Controlul asupra averii personalului administratiei publice

CONTROLUL ASUPRA AVERII PERSONALULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE

Potrivit Legii nr.115/1996, s-a instituit obligatia declararii averii de catre Presedintele Romaniei, membrii Guvernului, secretarii si subsecretarii de stat, precum si cei asimilati acestora, consilierii judeteni si locali, primarii, functionarii publici, precum si alte persoane.

Obligatia declararii averii revine personalului administratiei publice si in baza Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Declaratia de avere se depune in termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii in functie. In situatia functiilor eligibile, care presupun validarea, depunerea declaratiei se face inaintea acesteia. Declaratia de avere se depune la autoritatea sau persoana care a emis actul de numire sau a validat ocuparea functiei respective. Declaratia de avere se actualizeaza din 4 in 4 ani. La incheierea mandatului sau la incetarea activitatii se va depune o noua declaratie de avere. Nedepunerea declaratiei din motive imputabile conduce la declansarea din oficiu a procedurii de control.

In cazul in care intre averea declarata la data investirii sau numirii in functie si cea dobandita pe parcursul exercitarii functiei se constata diferente vadite si exista dovezi certe ca unele bunuri ori valori nu puteau fi dobandite din veniturile legale realizate de persoana in cauza sau pe alte cai licite, averea este supusa controlului.

In acest scop, pe langa fiecare Curte de apel functioneaza o comisie de cercetare a averilor formata din:

- doi judecatori de la Curtea de Apel, desemnati de presedintele acesteia, dintre care unul in calitate de presedinte;

- un procuror de la parchetul care functioneaza pe langa Curtea de Apel, desemnat de primul-procuror al acestui parchet.

Presedintele si membrii comisiei de cercetare sunt desemnati pe o perioada de 3 ani. Pe aceeasi perioada si de catre aceleasi persoane vor fi desemnati si trei supleanti, care vor inlocui pe titulari in cazul in care acestia nu vor putea lua parte la lucrarile comisiei de cercetare.

Comisia de cercetare are un secretar desemnat de presedintele Curtii de Apel dintre grefierii acestei instante.

Comisia de cercetare va incepe actiunea de control de indata ce este sesizata cu o cerere de cercetare. Cererea de cercetare poate fi facuta de catre:

- primul-procuror al parchetului de pe langa Curtea de Apel sau conducatorul autoritatii publice la care a functionat ori functioneaza cel a carui avere este supusa cercetarii. Aceste persoane pot fi sesizate de catre orice cetatean care are cunostinta si care furnizeaza indicii certe ca o persoana din administratia publica a dobandit bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobandi din veniturile legale realizate de persoanele in cauza sau pe alte cai licite. Sesizarile anonime nu pot conduce la declansarea actiunii de control a averii;

- persoanele care ocupa functii sau demnitati publice si carora li s-au adus imputari publice cu privire la provenienta averii pe care o detin.

Daca persoana a carei avere este supusa controlului este casatorita, controlul se extinde si asupra averii si veniturilor dobandite de celalalt sot. Sunt supuse controlului si bunurile de valoare ce fac obiectul declararii, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros catre ascendenti, descendenti, frati, surori si afini de acelasi grad, precum si cele transmise, cu titlu gratuit catre orice persoana.

Cererea de cercetare se adreseaza comisiei de cercetare de pe langa Curtea de Apel in raza careia domiciliaza persoana a carei avere este supusa controlului. Cererea de cercetare va indica, in mod obligatoriu, dovezile pe care se intemeiaza si sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi insotita de acte doveditoare. Actele si lucrarile comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana in cauza poate lua cunostinta de actele si lucrarile dosarului si poate fi asistata de avocat.

Presedintele dispune citarea de urgenta in fata comisiei de cercetare, a persoanei care a facut cererea de cercetare sau a reprezentantului acesteia, precum si a celui a carui avere este supusa cercetarii si a sotului sau sotiei, dupa caz, pentru a fi ascultati. Comisia de cercetare poate cita orice persoana care ar putea da relatii utile pentru lamurirea provenientei bunurilor celui cercetat si poate solicita autoritatilor publice sau oricarei alte persoane juridice informatii necesare pentru solutionarea cauzei. Cei care, in perioada supusa controlului, au dobandit bunuri de la persoana in cauza vor fi ascultati in mod obligatoriu.

Comisia de cercetare poate efectua cercetari locale sau poate dispune efectuarea unei expertize pentru lamurirea cauzei. Cercetarile efectuate de alte persoane decat membrii comisiei de cercetare sunt nule.

Cei citati in fata comisiei de cercetare vor fi ascultati pe rand si vor prezenta dovezile care au stat la baza cererii de cercetare. Persoana a carei avere este supusa cercetarii va putea produce in fata comisiei probe in aparare sau va putea solicita administrarea acestora de catre comisie si daca considera necesar, poate depune o declaratie in care va arata veniturile realizate si modul dobandirii averii.

Comisia de cercetare hotaraste cu majoritate de voturi, in cel mult 3 luni de la data sesizarii, pronuntand o ordonanta motivata, prin care poate dispune:

- trimiterea cauzei spre solutionare Curtii de Apel in raza careia domiciliaza persoana a carei avere este supusa controlului, daca constata pe baza probelor administrate ca dobandirea unei cote-parti din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter licit;

- clasarea cauzei, cand considera ca provenienta bunurilor este justificata;

- suspendarea cercetarii si trimiterea cauzei parchetului competent, daca in legatura cu bunurile a caror provenienta este nejustificata rezulta savarsirea unei infractiuni. Controlul se reia de catre comisie daca dupa clasarea cauzei apar elemente noi sau organul de cercetare penala nu a sesizat instanta de judecata.

Dupa cum se observa, prin natura sa juridica, aceasta forma de control reprezinta un control judecatoresc specializat asupra personalului administratiei publice.

Ceea ce intereseaza pentru tema noastra este situatia in care comisia de cercetare hotaraste trimiterea cauzei spre solutionare Curtii de Apel in raza careia domiciliaza persoana a carei avere este supusa controlului. Presedintele Curtii sau sectiei, primind dosarul, fixeaza termen de judecata si dispune cercetarea tuturor partilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Statul va fi citat, prin Ministerul de Finante, iar participarea procurorului este obligatorie.

Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate in fata comisiei de cercetare si cu respectarea si a celorlalte reguli din dreptul comun.

Daca se constata ca dobandirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-parti dintr-un bun nu este justificata, Curtea va hotari fie confiscarea, fie plata unei sume de bani egala cu valoarea bunurilor supuse confiscarii. In caz contrar, dosarul se va inchide ori se va trimite instantei penale competente.

Sentintele Curtii de Apel pot fi atacate cu recurs de catre partile interesate, Ministerul Finantelor si procuror in termen de 15 zile de la comunicare la Curtea Suprema de Justitie.