Definirea sunetului ca fenomen complex

Definirea sunetului ca fenomen complex

Ce este sunetul ?

Tot ceea ce auzim poarta numele generic de sunet.[1] El este produsul natural al vibratiilor materiei elastice care compune corpurile.

Aparent simplu ca sens, fenomenul sonor - prin care intelegem atat sunetul muzical, cat si zgomotul - se prezinta insa mult mai complex in esenta sa; de aceea, stiinta, in definirea sunetului, are in vedere trei aspecte (laturi): fizic, fiziologic si psihologic.

Fiecare dintre aceste aspecte ale fenomenului sonor complex evolueaza in zone diferite: fenomenul fizic in natura, cel fiziologic in organism si la nivelul simturilor, iar cel - psihologic in zona afectiv-emotionala a fiintei umane.

Componentele ce definesc o latura sau alta a fenomenului pot fi des­prinse din cele ce urmeaza.

a) Producerea vibratiilor in natura si propagarea lor in mediul ambiant, pana la organul auditiv, alcatuiesc fenomenul sonor fizic, ce se desfasoara dupa legi obiective, deci in afara constiintei omenesti si independent de ea.

Sub acest aspect, el se studiaza de catre acustica fizica, disciplina care are in vedere originea (sursa vibratiilor generatoare ale fenomenului sonor, modul lor de producere, calitatile fizice ale vibratiilor, propagarea si transpor­tarea acestora pe calea undelor atmosferice pana la organul auditiv.

b) Receptarea vibratiilor de catre auz si comunicarea acestora sistemului nervos centrai, unde se formeaza senzatia sonora, constituie latura fiziologica a fenomenului.

În acest stadiu, vibratiile materiale devin sunet, ele imbraca un caracter subiectiv (se subiectivizeaza) datorita prelucrarilor de ordin fiziologic la care le supune organismul uman ce reactioneaza in mod diferit la impulsurile din afara, uneori variind de la om la om.

Întregul proces al perceptiei vibratiilor cu ajutorul organului auditiv si al trecerii lor prin diverse transformari pana ce devin senzatie sonora constituie obiectul acusticii fiziologice, care studiaza mecanismul auditiei cu structura aparatului auditiv si cu functiile sale biologice, preluand explicarea fenomenului sonor din punctul de unde vibratiile patrund in corpul omenesc (de la sesizarea timpanului urechii exterioare de catre undele sonore) si urmarindu-1 pana la stadiul de senzatie.

c) Reflectarea simplelor senzatii auditive in constiinta omului si tradu­cerea lor in stari afective, emotionale, constituie latura psihica ci fenomenului.

În aceasta faza, actul sonor senzitiv este transpus, corelat si proiectat din zona fiziologica in lumea complexa a afectului, producand reactii si manifes­tari de natura psiho-emotionala. cum ar fi: bucuria, extazul, durerea, melan­colia, placerea, tristetea etc.

Fenomenul sonor dobandeste acum un si mai pronuntat caracter subiec­tiv, deoarece evolueaza intr-o zona cu particularitati sui generis, adica tinand de fiecare individ in parte.

Sub aspect fiziologic, sunetul este prezent, desigur, si la alte vietuitoare, pe cand evoluarea lui pe taram psihologic apartine numai omului, singura fiinta care are capacitatea de a trai fenomenul in mod complet, deci si cu rezonante interioare, de natura psihica.

Întrucat analiza psihologica a fenomenului sonor iese din unghiul de observatie al stiintelor exacte, ea face obiectul psihologiei muzicale.[2]

Conchizand, sunetul constituie un fenomen complex, a carui cunoastere sub cele trei aspecte - fizic, fiziologic si psihologic -dezvaluie relatii, altfel ascunse, intre arta si stiinta sunetelor, permitand cercetarea si aprecierea pe baze stiintifice a faptului artistic muzical in dezvoltarea sa pana in contem­poraneitate.