Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Inaintarea sesizarii impreuna cu dosarul de urmarire penala


Inaintarea sesizarii impreuna cu dosarul de urmarire penala




Inaintarea sesizarii impreuna cu dosarul de urmarire penala

Spre deosebire de procedura luarii, mentinerii sau prelungirii masurii arestarii preventive[1], procedura emiterii autorizatiei de perchezitie reglementata de art.100 alin. (3) si (4) C.proc.pen., nu specifica expres necesitatea prezentarii de catre procuror a propunerii de autorizare a perchezitiei insotita de dosarul de urmarire penala[2].



Se poate evidentia, cu aceasta ocazie, oportunitatea oferita de lege practicii de a reglementa aceasta procedura dupa principiul eficientei si managementului rational al timpului si dosarului. In aceste conditii, practica instantelor si parchetelor (din Bucuresti) a variat in functie de modalitatea aleasa de catre procuror sau de instanta de judecata. Se disting, in aceasta reglementare, trei situatii posibile:

(1) Procedura cel mai des intalnita: se prezinta judecatorului, alaturi de referatul de sesizare a instantei in vederea emiterii autorizatiei de perchezitie, intregul dosar de urmarire penala. Argumentele aduse de catre instante in favoarea unei astfel de interpretari a dispozitiilor legale s-au circumscris considerentelor urmatoare:

  1. necesitatea ca instanta de judecata sa aiba posibilitatea sa efectueze verificarile necesare la sesizarea instantei, precum si
  2. necesitatea ca instanta de judecata sa isi formeze convingerea cu privire la existenta indiciilor temeinice din dosarul de urmarire penala; formarea unei astfel de convingeri a judecatorului va conduce la decizia cu privire la necesitatea sau oportunitatea luarii unei astfel de masuri pentru descoperirea si strangerea probelor;
  3. necesitatea ca judecatorul sa poata verifica orice act al cauzei pe care il apreciaza relevant - mai ales sub aspectul legalitatii - in vederea fundamentarii deciziei.

Exista si reprezentanti ai organelor de urmarire penala care sunt in favoarea unei astfel de practici, apreciind ca documentarea cat mai amanuntita a instantei de judecata este necesara pentru obtinerea rezultatului dorit, acela al autorizarii perchezitiei si valorificarii momentului operativ. Practica a semnalat dificultati ce pot interveni in instrumentarea dosarelor de urmarire penala care contin un volum mare de informatii (dosare de urmarire penala cu mai multe volume) cum sunt cele in care se investigheaza infractiuni economice sau de crima organizata.

In aceste situatii, instanta de judecata se confrunta cu reale dificultati in a examina si selecta, intr-un timp de cele mai multe ori extrem de scurt, cantitatea enorma de informatii continuta in filele dosarului de urmarire penala, pentru a identifica acele informatii certe si indicii temeinice care pot sta la baza emiterii sau, dimpotriva, infirmarii necesitatii emiterii unei astfel de autorizatii de perchezitie.

(2)Cu o frecventa redusa, se intalneste situatia prezentarii, o data cu sesizarea instantei, a unui referat motivat al procurorului ce solicita autorizarea perchezitiei. Linia argumentarii folosite in sustinerea acestei practici are urmatoarea desfasurare:

a. Legea procedural penala nu prevede exact natura actului prin care procurorul sesizeaza instanta cu propunerea de efectuare a perchezitiei. Data fiind tacerea legii, este asadar in interesul bunei derulari a urmaririi penale ca aceasta cerere sa aiba la baza un referat motivat al procurorului, in care sa fie indicate in mod expres probele sau indiciile temeinice care justifica in opinia parchetului autorizarea perchezitiei si necesitatea acestui act procedural in ansamblul probator al cauzei;

b. Asadar, referatul trebuie sa invedereze instantei de judecata indiciile temeinice apreciate de catre organul de urmarire penala a exista in dosar si care pot conduce la concluzia ca se impune emiterea unei astfel de autorizatii pentru descoperirea si strangerea de probe necesare aflarii adevarului in cauza. In sustinerea celor afirmate, organul de urmarire penala va atasa la actul de sesizare si copiile acelor acte procesuale relevante din dosarul de urmarire penala, pe care le va certifica pentru conformitate. O astfel de practica ar fi benefica deopotriva organelor de urmarire penala si instantelor de judecata, deoarece: organele de urmarire penala care cunosc in detaliu continutul dosarului, pot proceda in consecinta la o selectare relativ rapida a informatiilor din dosar si la prezentarea sistematizata numai a acelora care prezinta relevanta pentru formarea convingerii judecatorului ca autorizarea perchezitiei este oportuna.

c. In egala masura, la examinarea unui astfel de referat motivat (insotit de actele doveditoare ale indiciilor temeinice existente in faza investigativa a cauzei), instanta de judecata se afla in fata unei administrari judicioase si eficiente a timpului necesar studierii unui astfel de dosar, acordandu-se astfel maximul de timp procesului deliberarii.





d. Solutia prezinta un interes deosebit mai ales in contextul actual nefericit al supraincarcarii cu dosare a instantelor de judecata si al cautarii de solutii pentru degrevarea judecatorului.

e. Nu in ultimul rand, trebuie subliniate inca o data caracterul de celeritate si suplete al unei astfel de proceduri a carei finalitate este aceea de utilizare judicioasa a momentului operativ. Se apreciaza, in consecinta, ca o astfel de practica vine in consonanta cu o astfel de finalitate.

Practica judiciara adopta frecvent forma primei situatii descrise, care se afla in acord cu principiul privind independenta si impartialitatea instantei de judecata: procurorul nu poate fi acela in masura sa decida ce acte trebuie sa examineze instanta de judecata si ce acte de procedura ar fi relevante in autorizarea perchezitiei. Aceasta apreciere trebuie sa o faca nemijlocit instanta de judecata. Contraargumentele (de text) aduse de practicieni impotriva argumentarii celei de a doua situatii sunt urmatoarele:

a. [v.supra a)] Potrivit art. 100 alin. (3) C.proc.pen., procurorul se adreseaza cu o cerere ("la cererea procurorului"). Este evident ca cererea trebuie sa cuprinda motivarea in fapt si in drept si, de dorit, indicarea actelor relevante din dosar, pentru a usura sarcina de verificare a instantei. Deci, ideea unui referat motivat nu are suport legal. De altfel, referatul este un act de procedura specific mai mult organului de cercetare penala.

b. [v. supra b)] Practica de a prezenta instantei - ca autoritate decizionala, acte de urmarire penala in copie nu are suport legal si poate fi privita cel putin ca un adaos la lege, daca nu chiar ca fiind contrara prevederilor nou introduse ale art. 205 alin.2 C.proc.pen.[3], anume acelea ca la solutionarea oricaror cereri sau propuneri facute de procuror in cursul urmaririi penale, acesta este cel care pastreaza copii pentru a-si continua urmarirea penala.

Asadar problema pare a fi transata de noua reglementare, care contribuie la celeritatea urmaririi penale, desfasurarea acesteia nefiind intrerupta pe perioada in care dosarul se afla la instanta.[4]

Nimic nu se opune insa initiativei procurorului de a ajuta instanta, cu ocazia prezentarii intregului dosar, indicand in propunerea sa actele de procedura pe care isi bazeaza sesizarea, cu scopul facilitarii identificarii actelor relevante pentru examinarea la care va proceda judecatorul.

(3) Desi foarte rar intalnita in practica, exista si o a treia situatie care se limiteaza la prezentarea instantei de judecata doar a referatului intocmit de organul de urmarire penala. Apreciem ca, in masura in care un astfel de referat este foarte bine motivat, el poate veni in sprijinul accelerarii procesului decizional, dar nu va putea sta singur la baza unei decizii a instantei de judecata in dosarul respectiv. Dupa cum am aratat, este esential ca instanta de judecata sa isi formeze convingerea si sa isi bazeze decizia pe actele existente in dosarul de urmarire penala cu privire la indicii temeinice sau date certe ca este necesara perchezitionarea locuintei respective.

Uniformizarea unor astfel de practici presupune insa o coeziune subiectiva si obiectiva de perceptii si, respectiv, de cunostinte teoretice si practice intre reprezentantii celor trei organe judiciare implicate in derularea procesului penal: organele de cercetare penala, cele de urmarire penala si instanta de judecata.

-Este necesara convingerea si increderea judecatorului in profesionalismul organelor de cercetare penala si al celor de urmarire penala. Buna credinta, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, respectarea legii sunt principii ce trebuie sa calauzeasca organele judiciare in infaptuirea actului de justitie.

-Este necesara o simetrie completa de intelegere intre organele de urmarire penala si instantele de judecata cu privire la notiunile de indicii temeinice sau date certe. Intrucat acestea sunt definite destul de echivoc in lege, este necesara o intelegere similara a acestor notiuni precum si o delimitare clara a lor de notiunea de probe.




-Nu in ultimul rand, este necesara o pregatire profesionala de specialitate a judecatorilor care instrumenteaza astfel de cauze, in sensul familiarizarii lor cu specificitatea probatoriului necesar instrumentarii acestui tip de cauze.



[1] V. art. 146 alin. (2) C.proc.pen. (arestarea invinuitului in cursul urmaririi penale) - astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 73 din Legea nr. 356/2006 (: "Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea."); art. 1491 alin. (1) si (2) C.proc.pen. (arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale) - modificate prin art. I pct. 76 din Legea nr. 356/2006 (: (1) Procurorul () intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului. (2) Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta ()"; art.159 alin. (1) C.proc.pen. (procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale) - modificat prin art. I pct. 83&84 din Legea nr. 356/2006 (: "Dosarul cauzei va fi depus la instanta, impreuna cu propunerea de prelungire a arestarii preventive intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive si va putea fi consultat de aparator."

[2] V. art. 100 alin. (3) - modificat prin art. I pct. 52 din legea nr. 356/2006: "Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere motivata, in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecatii ()". In continuare, alin. (4) precizeaza: "Perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie."

[3] Alin. (2) si (3) de la art. 205 C.proc.pen. au fost introduse prin art. I pct. 115 din Legea nr. 356/2006.

[4] V. Vasiliu, Al., Noile modificari ale Codului de procedura penala: comentarii si explicatii, Ed. Hamangiu, 2006, pag. 114.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




INTERZICEREA UNEI FUNCTII SAU PROFESII
REGIMUL JURIDIC APLICABIL INDIVIZIUNII
Teoria generala a dreptului civil
EFECTELE PARTAJULUI DE ASCENDENT
SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI
Luarea de mita: continut legal, structura variantei tip si particularitatile variantei agravate
Raportul juridic penal
Libertatea gandirii, constiintei si religiei
Forma de guvernamant a statului
Contaminarea venerica si transmiterea sindromului imunodeficitar dobandit: continut legal, subiecti, continut constitutiv