JIM MORRISON - Dincolo de limitele realului

JIM MORRISON - Dincolo de limitele realului

Pe 8 decembrie 2003 se vor implini 60 de ani de la nasterea lui Jim Morrison, a carei imagine si traseu artistic asteapta inca sa fie evaluate de catre exegeti a caror spirit critic va fi suficient de lucid si impartial pentru a evita capcanele intinse de fabricatiile marketingului.

Daca marketingul muzicii rock s-ar fi limitat la promovarea muzicii ca atare, probabil ca averile strinse de pe urma show-business-ului nu ar fi atins sumele astronomice pe care le aflam din ziare si reviste, o mare parte a acestor sume provenind din vinzarea artistului catre public, un joc periculos in care au intrat majoritatea celor care au avut de ales intre anonimitate si o glorie instantanee. Iesirea din angrenajul succesului si banilor nu a fost usoara pentru cei care au incercat sa evadeze din personajele pe care ei insisi si le-au creat cu ajutorul publicitatii, uneori fabricate pe masura lor de profesionisti ai imaginii.

Jim Morisson a fost unul din acei artisti 'cazuti' care nu au mai apucat sa ajunga la capatul drumului catre lumina, moartea lui survenita in 1971 nefiind totusi neasteptata in cazul celui care si-a trait ultimii sai ani la extreme ce nu lasau indoiala celor din jur, despre ceea ce il asteapta. Unii autori au emis parerea ca, daca Jim nu ar fi murit in acel an 1971, probabil ca azi am fi avut de-a face cu un poet consacrat. Este totusi putin probabil, ca acest talentat anarhist care a ars ca o torta vie, depasind bariere, conventii, sfidind moartea in cintece, in versuri sau in propria sa viata, ar fi devenit vreodata membru de academii literare, desi cultura si energia sa i-ar fi permis cu siguranta sa scrie nu doar volume de poezii, dar si piese de teatru sau spectacole de avangarda. Morisson a produs insa foarte putin in scurta sa existenta, talentul sau unic innecat fiind in acel cockteil ucigator de droguri si alcool, amalgam fatal al altor colegi de generatie. Atras de 'celalalt' Morrison adulat de public, el nu s-a putut opri acolo unde incepea sfirsitul, facind pasul definitiv catre glorie si moarte.

Atunci cind, in 1971, atins de alcoolism incerca in Paris sa-si defineasca un viitor in afara falsului personaj, deseori violent, pe care il adoptase, el nu a mai gasit puterea de a se elibera din capcana. Dar acest prizonier al falsei imagini a fost un om sensibil, cald si intelegator cu cei din jur care l-au cunoscut si au profitat de prietenia si mai putin de imaginea lui. Masca lui de personaj arogant si inaccesibil avea un scop 'practic', acela de a proteja un timid si un intravertit de o idolatrie invadatoare si nu de putine ori ipocrita. Din nefericire, masca si-a devorat purtatorul ei, lasind putine sanse fragilului sau prizonier de a se elibera de ea. Pentru un spirit instabil psihic si dezechilibrat de alcool si droguri, drumul invers de la artificial spre autentic nu a mai putut avea loc. Fascinat de moarte, dar mai curind de viata traita aproape de moarte, Morrison nu si-a imaginat limite, nu si-a calculat trasee si cariere, nu a economisit sentimente si nici adunat averi in scurtul sau traseu pe pamint.

Desi el insusi se considera poet mai curind decit muzician, nu inseamna ca, ascultindu-i muzica si citindu-i versurile, nu remarcam tridimensionalitatea creatiilor sale. Morrison nu a fost 'doar' un poet care isi cinta versurile, ci un spirit integrator al muzicii, poeziei si artei dramatice, un dionisiac, asa cum se definea el insusi. Dar chiar dincolo de aceste dimensiuni, Morrison a fost un manipulator, o specie de saman modern si un zeu al publicului in acelasi timp. In spatele mastii scandaloase pe care o purta se afla un om dotat cu o cultura mult superioara icoanelor muzicii pop ale zilelor de atunci si chiar de astazi. Acest excelent cunoscator al poeziei franceze si engleze, al lui Antonin Artaud si Louis Ferdinand Celine, al lui Nieztche si William Blake sa fie unul si acelasi personaj care scandaliza o intreaga America puritana cu frisoanele sale de obsedat sexual?

Ar fi eronat sa vedem in Morrison doar un simbol al culturii pop absorbit de virtejul publicitatii si al tendintelor momentului. In fapt, un simbol devenit mit nu ar face decit sa mascheze celelalte personalitati ale lui, asa cum au fost ele, in parte, descrise de cei apropiati care l-au cunoscut. Si totusi mitul exista, asa cum a fost el cladit de legende care mai de care adevarate. Muzica nu este totul la Morrison asa cum nici poezia lui nu il reprezinta pe de-a-ntregul, chiar daca in certificatul de deces, la rubrica 'profesie' a fost completat: scriitor. Daca vom avea dorinta da a-l cunoaste mai profund si mai just va trebui sa depasim Morrison-ul din filmul 'Doors', sau biografii mai mult sau mai putin romantate. Cazul Morrison asteapta inca o abordare curatata de clisee si isterie.