va depasi 1 milion de euro.

Investitiile in  exploatari  agricole au doua obiective:  sa contribuie  la cresterea veniturilor producatorilor agricoli si la imbunatatirea conditiilor de viata si munca ale acestora; sa asigure cresterea si ingrijirea animalelor in conditii igienice. Pot solicita  finantare: producatorii   agricoli individuali, asociatiile agricole familiale, asociatii agricole  fara  personalitate juridica, grupuri  de producatori sau  alte asociatii  agricole din sectorul  agricol privat, societati  comerciale agricole cu capital  integral privat. Se  acorda finantare pentru:  achizitionarea  de utilaje moderne –  tractoare, combine, masini,  instalatii  si echipamente agricole); reabilitarea  livezilor sau viilor,  investitia  in fermele de  cultivare a plantelor agricole prin modernizarea si extinderea cladirilor si utilitatilor, precum si pentru procurarea de rase de animale cu potential genetic mare, etc. Proiectul se va derula in mod obligatoriu in mediul rural, fondurile SAPARD acoperind maximum 50% din costul  eligibil al proiectului,  restul de 50%  asigurandu-se de beneficiar.

Limitele de buget sunt intre 10.000 s respectiv 500.000 de euro.

Diversificarea  activitatilor  economice – masura necesara cresterii si/sau pastrarii locurilor  de munca si generarea  de   venituri alternative. Aceasta  finantare  este deschisa  fermierilor, proprietarilor de  terenuri forestiere si/sau  piscicultorilor, persoanelor  fizice, asociatiilor familiale, asociatiilor si  grupurilor de producatori cu  personalitate juridica, etc. Bugetul total este de 150.32 milioane  euro (112,74 milioane de euro – contributie UE).

Masuri  forestiere – proprietarii de terenuri inapte pentru agricultura  din sectorul privat si  din sectorul de  stat, agenti economici privati, asociatii ale proprietarilor privati,  precum si comunele si asociatiile comunale  au la dispozitie cca. 157,24 milioane de  euro (117,93 milioane  euro din contributia  UE) pentru a  dezvolta proiecte  in domeniul forestier.  Proiectele trebuie sa  deruleze actiuni precum infiintarea  si intretinerea plantatiilor si a  varietatilor de copaci  cu crestere foarte rapida; infiintare de  plantatii,  crearea de noi  pepiniere si modernizarea  celor existente. Astfel, proiectul trebuie sa se deruleze in mod obligatoriu in mediul rural. Pentru beneficiarii privati contributia  proprie este de 50% si contribu ia SAPARD 50%, iar pentru beneficiarii publici se poate ajunge si pana  la 100% contributie  SAPARD. Limitele de  buget sunt intre  10.000 si 500.000 de euro pe proiect. Proiectele avand doar o finantare partiala din partea SAPARD, este de inteles de ce multe din ele nu s-au realizat. Capacitatea slaba financiara a agentilor privati constituie un factor restrictiv in punerea in practica a proiectelor care ar contribui la modernizarea sectorului agricol si imbunatatirea conditiilor de viata a populatiei de la sate.

Imbunatatirea  pregatirii  profesionale este la randul ei, sustinuta financiar dar, ca si celelalte domenii, in anumite limite. Diversele organisme  de pregatire profesionala pot depune proiecte  de finantare pentru  realizarea unor  pachete de instruire in sectoare precum: agricultura, piscicultura, cultivarea pamantului  prin metode ecologice, monitorizarea si  evaluarea problemelor importante  de mediu, gestionarea fondului silvic, etc. Bugetul total aferent este de 81,049 milioane de euro (60,78 milioane de euro contributie UE). Limitele de buget sunt intre 10.000 de euro, iar Programul SAPARD poate finanta pana la 100% costuri eligibile ale proiectului.

Obiectivele,  prioritatile  si pachetele de  masuri schitate in  cadrul programului strategic trebuie sa fie apte pentru rezolvarea punctelor slabe, respectiv  pentru valorificarea punctelor forte, semnalate in analiza SWOT. [13]

Sustinerea prin argumente a masurilor propuse este parte componenta a programului SAPARD. Trebuie  demonstrat, totodata, ca  masurile prevazute sunt  adecvate pentru realizarea obiectivelor,  pentru atingerea prioritatilor si ca  ele sunt in  concordanta  cu principiile  UE, cu reglementarile  Politicii Agricole Comune  (PAC), precum si  cu politica structurala si de dezvoltare rurala. Mentionez ca aceste prevederi ale Comisiei Europene nu se refera  numai la Programul  SAPARD national, ci  ele trebuie sa  fie respectate in  cazul tuturor programelor care beneficiaza de asistenta comunitara. Se   asteapta  ca prin atingerea prioritatilor  formulate in Programul  SAPARD sa se  realizeze cresterea rentabilitatii productiei,  sa creasca ponderea  produselor de calitate  superioara,  mai competitive, sa creasca venitul  si calitatea vietii  populatiei  rurale, astfel incat  sa scada migrarea  tinerilor din spatiul  rural, iar ridicarea nivelului de pregatire profesionala sa contribuie la realizarea eficienta a masurilor prevazute.



3. Indicatorii  de apreciere a  eficientei  programelor finantate din  fonduri structurale

Stabilirea programelor de actiune in realizarea unei strategii reprezinta o etapa importanta, scopul acestor programe dupa cum am evidentiat in capitolul anterior, este de a preciza foarte clar care sunt actiunile concrete de intreprins, cand se efectueaza fiecare si cine raspunde de aplicarea lor. 

Interventiile  structurale in domeniul  agriculturii si al  dezvoltarii   rurale sunt foarte eterogene. Totusi desprindem patru tipuri de interventii care sunt specifice acestui domeniu:

a) infrastructura rurala (de ex: reabilitarea satului, etc.)

b) diversificarea exploatarilor agricole (de ex: agroturismul; produse de ferma noi; etichete; formare profesionala si consultanta)

c)  rationalizarea   productiei  (de ex: investitii  in exploatari; ajutor  acordat tinerilor agricultori; pensii; transformarea si comercializarea produselor agricole)

d)  ajutor acordat productiei  agricole putin intensive  (de ex: reimpadurire;  folosirea terenurilor in mod favorabil mediului inconjurator).

Interventiile in acest domeniu sunt finantate de Fondul European de Orientare si Garantie Agricola (FEOGA) si de FEDER.

Destinatarii  interventiilor  sunt agricultorii, fostii agricultori si  alte unitati economice  din zonele rurale. Ajutoarele oferite  sectorului agricol si zonelor  rurale se justifica  din mai multe motive. Cererea  de hrana este constanta,   in timp ce, tehnologia  aflata in continua  dezvoltare a provocat o scadere a populatiei si a densitatii rurale. Trebuie create si puse la punct alternative in materie  de venituri si  locuri de munca  pentru agricultori, precum  si pentru intreprinderile  si angajatii lor din sectoarele artizanale si comerciale asociate.

Realizarile  interventiior  in domeniul infrastructurilor  pot fi masurate  in unitati fizice: numarul  de uzine de  transformare si de   ambalare construite, suprafata  satelor reabilitate, lungimea drumurilor construite,  etc. Avand in  vedere   eterogenitatea proiectelor, este  greu de consolidat indicatorii  la un nivel  mai inalt decat  cel al masurilor,  decat daca se  foloseste  un procent de realizare agregat.

In cazul general al  subventiilor si primelor, principalii indicatori sunt „numarul de unitati economice  ajutate” si „numarul  de gospodarii ajutate”.  Acesti indicatori pot  fi combinati cu resursele financiare si repartizati in categorii de exploatari agricole sau de gospodarii si, indeosebi, grupuri de venituri.

Indicatori de rezultat- se refera la efectul direct si imediat generat de program.

Destinatarii pot, in general, sa fie identificati fara prea mare dificultate. Acesti indicatori ppot fi de natura fizoca sau financiara.

Proportia exploatarilor agricole si gospodariilor ajutate din zona sau grupul definit indica gradul de patrundere a programului in numarul total al exploatarilor sau gospodaririlor din zona sau grupul definit. Avand in vedere atingerea plafonului maxim al ajutorului, investitiile reale ale agricultorilor pot fi mai mari decat cele indicate pe formulare.

Indicatori  de impact –  se refera la  consecintele  programului dincolo de  efectele sale imediate asupra beneficiarilor directi. Exista doua tipuri de impact:

  -impactul specific care se refera la efectele care se produc dupa un anumit timp, dar care sunt legate direct de masura intreprinsa;

- impactul general  se refera la  efectele pe termen  mai lung resimtite  de populatie.Masurarea acestui tip de impact  este o actiune mai complexa  care creeaza probleme in  stabilirea legaturii cauza – efect.

Spre deosebire de marile proiecte din alte domenii, impactul asupra dezvoltarii rurale este concentrat  pe teritorii de  talie mica. Diversificarea  activitatilor  are un impact  direct asupra agricultorilor, ajutand  la furnizarea de  locuri noi de  munca si  de sanse de  a obtine venituri apropiate de cele din sectorul agricol.  Ajutorul acordat investitiilor destinate sa imbunatateasca transformarea si comercializarea produselor agricole are un impact indirect asupra exploatarilor.

Totusi,  avand in vedere   gradul ridicat de  concurenta  in sectorul alimentar,  el nu provoaca neaparat o  crestere a preturilor  de productie sau  a cotelor pietei.  Asociate acestui ajutor, contractele  de furnizare pot  contribui la reducerea  riscurilor in ceea  ce priveste veniturile agricultorilor.

Masurile  in favoarea infrastructurilor  rurale au impact  asupra farmecului rezidential  al zonei eligibile. Ajutorul poate de asemenea sa aiba un impact suplimentar asupra turismului rural. [14]

Durata impactului variaza de la un an (pentru impactul asupra agroturismului) la zece ani sau mai mult ( pentru impactul asupra densitatii populatiei). In afara impactului pe care il au programele fondurilor structurale, zonele rurale depind in mare  masura  de impactul politic  ( in special  de cel al  politicii agricole comune).  Veniturile agricultorilor depind, de asemenea, in mare parte, de conditiile naturale si climaterice. Agricultorii, si mai ales gospodariile rurale, fac deseori parte din alte grupuri, intra in alte domenii. Ajutorul dat intreprinderilor are impact asupra sanselor celor din gospodarii rurale de a obtine  un loc de  munca si furnizeaza  posibilitati  de castig alternativ  sau complementar pentru agricultori, contribuind astfel la evolutia structurala a sectorului agricol.

La fel, interventiile  in domeniul transportului  au impact asupra  pretului transportarii produselor agricole cumparate si vandute si imbunatateste accesul celor din gospodarii rurale la locurile de munca din afara sectorului lor.

Interventiile structurale in domeniul turismului sunt in anumite cazuri asociate cu atractiile turistice din zonele rurale. Vizitatorii pot fi interesati sa viziteze  alte atractii  turistice mai putin importante sau sa stea in aceste zone mai mult timp pentru a profita de activitati relaxante. Oferta de  specialitati  agricole regionale facuta  de agricultori imbogateste  si mai mult  potentialul turismului rural.

Formarea profesionala, mai ales in domeniul tehnologiilor necesare in intreprinderi situate in zone  rurale, creste capacitatea  persoanelor care traiesc  in mediul rural  de a gasi  un loc  de munca.

Majoritatea informatiilor legate de realizari si de rezultate ar trebui sa fie disponibile pentru operatorii de proiecte finantate din fondurile structurale, care ar trebui sa culeaga, in mod regulat, informatii simple, de exemplu numarul, talia si tipul de exploatari agricole ajutate. Informatiile asociate  cu impactul trebuie  sa fie culese  direct de la  destinatari prin intermediul unor cercetari specifice.  Dupa exemplul altor  tipuri de interventii,  implicarea unor echipe  din exterior pentru  a culege aceste  informatii  poate folosi pentru  a garanta fiabilitatea raspunsurilor. Este importanta obtinerea de informatii pe esantioane si extrapolarea lor dar, in masura in care  numarul global de  proiecte este ridicat  si costul unor  culegeri de informatii  de la toti destinatarii este prohibitiv.

Impactul  asupra gospodariilor rurale  si asupra farmecului  regiunii poate fi  examinat cu ajutorul unor  cercetari  amanuntite.  In anumite  cazuri, este posibila  folosirea unor analize  de masuri facute anterior. Ajustand coeficientii cu indicatorii de rezultat sau de realizare si calculand impactul posibil  al ajutorului  acordat, se pot  obtine estimari suficient  de fiabile cu  un cost rezonabil. Aceasta metoda este des folosita pentru a identifica efectele temporare ale reabilitarii satelor sau pentru a calcula efectele agro-turismului (ETP). [15]

Niveluri  ridicate ale importurilor  pentru satisfacerea pietelor  cu amanuntul din mediul urban si  niveluri reduse ale exporturilor  (care sunt in  principal exporturi de produse cu valoare adaugata scazuta). Informatiile care clarifica indicatorii de context pot fi obtinute din arhive, statistici si cercetari europene, nationale si uneori regionale. Eurosta a creat o baza de date speciala de statistici regionale actualizate anual, furnizand informatii comparabile pentru toata Europa. Agricultura si dezvoltarea rurala ridica unele probleme de acoperire statistica.

Informatiile agricole despre structura exploatarilor agricole din regiune, precum varsta exploratorilor, talia si tipul exploatarii, nu sunt disponibile decat dupa mult timp, lucru care limiteaza posibilitatea programului de a urmari contextul. Indicatorii cheie prezentati mai jos se preteaza simultan la comparatii cu alte programe. Prin urmare, pot face usor obiectul agregarii la scara europeana. Atat tarile dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare trebuie sa aiba in vedere un nou tip de dezvoltare care sa permita rezolvarea problemelor de protectia mediului concomitent cu intensificarea activitatilor care sa permita dezvoltarea economica si sociala asa cum s-a stabilit la conferinta pentru dezvoltare durabila de la Johannesburg, 26 august-4 septembrie 200

Desi, au loc unele restructurari semnificative ale sectorului agricol si Romania are un numar relativ redus de unitati mari si integrate in sectorul porcin si avicol, in general productia de ferma inregistreaza inca un grad inalt de fragmentare.

Acest lucru are nu numar de efecte negative:

Ø         Valoare adaugata scazuta in lantul alimentar, ca rezultat al productivitatii financiare, utilizarii insuficiente a imprumuturilor, lipsei aptitudinilor si experientei corespunzatoare tehnice, manageriale si de marketing, precum si infrastructura de ferma inadecvata si calitatii productiei ce se datoreaza lipsei resurselor; nivelurilor superioare ale consumului productiei in ferma, precum si comercializarea unei ponderi mici din productia totala a fermei pe piete comeriale formale.

Ø         Niveluri ridicate ale importurilor pentru satisfacerea pietelor cu amanuntul din mediul urban si niveluri reduse ale exporturilor

Ø         Venituri scazute in agricultura, industrie alimentara si in zonele rurale, ceea ce limiteaza cresterea economica

Ø       Dificultati in respectare cerinteor de calitate, siguranta alimentara, sanatate si bunastare animala precum si de mediu necesar la aderarea UE

Pentru a depasi aceste neajunsuri enumerate mai sus, se impun un pachet complex de masuri si programe care sa impleteasca politicile agricole nationale cu politica agricola europeana si care pot fi realizate numai prin definirea si urmarirea realizarii unui panel de obiective strategice pentru perioada imediat urmatoare.



[1] Samuelson, P., A.- „Economia politica”, Editura Teora, 2000

[2] Chirtes Vladimir-„ Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea in Uniunea Europeana”

[3] Samuelson, P., A.- „Economia politica”, Editura Teora, 2000

[4] Samuelson, P., A.- „Economia politica”, Editura Teora, 2000

[5] Chirtes Vladimir-„ Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea in Uniunea Europeana”

[6] Samuelson, P., A.- „Economia politica”, Editura Teora, 2000

[7] Samuelson, P., A.- „Economia politica”, Editura Teora, 2000

[8] Bondrea Aurelian- „Romania la inceputul secolului XXI. Starea natiunii 2004”, Editura Fundatiei „Romania de maine”, Bucuresti, 2004

[9] Greabu Alexandru-„ Standardizarea nationala – suport pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana”, revista Standardizarea nr. 5/2005

[10] Samuelson, P., A.- „Economia politica”, Editura Teora, 2000

[11] Chirtes Vladimir-„ Pregatirea mediului de afaceri pentru integrarea in Uniunea Europeana”

[12] Bondrea Aurelian- „Romania la inceputul secolului XXI. Starea natiunii 2004”, Editura Fundatiei „Romania de maine”, Bucuresti, 2004

[13] Bondrea Aurelian- „Romania la inceputul secolului XXI. Starea natiunii 2004”, Editura Fundatiei „Romania de maine”, Bucuresti, 2004

[14] Bondrea Aurelian- „Romania la inceputul secolului XXI. Starea natiunii 2004”, Editura Fundatiei „Romania de maine”, Bucuresti, 2004

[15] Greabu Alexandru-„ Standardizarea nationala – suport pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana”, revista Standardizarea nr. 5/2005




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Legislatie




BREVIAR LEGISLATIV REFERITOR LA PATRIMONIUL CULTURAL NATIONAL MOBIL SI IMOBIL
SISTEMUL CIRCULATIEI RUTIERE
Dificultati practice in aplicarea noutatilor legislative privind garantarea proprietatii
Ghid de utilizare a site-urilor de legislatie europeana
DISPOZITII PROCEDURALE PRIVIND ACTIVITATEA COMISIILOR DE FOND FUNCIAR
Constitutiile Frantei si Belgiei
COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI IN LITIGIILE FUNCIARE
Prezentarea Consiliului Judetean Vrancea
Procedura de infintare a societati comerciale
LEGISLATIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORILOR












loading...