Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Muzica


Index » hobby » Muzica
» Elemente de reprezentare grafica a inaltimii sonore (intonatiei)


Elemente de reprezentare grafica a inaltimii sonore (intonatiei)




Elemente  de reprezentare grafica a inaltimii sonore   (intonatiei)

Înaltimea sunetelor se  reprezinta - in  sistemul  traditional  de  notatie - prin urmatoarele elemente  grafice:   note, portativ,  chei, semnul  de  transpunere la octava si alteratii.



a) Notele reprezinta in scrierea muzicala ceea ce literele reprezinta in scrierea vorbita. Dupa cum litera constituie expresia grafica a unui sunet din vorbire - fie el consoana sau vocala - tot astfel nota constituie expresia grafica a unui sunet muzical.

Text Box:

Prin locul pe care-1 ocupa pe portativ, notele determina inaltimea sunetelor:

Text Box:

Prin  forma lor  grafica   (nota intreaga,  doime,  patrime, optime,  etc.),  ele redau durata fiecarui sunet in raport cu celelalte:

b) Portativul constituie cadrul grafic pentru intregul sistem de notatie, servind drept referinta pentru toate elementele scrisului muzical.

Pe portativ - sau in functie de el - se noteaza inaltimea si durata sunetelor (elementele morfologice ale graiului muzical), repartizate astfel: pe ordonata inaltimile (intonatia), iar pe absciza duratele (ritmul):

În afara portativului se noteaza celelalte elemente ale scrisului muzical: textul vorbit, nuantele, tempoul, termenii de expresie, indicatiile tehnice de executie etc.

În notatie, portativul se utilizeaza sub diverse aspecte, cum sunt: porta­tivul simplu (de baza), portativul dublu si portativul complex (partitura).

-                   Portativul simplu, alcatuit din cinci linii paralele si echidistante, se intrebuinteaza indeosebi pentru o singura voce. La nevoie i se adauga linii suplimentare, ce constituie extensia portativului in sens ascendent si descendent:

-                  Portativul dublu - alcatuit din doua portative simple reunite prin bara initiala si acolada - serveste pentru redarea unui spatiu sonor mai larg, cuprinzand registre diferite de intonatie. Este prin excelenta portativul harpei si al instrumentelor cu claviatura (pianul, orga, clavecinul):

- Portativul complex (partitura), pentru ansambluri vocale si instrumentale, cuprinde un numar mai mare de portative simple, in functie de com­ponenta ansamblurilor vocale sau instrumentale pentru care se scrie opera de arta.

De exemplu :

-   partitura pentru voce si pian

Text Box:

- partitura pentru cvartet de coarde

Text Box:

c)   Cheia  muzicala reprezinta grafic trei sunete  din  scara  acustica

În functie de utilizarea uneia sau alteia dintre chei, si a locului fiecareia pe portativ, se determina pozitia celorlalte sunete pe baza succesiunii lor in scara acustica:


Literatura muzicala veche,  in  stil  polifonic,  intrebuinteaza  cheile  sol,   do si fa, distribuite pe portativ astfe : sol, pe linia II   (cheia de violina): do,  pe linia  I   (cheia de  sopran),  pe   linia  II   (cheia  de mezzo-sopran),  pe  linia   III (cheia de alto), pe linia IV (cheia de tenor);  fa, pe linia III (cheia de bariton), pe linia IV (cheia de bas).

Efectul lor acustic - pentru sunetele din octava 1 - este urmatorul:


Cheile se mai folosesc astazi in totalitate doar in studiul citirii partiturilor avand in componenta instrumente transpozitorii.

Partitura moderna a renuntat la cheile pentru sopran, mezzo-sopran si bariton, utilizand numai cele pentru violina, alto, tenor si bas.

Text Box:

Partiturile   pentru  voci  feminine   si  barbatesti  folosesc   cheile  sol  si   fa.

Partiturile pentru instrumente folosesc cheile:

d) Semnul de transpunere la octava

Pentru evitarea folosirii prea multor linii suplimentare, ce ar ingreuna scrisul si lectura partiturii, se procedeaza la scrierea cu o octava inferioara sau superioara a textului muzical, utilizand semnele:

În cazuri mai rare, se utilizeaza si scrierea la doua octave - superioare sau inferioare - astfel:

e) Alteratiile[1] sunt semne  grafice care  indica  modificarea ascendenta sau descendenta - a inaltimii sunetelor.  Ele se aseaza inaintea notelor a caror inaltime urmeaza a fi modificata, producand urmatorul efect:

diezul urca intonatia cu un semiton   (fata de nota nealterata):

bemolul coboara intonatia cu un semiton  (fata de nota naturala);

Text Box:  Text Box:

dublu-diez urca intonatia cu doua semitonuri (un ton - fata de nota naturala);

Text Box:

dublu-bemol coboara intonatia cu doua semitonuri (un ton - fata de nota naturala).

becarul  anihileaza  efectul   oricaror   alteratii   (readucand   sunetele   la   intonatia notei naturale, nealterate).




Exceptii de la regulile de mai sus :

- dublu-diez  cand   urmeaza  dupa   un   sunet   cu   un   diez   urca  intonatia numai cu un semiton:

- dublu-bemol cand urmeaza dupa un sunet cu un bemol  coboara intonatia numai cu un semiton:

În   grupul   sunetelor  denumite   prin   litere   (c, d, e, f, g, a, h),   alteratiile se obtin  prin  adaugarea  unor   terminatii   specifice   la   denumirea de  baza astfel:

is      pentru   diez             (f + is            =  fis      -   fa diez);

isis                  dublu-diez  (f + isis       = fisis   -   fa dublu-diez);

es                     bemol         (f+ es         =    fes    -   fa bemol);

eses                  dublu-bemol (f + eses  =    feses - fa dublu-bemol).

Fac exceptie de la aceasta regula urmatoarele alteratii:

es   in loc de   ees    (mi bemol);

as            ,,      aes     (la bemol);               

  b                  hes       (si bemol).

Alteratii   accidentale,   constitutive  si  de  precautie

În functie de rolul pe care-1 indeplinesc in notatie, intalnim trei feluri de alteratii: accidentale, constitutive si de precautie.

Alteratiile accidentale apar pe parcursul textului muzical, avand efect numai in spatiul grafic al unei masuri, trecerea in alta masura (la prima bara), sau inlocuirea cu alt semn de alteratie, insemnand incetarea efectului lor:

Text Box:

- cazul 1

Text Box:

- cazul 2

           

În partitura  atonala,  principiul de  mai  sus    se respecta din ce in ce mai putin,   sau   chiar   deloc,   o   alteratie   avand   efect          aici  numai   asupra sunetului inaintea caruia se afla (efect loco):       

         Anton   Webern   - ERSTE   KANTATE,   Op.   29

Ratiunea acestui procedeu consta in faptul ca, in atonalism, cele 12 sunete ale scarii cromatice sunt tratate egal pe plan componistic, deci au o existenta de sine statatoare, drept care alteratiile le apartin organic, ne mai fiind supuse regulilor ortografiei clasice.

   Alteratiile constitutive se noteaza la cheie, formand armura tonalitatii sau modului in care este scrisa lucrarea. Ele rezulta din structura sistemului muzical respectiv - sunt constitutive in sistem; de aceea, inscriindu-se la cheie, isi extind efectele asupra tuturor sunetelor de aceeasi inaltime din intreaga partitura.

Anihilarea pe parcurs a efectului aliteratiilor constitutive se face pe calea obisnuita a utilizarii altor semne de alteratii sau  daca se trece in alta tona­litate  prin schimbarea cu o noua armura:

Text Box:

                                               

                                                      J. S. Bach - INVENTIUNE ÎN FA MINOR (NR. 9)

Text Box:  În armura, alteratiile constitutive se aseaza din cvinta in cvinta perfecta, adica in   ordinea in  care  apar in  structura  sistemelor intonationale  respective:

-  ordinea diezilor in armura

   - ordinea dubli-diezilor in armura
(utilizare exceptionala}

-  ordinea bemolilor in armura

   - ordinea dubli-bemolilor in armura
(utilizare exceptionala)

Armura, ca principiu de notatie, este de esenta tonala, survenind in partitura dupa generalizarea stilului omofon de creatie (armonia clasica).

Sub influenta ortografiei tonale, armura se utilizeaza si in creatiile populare modale sau cele culte scrise pe baza modala.

Pe masura ce sistemele intonationale devin intens cromatizate (apar lucrari politonale si polimodale), armura se disperseaza, se risipeste pe parcursul textului muzical, amestecandu-se cu alteratiile cromatice, pana ce, in partitura atonala, dispare cu totul, ne mai fiind utila.

Astazi, un compozitor care nu trece armura in lucrarea sa tradeaza de la inceput intentia de a iesi din cadrul tonalitatii clasice.

Alteratiile de precautie servesc pentru reamintirea valabilitatii sau nevalabilitatii unor alteratii intalnite mai inainte in textul muzical:

În partitura contemporana, in care elementele cromatice abunda, alteratiile isi pierd din ce in ce mai mult rolul lor precautiv, fiecare sunet venind in textul muzical cu o configuratie grafica proprie, asa cum se procedeaza in lucra­rile atonale.



[1] În limba latina alter  =  altul, deosebit, schimbat.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Muzica




INSTRUMENTE IDIOFONE
Mecanismul auditiei
Gaudeamus igitur
STILUL MODERN - FOLCLOR
STILUL VECHI SI STILUL MODERN AL CANTECULUI PROPRIU-ZIS
Versul popular cantat
REPERTORIUL NUPTIAL
Instrument de percutie
FORMATII INSTRUMENTALE PE ZONE FOLCLORICE
Referat Muzica Luchian Mihalea