Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Legislatie


Index » legal » Legislatie
» Importanta insectelor necrofage in cadrul investigatiilor criminalistice


Importanta insectelor necrofage in cadrul investigatiilor criminalistice




Importanta insectelor necrofage
in cadrul investigatiilor criminalistice

Daca majoritatea oamenilor considera un corp neinsufletit ca fiind ceva respingator, o anumita categorie de oameni de stiinta il considera o „mina” de informatii care asteapta sa fie extrase si analizate. Aceasta categorie de oameni de stiinta sunt entomologii legisti, specializati in studiul dezvoltarii, ecologiei si taxonomiei artropodelor care au importanta pentru investigatiile criminalistice.

In mod surprinzator, primul caz de investigare a unei crime bazandu-se pe insectele necrofage a fost semnalat in secolul XIII, cand Sun Tzu, avocat si investigator de crime, a descris modul in care a folosit prezenta insectelor pentru a rezolva cazul injunghierii unui barbat, raportat in apropierea unui lan de orez. Sun Tzu relateaza ca a descoperit arma crimei – o secera – si pe cel care o folosea, datorita mustelor care erau atrase de urmele de sange de pe lama secerii.



Folosirea insectelor necrofage in investigatiile criminalistice se impune dupa anul 1880. Astfel se constituie bazele entomologiei legiste, cofondatorii acesteia sunt considerati Reinhard si Hofmann, implicati in exhumarea cadavrelor si analizarea lor, in Franta si Germania.

In anul 1831, renumitul medic Orfila are ocazia sa studieze fauna artopodelor pe un mare numar de cadavre exhumate (aproximativ 80); cu ocazia studiilor intreprinse el a inteles rolul pe care il joaca insectele necrofage in descompunerea cadavrelor.

Primul care introduce si aplica calculul intervalului post-mortem (PMI), pe baza numarului de insecte si a fazei de dezvoltare in care se aflau acestea, este medicul Bergeret de la Spitalul Civil DArbois, in anul 1855. Pe baza studiilor facute pe cadavre timp de patru ani este primul care propune colaborarea cadrelor medicale cu specialistii din alte domenii (din domeniul Stiintelor Naturale) pentru a da raspunsuri concludente asupra investigatiilor din domeniul criminalistic.

In anul 1879 medicul militar Pierre Megnin impreuna cu D. Perier, profesor la Muzeul de Istorie Naturala din Paris, fac investigatii asupra mortii suspecte a unui nou-nascut, pe care il exhumeaza pentru a studia fauna entomologica dezvoltata pe cadavrul copilului. Acesta este primul studiu complet facut asupra tuturor speciilor de insecte prezente pe un cadavru: au fost numarati toti indivizii adulti, larvele de insecte si acarieni si pe baza unor calcule s-a estimat intervalul de timp scurs de la moartea copilului pana la descoperirea lui. Dupa 15 ani de activitate in domeniul medico-legal, P. Megnin publica peste 14 articole si o valoroasa carte intitulata „La Faune des Cadavres”, aparuta in anul 1894.

In anul 1895, inspirati de orientarea cercetarilor lui Pierre Megnin, Wyatt Johnston si Geoffrez Villeneuve fac studii entomologice pe cadavre umane, insumand un total de 48 de studii de caz; elementul de noutate cu care acestia intervin este corelatia dintre conditiile climatice si fazele de dezvoltare ale insectelor necrofage, criticandu-l pe Pierre Megnin ca nu a procedat in acelasi mod in investigatiile si studiile desfasurate. Cei doi decid sa se focalizeze pe studiul faunei entomologice locale (Canada).

In Statele Unite ale Americii se remarca studiile realizate in intervalul anilor 1896-1897, de catre Murray Galt Motter. Analiza celor 150 de cadavre umane deshumate, in zona Washington D. C. ii permite sa faca comentarii asupra faunei entomologice identificate, a structurii solului, a adancimii gropilor in care s-a dezvoltat respectiva fauna.

In Franta si Germania, finalul secolului XIX este caracterizat prin cresterea interesului pentru studierea vietii nevertebratelor, aceasta reflectandu-se prin succesul inregistrat de lucrarile „Life of Animals” de Alfred Breh si „Souvenirs of Insect Life” scrisa de Jean Henry Fabre.

Inceputului secolului XX este unul de acumulare stiintifica pentru domeniul entomologiei legiste; pana la finele anului 1920 au fost finalizate si publicate monografii ale insectelor necrofage ce cuprindeau anatomia si metabolismul acestora.

In anul 1922 Herman Merkel, profesor la Institutul de Medicina Legala din Munchen, extinde studiile facute in anii anteriori de catre Karl Meixner, omologul sau din Viena, demonstrand ca circumstantele mortii unui individ pot influenta comportamentul si viteza cu care insectele necrofage populeaza cadavrul (in cazul prezentei plagilor deschise, acestea actioneaza ca atractanti pentru insecte).

Perioada interbelica si cea de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial nu se remarca printr-un progres semnificativ in domeniu. In anul 1950 Hubert Caspers, introduce in investigatia entomologica, ca indicator al intervalului post-mortem, specia Lymnophilus flavicornis, dupa ce a investigat un caz de omucidere si abandonare a cadavrului pe malul unei ape curgatoare. Intre anii 1960-1980, la imbogatirea bazei de cunostinte au contribuit, prin studii de caz, medicul Marcel Leclecq (Belgia) si profesorul Pekka Nuorteva (Finlanda).

De atunci, studiile de baza cat si aplicatiile avansate ale entomologie legiste au intrat in circuitul de rutina al investigatorilor din domeniul criminalisticii in Canada, Franta, Anglia, Japonia, India, Rusia, USA.

Trebuie mentionata pe scurt problema  faunei entomologice a cadavrelor si eventuala sa utilizare in Medicina legala. Pe cadavrele vertebratelor se succed mai multe valuri de insecte necrofage (LECLERCQ, 1978; EASTON si SMITH, 1970; SMITH, 1973 b). In functie de specia animala careia ii apartine cadavrul si dupa modul in care acesta este expus: la suprafata solului, ingropat sau doar acoperit cu sol, compozitia asociatiilor faunistice succesive va fi diferita, la fel si cronologia lor. SMITH (1973 b) a indicat, intr-un tabel rezumativ, principalele insecte intalnite in cadavrele umane. De regula, se disting opt valuri succesive in cazul celor expuse in aer liber:

1. cadavre proaspete ce nu emit mirosuri: larve de Diptere: Calliphora erythrocephala, Calliphora vomitoria, Musca domestica, Musca corvina, Muscina stabulans;

2.  cadavre reperabile prin mirosul emanat: larve de Diptere: Sarcophaga sp., Lucilia sp., Cynomyia mortuorum;

3. dupa ce grasimile se descompun in acizi grasi volatili (3-6 luni): Coleoptere Dermestidae (Dermestes sp.), Lepidoptere Pyralidae (Aglossa sp.);

4.  dupa fermentatia caseica a proteinelor: larve de Diptere: Piophila casei mai ales, Madiza glabra, Eristalis sp., Fannia sp., Teichomyza sp., drosofile, Coleoptere – C1eridae (Corynetes sp.);

5.  dupa fermentatia amoniacala, uscarea corpului (sau aproximativ un an de la deces): larve de Diptere Muscidae: Ophyra leucostoma, Ophyra anthrax; Phoridae, Thyreophoridae si Coleoptere Silphidae (Necrophorus sp., Silpha sp.) si Histeri­dae (Hister sp., Saprinus sp.);

6.  continuarea uscarii corpului: numai acarieni;

7.  uscare totala: Coleoptere Dermestidae (Dermestes sp., Attagenus sp., Anthrenus sp.), Lepidoptere Tineidae (Tineola sp.);

8. dupa mai mult de 3 ani de la deces: Coleoptere Ptinidae si Tenebrionidae. Din punctul de vedere al Medicinii legale, importanta studiului acestei faune consta in faptul ca poate servi la determinarea datei decesului. Alte aplicatii ale Entomologiei in Medicina legala sunt examinate de catre LECLERCQ (1969).





Daca primele cazuri de entomologie judiciara (forensique) dateaza din secolul XIII (Keh, 1985), abia la sfarsitul secolului XIX odata cu lucrarile lui de Megnin (1894) se pun primele baze stiintifice ale utilizarii insectelor necrofage. Pe parcursul secolului XX, numeroase contributii originale sau de sinteza (Smith, 1986) permit diferitelor servicii de medicina legala sa aplice sau cel putin sa incerce sa utilizeze aceste insecte pentru datarea decesului unor persoane (Balthazard, 1928). In Europa, diferiti entomologi precum M. Leclercq in Belgia, P. Nuorteva in Finlanda, M.I. Marchenko in Rusia, au publicat numeroase lucrari ce tratau biologia insectelor necrofage si cazuri practice asupra unor cadavre umane. Cu toate acestea, abia recent entomologia judiciara a intrat in institutii ca F.B.I. in Statele Unite si Jandarmeria Nationala in Franta.

In orice expertiza privitoare la un cadavru, medicul legist trebuie sa  estimeze cu o precizie cat mai ridicata nu numai cauzele decesului ci si data la care acesta s-a produs. Pentru aceasta, pot fi folosite mai multe metode: estimari ale tempera­turii corpului, rigiditatea si lividitatea cadaverica; metode histologice, histochimice, chimice, bacteriologice.

Daca nu este gasit nici un indice medical, metoda zoologica si in mod special metoda entomologica poate permite, in anumite conditii, estimari mai mult sau mai putin precise, de cateva zile chiar.

Insectele necrofage recoltate cu mare grija din zona unui cadavru sunt atunci singurii indicatori ai momentului decesului.

Dupa deces, pe masura ce intervin alterarile cadaverice, diferitele specii de insecte necrofage sunt atrase de catre substrat, depun oua sau  larve pentru a se hrani.

Ele pot fi clasate in 4 categorii:

·         necrofage;

·         necrofile (pradatori ce se hranesc cu necrofage sau paraziti ai necrofagelor);

·         omnivore (se hranesc mai ales cu tesuturi, fire de par);

·         oportuniste (utilizeaza cadavrul ca refugiu).

Compozitia specifica a fiecarui grup si timpul sau de prezenta pot varia in functie de factorii ce influenteaza fauna entomologica locala si procesele de alte­rare a cadavrului (oras, sat, intr-o locuinta sau in exterior, sezon, datele climatice si meteorologice, volumul cadavrelor, conditiile in care se afla corpul: aer liber, inhumat, scufundat).

Activitatea insectelor, durata ciclului lor evolutiv (ponta, incubarea oualor, cresterea larvelor, nimfoza sau impuparea, emerjarea adultilor) trebuie cunoscute si sunt influentate in mod special de conditiile climatice.

Entomologia judiciara consista in studiul legaturilor dintre prezenta insectelor si starea de descompunere a unui cadavru uman. Aceasta stiinta isi gaseste aplicatii importante in domeniul anchetelor judiciare, aspectul esential fiind acela de a determina timpul scurs de la deces sau intervalul post-mortem (IPM se utilizeaza metoda lui Marchenko).

Dupa ce rigiditatea cadaverica a unui corp uman dispare si temperatura interna este cea a mediului, constatarile tanatologice si starea sa de alterare nu mai permit stabilirea cu certitudine a intervalului post-mortem: variabilitatea in des­compunere constituind regula. Factorii determinanti sunt in principal temperatura si accesibilitatea insectelor la cadavre fapt ce influenteaza favorabil cursul si viteza de descompunere. Deoarece insectele reactioneaza direct si specific la conditiile climatice, mai ales la temperaturile ambiante, ele devin indicatori potentiali pentru estimarea  intervalului post-mortem.

Insectele pe care le gasim asociate cadavrelor formeaza o categorie speciala. Ele au organe chimio-receptoare foarte bine dezvoltate si sunt apte sa detecteze cadavrele la zeci de metri distanta.

Ce putem descoperi in zona investigata?

Mai intai, de la cateva minute la cateva ore dupa deces, mustele din familiile Calliphoridae si Sarcophagidae vin sa-si depuna ouale sau larvele in orificiile naturale. Dupa o perioada de incubatie ouale se transforma in larve (asticote). Larvele se hranesc cu cadavrul pana ajung la maturitate si in principiu parasesc substratul pentru a se transforma in nimfe sau pupe. Dupa un anumit timp, din aceste pupe emerjeaza noile muste.

In continuare, corpul in putrefactie este colonizat de catre diverse Coleoptere si Himenoptere (pradatori si paraziti ai oualor si a larvelor de muste), de muste de format mai redus decat cele din primul val, de acarieni si in final din nou de catre Coleoptere.

De la deces si pana la completa disparitie a cadavrului (oasele nu sunt incluse), pot fi observate peste o suta de specii de insecte.

Utilitatea metodei

In cazurile favorabile, ea permite datarea mortii unei persoane cu o precizie destul de mare, aproape de o zi, (mai mult sau mai putin de 24 de ore) chiar daca corpul a atins un stadiu de putrefactie avansata.

Trebuie tinut cont de faptul ca, calculul se face pe baza primului ciclu a primelor muste ce se instaleaza pe substratul mort.

Cercetarile hematologice si toxicologice asupra tesuturilor larvelor permit detectarea prezentei unor produse ca: ADN uman, cocaina, heroina etc.

 

Bibliografie




Benecke, M 2001. A brief history of Forensic Entomology. Forensic Sci Internat 120:2-14.

Benecke M (ed.) – 2001. Forensic Entomology Special Issue. Forensic Sci Internat 120:1-160.

Benecke, M., Leclercq, M. – 1999. Ursprünge der modern angewandten rechtsme­dizinisch-kriminalistischen Gliedertierkunde bis zur Wende zum 20. Jahrhundert. (Foundations of modern Forensic Entomology until the turn of the century.) Rechtsmedizin 9:41-5.

Byrd, J. H., Castner, J. L. 2001. Insect of forensic, importance. In Forensic Ento­mology: the utility of arthropods in legal investigations: 43-79. édité par J. H. Byrd & J. L. Castner, CRC Press LLC, Boca Raton (Florida) USA. 418 p.

Davies, L. 1990. Species composition and larval habitats of blowfly (Calliphoridae) populations in upland areas in England and Wales. Med. Vet. Entomol., 4: 61-68.

Deonier, C. C. 1940. Carcass temperatures and their relation to winter blowfly populations and activity in the Southwest. J. Econ. Entomol. 33: 166-170. Revue internationale de criminologie et de police technique et scientifique 1/03 115.

Engel, L. 1999. Etude du développement de Calliphora vicina (Robineau Desvoidy): influence des températures alternées et de l’origine des populations. Thèse, Université de Lausanne, 142.

Faucherre, J., Cherix, D., Wyss C. 1999. Behavior of Calliphora vicina (Diptera, Calliphoridae) under extreme conditions. Journal of Insect Behavior 12: 687-690.

Leclercq, M. – 1978. Entomologie et Médicine Légale.Datation de la mort. Collection de medicine légale et de toxicology médicale. Masson. Paris, 100p.

Leclercq, M., Brahy, G. – 1990. Entomologie et médicine légale: origines, evolution, actualisation. Revue Med Liege 45:348-58.

Marchenko M. 1. 1990. Forensic entomology. Proc. Sec. Int. Congr. of Dipt. 183-199.

Mégnin, P. - 1894. La faune des cadavres : Application de l’entomologie à la médecine légale. Encyclopédie scientifique des aide-mémoire, Masson & Gauthier-Villars et Fils, Paris 214p.

Nuorteva, P. – 1972. A three-year survey of the duration of development of Cynomyia mortuorum (L.) (Dipt., Calliphoridae) in the conditions of a subarctic fell. Ann Ent Fenn 38:65-74.

Nuorteva, P. – 1977. Sacrophagous insects as forensic indicators. In: Tedeschi CG et al. Forensic Medicine, Vol. II, ch. 47, pp. 1072-95; Saunders, Philadelphia.

Nuorteva, P. 1959. Studies on the significatif of flies in the transmission of poliomyelitis.The composition of blowfly fauna in différent parts of Finland during the year 1958. Ann. Entomol. Fenn 31:137-162.

Nuorteva, P. 1963. Synanthropy of blowflies (Dipt., Calliphoridae) in Finland. Suomen hyônt. Aikak 29:1-49.

P. Erzinçlioglu, Y. Z. 1996. Blowflies. Naturalists' Handbook 23, The Richmond Publishing Co. Ltd, Slough, Royaume-Uni, 71 p.

Séguy, E. 1928. Etudes sur les mouches parasites. Tome 1. Conopides, Oestrides et Calliphorines de l’Europe occidentale. Recherches sur la morphologie et la distribution géographique des Diptères à larves parasites. Encyclopédie entomologique, (A) 9: 1-25 1.

Smith, K.G.V. 1986. A Manual of forensic entomology. British Museum, (Natural History), London and Cornell University Press, Ithaca, N.Y., 205 p.

Williams, H. 1984. A model for the aging of fly larvae in forensic entomology. Forens. Sci Int 25-191-199.

Wyss, C. 1997. Forensic entomology in Lausanne (CM). Oistros 5: 2-5.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Legislatie




COMISIILE DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 SI LEGII NR.1/2000 PROCEDURA STABILIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATӐ ASUPRA TERENURILOR
Sistemul european de transfer al creditelor de studii
Procedura de infintare a societati comerciale
DISPOZITII PROCEDURALE PRIVIND ACTIVITATEA COMISIILOR DE FOND FUNCIAR
LEGISLATIA PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORILOR
Importanta insectelor necrofage in cadrul investigatiilor criminalistice
Procedura inventariere patrimoniu
BREVIAR LEGISLATIV REFERITOR LA PATRIMONIUL CULTURAL NATIONAL MOBIL SI IMOBIL
Procedura de infintare a societati comerciale
Prezentarea Consiliului Judetean Vrancea